Art. 172. - Art. 172: Autorizaţia de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice - Acord din 24-nov-2017 DE PARTENERIAT CUPRINZĂTOR ŞI CONSOLIDAT între Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele membre ale acestora, pe de o parte, şi Republica Armenia, pe de altă parte
Acte UE
Jurnalul Oficial 23L
În vigoare Versiune de la: 18 Octombrie 2024
Art. 172: Autorizaţia de a furniza reţele şi servicii de comunicaţii electronice
(1)Fiecare parte autorizează furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice, ori de câte ori este posibil, printr-o simplă notificare. În urma notificării, furnizorul de servicii în cauză nu este obligat să obţină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorităţii de reglementare înainte de a-şi exercita drepturile ce decurg din autorizaţie. Drepturile şi obligaţiile care decurg din această autorizaţie trebuie să fie făcute publice sub o formă uşor accesibilă. Obligaţiile ar trebui să fie proporţionale cu serviciul în cauză.
(2)În cazul în care este necesar, o parte poate prevede obligaţia de a solicita o licenţă pentru dreptul de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor, pentru:
a)evitarea interferenţelor prejudiciabile;
b)asigurarea calităţii tehnice a serviciului;
c)garantarea utilizării eficiente a spectrului sau
d)îndeplinirea altor obiective de interes general.
(3)Atunci când o parte prevede obligaţia de a solicita o licenţă, aceasta:
a)face publice toate criteriile de acordare a licenţei şi un termen rezonabil, necesar în mod normal pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de licenţă;
b)aduce în scris la cunoştinţa solicitantului, la cerere, motivele care stau la baza refuzului de acordare a unei licenţe; şi
c)oferă solicitantului posibilitatea de a contesta refuzul sesizând un organism competent să soluţioneze căile de atac în cazurile în care s-a refuzat acordarea licenţei.
(4)Costurile administrative sunt impuse furnizorilor într-un mod obiectiv, transparent, proporţional şi care vizează reducerea la minimum a costurilor. Costurile administrative impuse de către o parte furnizorilor care prestează un serviciu sau furnizează o reţea în temeiul unei autorizaţii menţionate la alineatul (1) sau al unei licenţe menţionate la alineatului (2) se limitează la costurile administrative reale pe care le presupun în mod normal gestionarea, controlul şi asigurarea respectării autorizaţiilor şi licenţelor aplicabile. Aceste costuri administrative pot include costurile cu cooperarea, armonizarea şi standardizarea internaţională, cercetarea de piaţă, monitorizarea conformităţii şi alte controale de piaţă, precum şi cheltuielile aferente activităţii de reglementare ce implică elaborarea şi asigurarea respectării legislaţiei şi a deciziilor administrative, cum ar fi deciziile privind accesul şi interconectarea.
Costurile administrative menţionate la primul paragraf nu includ plăţile pentru licitaţii, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuţiile obligatorii la furnizarea serviciului universal.