Secţiunea 5 - Cadrul de reglementare - Acord din 24-nov-2017 DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ŞI CONSOLIDAT între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Armenia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 23L
În vigoare Versiune de la: 18 Octombrie 2024
SECŢIUNEA E:Cadrul de reglementare
SUBSECŢIUNEA I:Reglementarea internă
Art. 158: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta secţiune se aplică măsurilor adoptate de părţi cu privire la cerinţele şi procedurile în materie de acordare a licenţelor şi la cerinţele şi procedurile în materie de calificare ce afectează:
a)prestarea transfrontalieră de servicii;
b)stabilirea pe teritoriul lor a persoanelor fizice şi juridice ale unei părţi şi al
c)şederea temporară pe teritoriul lor a categoriilor de persoane fizice menţionate la articolul 153.
(2)În cazul prestării transfrontaliere de servicii, prezenta secţiune se aplică numai sectoarelor în legătură cu care partea respectivă şi-a asumat angajamente specifice şi în măsura în care aceste angajamente specifice se aplică. În ceea ce priveşte stabilirea, prezenta secţiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-A şi VIII-E. În cazul şederii temporare a persoanelor fizice, prezenta secţiune nu se aplică sectoarelor în măsura în care fac obiectul unei rezerve prevăzute în anexele VIII-C, VIII-D şi VIII-G.
(3)Prezenta secţiune nu se aplică măsurilor care constituie limitări care fac obiectul programării.
(4)În sensul prezentei secţiuni:
a)"cerinţe în materie de acordare a licenţelor" înseamnă alte cerinţe de fond decât cerinţele în materie de calificare pe care trebuie să le îndeplinească o persoană fizică sau juridică pentru a obţine, a modifica sau a reînnoi o autorizaţie în vederea desfăşurării activităţilor menţionate la alineatul (1);
b)"proceduri de acordare a licenţelor" înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică sau juridică ce solicită autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor menţionate la alineatul (1), inclusiv modificarea sau reînnoirea unei licenţe, în scopul de a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de acordare a licenţelor;
c)"cerinţe în materie de calificare" înseamnă cerinţe de fond privind competenţa unei persoane fizice de a presta un serviciu care trebuie demonstrate pentru a obţine autorizaţia de prestare a serviciului în cauză;
d)"proceduri de calificare" înseamnă normele administrative sau procedurale pe care trebuie să le respecte o persoană fizică pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele în materie de calificare, în scopul obţinerii autorizaţiei de prestare a unui serviciu, şi
e)"autoritate competentă" înseamnă orice administraţie sau autoritate centrală, regională sau locală sau orice organism neguvernamental care, în exercitarea competenţelor care îi sunt delegate de o administraţie sau o autoritate centrală, regională sau locală, ia decizii privind autorizarea prestării unui serviciu, inclusiv prin stabilire, sau privind acordarea unei licenţe pentru demararea unei activităţi economice, alta decât prestarea de servicii.
Art. 159: Condiţiile în materie de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Fiecare parte se asigură că măsurile referitoare la cerinţele şi procedurile de acordare a licenţelor, precum şi cerinţele şi procedurile în materie de calificare se bazează pe criterii care împiedică autorităţile competente să îşi exercite competenţa de evaluare în mod arbitrar.
(2)Criteriile menţionate la alineatul (1) sunt:
a)proporţionale cu un obiectiv de politică publică;
b)clare şi lipsite de ambiguităţi;
c)obiective;
d)prestabilite;
e)făcute publice în prealabil şi
f)transparente şi accesibile.
(3)O autorizaţie sau o licenţă se acordă de îndată ce se stabileşte, în urma unei examinări corespunzătoare, că au fost îndeplinite condiţiile pentru obţinerea unei autorizaţii sau a unei licenţe.
(4)Fiecare parte menţine sau instituie tribunale sau proceduri judiciare, de arbitraj sau administrative care prevăd, la cererea unui antreprenor sau prestator de servicii afectat, o revizuire promptă şi, în cazul în care se justifică, reparaţii corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere stabilirii unei entităţi, prestării transfrontaliere de servicii sau prezenţei temporare a persoanelor fizice aflate în vizită de afaceri. În cazul în care aceste proceduri nu sunt independente faţă de agenţia însărcinată să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile prevăd efectiv o revizuire obiectivă şi imparţială.
(5)În cazul în care numărul licenţelor disponibile pentru o anumită activitate este limitat din cauza rarităţii resurselor naturale disponibile sau din cauza capacităţii tehnice reduse, fiecare parte aplică o procedură de selecţie a potenţialilor candidaţi care oferă garanţii depline în ceea ce priveşte imparţialitatea, transparenţa şi, mai ales, publicitatea adecvată a deschiderii, desfăşurării şi încheierii procedurii.
(6)Sub rezerva cerinţelor specificate la prezentul articol, la stabilirea regulilor pentru procedura de selecţie, fiecare parte poate să ţină seama de obiective legitime de politică publică, inclusiv de consideraţii legate de sănătate, siguranţă, protecţia mediului şi conservarea patrimoniului cultural.
Art. 160: Procedurile de acordare a licenţelor şi de calificare
(1)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare sunt clare, se fac publice în prealabil şi urmăresc să le ofere solicitanţilor garanţia că cererea lor va fi tratată în mod obiectiv şi imparţial.
(2)Procedurile şi formalităţile de acordare a licenţelor şi de calificare sunt cât mai simple cu putinţă şi nu complică sau întârzie în mod inutil prestarea serviciului. Orice eventuale taxe de licenţă (1) care pot fi suportate de solicitanţi ca urmare a cererii lor sunt rezonabile şi proporţionale cu costul procedurilor de autorizare în cauză.
(1)Taxele de licenţă nu includ plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor ori contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.
(3)Fiecare parte se asigură că procedurile utilizate şi deciziile adoptate de autoritatea competentă în procesul de acordare a licenţei sau de autorizare sunt imparţiale faţă de toţi solicitanţii. Autoritatea competentă ia decizii în mod independent şi nu răspunde în faţa niciunui prestator al serviciilor pentru care se solicită licenţa sau autorizarea.
(4)În cazul în care se aplică termene specifice în ceea ce priveşte cererile, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru depunerea cererii. Autoritatea competentă iniţiază soluţionarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile se acceptă în format electronic în aceleaşi condiţii de autenticitate ca documentele depuse pe suport de hârtie.
(5)Fiecare parte se asigură că soluţionarea unei cereri, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la depunerea unei cereri complete. Fiecare parte depune toate eforturile pentru stabilirea unui termen normal de soluţionare a unei cereri.
