Ordinul 3363/2022 4858/C/3363 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 1133

În vigoare
Versiune de la: 24 Noiembrie 2022
Ordinul 3363/2022 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
Dată act: 4-nov-2022
Emitent: Ministerul Sanatatii
Având în vedere prevederile Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1.410/2016 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002, republicată,
cu observarea recomandărilor Comitetului de miniştri ai statelor membre referitoare la regulile penitenciare europene, a Ansamblului de reguli minime ale Naţiunilor Unite pentru tratamentul deţinuţilor şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Dreptului Omului,
în conformitate cu art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 152 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare,
ministrul justiţiei şi ministrul sănătăţii emit următorul ordin:
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 1
(1)Dreptul persoanelor private de libertate la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri este asigurat cu personal de specialitate medico-sanitar, în mod gratuit, potrivit legii.
(2)Pentru asigurarea activităţii de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor, în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor funcţionează o reţea sanitară proprie.
(3)Reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are încadrat personal de specialitate medico-sanitar cu studii superioare şi medii cu drept de liberă practică, membri ai organizaţiilor profesionale medicale naţionale, precum şi personal auxiliar sanitar şi personal din alte specialităţi din domeniul sănătăţii, potrivit normativelor de personal sanitar naţionale şi ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În caz de deficit al personalului prevăzut la alin. (3), pentru acoperirea necesarului de personal se pot încheia contracte de prestări servicii cu personal de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din reţeaua sanitară publică, în condiţiile stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(5)Cabinetele medicale, farmaciile de circuit închis, respectiv oficinele locale de distribuţie, infirmeriile, laboratoarele de tehnică dentară şi penitenciarele-spital funcţionează şi se dotează potrivit normelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii, ale sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 2
(1)Direcţia medicală din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, denumită în continuare Direcţia medicală, ca unitate sanitară ce coordonează, monitorizează şi verifică activitatea medicală din sistemul administraţiei penitenciare, colaborează atât cu Ministerul Sănătăţii şi unităţile descentralizate ale acestuia, cu celelalte ministere şi instituţii cu reţea sanitară proprie, cu unităţi sanitare sau instituţii de învăţământ şi formare profesională în domeniul medical, casele de asigurări de sănătate, organizaţiile profesionale naţionale, cât şi cu asociaţii şi organizaţii neguvernamentale din domeniul sănătăţii.
(2)Personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul Direcţiei medicale poate acorda, în caz de necesitate cauzată de deficitul de personal de specialitate medico-sanitar sau în cadrul unor misiuni operative dispuse, asistenţă medicală în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi în limita competenţelor.
Art. 3
Obiectivele generale ale activităţii de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt următoarele:
a)evaluarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate;
b)prestarea de servicii medicale de calitate şi eficiente pentru asigurarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate;
c)promovarea sănătăţii prin programe de educaţie pentru sănătate;
d)identificarea factorilor de risc cu impact asupra stării de sănătate şi desfăşurarea demersurilor pentru aplicarea măsurilor necesare diminuării şi eliminării acestora;
e)supravegherea menţinerii condiţiilor igienico-sanitare în locurile de deţinere la standardele stabilite de legislaţia în vigoare şi sesizarea conducerii locului de deţinere asupra deficienţelor, în vederea dispunerii măsurilor urgente de remediere.
Art. 4
(1)Independenţa profesională a personalului de specialitate medico-sanitar este garantată.
(2)Întreaga activitate profesională a personalului prevăzut la alin. (1) este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.
(3)Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere deciziile medicale, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică, de ordin administrativ sau oricare alte motive decât cele medicale.
CAPITOLUL II:Activitatea sectorului medical
SECŢIUNEA 1:Definirea unor termeni şi dispoziţii generale organizatorice
Art. 5
În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
a)loc de deţinere - penitenciarele cu regim de maximă siguranţă, închis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele educative, centrele de detenţie, centrele de arestare preventivă, secţiile speciale de arestare preventivă, precum şi secţiile exterioare din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
b)persoană privată de libertate - persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, internată într-un centru educativ sau de detenţie sau aflată în executarea unei măsuri preventive privative de libertate într-un loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
c)penitenciarul-spital coordonator - unitatea penitenciară spitalicească care îndrumă metodologic şi încheie, pentru cabinetele medicale arondate, contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară sau de specialitate cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumită în continuare CASAOPSNAJ;
d)cabinet medical - unitatea sanitară fără personalitate juridică furnizoare de servicii de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă din cadrul unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare;
e)intervenţie medicală - orice examinare şi tratament medical, de prim contact, în scop preventiv, terapeutic sau de recuperare, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia;
f)asistenţă medicală - aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative şi recuperatorii pentru asigurarea stării de sănătate;
g)asistenţă medicală de urgenţă - ansamblul de măsuri diagnostice şi terapeutice întreprinse de către personalul de specialitate medico-sanitar. Aceasta poate fi acordată la diferite niveluri de competenţă de către medici şi asistenţi medicali cu diferite grade de pregătire;
h)asistenţă medicală de specialitate - furnizarea de servicii medicale de specialitate, altele decât cele de medicină de familie, clinice şi paraclinice în regim ambulatoriu sau cu internare şi servicii de medicină dentară;
i)îngrijire paliativă - un tip de îngrijire care combină intervenţii şi tratamente având ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor private de libertate pentru a face faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psihosociale şi spirituale;
j)îngrijiri terminale - îngrijirile acordate unei persoane private de libertate cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului;
k)aparat pentru cazuri de urgenţă - baremul minimal de medicamente şi materiale sanitare destinate asigurării asistenţei medicale pentru urgenţele medico-chirurgicale;
l)aparat de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical - baremul minimal de medicamente şi materiale sanitare, destinate asigurării asistenţei medicale zilnice de la nivelul cabinetelor medicale din cadrul locurilor de deţinere şi al penitenciarelor-spital, ale căror cantităţi se stabilesc în funcţie de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitatea şi numărul persoanelor private de libertate;
m)capacitatea de muncă - concluzia stabilită în urma primei evaluări a stării de sănătate a persoanelor private de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, fără ca aceasta să substituie stabilirea de către medicul de medicina muncii a aptitudinii în muncă prevăzute la art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când aceasta se impune, în condiţiile legii. Baremul afecţiunilor medicale, precum şi a altor stări şi condiţii medicale pentru stabilirea capacităţii de muncă la finalul perioadei de carantină şi observare este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin;
n)infirmerie - secţie din cadrul fiecărui loc de deţinere, având în organizarea funcţională camere de staţionare pentru persoanele care necesită supraveghere medicală;
o)secţie/camere pentru persoane vulnerabile din punct de vedere medical şi social - secţie/camere cu profil medical în care sunt cazate persoane cărora li se aplică prevederile legale referitoare la criteriile medicale privind vulnerabilitatea dintre cele prevăzute la art. 34 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013;
p)dispensarizare - metodă medicală activă curativo-profilactică individualizată prin care se supraveghează, din iniţiativa medicului, categorii de persoane sănătoase, expuse unor factori de risc, sau categorii de persoane care suferă de anumite afecţiuni;
q)case de asigurări de sănătate - casele de asigurări de sănătate judeţene, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Art. 6
(1)Asistenţa medicală se acordă cu respectarea standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective, a recomandărilor referitoare la regulile europene şi internaţionale pentru penitenciare specifice domeniului medical şi a legislaţiei execuţional-penale în vigoare.
(2)Pentru asigurarea activităţii medicale la nivelul unui loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt necesare următoarele spaţii:
a)cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice;
b)săli de tratament;
c)farmacie cu circuit închis, respectiv oficină locală de distribuţie;
d)laboratoare de tehnică dentară, după caz;
e)infirmerii cu camere de staţionare pentru persoanele private de libertate bolnave de afecţiuni acute, cronice, cronice reacutizate, infectocontagioase, aflate în tratament antituberculos sau în refuz de hrană;
f)camere pentru izolare respiratorie;
g)camere pentru recoltarea sputei;
h)spaţii pentru gestionarea unor situaţii de risc epidemiologic.
(3)Spaţiile prevăzute la alin. (2) sunt organizate în vederea acordării asistenţei medicale generale, profilactice şi curative, precum şi a altor măsuri medicale.
(4)Penitenciarele-spital au în structura organizatorică spaţii similare unei unităţi sanitare spitaliceşti, inclusiv cabinete medicale pentru consultaţii.
