Art. 137. - Art. 13 7 : Prestare transfrontalieră de servicii financiare - Acord din 30-oct-2016 ECONOMIC ŞI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA) între Canada, pe de o parte, şi Uniunea Europeană şi statele sale membre, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 11L
În vigoare Versiune de la: 28 Octombrie 2016
Art. 137: Prestare transfrontalieră de servicii financiare
(1)Articolele 9.3 (Tratamentul naţional), 9.4 (Cerinţe de formă) şi 9.6 (Accesul pe piaţă) sunt încorporate în prezentul capitol şi fac parte din acesta şi se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere care prestează serviciile financiare menţionate în anexa 13-A.
(2)Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii şi serviciilor proprii în temeiul articolului 9.3.2 (Tratamentul naţional) înseamnă tratamentul acordat furnizorilor de servicii financiare şi serviciilor financiare proprii.
(3)Măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menţine cu privire la prestatorii de servicii şi serviciile celeilalte părţi în temeiul articolului 9.6 (Accesul la piaţă) înseamnă măsurile referitoare la prestatorii de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi care furnizează servicii financiare.
(4)Articolul 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) este încorporat în prezentul capitol şi face parte din acesta şi se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părţi.
(5)Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii şi serviciilor unei ţări terţe în temeiul articolului 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei naţiunii celei mai favorizate) înseamnă tratamentul acordat prestatorilor de servicii financiare ai unei ţări terţe şi serviciilor financiare ale unei ţări terţe.
(6)Fiecare parte permite unei persoane situate pe teritoriul său, precum şi unui resortisant, indiferent de locul unde se află, să achiziţioneze un serviciu financiar de la un prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi situat pe teritoriul celeilalte părţi. Această obligaţie nu impune unei părţi să permită prestatorilor respectivi să facă afaceri sau să îşi ofere serviciile pe teritoriul său. Fiecare parte poate defini sintagmele "a face afaceri" şi "a-şi oferi serviciile" în sensul prezentului articol, în conformitate cu alineatul (1).
(7)Pentru serviciile financiare prevăzute în anexa 13-A, fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părţi, la cerere sau la notificarea autorităţii de reglementare competente, dacă este cazul, să furnizeze un serviciu financiar prin orice nouă formă de livrare sau să vândă un produs financiar care nu este vândut pe teritoriul părţii, în cazul în care prima parte permite propriilor prestatori de servicii financiare să furnizeze un astfel de serviciu sau să vândă un astfel de produs în conformitate cu legislaţia naţională, în situaţii similare.