(6)Autoritatea competentă, într-un termen rezonabil de la primirea unei cereri pe care o consideră incompletă, îl informează pe solicitant, îi oferă posibilitatea de a corecta deficienţele şi, în măsura în care acest lucru este fezabil, identifică informaţiile suplimentare necesare pentru completarea cererii.
(7)În cazul în care este posibil, în locul documentelor originale se acceptă copii legalizate.
(8)În cazul în care respinge o cerere, autoritatea competentă informează solicitantul în scris şi fără întârzieri nejustificate. În principiu, solicitantul este informat, de asemenea, la solicitarea acestuia, cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea şi cu privire la termenul în care poate contesta decizia respectivă.
(9)Fiecare parte garantează că o licenţă sau o autorizaţie, odată acordată, intră în vigoare fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu termenii şi condiţiile specificate în aceasta.
SUBSECŢIUNEA II:Dispoziţii de aplicare generală
Art. 161: Recunoaşterea reciprocă
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu împiedică o parte să solicite ca persoanele fizice să deţină calificările necesare şi experienţa profesională specificată pe teritoriul pe care este prestat serviciul, pentru sectorul de activitate în cauză.
(2)Fiecare parte încurajează organismele profesionale relevante de pe teritoriul său să adreseze Comitetului de parteneriat, reunit în formaţiunea "Comerţ", recomandări privind recunoaşterea reciprocă a calificărilor şi a experienţei profesionale, în vederea îndeplinirii, în totalitate sau în parte, de către antreprenori şi prestatorii de servicii, a criteriilor aplicate de fiecare parte pentru autorizarea, acordarea de licenţe, funcţionarea şi certificarea antreprenorilor şi a prestatorilor de servicii şi, în special, a serviciilor profesionale.
(3)După primirea unei recomandări menţionate la alineatul (2), Comitetul de parteneriat, reunit în formaţiunea "Comerţ", examinează recomandarea în cauză într-un termen rezonabil pentru a stabili dacă este conformă cu prezentul acord şi, pe baza informaţiilor din recomandare, evaluează, în special:
a)măsura în care standardele şi criteriile aplicate de fiecare parte în materie de autorizare, acordare de licenţe, funcţionare şi certificare a prestatorilor de servicii şi a antreprenorilor sunt convergente şi
b)valoarea economică potenţială a unui acord de recunoaştere reciprocă a calificărilor şi a experienţei profesionale.
(4)Atunci când sunt îndeplinite cerinţele de la alineatul (3), Comitetul de parteneriat, reunit în formaţiunea "Comerţ", stabileşte etapele necesare pentru negocierea unui acord de recunoaştere reciprocă, recomandând ulterior ca autorităţile competente ale părţilor să deschidă negocieri.
(5)Un astfel de acord trebuie să fie în conformitate cu dispoziţiile relevante ale Acordului OMC şi, în special, cu articolul VII din Acordul General privind Comerţul cu Servicii, care figurează în anexa 1B la Acordul OMC (GATS).
Art. 162: Transparenţa şi divulgarea informaţiilor confidenţiale
(1)Fiecare parte răspunde prompt tuturor cererilor de informaţii specifice prezentate de cealaltă parte cu privire la orice măsuri de aplicare generală sau acorduri internaţionale care intră în domeniul de aplicare al prezentului acord sau au un impact asupra acestuia. De asemenea, fiecare parte înfiinţează unul sau mai multe puncte de informare în scopul furnizării, la cerere, de informaţii specifice cu privire la toate aceste aspecte antreprenorilor şi prestatorilor de servicii ai celeilalte părţi. Părţile îşi notifică reciproc punctele lor de informare în termen de trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului acord. Nu este necesar ca punctele de informare să fie depozitare ale legilor şi reglementărilor.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu obligă vreo parte să furnizeze informaţii confidenţiale a căror divulgare ar împiedica asigurarea respectării legii sau ar fi contrară interesului public ori ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi, publice sau private.
SUBSECŢIUNEA III:Servicii informatice
Art. 163: Definirea serviciilor informatice 1
(1)În cadrul liberalizării comerţului cu servicii informatice în conformitate cu secţiunile B, C şi D, părţile se conformează dispoziţiilor de la alineatele (2)-(4).
(2)Diviziunea 84 din Clasificarea Centrală a Produselor (CPC (1)), codul Organizaţiei Naţiunilor Unite utilizat pentru descrierea serviciilor informatice şi serviciilor conexe, acoperă funcţiile de bază utilizate pentru prestarea tuturor serviciilor informatice şi a celor conexe: programele informatice, definite ca ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (inclusiv realizarea şi implementarea lor), prelucrarea şi stocarea datelor, precum şi serviciile conexe, cum sunt serviciile de consultanţă şi formare destinate personalului clienţilor. Datorită evoluţiilor tehnologice, aceste servicii sunt oferite din ce în ce mai mult sub formă de oferte grupate sau pachete de servicii conexe care pot include toate sau o parte din aceste funcţii de bază. De exemplu, serviciile precum găzduirea paginilor internet sau a domeniilor, extragerea datelor şi cele legate de tehnologia grid computing constau, fiecare, într-o combinaţie de funcţii de bază ale serviciilor informatice.
(1)Clasificarea Centrală a Produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991.
(3)Serviciile informatice şi serviciile conexe, indiferent dacă sunt sau nu prestate prin intermediul unei reţele, inclusiv prin internet, includ toate serviciile care oferă:
a)consultanţă, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, sprijin, asistenţă tehnică sau administrare a computerelor ori a sistemelor de computere ori destinate acestora;
b)programe informatice, definite ca ansambluri de instrucţiuni necesare pentru a permite computerelor să funcţioneze şi să comunice (în mod intrinsec), precum şi consultanţă, strategie, analiză, planificare, specificare, proiectare, dezvoltare, instalare, implementare, integrare, testare, corectarea erorilor, actualizare, adaptare, întreţinere, sprijin, asistenţă tehnică, administrare sau utilizare a programelor informatice ori destinate acestora;
c)prelucrarea datelor, stocarea datelor, găzduirea datelor sau servicii de gestionare a bazelor de date;
d)servicii de întreţinere şi reparaţii pentru maşini şi echipamente de birou, inclusiv computere, sau
e)servicii de formare destinate personalului clienţilor, legate de programe informatice, computere sau sisteme de computere şi neclasificate în altă parte.
(4)Serviciile informatice şi serviciile conexe permit prestarea altor servicii, cum ar fi cele bancare, atât prin mijloace electronice, cât şi prin alte mijloace. În aceste cazuri, este important să se facă distincţia între serviciul de intermediere, cum ar fi găzduirea paginilor web sau găzduirea aplicaţiilor, şi conţinutul sau serviciul de bază furnizat pe cale electronică, precum serviciile bancare. În astfel de cazuri, conţinutul sau serviciul de bază nu intră sub incidenţa CPC 84.