Art. 7
Personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul cabinetului medical are următoarele atribuţii principale:
a)acordă asistenţă medicală în toate cazurile prevăzute de legislaţia execuţional-penală şi legislaţia sanitară naţională, conform competenţelor specialităţilor asigurate;
b)acordă asistenţă medicală profilactică, curativă şi efectuează tratamente pentru persoanele private de libertate prin activităţi de bază, precum asistenţa medicală în specialitatea medicină de familie sau medicină dentară şi alte specialităţi clinice prevăzute în statele de organizare ale unităţilor penitenciare;
c)urmăreşte evoluţia stării de sănătate a persoanelor private de libertate şi aplică măsurile medicale necesare;
d)acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident, în limita competenţelor;
e)acordă îngrijiri medicale cazurilor de îmbolnăviri care necesită supraveghere medicală în infirmerie şi întreprinde demersuri pentru internarea persoanelor private de libertate într-un penitenciar-spital sau prezentarea la un spital din reţeaua sanitară publică, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament, precum şi în caz de boli infecţioase pentru care internarea este obligatorie;
f)efectuează examenul medical, în condiţiile legii;
g)sprijină direcţiile de sănătate publică în efectuarea anchetelor epidemiologice şi, după caz, propune directorului locului de deţinere, de comun acord cu acestea, măsuri de remediere a situaţiei epidemiologice;
h)aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, conform legislaţiei sanitare în vigoare;
i)întocmeşte necesarul de medicamente şi materiale sanitare pentru buna desfăşurare a activităţii medicale, în conformitate cu anexele nr. 2 şi 3 la prezentul ordin;
j)întocmeşte necesarul privind dotarea cu aparatură şi echipamente medicale, instrumentar, echipamente de protecţie sau alte resurse materiale necesare desfăşurării activităţii medicale;
k)gestionează stocul de medicamente din aparate, medicamentele primite de la farmacia comunitară şi medicamentele personale asigurate conform prevederilor legale în vigoare;
l)verifică stocurile de produse farmaceutice existente, efectuând menţiunile corespunzătoare în documentele privind gestionarea acestora;
m)face propuneri cu privire la asigurarea resursei umane necesare pentru acordarea asistenţei medicale;
n)desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate, în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice;
o)urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele locurilor de deţinere, prezentând directorului locului de deţinere eventualele disfuncţionalităţi;
p)informează personalul din sectorul operativ ce asigură prezentarea persoanelor private de libertate la cabinetul medical despre necesitatea sporirii măsurilor de siguranţă pe timpul consultaţiei, dacă este cazul.
Art. 8
(1)Asigurarea dreptului la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri, conform legislaţiei execuţional-penale, legislaţiei naţionale şi recomandărilor europene pentru penitenciare, aferente domeniului medical, se realizează prin intermediul medicilor cu drept de liberă practică, precum şi prin intermediul unui număr corespunzător de asistenţi medicali cu drept de liberă practică, pentru continuitatea programului prin tură de cel mult 12 ore şi pentru asigurarea activităţii medicale în program de 8 ore.
(2)Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, medicii cu drept de liberă practică pot furniza servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în condiţiile stabilite în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin intrarea în relaţie contractuală cu CASAOPSNAJ.
(3)Durata normală a timpului de muncă pentru medicii de medicină generală, medicină de familie sau medicii de alte specialităţi clinice care îşi desfăşoară activitatea într-un penitenciar, centru educativ sau de detenţie este de 7 ore/zi, în zile lucrătoare. Programul de lucru al medicului-şef este de 8 ore/zi, acesta îndeplinind şi activităţi administrative. Programul de lucru pentru personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital se stabileşte în conformitate cu legislaţia sanitară naţională privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor.
(4)Programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui penitenciar, centru educativ sau de detenţie este întocmit de către medicul-şef. Directorul adjunct pe probleme medicale întocmeşte programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital.
(5)În penitenciarele, centrele educative şi centrele de detenţie unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici de medicină generală sau medicină de familie, asistenţa medicală se asigură în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza.
(6)Asistenţa medicală este asigurată în funcţie de necesităţi, inclusiv de medicul-şef sau directorul adjunct pe probleme medicale, potrivit legii, conform programului de activitate.
(7)Serviciile de asistenţă medicală acordate de către asistenţii medicali se efectuează numai la recomandarea medicului, în limita competenţelor profesionale.
(8)În cazuri excepţionale determinate de deficitul de personal de specialitate medico-sanitar, pentru asigurarea continuităţii îndeplinirii atribuţiilor specifice, tura de noapte poate fi asigurată şi prin permanenţă la domiciliu.
(9)Standardul de personal de specialitate medico-sanitar este stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Standardul de personal stabileşte cel puţin un post de medic în specialitatea medicină generală sau medicină de familie, cu funcţie de execuţie, la maximum 200 de persoane private de libertate.
SECŢIUNEA 2:Măsuri medico-sanitare la primirea în sistemul administraţiei penitenciare
Art. 9
În toate locurile de deţinere se amenajează spaţii de primire care să asigure condiţii pentru efectuarea unui prim consult medical la primirea în locul de deţinere, îndeplinirea măsurilor igienico-sanitare, precum şi posibilitatea separării până la repartizarea în camerele de deţinere. Pentru asigurarea acestei activităţi medicale nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
Art. 10
(1)Examenul medical se realizează la primirea în locul de deţinere a următoarelor categorii de persoane:
a)primite de la organele de poliţie;
b)venite din întreruperea executării pedepsei sau a măsurii educative privative de libertate;
c)venite prin transfer;
d)aflate în tranzit;
e)reprimite de la organele de poliţie;
f)prinse din evadare;
g)prezentate din permisiunea de ieşire din penitenciar sau învoirea din centrul educativ sau de detenţie.
(2)Persoanele private de libertate prevăzute la alin. (1) sunt supuse unui examen clinic general, cu scopul depistării bolilor infectocontagioase şi parazitare, bolilor acute sau cronice, prin aplicarea unor teste rapide, a semnelor evidente de agresiune, adicţiilor, tulburărilor psihice, riscului de suicid, precum şi în scopul obţinerii de date rezultate pe baza anamnezei efectuate în cadrul examenului medical, luându-se măsurile medicale care se impun, inclusiv internarea într-o unitate sanitară, după caz. Rezultatele examenului medical se consemnează în fişa medicală.
(3)În Registrul de consultaţii pentru persoane nou-depuse se înscriu datele de identificare şi diagnosticul prezumtiv, persoana nou-depusă semnând de luare la cunoştinţă. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
Art. 11
(1)Menţiunile privind leziunile traumatice observate în urma examenului medical prevăzut la art. 10 alin. (1) se consemnează atât în fişa medicală, cât şi în registrul tipizat denumit Registrul privind marca traumatică, conform recomandărilor Biroului Naţiunilor Unite privind documentarea asupra torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante. Se consemnează anul, luna, ziua şi ora examenului medical, datele de identificare ale persoanei private de libertate, descrierea detaliată a urmelor de violenţă, conform competenţelor profesionale, provenienţa acestora, conform afirmaţiilor persoanei private de libertate, şi recomandările medicale.
(2)În cazul constatării urmelor de violenţă la o persoană arestată preventiv în cursul judecăţii, care urmează a fi primită în locul de deţinere, sau dacă persoana în cauză acuză în mod scris sau verbal existenţa unor astfel de urme, medicul şi directorul locului de deţinere solicită organului de poliţie care face transferul persoanei private de libertate întreprinderea demersurilor pentru efectuarea examinării sau expertizei medico-legale, după caz, la serviciul de medicină legală, înainte de preluarea persoanei în cauză în custodia unităţii penitenciare. Stabilirea naturii leziunilor traumatice şi a legăturii de cauzalitate este de competenţa medicului legist.
(3)În cazul primirii în locul de deţinere a persoanelor condamnate sau internate, demersurile de prezentare la serviciul de medicină legală şi de sesizare a organelor competente sunt realizate de medicul care a constatat urmele de violenţă şi de administraţia locului de deţinere.
Art. 12
(1)Pentru protejarea sănătăţii publice se efectuează, în mod obligatoriu, examenul radiologic pulmonar şi consultul pneumoftiziologic al persoanelor arestate preventiv în cursul judecăţii, înainte de transferul acestora de către organele de poliţie în locurile de deţinere.
(2)În caz de refuz al efectuării examenului radiologic pulmonar sau a consultului pneumoftiziologic prevăzute la alin. (1), medicul pneumoftiziolog din reţeaua sanitară publică consemnează în fişa medicală conduita terapeutică şi aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate, sub semnătură, că nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea tuberculozei pulmonare, ca boală infectocontagioasă, poate avea ca urmare răspândirea bolii şi poate intra sub incidenţa prevederilor Codului penal, putând constitui infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), organele de poliţie solicită sprijin penitenciarelor-spital cu secţii de pneumoftiziologie pentru internarea celor în cauză.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor arestate preventiv în cursul judecăţii care refuză în continuare efectuarea examenului radiologic pulmonar sau alte investigaţii necesare depistării tuberculozei pulmonare.
(5)Persoanei arestate preventiv în cursul judecăţii i se comunică, sub semnătură, consecinţele posibile ale refuzului său. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(6)La primirea în locul de deţinere a unei persoane private de libertate arestate preventiv în cursul judecăţii care necesită internare în spital sau examinări medicale suplimentare, medicul şi directorul locului de deţinere dispun de urgenţă realizarea demersurilor medicale necesare.
(7)În cazul prevăzut la alin. (6), personalul de specialitate medico-sanitar consemnează recomandarea în fişa medicală şi în Registrul de consultaţii pentru persoane nou-depuse.
(8)Persoanele minore şi majore de sex feminin arestate preventiv în cursul judecăţii sunt prezentate la depunere cu examen ginecologic efectuat şi cu statusul obstetrical constatat, nu mai vechi de 7 zile de la momentul depunerii.
(9)Responsabilitatea efectuării în mod obligatoriu a examenului radiologic pulmonar, a consultului pneumoftiziologic, a altor investigaţii sau consulturi medicale ale persoanei condamnate revine locului de deţinere.
(10)În situaţii de risc epidemiologic, pentru prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, dacă o persoană privată de libertate cu privire la care există suspiciunea sau este confirmată cu o boală infectocontagioasă respiratorie este depusă, în mod excepţional, într-un penitenciar-spital care nu are secţie de pneumoftiziologie sau de boli infecţioase, organele de poliţie sunt redirecţionate către un penitenciar-spital cu secţii destinate gestionării persoanelor private de libertate cu boală infectocontagioasă respiratorie, primind instruire şi materiale de protecţie din partea primului penitenciar-spital.
(11)În situaţiile excepţionale de refuz al examenului radiologic pulmonar de către o persoană privată de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar aplică procedurile prevăzute la alin. (2) şi (4).
(12)Personalul de specialitate medico-sanitar sprijină personalul de supraveghere şi organele de poliţie în activitatea de prelevare a probelor biologice, potrivit legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul naţional de date genetice judiciare.
SECŢIUNEA 3:Evaluarea medicală din perioada de carantină şi observare
Art. 13
(1)În termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deţinere efectuează examenul clinic complet, iar medicul stomatolog stabileşte formula dentară pentru persoanele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b), e) şi g).
(2)Pentru efectuarea examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
Art. 14
(1)La recomandarea medicului se efectuează recoltări pentru analize de laborator, teste de screening şi teste diagnostic, vaccinări, examinări medicale de specialitate clinice şi paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile de la depunere să se stabilească starea de sănătate şi nevoile de asistenţă medicală şi de regim alimentar, precum şi capacitatea de muncă.
(2)Dacă persoana privată de libertate refuză recomandările prevăzute la alin. (1), personalul de specialitate medico-sanitar îi explică consecinţele refuzului asupra stării de sănătate, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal, care este semnat de către cel care l-a întocmit şi persoana în cauză. Dacă persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, procesul-verbal cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului sau constatarea imposibilităţii şi este semnat de către persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor.
(3)Capacitatea de muncă se stabileşte conform Baremului afecţiunilor medicale, precum şi a altor stări şi condiţii medicale pentru stabilirea capacităţii de muncă la finalul perioadei de carantină şi observare, prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.
(4)Personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în Registrul de consultaţii şi tratament şi în fişa medicală consultaţiile efectuate la nivelul locului de deţinere în perioada de carantină şi observare.
(5)Constatările privind capacitatea de muncă se consemnează şi în documentele operative stabilite prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013.
Art. 15
(1)În cazul persoanelor private de libertate implicate în activităţi lucrative, avizul medicului de medicina muncii este obligatoriu, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Medicul de medicina muncii, în baza fişei de solicitare a examenului medical, a fişei de identificare a factorilor de risc profesional, a dosarului medical şi a examenelor medicale efectuate, completează fişa de aptitudine cu concluzia examenului medical: apt, apt condiţionat sau inapt pentru locul de muncă respectiv.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru activităţile şi locurile de muncă care nu presupun risc asupra sănătăţii, risc evidenţiat în fişa de identificare a factorilor de risc profesional, nu este necesară emiterea fişei de aptitudini, în acest caz aplicându-se prevederile art. 14. Persoana privată de libertate îşi exprimă, în scris, acordul de voinţă în acest sens.
(4)Fotocopii ale fişei în care este consemnat rezultatul examenului medical efectuat de medicul de medicina muncii şi ale fişei de aptitudini se anexează la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(5)Cheltuielile generate de efectuarea examenelor de medicina muncii în vederea stabilirii aptitudinii de muncă sunt suportate de administraţia locului de deţinere.
Art. 16
(1)În perioada de carantină şi observare, personalul de specialitate medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate şi modul în care sunt respectate regulile de igienă individuală şi colectivă.
(2)În perioada de carantină şi observare sunt desfăşurate activităţi de educaţie pentru sănătate, inclusiv cu privire la transmiterea bolilor infectocontagioase. Aceste activităţi sunt consemnate în mod obligatoriu în anexele fişei medicale, care vor fi semnate de persoana privată de libertate pentru luare la cunoştinţă. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna cu privire la informările realizate, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
SECŢIUNEA 4:Activităţi medicale desfăşurate pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate
SUBSECŢIUNEA 1:Paragraful 1 - Prevederi generale
Art. 17
(1)Principalele activităţi medicale derulate în sistemul penitenciar pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate sunt următoarele:
a)intervenţii de primă necesitate în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi afecţiunilor acute;
b)activităţi de medicină preventivă;
c)activităţi medicale curative;
d)activităţi de îngrijiri paliative;
e)activităţi de consiliere;
f)activităţi de suport;
g)alte activităţi medicale de specialitate.
(2)În cadrul activităţilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi g) se regăsesc şi servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare FNUASS, conform prevederilor legale privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru care este necesară intrarea în relaţie contractuală sau încheierea unei convenţii cu CASAOPSNAJ.
(3)În cadrul locurilor de deţinere se poate organiza acordarea de servicii medicale prin telemedicină persoanelor private de libertate, în condiţiile legislaţiei sanitare naţionale.
SUBSECŢIUNEA 2:Paragraful 2 - Intervenţiile medicale de primă necesitate şi intervenţiile medicale în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale
Art. 18
(1)Intervenţiile de primă necesitate prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) sunt intervenţii de prim contact pentru asigurarea asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor curente, acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar. Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile medicale se asigură de către medici sau asistenţi medicali cu drept de liberă practică şi de alt personal de specialitate medico-sanitar cu drept de liberă practică, la indicaţia şi sub supravegherea medicului. Pentru asigurarea acestei activităţi medicale nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(2)Persoanele private de libertate aflate în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale sunt prezentate de îndată la cabinetul medical, iar medicul sau, după caz, asistentul medical ia măsurile necesare conform competenţelor profesionale, fără a fi necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(3)În cazul urgenţelor medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în cadrul locului de deţinere se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se prezintă la unităţi specializate de urgenţă ori unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop. În acest sens, conducerea locului de deţinere este înştiinţată cu privire la situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare. În caz de urgenţe medico-chirurgicale înregistrate în afara locului de deţinere se apelează, în primul rând, sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
(4)În cazul prevăzut de alin. (3), dacă deplasarea se efectuează cu mijloacele de transport ale locului de deţinere, persoana privată de libertate este însoţită întotdeauna de către un asistent medical. În situaţia în care deplasarea se efectuează prin intermediul mijloacelor de transport aparţinând sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, nu se mai impune prezenţa asistentului medical al locului de deţinere.
(5)Pentru reducerea timpului de intervenţie în cazul unei urgenţe medico-chirurgicale, prin grija directorului şi a medicului-şef, personalul din sectorul operativ este instruit să acorde primul ajutor până la sosirea personalului de specialitate medico-sanitar.
(6)În vederea acordării primului ajutor în caz de urgenţă medico-chirurgicală apărută la locurile de muncă şi în mijloacele de transport spre sau de la punctul de lucru este necesară dotarea locului de muncă şi a mijloacelor de transport cu truse de prim ajutor, asigurate din bugetul locului de deţinere.
(7)În cazul punctelor de lucru din exteriorul sistemului penitenciar şi al mijloacelor de transport care nu aparţin administraţiei locului de deţinere, trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forţei de muncă şi se află în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.
(8)Mijloacele de transport care aparţin sistemului penitenciar sunt dotate cu truse de prim ajutor. Dacă se folosesc mijloace operative de transport persoane, altele decât cele anume destinate transportului persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege, transportul acestora se aprobă doar după verificarea dotării mijlocului de transport cu trusă de prim ajutor.
SUBSECŢIUNEA 3:Paragraful 3 - Activităţi de medicină preventivă
Art. 19
(1)În vederea promovării şi îmbunătăţirii stării de sănătate a persoanelor private de libertate, Direcţia medicală întocmeşte programe de sănătate pentru afecţiunile cu prevalenţă crescută în sistemul administraţiei penitenciare.
(2)Planurile de măsuri aferente programelor de sănătate prevăzute la alin. (1) se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 20
(1)Pentru minorii aflaţi în executarea unei măsuri educative privative de libertate se organizează la începutul lunii septembrie sau în primul trimestru al anului şcolar un examen medical preventiv privind starea de sănătate a minorului, conform reglementărilor în vigoare.
(2)Examenul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în:
a)examen clinic general;
b)examen antropometric;
c)examen optometric minim, conform competenţelor;
d)examen stomatologic.
(3)Dacă medicul apreciază ca fiind necesar, se efectuează prin reţeaua sanitară publică analize de laborator, examene de specialitate şi explorări funcţionale pentru depistarea unor eventuale afecţiuni medicale sau deficienţe motorii, senzoriale ori neuropsihice.
(4)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (3) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(5)Consulturile medicale şi conduita terapeutică se consemnează în fişa medicală.
Art. 21
(1)În cazul persoanelor private de libertate majore se realizează în trimestrul al patrulea bilanţul medical periodic.
(2)Bilanţul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în examen clinic general, examen antropometric, măsurarea valorilor tensiunii arteriale, programarea pentru efectuarea unor examene de specialitate şi analize de laborator sau teste de screening pentru precizarea diagnosticului, reevaluarea stării de sănătate şi a aptitudinii de muncă, atât în reţeaua sanitară proprie Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi, după caz, în reţeaua sanitară publică.
(3)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (2) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)Persoanele private de libertate pot solicita în scris efectuarea de investigaţii şi consulturi medicale suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (2). Pentru realizarea acestora trebuie avute în vedere recomandările atât ale medicului curant, cât şi ale unităţii sanitare care realizează investigaţiile şi consulturile suplimentare. Dacă persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi de medicul-şef.
(5)Contravaloarea investigaţiilor şi a consulturilor medicale prevăzute la alin. (4) se suportă din fondurile băneşti ale persoanelor private de libertate.