SUBSECŢIUNEA IV:Servicii poştale (2)
(2)Prezenta secţiune se aplică atât în cazul CPC 7511, cât şi al CPC 7512.
Art. 164: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru toate serviciile poştale.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunilor B, C şi D:
a)"licenţă" înseamnă o autorizaţie acordată de o autoritate de reglementare unui prestator de servicii individual, a cărei obţinere este obligatorie înainte de desfăşurarea unei activităţi de prestare a unui anumit serviciu, şi
b)"serviciu universal" înseamnă prestarea permanentă a unui set minim de servicii poştale de o calitate specificată în toate punctele de pe teritoriul unei părţi.
Art. 165: Prevenirea practicilor care denaturează piaţa
Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii poştale supuşi unei obligaţii de serviciu universal sau unui monopol poştal nu recurg la practici care să denatureze piaţa, cum ar fi:
(a)utilizarea încasărilor provenite din prestarea unui astfel de serviciu pentru a subvenţiona încrucişat furnizarea unui serviciu de curierat rapid sau a oricărui serviciu de curierat neuniversal şi
(b)o diferenţiere nejustificată între clienţi, cum ar fi întreprinderile, expeditorii de volume mari de corespondenţă sau consolidatorii, în ceea ce priveşte tarifele sau alţi termeni şi alte condiţii pentru furnizarea unui serviciu care face obiectul unei obligaţii de serviciu universal sau al unui monopol poştal.
Art. 166: Serviciu universal
(1)Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii în materie de serviciu universal pe care doreşte să le menţină. Aceste obligaţii nu vor fi considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod transparent, nediscriminatoriu şi neutru din punctul de vedere al concurenţei şi să nu fie mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de partea în cauză.
(2)Tarifele pentru serviciul universal sunt accesibile pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor.
Art. 167: Licenţe
(1)Fiecare parte ar trebui să depună eforturi pentru a înlocui, printr-o simplă înregistrare, orice licenţe pentru serviciile care nu intră în domeniul de aplicare al serviciului universal.
(2)În cazul în care este necesară o licenţă:
a)termenii şi condiţiile licenţelor, care nu trebuie să fie mai constrângătoare decât ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului lor, sunt făcute publice;
b)motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe se comunică solicitantului, la cerere, şi
c)fiecare parte prevede o procedură de contestare a deciziei prin intermediul unui organism independent, care este transparentă, nediscriminatorie şi bazată pe criterii obiective.
Art. 168: Independenţa organismului de reglementare
Organismul de reglementare este distinct din punct de vedere juridic de orice prestator de servicii poştale şi de curierat şi nu este răspunzător în faţa acestor prestatori. Deciziile organismului de reglementare şi procedurile utilizate de acesta sunt imparţiale faţă de toţi participanţii la piaţă.
Art. 169: Apropierea progresivă
Părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei Republicii Armenia privind serviciile poştale de cea a Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA V:Reţele si servicii de comunicaţii electronice
Art. 170: Domeniu de aplicare si definiţii
(1)Prezenta subsecţiune stabileşte principiile cadrului de reglementare pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, liberalizate în conformitate cu secţiunile B, C şi D.
(2)În sensul prezentei subsecţiuni:
a)"reţea de comunicaţii electronice" înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse, inclusiv elemente de reţea inactive care permit transmiterea semnalelor prin fir, prin radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;
b)"serviciu de comunicaţii electronice" înseamnă un serviciu care constă, integral sau în principal, în transmiterea de semnale prin reţele de comunicaţii electronice, inclusiv servicii de telecomunicaţii şi servicii de transmisie în reţele utilizate pentru radiodifuziune, cu excepţia serviciilor care constau în furnizarea conţinutului transmis prin intermediul reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice sau în exercitarea controlului editorial asupra acestui conţinut;
c)"serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă orice serviciu de comunicaţii electronice care face obiectul unei obligaţii impuse de o parte, în mod explicit sau în fapt, de a fi oferit publicului în general;
d)"reţea publică de comunicaţii electronice" înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, care asigură transferul de informaţii între punctele terminus ale reţelei;
e)"serviciu public de telecomunicaţii" înseamnă orice serviciu de transport din domeniul telecomunicaţiilor care face obiectul unei obligaţii impuse de o parte, în mod explicit sau în fapt, de a fi oferit publicului în general; aceste servicii pot include, între altele, servicii telegrafice şi telefonice, telex şi servicii de transmitere de date care implică transmiterea în timp real a informaţiilor furnizate de client între două sau mai multe puncte, fără nicio modificare de la un capăt la altul a formei sau a conţinutului informaţiilor clientului;
f)"autoritate de reglementare în sectorul comunicaţiilor electronice" înseamnă organismul însărcinat sau organismele însărcinate de părţi să asigure reglementarea comunicaţiilor electronice menţionate în prezenta subsecţiune;
g)"instalaţii esenţiale" înseamnă instalaţiile unei reţele publice şi ale unui serviciu public de comunicaţii electronice care:
(i)sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur prestator sau de un număr limitat de prestatori şi
(ii)nu pot fi înlocuite într-un mod fezabil din punct de vedere economic sau tehnic în scopul furnizării unui serviciu;
h)"infrastructură asociată" înseamnă servicii conexe, infrastructuri fizice şi alte instalaţii sau elemente conexe unei reţele sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit sau sprijină furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind, între altele, clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile şi alte construcţii de susţinere, paturile de cabluri, tuburile, pilonii, nişele şi cutiile de distribuţie;
i)"furnizor major (1)" în sectorul comunicaţiilor electronice înseamnă un furnizor care are capacitatea de a influenţa în mod semnificativ condiţiile de participare, în ceea ce priveşte preţul şi oferta, pe o anumită piaţă a serviciilor de telecomunicaţii, ca urmare a controlului pe care îl deţine asupra instalaţiilor esenţiale sau a utilizării poziţiei sale pe piaţă;
(1)Părţile convin că un «furnizor major» este echivalent cu un furnizor care dispune de o putere semnificativă pe piaţă.