Art. 22
(1)Vaccinarea în vederea prevenirii patologiilor cu caracter infecţios se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie, a modului de administrare, a contraindicaţiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte şi, după caz, în funcţie de prevederile sanitare naţionale privind vaccinarea.
(2)Evidenţa vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.
(3)Vaccinarea impusă de existenţa unor focare sau de alte situaţii epidemiologice cu risc se realizează la indicaţia medicilor epidemiologi, în conformitate cu legislaţia sanitară în vigoare.
(4)Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate conform Programului naţional de vaccinare al Ministerului Sănătăţii.
SUBSECŢIUNEA 4:Paragraful 4 - Activităţi medicale curative, activităţi de îngrijiri paliative şi măsuri medicale şi de consiliere şi informare
Art. 23
(1)Serviciile medicale curative se asigură în programul stabilit de medicul-şef, cu excepţia cazurilor care reprezintă urgenţe medico-chirurgicale, când asistenţa medicală se acordă de îndată.
(2)Consultaţiile se acordă de către medici de medicină generală sau medicină de familie. În lipsa acestora, personalul de specialitate medico-sanitar cu pregătire medie aflat în serviciu acordă asistenţă medicală, în limita competenţelor profesionale, cu respectarea dreptului la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate, conform legislaţiei execuţional-penale, precum şi normelor şi recomandărilor privind regulile europene şi internaţionale în materie, finanţarea acestora fiind asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)În cazul acordării serviciilor medicale curative ale căror costuri sunt suportate din FNUASS, modalităţile de decontare a acestora se stabilesc prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 24
(1)Persoanele private de libertate se prezintă la cabinetul medical, după cum urmează:
a)în caz de urgenţă medico-chirurgicală, dacă, din punct de vedere medical, este posibilă deplasarea;
b)conform condicii de prezentare completate de supraveghetorul din cadrul secţiei de deţinere, în baza solicitărilor scrise ale persoanelor private de libertate şi înaintate cu ocazia apelului de dimineaţă. În acest context, pentru evaluarea situaţiei medicale a efectivelor de deţinuţi, personalul de specialitate medico-sanitar este prezent la apelul de dimineaţă, de două ori pe săptămână, prin rotaţie, pe diferite secţii de deţinere;
c)ca urmare a solicitărilor verbale datorate unor acuze de boală, primite pe parcursul zilei sau nopţii, din partea persoanelor private de libertate;
d)pentru administrarea tratamentului;
e)conform programării efectuate de medicul curant sau medicul-şef, pentru evaluări medicale sau pentru alte activităţi de consiliere sau suport;
f)pentru alte activităţi medicale specifice, prevăzute de legislaţia execuţional-penală.
(2)Stabilirea programului zilnic de consultaţii se face de către personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu, în funcţie de activităţile care trebuie desfăşurate, iar prezentarea se realizează respectându-se criteriile de separaţiune.
(3)Se pot realiza şi evaluări ale situaţiei medicale la camera de deţinere sau la camerele de infirmerie, în cazul în care persoanele private de libertate au afecţiuni apărute subit ca urmare a unui eveniment medico-chirurgical imprevizibil, a bolilor cronice sau cronice acutizate care fac imposibilă prezentarea la cabinetul medical sau în situaţii deosebite specifice sistemului administraţiei penitenciare, în vederea iniţierii sau, după caz, dispunerii unor măsuri medicale.
(4)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile depistate cu ocazia primirii, inclusiv prin transfer, în urma bilanţului medical periodic sau prin examinări curente sunt luate în evidenţă de cabinetul medical şi li se asigură tratamentul şi regimul alimentar recomandate. Recomandarea de regim alimentar poate fi făcută de medicul curant din locul de deţinere sau, pentru o perioadă determinată, de medicul specialist din ambulatoriu sau din cadrul unităţii sanitare cu paturi.
(5)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile sau transmisibile, acute şi/sau cronice, care au recomandare de regim alimentar sunt înscrise în ordine alfabetică într-un tabel avizat de medicul locului de deţinere şi aprobat de directorul locului de deţinere, care cuprinde datele de identificare, regimul alimentar pe care acestea îl primesc şi perioada de timp pentru care este recomandat.
(6)Tabelul prevăzut la alin. (5) se întocmeşte şi se actualizează lunar, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(7)Cazurile în care faţă de persoanele private de libertate s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă măsura de siguranţă a obligării la tratament medical sunt aduse la cunoştinţa personalului de specialitate medico-sanitar prin grija structurii evidenţă deţinuţi. După încunoştinţare, personalul de specialitate medico-sanitar ia măsurile necesare pentru luarea în evidenţă şi dispensarizarea acestor persoane.
(8)Medicul-şef programează examinarea bolnavilor cronici, completând în mod corespunzător orarul lunar de consultaţii.
Art. 25
(1)Fiecare consultaţie se înscrie în ordine cronologică în Registrul de consultaţii şi tratament, menţionându-se numele, prenumele, vârsta, camera de deţinere, diagnosticul stabilit sau, după caz, precizarea simptomatologiei când examinarea medicală este realizată de asistenţii medicali, precum şi recomandările formulate. Persoana privată de libertate este informată de personalul de specialitate medico-sanitar, sub semnătură, cu privire la aspectele menţionate în registru în urma consultaţiei şi semnează pentru primirea tratamentului. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(2)În cazul în care se constată că persoana privată de libertate nu poate desfăşura activităţi lucrative din cauza situaţiei sale medicale, personalul de specialitate medico-sanitar poate recomanda efectuarea unor analize sau examene de specialitate, internare în infirmerie, într-un penitenciar-spital sau, după caz, spital aparţinând reţelei sanitare publice. Aceste aspecte sunt consemnate în registrul prevăzut la alin. (1). Scutirile medicale sunt consemnate de către medic în fişa medicală şi în registrul prevăzut la alin. (1).
(3)Cu prilejul consultaţiei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi cu privire la condiţiile terapeutice.
(4)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală sau continuarea actului medical, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Persoana privată de libertate este informată cu privire la consecinţele medicale ale refuzului intervenţiei sau întreruperii actului medical, aspect consemnat în fişa medicală sau, după caz, în procesul-verbal întocmit în cazul refuzului de semnătură.
(5)Refuzul prevăzut la alin. (4) este consemnat, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de consultaţii şi tratament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa medicală.
Art. 26
(1)Se înscriu obligatoriu în fişa medicală cazurile noi de îmbolnăvire, incapacitatea temporară de muncă, regimurile alimentare acordate, fiecare prescriere a tratamentului conform prescripţiilor medicale, electronice, cu regim special pentru substanţele şi preparatele psihotrope şi stupefiante sau orice altă formă de prescripţie medicală, modificările apărute în starea de sănătate sau în ceea ce priveşte capacitatea de muncă, internările în infirmerie şi internările în spitale.
(2)Codificarea cazurilor de îmbolnăvire se realizează potrivit sistemelor de codificare utilizate de Ministerul Sănătăţii, numai în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare în parte.
(3)Evidenţa tuturor bolnavilor cronic se ţine în Registrul evidenţă bolnavi cronic, care cuprinde informaţii referitoare la bolnavii cronic care necesită supraveghere medicală, în ordinea luării în evidenţă, cu consemnarea diagnosticului pe grupe de afecţiuni medicale, ritmicitatea controalelor periodice, aptitudinea de muncă, data luării în evidenţă, data şi motivul scoaterii din evidenţă.
(4)În anexa la registrul prevăzut la alin. (3) se centralizează numeric şi defalcat afecţiunile medicale cronice ale bolnavilor cronic pentru statistica tipurilor de afecţiuni medicale cronice existente în locul de deţinere.
Art. 27
(1)Efectuarea tratamentelor injectabile şi a pansamentelor este evidenţiată în Registrul de tratamente injectabile şi pansament, în care persoanele private de libertate semnează pentru fiecare procedură medicală efectuată. Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament injectabil şi efectuarea unui pansament, dar personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate consecinţele unui asemenea refuz asupra stării de sănătate.
(2)Refuzul prevăzut la alin. (1) şi informarea privind consecinţele refuzului sunt consemnate, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de tratamente injectabile şi pansament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate. Procesul-verbal se ataşează la fişa medicală.
Art. 28
(1)La nivelul cabinetului medical al locului de deţinere, inclusiv în cazul cabinetelor din penitenciarele-spital, există două tipuri de aparate cu produse farmaceutice, necesare asigurării asistenţei medicale persoanelor private de libertate, după cum urmează:
a)aparatul pentru cazuri de urgenţă - folosit doar în cazurile de urgenţă medico-chirurgicală, diagnosticate ca atare. Acesta cuprinde medicamente compensate şi necompensate, în cantităţile minime necesare asigurării urgenţelor medico-chirurgicale, conform baremului stabilit în anexa nr. 2;
b)aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical - specific pentru asigurarea asistenţei medicale zilnice acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar pentru asigurarea nevoilor în activitatea medicală curentă de la nivelul cabinetelor medicale din locurile de deţinere, respectiv penitenciare-spital. Acesta conţine, conform anexei nr. 3, materiale sanitare şi medicamente ce nu se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală sau a prescripţiei cu regim special pentru preparate psihotrope şi stupefiante.