j)"acces" înseamnă punerea la dispoziţia altui furnizor a instalaţiilor sau a serviciilor, în baza unor condiţii definite, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice. Acesta se referă, între altele, la accesul la:
(i)elemente ale reţelei şi infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu, în special accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală;
(ii)infrastructura fizică, inclusiv clădiri, paturi de cabluri şi piloni;
(iii)sistemele de software relevante, inclusiv sistemele de asistenţă operaţională;
(iv)sisteme de informaţii sau baze de date pentru precomenzi, aprovizionare, comenzi, cereri de întreţinere şi reparaţii şi facturare;
(v)conversia numerelor sau sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente;
(vi)reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming, şi
(vii)servicii de reţea virtuale;
k)"interconectare" înseamnă legătura fizică şi logică realizată între reţele publice de comunicaţii electronice utilizate de acelaşi furnizor de servicii sau de furnizori diferiţi cu scopul de a permite utilizatorilor unui furnizor de servicii să comunice cu utilizatorii aceluiaşi furnizor de servicii sau ai altui furnizor ori să aibă acces la serviciile oferite de un alt furnizor. Serviciile în cauză pot fi furnizate de părţile implicate sau de alte părţi care au acces la reţea;
l)"serviciu universal" înseamnă setul minim de servicii de o calitate specificată care trebuie puse la dispoziţia tuturor utilizatorilor de pe teritoriul unei părţi, indiferent de localizarea lor geografică, la un preţ accesibil; domeniul de aplicare al serviciului universal şi punerea în aplicare a acestuia sunt stabilite de fiecare parte; şi
m)"portabilitatea numerelor" înseamnă capacitatea tuturor abonaţilor serviciilor publice de comunicaţii electronice care solicită acest lucru de a păstra, în acelaşi loc geografic, aceleaşi numere de telefon fără a pierde din calitate, fiabilitate sau comoditate în caz de transfer de la un furnizor de servicii publice de comunicaţii electronice la un alt furnizor din aceeaşi categorie.
Art. 171: Autoritatea de reglementare
(1)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale de reglementare pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice furnizor de reţele de comunicaţii electronice, de servicii de comunicaţii electronice sau de echipamente de comunicaţii electronice.
(2)Partea care păstrează proprietatea sau controlul asupra unor furnizori de reţele sau servicii de comunicaţii electronice asigură separarea structurală efectivă a funcţiei de reglementare de activităţile conexe proprietăţii sau controlului. Autoritatea de reglementare acţionează în mod independent şi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea oricărui alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini, care i-au fost atribuite în temeiul dreptului intern.
(3)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale de reglementare dispun de competenţe suficiente pentru a reglementa sectorul şi de resurse financiare şi umane suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Numai organismele de soluţionare a căilor de atac menţionate la alineatul (7) au competenţa de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de autorităţile de reglementare.
Sarcinile încredinţate autorităţii de reglementare sunt făcute publice într-o formă accesibilă şi clară, în special în cazul în care sarcinile respective sunt încredinţate mai multor organisme. Fiecare parte se asigură că autorităţile sale de reglementare dispun de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice.
(4)Deciziile organismelor de reglementare şi procedurile utilizate de acestea sunt imparţiale faţă de toţi participanţii la piaţă.
(5)Competenţele autorităţilor de reglementare sunt exercitate în mod transparent şi în timp util.
(6)Autorităţile de reglementare au competenţa de a se asigura că furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice le transmit cu promptitudine, la cerere, toate informaţiile, inclusiv financiare, care le sunt necesare pentru a-şi putea îndeplini sarcinile în conformitate cu prezenta subsecţiune. Informaţiile solicitate sunt proporţionale cu sarcinile pe care le au de îndeplinit autorităţile de reglementare şi sunt tratate în conformitate cu cerinţele de confidenţialitate.
(7)Orice utilizator sau furnizor afectat de decizia unei autorităţi de reglementare are dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective prin sesizarea unui organism competent să o soluţioneze, care este independent de părţile implicate. Acest organism, care poate fi o instanţă judecătorească, dispune de cunoştinţele de specialitate adecvate pentru aşi putea exercita atribuţiile în mod eficace. Fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător, iar calea de atac este eficientă. În ceea ce priveşte organismele fără caracter judiciar competente să soluţioneze căile de atac, fiecare parte se asigură că deciziile acestor organisme sunt întotdeauna motivate în scris şi sunt supuse, de asemenea, revizuirii de către o autoritate judiciară imparţială şi independentă. Deciziile luate de organismele competente să soluţioneze căile de atac sunt executate în mod eficace. Până la soluţionarea căii de atac, decizia autorităţii de reglementare este menţinută, cu excepţia cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.
(8)Fiecare parte se asigură că demiterea conducătorului unei autorităţi de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colegial care îndeplineşte această funcţie în cadrul unui organism de reglementare sau a înlocuitorilor acestora poate avea loc numai în cazul în care titularii nu mai îndeplinesc condiţiile obligatorii pentru a-şi exercita atribuţiile, care sunt precizate în prealabil în dreptul intern. Orice decizie de demitere se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorităţii de reglementare sau, după caz, membrii demişi ai organului colegial care îndeplineşte această funcţie primeşte (primesc) o expunere a motivelor demiterii şi are (au) dreptul de a solicita publicarea acesteia, dacă publicarea nu se efectuează în mod automat. În cazul prezentării unei solicitări în acest sens, expunerea motivelor demiterii este publicată.
Art. 172: Autorizaţia de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte autorizează furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, ori de câte ori este posibil, printr-o simplă notificare. În urma notificării, furnizorul de servicii în cauză nu este obligat să obţină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorităţii de reglementare înainte de a-şi exercita drepturile ce decurg din autorizaţie. Drepturile şi obligaţiile care decurg din această autorizaţie trebuie să fie făcute publice sub o formă uşor accesibilă. Obligaţiile ar trebui să fie proporţionale cu serviciul în cauză.
(2)În cazul în care este necesar, o parte poate prevede obligaţia de a solicita o licenţă pentru dreptul de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor, pentru:
a)evitarea interferenţelor prejudiciabile;
b)asigurarea calităţii tehnice a serviciului;
c)garantarea utilizării eficiente a spectrului sau
d)îndeplinirea altor obiective de interes general.
(3)Atunci când o parte prevede obligaţia de a solicita o licenţă, aceasta:
a)face publice toate criteriile de acordare a licenţei şi un termen rezonabil, necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă;
b)aduce în scris la cunoştinţa solicitantului, la cerere, motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe; şi
c)oferă solicitantului posibilitatea de a contesta refuzul sesizând un organism competent să soluţioneze căile de atac în cazurile în care s-a refuzat acordarea licenţei.
(4)Costurile administrative sunt impuse furnizorilor într-un mod obiectiv, transparent, proporţional şi care vizează reducerea la minimum a costurilor. Costurile administrative impuse de către o parte furnizorilor care prestează un serviciu sau furnizează o reţea în temeiul unei autorizaţii menţionate la alineatul (1) sau al unei licenţe menţionate la alineatului (2) se limitează la costurile administrative reale pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi asigurarea respectării autorizaţiilor şi licenţelor aplicabile. Aceste costuri administrative pot include costurile cu cooperarea, armonizarea şi standardizarea internaţională, cercetarea de piaţă, monitorizarea conformităţii şi alte controale de piaţă, precum şi cheltuielile aferente activităţii de reglementare ce implică elaborarea şi asigurarea respectării legislaţiei şi a deciziilor administrative, cum ar fi deciziile privind accesul şi interconectarea.
Costurile administrative menţionate la primul paragraf nu includ plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.
Art. 173: Resurse limitate
(1)Alocarea şi acordarea drepturilor de utilizare a resurselor limitate, inclusiv a spectrului de frecvenţe radio, a numerelor şi a drepturilor de trecere, se efectuează într-un mod deschis, obiectiv, prompt, transparent, nediscriminatoriu şi proporţional. Procedurile instituite de fiecare parte se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.
(2)Informaţiile privind situaţia actuală a benzilor de frecvenţă atribuite se pun la dispoziţia publicului, dar nu este obligatoriu să se furnizeze identificarea detaliată a spectrului de frecvenţe radio alocat utilizărilor specifice cu caracter guvernamental.
(3)Fiecare parte îşi rezervă dreptul de a stabili şi a aplica măsuri de gestionare a spectrului şi a frecvenţelor radio care pot avea drept efect limitarea numărului de furnizori de servicii de comunicaţii electronice, cu condiţia să ia măsurile respective într-un mod compatibil cu prezentul acord. Acest drept include posibilitatea de a aloca benzi de frecvenţă ţinând seama de necesităţile actuale şi viitoare şi de disponibilitatea spectrului. Nu se consideră că măsurile luate de o parte pentru alocarea şi atribuirea spectrului şi gestionarea frecvenţelor constituie măsuri care sunt incompatibile în sine cu articolele 144, 149 şi 150.
Art. 174: Acces şi interconectare
(1)Accesul şi interconectarea ar trebui convenite, în principiu, pe baza unor negocieri comerciale între furnizorii în cauză.
(2)Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii de comunicaţii electronice au dreptul şi, în cazul în care primesc o cerere în acest sens din partea unui alt furnizor, obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de reţele şi servicii de comunicaţii electronice aflate la dispoziţia publicului. Nicio parte nu menţine măsuri juridice sau administrative care să oblige furnizorii care acordă acces sau interconectare să ofere diferiţilor furnizori termeni şi condiţii diferite pentru servicii echivalente sau să impună obligaţii care nu au legătură cu serviciile furnizate.
(3)Fiecare parte se asigură că furnizorii care obţin informaţii de la un alt furnizor în cursul procesului de negociere a accesului sau a acordurilor de interconectare pot utiliza respectivele informaţii numai în scopul pentru care acestea au fost comunicate şi respectă întotdeauna confidenţialitatea informaţiilor transmise sau stocate.
(4)Fiecare parte se asigură că un furnizor major de pe teritoriul său acordă acces la instalaţiile sale esenţiale, inclusiv, între altele, elementele de reţea, infrastructura asociată şi serviciile auxiliare, furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice în baza unor termeni şi condiţii rezonabile şi nediscriminatorii (1).
(1)În sensul prezentei subsecţiuni, "nediscriminatorii" se interpretează ca referindu-se la tratamentul naţional, astfel cum este definit la articolul 150, precum şi că reflectă semnificaţia specifică sectorului, de "termeni şi condiţii nu mai puţin favorabile decât cele acordate oricărui alt utilizator de reţele sau servicii publice de comunicaţii electronice în circumstanţe similare".
(5)Pentru serviciile publice de telecomunicaţii, interconectarea cu un furnizor major este asigurată în orice punct în care aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic în cadrul reţelei. Această interconectare se asigură:
a)în baza unor termeni şi condiţii (inclusiv în ceea ce priveşte standardele şi specificaţiile tehnice, calitatea şi întreţinerea) şi tarife nediscriminatorii şi la o calitate care să nu fie mai puţin favorabilă decât cea oferită pentru propriile servicii similare ale respectivului furnizor major sau pentru servicii similare ale unor furnizori neafiliaţi sau ale filialelor sale ori ale altor întreprinderi afiliate;
b)în timp util, în baza unor termeni şi condiţii (inclusiv în ceea ce priveşte standardele şi specificaţiile tehnice, calitatea şi întreţinerea) şi la tarife stabilite în funcţie de costuri care să fie transparente, rezonabile, având în vedere fezabilitatea economică, şi suficient de de grupate, astfel încât furnizorul să nu fie nevoit să plătească pentru componente sau instalaţii de reţea de care nu are nevoie pentru serviciul pe care urmează să îl furnizeze, şi
c)la cerere, în alte puncte decât punctele terminus ale reţelei oferite majorităţii utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalaţiilor suplimentare necesare.
(6)Fiecare parte se asigură că procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor major sunt făcute publice şi că furnizorii majori fac publice fie acordurile lor de interconectare, fie, atunci când este cazul, ofertele lor de interconectare de referinţă.
Art. 175: Garanţii concurenţiale aplicate furnizorilor majori
Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri adecvate pentru a preveni adoptarea sau continuarea unor practici anticoncurenţiale de către furnizorii care, individual sau împreună, constituie un furnizor major. Practicile anticoncurenţiale respective constau, în special, în:
(a)acordarea de subvenţii încrucişate anticoncurenţiale;
(b)utilizarea informaţiilor obţinute de la concurenţi într-un mod care conduce la rezultate anticoncurenţiale şi
(c)nepunerea la dispoziţia altor furnizori de servicii în timp util a informaţiilor tehnice referitoare la instalaţiile esenţiale şi a informaţiilor relevante din punct de vedere comercial care le sunt necesare pentru prestarea de servicii.
Art. 176: Serviciu universal
(1)Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligaţii de serviciu universal pe care doreşte să le menţină.
(2)Aceste obligaţii de serviciu universal nu sunt considerate ca fiind anticoncurenţiale în sine, cu condiţia să fie gestionate într-un mod proporţional, transparent, obiectiv şi nediscriminatoriu. Gestionarea acestor obligaţii este, de asemenea, neutră din punctul de vedere al concurenţei şi nu este mai constrângătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal definit de fiecare parte.
(3)Toţi furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice ar trebui să fie eligibili pentru furnizarea unui serviciu universal. Desemnarea furnizorilor serviciului universal se face printr-un mecanism eficient, transparent şi nediscriminatoriu. În cazul în care este necesar, fiecare parte evaluează dacă prestarea serviciului universal reprezintă o povară inechitabilă pentru furnizorul desemnat în acest scop. În cazul în care acest lucru se justifică în urma calculului respectiv şi ţinând seama de avantajul pe piaţă câştigat de un furnizor care prestează un serviciu universal, autorităţile de reglementare stabilesc dacă este necesar un mecanism pentru a acorda compensaţii furnizorului în cauză sau pentru a repartiza costul net al obligaţiilor de serviciu universal.