(2)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul pentru cazuri de urgenţă se asigură de către penitenciarul-spital coordonator din veniturile proprii încasate ca urmare a furnizării de servicii medicale de asistenţă primară, în baza contractului încheiat de penitenciarul-spital coordonator cu CASAOPSNAJ, fiind transferate cabinetului medical, pe bază de aviz, sub coordonarea medicului-şef sau a înlocuitorului acestuia. Completarea acestui aparat cu medicamente şi materiale sanitare se realizează din oficina locală de distribuţie, în baza condicii de prescripţie aparat, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere. În cazul imposibilităţii asigurării aparatului din venituri proprii, necesarul de medicamente şi materiale sanitare se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)Lista medicamentelor şi materialelor sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical de la locurile de deţinere este întocmită de medicul-şef sau, după caz, de directorul adjunct pe probleme medicale pentru cabinetele din penitenciarul-spital, împreună cu personalul de specialitate medico-sanitar implicat, pornind de la aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare prevăzut în anexa nr. 3, cantităţile fiind stabilite în funcţie de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitate, numărul persoanelor private de libertate de la nivelul fiecărui loc de deţinere, şi se actualizează anual, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(4)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical se asigură din fondurile aprobate cu această destinaţie de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere. Completarea medicaţiei şi a materialelor sanitare din acest aparat se realizează în funcţie de consumul zilnic, pe baza condicii de prescripţie medicală, întocmită de către asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere sau, după caz, cu avizul medicului şef secţie.
(5)În situaţii de risc epidemiologic, epidemii, pandemii sau când asigurarea imediată a medicaţiei în condiţiile sistemului de asigurări sociale de sănătate este imposibilă, iar viaţa sau sănătatea persoanelor private de libertate este pusă în pericol, se asigură, prin fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, tratamentul necesar, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare, dacă acestea sunt recomandate în schemele de tratament sau în protocoalele terapeutice.
(6)Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicaţiei în Registrul de consultaţii şi tratament, iar în cazul în care medicaţia aflată în dotarea aparatelor prevăzute la alin. (1) nu acoperă necesităţile asigurării asistenţei medicale sau nu intră în categoria medicamentelor care se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, medicul locului de deţinere întocmeşte o prescripţie şi un referat de necesitate pentru asigurarea schemei de tratament necesar afecţiunilor medicale ale pacientului. Schema de tratament solicitată reprezintă medicaţie personală pacient şi este eliberată de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere, iar contravaloarea acesteia se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(7)În cazul persoanelor private de libertate cu afecţiuni cronice, medicul locului de deţinere sau, după caz, medicul care realizează consultul prescrie o medicaţie conform normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a protocoalelor terapeutice, care se eliberează de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere. Contravaloarea consultaţiei şi a medicaţiei prescrise pentru bolnavii cronic care nu poate fi asigurată prin sistemul de asigurări sociale de sănătate se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(8)Medicaţia prevăzută la alin. (7) se eliberează pentru maximum o lună, prin intermediul cabinetului medical, persoanelor în cauză. Persoanele private de libertate semnează pentru primirea tratamentului în Registrul de administrare tratamente prescrise pe reţete.
(9)Prescrierea, eliberarea, păstrarea şi administrarea medicamentelor care conţin substanţe stupefiante, sedative sau narcotice se realizează cu respectarea legislaţiei în vigoare. Administrarea acestor medicamente se face numai sub directă observare de către personalul de specialitate medico-sanitar în cabinetul medical sau în locuri special destinate.
(10)Dacă există indicii temeinice că unele persoane private de libertate nu respectă conduita terapeutică recomandată, folosind medicaţia primită pentru a-şi pune viaţa în pericol sau în alte scopuri, se recomandă administrarea tratamentului sub strictă supraveghere.
(11)În cazurile de nerespectare a conduitei terapeutice prevăzute la alin. (10), se dispune de urgenţă reevaluarea de specialitate, în vederea stabilirii necesităţii tratamentului, sau reevaluarea schemei de tratament. Reluarea administrării tratamentului de orice natură se realizează numai sub strictă supraveghere.
Art. 29
(1)Rezultatele investigaţiilor de laborator, paraclinice sau de înaltă performanţă, precum şi ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se înscriu în fişa medicală sau, după caz, se anexează la aceasta. În toate cazurile se face menţiune despre data şi unitatea sanitară în cadrul căreia au fost efectuate.
(2)În urma rezultatelor investigaţiilor şi examenelor de specialitate prevăzute la alin. (1), persoanele private de libertate primesc, la indicaţia medicului, regim alimentar corespunzător afecţiunilor medicale, iar durata acestuia este stabilită de medicul locului de deţinere sau, după caz, de medicii specialişti, prin recomandare medicală, în funcţie de evoluţia stării de sănătate şi de reevaluările medicale.
(3)Persoana privată de libertate poate solicita, contra cost, examinarea la locul de deţinere de către un alt medic din afara sistemului administraţiei penitenciare. Medicul trebuie să prezinte documente din care să reiasă că este membru al Colegiului Medicilor din România şi deţine aviz pentru exercitarea profesiei de medic valabil în anul curent. Tratamentul şi investigaţiile recomandate în cadrul acestui consult se asigură contra cost. Cheltuielile necesare asigurării tratamentului şi efectuării investigaţiilor recomandate în cadrul acestui consult sunt suportate de către persoana privată de libertate.
(4)Consultul şi recomandările medicului prevăzute la alin. (3) sunt consemnate în fişa medicală, împreună cu semnătura şi parafa proprie a medicului consultant şi cu menţiunea "consultaţie contra cost".
(5)Dacă la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supusă la rele tratamente, personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în fişa medicală şi în Registrul de marcă traumatică cele constatate sau cele declarate, informând în scris directorul locului de deţinere şi procurorul, pentru dispunerea efectuării examinării sau expertizei medico-legale, după caz.
(6)În cazul prevăzut la alin. (5), persoana privată de libertate are dreptul să solicite în scris să fie sau să nu fie examinată de către un medic legist sau, contra cost, de un alt medic cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar. În situaţia în care persoana privată de libertate nu ştie să scrie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administraţiei penitenciarului oferă sprijin în acest sens.
(7)Stabilirea naturii leziunilor traumatice şi a legăturii de cauzalitate este de competenţa medicului legist.
Art. 30
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a informa verbal agentul responsabil pentru însoţirea persoanelor private de libertate la cabinetul medical cu privire la acordarea unei scutiri medicale sau despre situaţia incapacităţii temporare de muncă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), agentul raportează de îndată şefului secţiei în cadrul căreia este cazată persoana privată de libertate despre situaţiile de scutire medicală sau incapacitate temporară de muncă a persoanelor private de libertate prezentate la cabinet.
Art. 31
Îngrijirea paliativă şi îngrijirile terminale pentru persoanele private de libertate sunt asigurate prin internarea atât în penitenciarele-spital, cât şi în spitalele din reţeaua sanitară publică, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 32
(1)La primirea în locul de deţinere, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi cu privire la asistenţa specifică disponibilă în cazul persoanelor private de libertate cu istoric de consum de droguri. Aceste informaţii sunt furnizate pe tot parcursul privării de libertate, cu ocazia activităţilor de educaţie pentru sănătate.
(2)Dacă la primirea în locul de deţinere persoana privată de libertate cu istoric de consum de droguri declară că este inclusă într-un program de asistenţă medicală cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul acesteia la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi asigurării continuităţii tratamentului.
Art. 33
Evaluarea persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistenţa medicală şi psihologică.
Art. 34
În urma evaluării prevăzute la art. 33, se întocmeşte un raport de evaluare şi se stabileşte un program integrat de sprijin care cuprinde un plan individual de asistenţă. Programul integrat de asistenţă este prezentat persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri în vederea semnării unui acord de includere în program.
Art. 35
Dacă în urma examenului medical efectuat unei persoane private de libertate cu istoric de consum de droguri aflate în custodia locului de deţinere se stabileşte necesitatea evaluării de specialitate pentru indicaţia de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi iniţierii tratamentului. După externare, faza de menţinere a tratamentului substitutiv al dependenţei de opiacee se realizează prin intermediul cabinetului medical al locului de deţinere.
Art. 36
În cazul în care se constată situaţii de urgenţă medico-chirurgicale, precum sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate, personalul care ia cunoştinţă de situaţia persoanei în cauză anunţă de îndată personalul de specialitate medico-sanitar, în vederea dispunerii măsurilor medicale specifice. Pentru situaţiile care depăşesc competenţa profesională a personalului de specialitate medico-sanitară se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se anunţă de îndată conducerea locului de deţinere, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare pentru prezentarea la unităţi specializate de urgenţă sau unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.
Art. 37
(1)Când persoana privată de libertate inclusă într-un program de asistenţă cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee este transferată într-un alt loc de deţinere sau este pusă în libertate, se fac demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului, prin colaborare între locurile de deţinere, respectiv între locurile de deţinere şi reţeaua naţională de centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul minorilor. În cazul în care minorul este pus în libertate, este notificată de urgenţă direcţia judeţeană de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la domiciliul minorului.
Art. 38
Pentru prevenirea efectelor consumului de droguri sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:
a)furnizarea, la primirea în locul de deţinere, a unor broşuri sau pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;
b)organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatită B, C şi D de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;
c)organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil;
d)organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor pentru persoanele cu istoric de consum de droguri.
Art. 39
În cazul în care persoana privată de libertate a beneficiat de asistenţă medicală, tratament sau îngrijiri potrivit acestui capitol, la punerea în libertate i se eliberează un document care cuprinde informaţii referitoare la terapiile efectuate şi starea de sănătate.
SECŢIUNEA 5:Activităţi medicale de suport în vederea prezentării persoanelor private de libertate la comisii de specialitate şi procurării dispozitivelor medicale şi activităţi de planificare familială
Art. 40
(1)La solicitarea scrisă a persoanei private de libertate, în măsura în care este susţinută de documentaţie specifică, personalul de specialitate medico-sanitar în colaborare cu serviciul de asistenţă psihosocială efectuează demersuri în vederea întocmirii:
a)documentaţiei necesare prezentării persoanelor private de libertate la comisia de expertiză a capacităţii de muncă sau pentru revizuirea unei decizii a acestei comisii;
b)documentaţiei necesare prezentării la comisia de evaluare a persoanelor cu handicap în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap.
(2)În situaţia în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administraţiei penitenciarului oferă sprijin în acest sens.
Art. 41
Decontarea cheltuielilor pentru serviciile medicale solicitate de către medicii specialişti din cadrul comisiilor de specialitate şi necesare întocmirii dosarului în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap sau în vederea expertizării capacităţii de muncă se realizează conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 42
(1)Procurarea dispozitivelor medicale se realizează în baza recomandării medicului specialist şi în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2)Contravaloarea contribuţiei personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.
(3)Ochelarii de vedere şi bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din FNUASS, contravaloarea acestora fiind suportată integral de solicitant. În caz de afectare gravă a stării de sănătate ce determină invaliditate, dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, în înţelesul Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile sunt suportate de către administraţia locului de deţinere sau din alte surse, conform legii.
(4)În cazul în care persoana privată de libertate suferă un accident de muncă din culpa dovedită a personalului din sistemul administraţiei penitenciare ori din culpa dovedită a beneficiarului forţei de muncă, în urma cercetării accidentului de muncă, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată, după caz, de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, al beneficiarului forţei de muncă ori de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă.
Art. 43
În cazul în care persoana privată de libertate solicită în scris efectuarea analizelor medicale necesare încheierii căsătoriei, acestea se realizează prin grija personalului de specialitate medico-sanitar al locului de deţinere, cheltuielile fiind suportate de solicitant. În cazul în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul administraţiei locului de deţinere oferă sprijin în acest sens, caz în care se întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi şeful secţiei de deţinere din care provine persoana privată de libertate. Procesul-verbal se ataşează la fişa medicală.
SECŢIUNEA 6:Alte activităţi medicale de specialitate
Art. 44
(1)Asistenţa medicală de specialitate clinică se acordă:
a)prin consulturi programate în cadrul cabinetelor medicale din locurile de deţinere, al penitenciarelor-spital, în ambulatoriile integrate ale spitalelor aparţinând reţelei sanitare publice şi în alte unităţi sanitare de profil autorizate şi acreditate;
b)în urma încheierii unor contracte de prestări servicii medicale între un medic de specialitate cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar şi locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
c)în baza protocoalelor de colaborare încheiate între unităţile sanitare autorizate şi acreditate din reţeaua sanitară publică şi locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)În locurile de deţinere, în funcţie de cazuistica locală, se pot efectua consultaţii de specialitate de către medici de diferite specialităţi clinice cu drept de liberă practică, în baza unor protocoale de colaborare sau contracte de prestări servicii medicale.
SECŢIUNEA 7:Asistenţa medicală dentară
Art. 45
(1)Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din cadrul locurilor de deţinere. În situaţia în care cazul medical excedează competenţei medicului stomatolog sau dacă în cadrul locului de deţinere nu poate fi asigurată asistenţa medicală dentară, se apelează la unităţi sanitare de profil aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, unde, în condiţiile existenţei contractului de furnizare de servicii de medicină dentară cu casa de asigurări de sănătate, persoanele private de libertate pot beneficia de serviciile de medicină dentară preventivă şi tratamentele stomatologice stabilite în pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Finanţarea acestora se realizează în conformitate cu prevederile privind modalităţile de plată pentru specialitatea medicină dentară, stipulate în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, partea de contribuţie personală nedecontată de FNUASS fiind suportată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(2)În cazul în care unităţile sanitare prevăzute la alin. (1) constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcţia masticatorie şi este necesară prestarea serviciilor de medicină dentară care depăşesc valoarea de contract stabilită la nivel naţional pentru medicii de medicină dentară, precum şi a serviciilor care nu sunt asigurate prin pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare, cheltuielile necesare prestării acestor servicii se suportă de la bugetul de stat din bugetul locului de deţinere.
(3)În cazul în care asistenţa medicală dentară nu poate fi acordată potrivit dispoziţiilor alin. (1), pentru asigurarea asistenţei stomatologice persoanelor private de libertate, directorul locului de deţinere poate încheia contracte de prestări servicii cu medici stomatologi, în condiţiile stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În cabinetele de medicină dentară din locurile de deţinere îşi pot desfăşura activitatea sub îndrumarea şi coordonarea medicului stomatolog şi asistenţi de medicină generală cu competenţe, atestate sau cursuri de perfecţionare în stomatologie.
(5)În locurile de deţinere se pot organiza, pe lângă cabinetele de medicină dentară, laboratoare de tehnică dentară încadrate cu tehnician dentar sau se pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului administraţiei penitenciare, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(6)Orice alt tratament de medicină dentară suplimentar faţă de cele asigurate prin grija locului de deţinere, solicitat de persoanele private de libertate, se efectuează contra cost.
(7)Pe durata privării de libertate se desfăşoară activităţi de educaţie sanitară, consemnate într-un registru special înfiinţat în care persoana privată de libertate ia cunoştinţă despre acestea sub semnătură proprie. În cazul în care persoana privată de libertate se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens care se ataşează la fişa medicală.
Art. 46
(1)Persoanele private de libertate care au nevoie de efectuarea unor lucrări protetice decontate parţial din FNUASS pot solicita să fie transferate, pe baza unei programări prealabile, într-un loc de deţinere dotat cu laborator de tehnică dentară.
(2)În vederea asigurării accesului persoanelor private de libertate la servicii de tehnică dentară, locurile de deţinere în cadrul cărora nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară pot încheia, în condiţiile legii, contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului penitenciar. Contravaloarea contribuţiei personale pentru tratamentele protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
(3)În cazul persoanelor private de libertate fără mijloace băneşti, în înţelesul Legii nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acoperirea contravalorii tratamentului protetic şi numai atunci când un medic stomatolog din sistemul penitenciar sau, după caz, din reţeaua sanitară publică constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcţia masticatorie în perioada detenţiei, locul de deţinere, în funcţie de prevederile legale în vigoare, suportă acoperirea contravalorii de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
(4)În cazul în care tratamentul protetic este necesar ca urmare a unui accident de muncă într-o activitate la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a personalului locului de deţinere, contravaloarea acestuia se suportă de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
Art. 47
Medicul stomatolog are următoarele atribuţii:
a)stabileşte obligatoriu formula dentară la primirea în locul de deţinere şi o consemnează în fişa medicală a persoanei private de libertate;
b)consemnează în fişa medicală consultaţiile şi tratamentele dentare efectuate;
c)coordonează efectuarea lucrărilor protetice în laboratorul de tehnică dentară al locului de deţinere sau colaborează cu un laborator de tehnică dentară din afara sistemului penitenciar;
d)sprijină locurile de deţinere care nu au medic stomatolog angajat sau cu contract de prestări servicii, în vederea acordării consulturilor stomatologice necesare persoanelor private de libertate;
e)întocmeşte necesarul privind dotarea cu aparatură şi echipamente medicale, instrumentar, echipamente de protecţie, medicamente şi materiale sanitare pentru trusa de urgenţă, conform deciziei Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, substanţe anestezice şi alte materiale stomatologice necesare activităţii uzuale;
f)întocmeşte devizul pentru eventuala plată a serviciului furnizat.
Art. 48
(1)Prezentarea la consultaţie se face conform programării întocmite de medicul stomatolog, cu excepţia cazurilor urgente, când asistenţa de specialitate se acordă de îndată.
(2)La nivelul fiecărui cabinet de medicină dentară se înfiinţează câte un barem minimal de urgenţă, conform deciziei Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, şi un barem specific, în funcţie de cazuistică şi de specificul medicinei dentare acordate în sistemul penitenciar, având ca reper şi anexele aferente baremelor de medicamente din prezentul ordin.
(3)Medicii stomatologi care au încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate prescriu pentru afecţiunile stomatologice ale persoanelor private de libertate prescripţii medicale pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile stabilite în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele de aplicare a acestuia.
(4)Dotarea cu aparatură şi echipamente medicale şi cu necesarul de produse pentru asigurarea asistenţei stomatologice se asigură atât din venituri proprii obţinute de la casa de asigurări de sănătate, cât şi prin completare sau ca sursă principală de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere sau din alte surse.
(5)Persoanele aflate în situaţia de urgenţă chirurgicală oro-maxilo-facială sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu în specialitatea chirurgie orală şi maxilo-facială.
SECŢIUNEA 8:Activitatea farmaceutică
Art. 49
(1)Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamente şi materiale sanitare, necesare în funcţie de patologia şi adresabilitatea acestora la cabinetul medical, după cum urmează:
a)din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical, asigurat prin fonduri de la bugetul de stat;
b)prin achiziţie cu fonduri de la bugetul de stat, în baza referatelor de necesitate întocmite de cabinetul medical;
c)din aparatul de urgenţă, asigurat prin veniturile proprii obţinute de la CASAOPSNAJ ca urmare a prestării serviciilor medicale;
d)din FNUASS, în baza prescripţiilor medicale electronice sau a prescripţiilor medicale cu regim special.