Art. 177: Portabilitatea numerelor
Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de comunicaţii electronice prevăd portabilitatea numerelor în baza unor termeni şi condiţii rezonabile.
Art. 178: Confidenţialitatea informaţiilor
Fiecare parte asigură confidenţialitatea comunicaţiilor electronice efectuate prin intermediul unei reţele publice de comunicaţii electronice şi a serviciilor de comunicaţii electronice aflate la dispoziţia publicului, precum şi confidenţialitatea datelor conexe privind traficul, fără a impune nicio restricţie comerţului cu servicii.
Art. 179: Soluţionarea litigiilor în materie de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte se asigură că, în cazul unui litigiu între furnizorii de reţele sau servicii de comunicaţii electronice în legătură cu drepturile şi obligaţiile care decurg din prezenta subsecţiune, autoritatea de reglementare în cauză emite, la cererea uneia dintre părţile în cauză, o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt timp posibil şi în orice caz în termen de patru luni, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale.
(2)Atunci când litigiul vizează prestarea transfrontalieră de servicii, autorităţile de reglementare în cauză îşi coordonează eforturile pentru soluţionarea litigiului.
(3)Decizia autorităţii de reglementare se face publică, ţinând seama de cerinţele privind secretele de afaceri. Părţile în cauză primesc o expunere completă a motivelor pe care se bazează decizia şi au dreptul de a exercita o cale de atac împotriva deciziei respective, în conformitate cu articolul 171 alineatul (7).
(4)Procedura menţionată la prezentul articol nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă o acţiune în instanţă.
Art. 180: Apropierea progresivă
Părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei Republicii Armenia privind reţelele de comunicaţii electronice de cea a Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA VI:Servicii financiare
Art. 181: Domeniu de aplicare şi definiţii
(1)Prezenta subsecţiune se aplică măsurilor care afectează prestarea de servicii financiare, în cazul în care serviciile financiare sunt liberalizate în conformitate cu secţiunile B, C şi D.
(2)În sensul prezentului capitol, "serviciu financiar" înseamnă orice serviciu cu caracter financiar furnizat de un prestator de servicii financiare al unei părţi. Serviciile financiare includ serviciile de asigurări şi serviciile conexe asigurărilor, precum şi serviciile bancare şi alte servicii financiare.
(3)Serviciile de asigurări şi serviciile conexe asigurărilor, astfel cum sunt menţionate la alineatul (2), cuprind:
a)asigurarea directă (inclusiv coasigurarea):
(i)asigurările de viaţă şi
(ii)asigurările generale;
b)reasigurarea şi retrocesiunea;
c)intermedierea asigurării, cum ar fi activităţile de brokeraj şi de agenţie, şi
d)serviciile auxiliare asigurărilor, cum ar fi serviciile de consultanţă, de actuariat, de evaluare a riscurilor şi de soluţionare a cererilor de despăgubire.
(4)Serviciile bancare şi alte servicii financiare (excluzând serviciile de asigurări şi serviciile conexe asigurărilor), astfel cum sunt menţionate la alineatul (2), cuprind:
a)acceptarea depozitelor şi a altor fonduri rambursabile de la public;
b)împrumuturi de orice tip, inclusiv credite de consum, credite ipotecare, factoring şi finanţarea tranzacţiilor comerciale;
c)leasingul financiar;
d)toate serviciile de plată şi transferurile monetare, inclusiv cărţile de credit şi de debit, cecurile de călătorie şi cecurile bancare;
e)garanţiile şi angajamentele;
f)tranzacţionarea, în nume propriu sau în numele clienţilor, pe o piaţă bursieră, pe o piaţă extrabursieră sau într-un alt mod, a următoarelor:
(i)instrumente ale pieţei monetare (inclusiv cecuri, titluri comerciale de valoare, certificate de depozit);
(ii)schimb valutar;
(iii)instrumente derivate, inclusiv contracte futures şi opţiuni, dar fără a se limita la acestea;
(iv)instrumente pe rata de schimb şi pe rata dobânzii, inclusiv produse precum swapuri, contracte forward pe rata dobânzii;
(v)valori mobiliare şi
(vi)alte instrumente şi active financiare negociabile, inclusiv lingouri;
g)participarea la emisiunile de orice tipuri de titluri de valoare, inclusiv subscrierea şi plasarea (publică sau privată) în calitate de agent şi prestarea de servicii legate de aceste emisiuni;
h)brokerajul monetar;
i)gestionarea activelor, precum gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare şi fiduciare;
j)servicii de decontare şi compensare a activelor financiare, inclusiv valori mobiliare, produse financiare derivate şi alte instrumente negociabile;
k)furnizarea şi transferul de informaţii financiare, prelucrarea datelor financiare şi software-ul aferent şi
l)servicii de consiliere, de intermediere şi alte servicii financiare auxiliare privind toate activităţile enumerate la prezentul alineat, inclusiv furnizarea de informaţii privind creditele şi analize de credit, cercetări şi consiliere privind investiţiile şi portofoliile de investiţii, consiliere privind achiziţiile, restructurările şi strategiile societăţilor comerciale.
(5)În sensul prezentei subsecţiuni:
a)"prestator de servicii financiare" înseamnă orice persoană fizică sau juridică a unei părţi care intenţionează să furnizeze sau furnizează servicii financiare, cu excepţia entităţilor publice;
b)prin "entitate publică" se înţelege:
(i)un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părţi sau o entitate deţinută sau controlată de către o parte, care este în principal însărcinată cu exercitarea unor funcţii publice sau activităţi de serviciu public, cu excepţia entităţilor însărcinate în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiţii comerciale, sau
(ii)o entitate privată, care îndeplineşte funcţii ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorităţi monetare, atunci când exercită aceste funcţii; şi
c)"serviciu financiar nou" înseamnă un serviciu cu caracter financiar, inclusiv servicii privind produse existente şi produse noi, sau modul în care este livrat un produs care nu este furnizat de niciun prestator de servicii financiare pe teritoriul unei părţi, dar care este furnizat pe teritoriul celeilalte părţi.
Art. 182: Excepţia prudenţială
(1)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu împiedică o parte să adopte sau să menţină, din motive prudenţiale, măsuri precum:
a)protecţia investitorilor, a deponenţilor, a titularilor de poliţe sau a persoanelor faţă de care prestatorii de servicii financiare au obligaţii fiduciare; sau
b)asigurarea integrităţii şi stabilităţii sistemului său financiar.