(2)În cazul modalităţii de prescriere a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală, medicii prescriu medicamentele sub forma denumirii comune internaţionale, iar în cazurile justificate medical, precum şi în cazul produselor biologice şi al medicamentelor ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripţie şi a denumirii comune internaţionale corespunzătoare.
(3)La recomandarea medicilor din alte specialităţi a unui tratament cu produse ce nu se află în listele de medicamente compensate din FNUASS sau produse care sunt prevăzute în legislaţia Ministerului Sănătăţii în categoria suplimentelor alimentare, medicul locului de deţinere are obligaţia efectuării demersurilor necesare în vederea respectării acestor recomandări. Procurarea tratamentului se realizează în baza unui referat de necesitate înaintat sectorului economico-administrativ pentru achiziţie, iar cheltuielile aferente sunt asigurate de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)Tratamentul prescris fiecărei persoane private de libertate de medicul locului de deţinere şi eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea şi recepţia medicamentelor, direct în cabinetul locului de deţinere, cu statut de medicaţie prin prescripţie individuală pentru tratarea afecţiunilor cronice. Tratamentul se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului locului de deţinere.
Art. 50
La recomandarea medicului locului de deţinere sau a medicului specialist, persoanei private de libertate i se poate aproba solicitarea de asigurare, din fondurile proprii, a acelor medicamente, produse naturiste sau suplimente alimentare care, conform prevederilor legale în vigoare, nu sunt asigurate de locul de deţinere.
Art. 51
Necesarul anual de medicamente şi materiale sanitare se întocmeşte de medicul-şef în colaborare cu personalul de specialitate medico-sanitar, în funcţie de patologia şi adresabilitatea persoanelor private de libertate.
Art. 52
(1)Asistenţii medicali sunt obligaţi să efectueze recapitulaţiile zilnice sau, în caz de consum, ale cantităţilor de produse necesare consulturilor medicale, în vederea predării produselor farmaceutice de la o tură la alta şi a completării ulterioare a baremelor stabilite în anexele la prezentul ordin.
(2)Completarea baremelor cu medicamente se face în funcţie de consumul acestora, ca urmare a administrării medicaţiei în timpul consultaţiilor acordate persoanelor private de libertate, în baza condicii de prescripţii medicale, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu şi contrasemnată de medicul locului de deţinere, fiind prezentată asistentului de farmacie.
Art. 53
(1)Medicamentele cu prescripţie medicală sunt gestionate şi eliberate de farmacist, respectiv de medicul-şef al locului de deţinere sau de înlocuitorul acestuia.
(2)Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie preia condica de prescripţii medicale şi eliberează medicamentele, în condiţiile legii, conform necesarului menţionat.
(3)Asistentul medical în serviciu semnează condica pentru primirea medicaţiei eliberate de asistentul de farmacie.
(4)Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie sprijină activitatea cabinetului medical în gestionarea produselor farmaceutice, verifică starea şi valabilitatea stocurilor, informează medicul-şef despre situaţia stocurilor de medicamente în vederea întocmirii necesarului de produse şi a demarării demersurilor pentru achiziţia de medicamente şi materiale sanitare prin colaborare cu departamentele responsabile.
CAPITOLUL III:Asistenţa medicală a persoanelor private de libertate diagnosticate cu afecţiuni transmisibile
Art. 54
(1)Direcţia medicală urmăreşte modul de realizare a activităţilor de prevenire şi combatere a afecţiunilor transmisibile, în conformitate cu reglementările în vigoare ale Ministerului Sănătăţii.
(2)Raportarea afecţiunilor transmisibile se face de către personalul de specialitate medico-sanitar al locului de deţinere către Direcţia medicală şi către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 55
Fondurile necesare pentru implementarea tuturor măsurilor de prevenţie şi de reducere a riscurilor asociate pentru afecţiunile transmisibile, inclusiv achiziţia de echipamente individuale de protecţie, teste rapide, vaccinuri, prezervative sau alte materiale de prevenţie, se asigură după cum urmează:
a)din veniturile proprii obţinute de la CASAOPSNAJ, ca urmare a prestării serviciilor medicale, pentru achiziţia de echipamente individuale de protecţie în cazurile confirmate sau suspecte de afecţiune transmisibilă, sau de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, în cazul în care veniturile sunt insuficiente sau indisponibile;
b)din bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, pentru achiziţia testelor rapide necesare identificării afecţiunilor transmisibile şi a vaccinurilor recomandate de către medicul locului de deţinere sau de către medicul specialist din reţeaua sanitară publică, în cazul în care acestea nu sunt prevăzute prin programele naţionale de sănătate;
c)din bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, pentru achiziţia de prezervative sau alte materiale de protecţie ori prevenţie, în vederea respectării drepturilor persoanelor private de libertate prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art. 56
(1)În cazul apariţiei afecţiunilor transmisibile cu raportare nominală sau a focarelor de afecţiune transmisibilă, iniţierea anchetei epidemiologice este responsabilitatea medicului locului de deţinere, care realizează:
a)depistarea şi diagnosticarea precoce a cazurilor de boală;
b)stabilirea caracteristicilor principale ale factorilor procesului epidemiologic, respectiv sursa agentului patogen, moduri şi căi de transmitere;
c)elaborarea şi aplicarea măsurilor antiepidemice de urgenţă, respectiv izolarea bolnavului, a suspecţilor de a fi infectaţi sau purtători ai unui agent înalt patogen, precum şi a contacţilor direcţi ai acestora, dacă sunt identificaţi;
d)monitorizarea, precum şi supravegherea clinică şi paraclinică a persoanelor private de libertate prevăzute la lit. c);
e)recomandarea dezinfecţiei continue şi terminale în focar, a dezinsecţiei, deparazitării şi deratizării;
f)intensificarea măsurilor de educaţie antiepidemică;
g)informarea imediată, prin mijloacele de comunicare disponibile, a epidemiologului coordonator zonal, a Direcţiei medicale şi a direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în legătură cu situaţia epidemiologică apărută şi măsurile preliminare adoptate;
h)întocmirea fişei unice de raportare;
i)supravegherea focarului epidemiologic pe perioada maximă de incubaţie a bolii, de la izolarea ultimului caz din focar;
j)propunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea afecţiunilor transmisibile.
(2)Desfăşurarea anchetei epidemiologice se realizează sub îndrumarea medicului epidemiolog desemnat de către direcţia de sănătate publică judeţeană şi a municipiului Bucureşti, epidemiologul coordonator zonal sau medicul de specialitate.
Art. 57
(1)Personalul locului de deţinere şi persoanele private de libertate au obligaţia să se supună măsurilor stabilite pentru prevenirea şi combaterea afecţiunilor transmisibile, conform prevederilor legale în vigoare în domeniu.
(2)Persoanelor private de libertate confirmate cu o afecţiune transmisibilă cu risc pentru sănătatea publică li se aduc la cunoştinţă prevederile art. 352 din Codul penal şi faptul că în cazul nerespectării tratamentului şi a măsurilor impuse pentru respectiva afecţiune pot răspunde penal pentru infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor.
(3)Dacă persoanele private de libertate refuză să respecte tratamentul şi măsurile impuse în cazul afecţiunii transmisibile, medicul curant înştiinţează în scris judecătorul de supraveghere a privării de libertate, prezentând documentele specifice medicale.
Art. 58
(1)Planul de control intern al tuberculozei în locurile de deţinere şi Planul de măsuri în caz de epidemie sau pandemie se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)Planul de control intern al tuberculozei în locurile de deţinere cuprinde principalele obiective privind:
a)coordonarea activităţilor de prevenire a transmiterii tuberculozei;
b)standardizarea activităţilor care prezintă risc pentru transmiterea tuberculozei şi evaluarea privind asigurarea financiară a implementării acestora;
c)creşterea capacităţii profesionale a personalului implicat în prevenirea transmiterii tuberculozei;
d)promovarea în rândul persoanelor private de libertate a bunelor practici prin educaţia privind prevenirea tuberculozei.
(3)Planul de măsuri în caz de epidemie sau pandemie cuprinde principalele obiective privind:
a)măsurile generale de coordonare a activităţilor din locurile de deţinere, în caz de epidemie sau pandemie;
b)metodologia de intervenţie în funcţie de evoluţia epidemiologică, standardizarea activităţilor şi evaluarea privind asigurarea financiară a implementării acestora;
c)măsuri medicale în caz de activităţi în contact cu persoanele private de libertate.
(4)Planurile prevăzute la alin. (1) se actualizează ori de câte ori este necesar.
Art. 59
Documentele referitoare la evidenţa afecţiunilor transmisibile şi anchete epidemiologice sunt păstrate separat de alte documente medicale.
Art. 60
(1)La nivelul fiecărui penitenciar-spital există o rezervă antiepidemică de medicamente, seruri, dezinfectante şi alte materiale specifice, în scopul unei intervenţii urgente, rapide şi eficiente în caz de focar de afecţiuni transmisibile.
(2)Conţinutul rezervei prevăzute la alin. (1) se stabileşte şi se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, la propunerea medicilor epidemiologi şi de sănătate publică din reţeaua proprie a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, costurile fiind asigurate de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
Art. 61
(1)În cadrul penitenciarelor-spital se organizează compartimente specializate de prevenire şi control al infecţiilor asociate asistenţei medicale, încadrate cu personal conform legislaţiei sanitare în vigoare.