(2)Măsurile respective nu sunt mai constrângătoare decât este necesar pentru a-şi îndeplini obiectivul.
(3)Nicio dispoziţie a prezentului acord nu se interpretează ca impunând uneia dintre părţi obligaţia de a divulga informaţii referitoare la afacerile şi la conturile unor clienţi individuali sau orice informaţii confidenţiale sau proprietare deţinute de entităţi publice.
Art. 183: Reglementare eficace şi transparentă
(1)Fiecare parte depune toate eforturile pentru a comunica în avans tuturor persoanelor interesate orice măsură de aplicare generală pe care partea în cauză intenţionează să o adopte, pentru a oferi acestor persoane posibilitatea de a prezenta observaţii referitoare la respectiva măsură. Această măsură propusă se aplică:
a)prin intermediul unei publicări oficiale sau
b)în altă formă scrisă sau electronică.
(2)Fiecare parte pune la dispoziţia persoanelor interesate cerinţele sale pentru completarea cererilor privind prestarea de servicii financiare.
La cererea unui solicitant, partea în cauză informează solicitantul cu privire la stadiul în care se află cererea sa. Dacă partea în cauză doreşte informaţii suplimentare de la solicitant, notifică solicitantului acest lucru fără întârzieri nejustificate.
(3)Fiecare parte depune toate eforturile pentru a asigura introducerea şi aplicarea pe teritoriul său a standardelor convenite la nivel internaţional privind reglementarea şi supravegherea sectorului serviciilor financiare şi combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale. Aceste standarde convenite la nivel internaţional sunt, între altele:
a)"Principiile de bază pentru supravegherea eficientă a sectorului bancar" ale Comitetului de la Basel;
b)"Principiile de bază în asigurări" ale Asociaţiei Internaţionale a Organismelor de Supraveghere a Asigurărilor;
c)"Obiectivele şi principiile de reglementare a valorilor mobiliare" ale Organizaţiei Internaţionale a Comisiilor de Valori Mobiliare;
d)"Acordul privind schimbul de informaţii în domeniul fiscal" al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE);
e)"Declaraţia G20 privind transparenţa şi schimbul de informaţii în scopuri fiscale" şi
f)cele "Patruzeci de recomandări privind spălarea banilor" şi cele "Nouă recomandări speciale privind finanţarea terorismului" ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională.
(4)Părţile iau act de cele "Zece principii-cheie pentru schimbul de informaţii", promulgate de miniştrii de finanţe ai ţărilor G7, şi iau toate măsurile necesare pentru a le aplica în cadrul relaţiilor lor bilaterale.
Art. 184: Servicii financiare noi
Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să furnizeze orice serviciu financiar nou de tip similar serviciilor a căror furnizare de către proprii prestatori de servicii financiare ar fi permisă de către partea respectivă în conformitate cu dreptul intern al acesteia în circumstanţe similare. O parte poate stabili forma juridică prin care serviciul poate fi prestat şi poate solicita o autorizaţie pentru prestarea serviciului respectiv. În cazul în care se cere o astfel de autorizaţie, se adoptă o decizie în acest sens într-un termen rezonabil, iar autorizaţia respectivă poate fi refuzată numai din motive prudenţiale coerente cu articolul 182.
Art. 185: Prelucrarea datelor
(1)Fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare al celeilalte părţi să transfere informaţii sub formă electronică sau sub altă formă, către şi dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea în cauză este necesară în vederea desfăşurării normale a activităţii respectivului prestator de servicii financiare.
(2)Nicio dispoziţie de la alineatul (1) nu restrânge dreptul unei părţi de a proteja datele cu caracter personal şi viaţa privată, atât timp cât acest drept nu este utilizat pentru a eluda respectarea dispoziţiilor prezentului acord.
(3)Fiecare parte adoptă sau menţine garanţii adecvate pentru protecţia vieţii private, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor persoanelor, în special în ceea ce priveşte transferul datelor cu caracter personal.
Art. 186: Excepţii specifice
(1)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său, activităţi sau servicii care fac parte dintr-un sistem public de pensii sau dintr-un sistem legal de asigurări sociale, cu excepţia cazurilor în care activităţile respective pot fi desfăşurate, în temeiul reglementărilor naţionale ale părţii respective, de către prestatorii de servicii financiare aflaţi în concurenţă cu entităţi publice sau cu instituţii private.
(2)Nicio dispoziţie din prezentul acord nu se aplică activităţilor desfăşurate de o bancă centrală, de o autoritate monetară sau de orice altă entitate publică în cadrul politicii monetare sau al politicii privind cursul de schimb.
(3)Nicio dispoziţie din prezentul capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte, inclusiv entităţile publice ale acesteia, să desfăşoare activităţi sau să presteze servicii în mod exclusiv pe teritoriul său în contul părţii sau al entităţilor publice ale acesteia, beneficiind de garanţia resurselor financiare ale părţii sau ale entităţilor publice ale acesteia sau utilizând aceste resurse financiare.
Art. 187: Organisme de autoreglementare
În cazul în care o parte impune prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi obligaţia de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la orice organism de autoreglementare, bursă sau piaţă de valori mobiliare sau futures, agenţie de compensare sau orice altă organizaţie sau asociaţie, pentru a furniza servicii financiare în condiţii de egalitate cu prestatorii de servicii financiare ai părţii respective sau în cazul în care partea oferă în mod direct sau indirect acestor entităţi privilegii sau avantaje la furnizarea de servicii financiare, partea în cauză se asigură că sunt respectate obligaţiile prevăzute la articolele 144 şi 150.
Art. 188: Sisteme de compensare şi de plată
În conformitate cu termenii şi condiţiile privind tratamentul naţional specificate la articolele 144 şi 150, fiecare parte acordă prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părţi stabiliţi pe teritoriul său acces la sistemele de plată şi de compensare exploatate de entităţi publice, precum şi la facilităţile oficiale de finanţare şi refinanţare disponibile în cursul activităţilor comerciale obişnuite. Prezentul articol nu este destinat să acorde acces la facilităţile de creditor de ultimă instanţă ale unei părţi.
Art. 189: Stabilitatea financiară şi reglementarea serviciilor financiare în Republica Armenia
Părţile recunosc importanţa reglementării adecvate a serviciilor financiare în scopul de a asigura stabilitatea financiară, echitatea şi eficienţa pieţelor şi protecţia investitorilor, a deponenţilor, a titularilor de poliţe şi a persoanelor faţă de care prestatorii de servicii financiare au obligaţii fiduciare. În vederea acestei reglementări a serviciilor financiare, standardele internaţionale în materie de bune practici, în special modul în care sunt puse în aplicare în Uniunea Europeană, asigură cadrul de referinţă general. În acest context, Republica Armenia asigură apropierea reglementărilor sale în materie de servicii financiare, dacă este cazul, de legislaţia Uniunii Europene.
SUBSECŢIUNEA VII:Servicii de transport
Art. 190: Domeniu de aplicare şi obiective
Prezenta subsecţiune stabileşte principiile referitoare la liberalizarea serviciilor de transport internaţional în conformitate cu secţiunile B, C şi D.
Art. 191: Definiţii
(1)În sensul prezentei subsecţiuni şi al secţiunilor B, C şi D:
a)"transportul maritim internaţional" cuprinde operaţiuni de transport "de la expeditor la destinatar" (door to door) şi multimodal, care presupune transportul mărfurilor prin intermediul mai multor moduri de transport, inclusiv un parcurs maritim, însoţite de un singur document de transport şi include, în acest scop, dreptul de a încheia contracte direct cu furnizorii de alte moduri de transport;
b)"servicii de manipulare a încărcăturilor maritime" înseamnă activităţi desfăşurate de operatori portuari, inclusiv operatorii de terminale, dar care nu includ activităţile directe ale docherilor, atunci când această forţă de muncă este organizată independent de operatorii portuari sau de operatorii terminalului. Activităţile vizate includ organizarea şi supravegherea următoarelor operaţiuni:
(i)încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă;
(ii)amararea sau dezamararea mărfurilor;
(iii)recepţionarea sau livrarea şi depozitarea în siguranţă a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare;
c)"servicii de vămuire" sau, ca alternativă, "servicii de brokeraj vamal" înseamnă activităţi care constau în îndeplinirea, în numele altei părţi, a formalităţilor vamale privind importul, exportul sau transportul direct al mărfurilor, indiferent dacă acest serviciu reprezintă principala activitate a prestatorului de servicii sau o completare obişnuită a activităţii sale principale;
d)"servicii de staţionare şi depozitare a containerelor" înseamnă activităţi care constau în depozitarea containerelor, atât în zone portuare, cât şi în interiorul ţării, în vederea umplerii sau a golirii, a reparării şi a punerii lor la dispoziţie pentru expediere;
e)"servicii de agenţii maritime" înseamnă activităţi care constau în reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigaţie sau companii maritime, în următoarele scopuri:
(i)comercializarea şi vânzarea de servicii de transport maritim şi de servicii conexe, de la ofertare până la facturare, emiterea de conosamente în numele societăţilor, achiziţionarea şi revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale şi
(ii)reprezentarea societăţilor, organizarea escalei navei sau preluarea controlului asupra mărfurilor, atunci când este necesar;
f)"servicii de expediere de mărfuri" înseamnă activitatea care constă în organizarea şi monitorizarea operaţiunilor de transport în numele transportatorilor, prin achiziţionarea serviciilor de transport şi a serviciilor conexe, întocmirea documentelor şi furnizarea de informaţii comerciale, şi
g)"servicii de legătură" înseamnă transportul prealabil şi ulterior pe mare de mărfuri internaţionale, în principal mărfuri containerizate, între porturi situate pe teritoriul uneia dintre părţi.
(2)În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, părţile asigură aplicarea eficace a principiului accesului nerestricţionat la încărcături pe bază comercială, a libertăţii de a presta servicii maritime internaţionale, precum şi a tratamentului naţional în cadrul prestării unor astfel de servicii.
(3)Ţinând seama de nivelurile existente de liberalizare între părţi în ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, fiecare parte:
a)aplică în mod eficace principiul accesului nerestricţionat la pieţele şi schimburile comerciale maritime internaţionale pe bază comercială şi în mod nediscriminatoriu şi
b)acordă navelor care arborează pavilionul celeilalte părţi sau care sunt exploatate de prestatori de servicii ai celeilalte părţi un tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat propriilor nave sau navelor oricărei ţări terţe, luându-se în calcul cel mai favorabil dintre aceste două tratamente, în ceea ce priveşte, între altele, accesul la porturi, utilizarea infrastructurii şi a serviciilor portuare şi utilizarea serviciilor maritime auxiliare, precum şi în ceea ce priveşte taxele şi redevenţele aferente, instalaţiile vamale şi alocarea danelor şi a instalaţiilor de încărcare şi descărcare.
(4)La aplicarea principiilor menţionate la alineatul (3), fiecare parte:
a)se abţine să introducă, în acordurile viitoare încheiate cu ţări terţe privind serviciile de transport maritim internaţional, clauze de partajare a încărcăturilor, inclusiv comerţul în vrac de mărfuri uscate şi lichide şi traficul de linie, şi reziliază, într-un interval rezonabil de timp, orice astfel de clauze de partajare a încărcăturilor existente în acorduri precedente şi
b)abrogă şi se abţine să introducă, de la intrarea în vigoare a prezentului acord, orice măsură unilaterală şi orice obstacol administrativ, tehnic şi de alt tip care ar putea constitui restricţii disimulate sau ar putea avea efecte discriminatorii asupra libertăţii de a presta servicii în domeniul transportului maritim internaţional.
(5)Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să aibă un sediu pe teritoriul său, în condiţii de stabilire şi de funcţionare nu mai puţin favorabile decât cele acordate propriilor săi prestatori de servicii sau celor din orice ţară terţă, oricare dintre acestea sunt mai avantajoase.
(6)Fiecare parte pune la dispoziţia prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi, în baza unor termeni şi condiţii rezonabile şi nediscriminatorii, următoarele servicii portuare: pilotaj, asistenţă la remorcare şi tracţiune, aprovizionare, alimentare cu combustibil şi cu apă, colectarea gunoiului şi eliminarea apei de balast, servicii de oficiu de căpitănie, asistenţă la navigaţie, instalaţii pentru reparaţii de urgenţă, servicii de ancorare, locuri de acostare şi servicii de acostare, precum şi servicii operaţionale la ţărm esenţiale pentru exploatarea navelor, inclusiv comunicaţii, aprovizionare cu apă şi energie electrică.
(7)Fiecare parte permite circulaţia echipamentelor, precum containerele goale, care nu sunt transportate drept mărfuri contra cost, între porturile Republicii Armenia sau între porturile unui stat membru.
(8)Fiecare parte, sub rezerva autorizării de către autoritatea competentă, permite prestatorilor de servicii de transport maritim internaţional ai celeilalte părţi să presteze servicii de legătură între porturile sale naţionale.
Art. 192: Apropierea progresivă
Părţile recunosc importanţa apropierii progresive a legislaţiei Republicii Armenia privind transporturile de cea a Uniunii Europene.