(2)Penitenciarele-spital sunt obligate să respecte normele de supraveghere, prevenire şi control al infecţiilor asociate asistenţei medicale, prevăzute de legislaţia sanitară în vigoare.
Art. 62
(1)La nivelul fiecărui loc de deţinere se constituie Comisia de evaluare a riscului epidemiologic.
(2)Atribuţiile şi componenţa comisiei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(3)Comisia se întruneşte de două ori pe an, în lunile martie şi septembrie, sau ori de câte ori situaţia epidemiologică din teritoriu impune acest lucru, la cererea medicului-şef.
(4)Concluziile comisiei se înaintează Direcţiei medicale, în vederea analizei situaţiei prezentate şi, după caz, dispunerii de măsuri.
CAPITOLUL IV:Asistenţa medicală pentru persoanele private de libertate cu tulburări psihice din locurile de deţinere
Art. 63
Condiţiile de asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri pentru persoanele care se află în executarea unei pedepse, măsuri educative privative de libertate sau măsuri preventive privative de libertate şi care au fost diagnosticate cu o tulburare psihică nu pot fi discriminatorii în raport cu cele stabilite pentru celelalte persoane private de libertate.
Art. 64
În sensul prezentului capitol, următoarele expresii cu privire la persoanele private de libertate cu tulburări psihice au următorul înţeles:
a)prin persoană cu tulburări psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică;
b)prin persoană cu tulburări psihice grave codificate conform specialităţii psihiatrice se înţelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat;
c)prin servicii complementare se înţelege serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrică, precum consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-psihosociale;
d)prin periculozitate socială se înţelege atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implică riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante;
e)prin camera de protecţie se înţelege o cameră special amenajată în care se cazează o singură persoană privată de libertate, conform art. 23 din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013;
f)prin echipă terapeutică se înţelege grupul de profesionişti care asigură asistenţa medico-psihiatrică a pacienţilor aflaţi în spitalizare continuă sau discontinuă şi care este alcătuit din medic psihiatru, medic de medicină de familie sau generalist, psiholog, asistent medical, asistent social, educator sau, după caz, ergoterapeut şi alt personal de specialitate medico-sanitar;
g)prin structura specială de psihiatrie se înţelege compartimentul organizat distinct în cadrul unui penitenciar-spital în care sunt internate persoane private de libertate cu tulburări psihice grave care au fost evaluate de către comisiile de expertiză psihiatrică ca având discernământul păstrat, dar care depăşesc posibilităţile de tratament, îngrijire şi cazare ale unui loc de deţinere sau pentru care instanţele au dispus executarea pedepsei într-un penitenciar-spital.
Art. 65
Administraţia fiecărui loc de deţinere dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu tulburări psihice, asigurând, prin selecţionare, potrivit normelor stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, persoane private de libertate apte să desfăşoare activităţi de însoţitor al persoanei cu tulburări psihice, conform legislaţiei naţionale specifice.
Art. 66
Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt stabilite locurile de deţinere în cadrul cărora există secţii speciale de psihiatrie şi secţiuni structurale cu camere destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave, conform clasificării internaţionale a tulburărilor psihice.
Art. 67
(1)Dotările minime obligatorii dintr-o structură de psihiatrie sunt:
a)paturi repartizate în camere, inclusiv de supraveghere continuă bărbaţi, respectiv femei, cu respectarea normelor prevăzute de legislaţia în vigoare;
b)cabinete de consultaţii;
c)săli de tratament;
d)spaţii pentru terapie ocupaţională, educaţională, recreativă;
e)cabinete pentru psihodiagnostic sau psihoterapie individuală sau consiliere.
(2)Serviciile medicale minime pe care o structură specială de psihiatrie trebuie să le asigure sunt:
a)diagnosticul şi tratamentul tulburărilor psihice acute şi cronice;
b)evaluări psihologice şi psihoterapie;
c)consiliere şi psihoeducaţie pentru pacienţi;
d)programe de terapie ocupaţională, educativă şi recreativă.
Art. 68
Transportul persoanei private de libertate cu tulburări psihice grave sau cu un comportament vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane se realizează către penitenciarul-spital cu secţie de psihiatrie sau reţeaua sanitară publică, prin curse individuale speciale, cu respectarea măsurilor de siguranţă, a integrităţii fizice şi demnităţii persoanei.
Art. 69
Persoanele private de libertate cu tulburări psihice care nu prezintă simptome psihotice şi urmează a fi internate într-un penitenciar-spital cu secţie de psihiatrie, în vederea reevaluării stării de sănătate mintală, sunt transportate cu mijloacele de transport aflate în dotarea locurilor de deţinere.
Art. 70
(1)Pe durata cazării într-un loc de deţinere, persoana cu tulburări psihice este monitorizată şi supravegheată de echipa terapeutică.
(2)Tratamentul psihiatric este prescris de medici în limita competenţelor, potrivit protocoalelor terapeutice.
Art. 71
(1)Tratamentul psihotrop prescris de medicul psihiatru sau medicul locului de deţinere şi eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea şi recepţia medicamentelor, direct în cabinetul locului de deţinere, cu statut de medicaţie prin prescripţie individuală pentru tratarea afecţiunilor cronice. În Registrul prescriere şi administrare tratament pentru afecţiuni cronice se consemnează data primirii medicamentelor, cantitatea, numele şi prenumele pacientului, diagnosticul, denumirea comercială şi forma de prezentare.
(2)Tratamentul psihotrop se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului psihiatru.
(3)Tratamentul psihotrop se administrează pacienţilor sub strictă supraveghere de către personalul de specialitate medico-sanitar însoţit de un membru din sectorul operativ, la nivelul cabinetului medical. În cazuri excepţionale, când nu există cabinet medical pe secţie, tratamentul psihotrop se administrează în spaţii anume desemnate prin decizie a directorului locului de deţinere.
(4)Medicamentele administrate sub strictă supraveghere sunt menţionate în Registrul de administrare tratament psihiatric, fiind consemnată inclusiv ora administrării dozelor, iar persoana privată de libertate semnează de primire în acest registru. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(5)Administrarea sub strictă supraveghere a tratamentului psihotrop presupune verificarea ingestiei medicamentelor prin controlul mâinilor şi al cavităţii bucale.
Art. 72
În situaţia în care persoana privată de libertate cu tulburări psihice nu se prezintă la cabinetul medical sau, după caz, la personalul de specialitate medico-sanitar pentru tratament, şeful secţiei dispune aducerea pacientului de către agentul însoţitor, în vederea administrării tratamentului psihotrop sub strictă supraveghere, chiar dacă acesta se află în timpul activităţilor de muncă, educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară sau formare profesională.
Art. 73
(1)În cazul în care persoana privată de libertate aflată sub tratament psihotrop refuză administrarea acestuia, personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a-i explica consecinţele refuzului asupra sănătăţii sale şi de a consilia persoana în cauză, cel puţin o dată pe săptămână, pentru reluarea administrării tratamentului.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), persoana privată de libertate care refuză administrarea tratamentului psihotrop semnează atât în fişa medicală, cât şi în Registrul prescriere şi administrare tratament pentru afecţiuni cronice. În cazul refuzului de semnătură sau în situaţia imposibilităţii de a semna, se întocmeşte un proces-verbal care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa medicală.
(3)Întreruperea tratamentului se poate face la cererea persoanei private de libertate, cu reevaluare psihiatrică prealabilă sau când există indicii temeinice că pacientul nu respectă conduita terapeutică, folosind medicaţia primită pentru a-şi pune viaţa în pericol sau în alte scopuri.
(4)Medicii curanţi pot întrerupe tratamentul, până la o nouă reevaluare psihiatrică, în vederea stabilirii conduitei terapeutice.
(5)Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în situaţia în care faţă de persoana privată de libertate a fost dispusă măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Codul penal. În această situaţie sunt întreprinse, de îndată, demersuri pentru internarea persoanei private de libertate într-o secţie de psihiatrie. Aceste aspecte sunt comunicate, în scris, instanţei de judecată care a dispus măsura de siguranţă.
(6)Toate cazurile de întrerupere a tratamentului psihotrop se consemnează în mod obligatoriu în fişa medicală.
(7)Medicamentele psihotrope refuzate vor fi plasate, pe baza condicii medicale completate nominal şi cu indicarea cantităţii de medicamente refuzate, într-un dulap sigilat anume amenajat în cadrul cabinetului medical al locului de deţinere. Medicul-şef sau înlocuitorul acestuia dispune, la sfârşitul lunii, redistribuirea lor către alte persoane private de libertate sau către alte locuri de deţinere.
Art. 74
(1)Riscul de suicid sau autovătămare al persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se evaluează periodic de personalul de specialitate medico-sanitar şi de psiholog.
(2)Directorul locului de deţinere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în activităţi cu persoana privată de libertate cu afecţiuni psihice, cazarea acesteia, în situaţia decompensării stării psihice, în camera de protecţie, în condiţiile prevăzute de art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013.
Art. 75
(1)Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia persoanei private de libertate sau, după caz, reprezentantul legal sau o persoană apropiată, atunci când acesteia i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituţie medicală din afara sistemului administraţiei penitenciare, pentru tratarea unei tulburări psihice.
(2)Punerea în libertate a persoanelor private de libertate cu tulburări psihice grave aflate în tratament se comunică Direcţiei medicale, în vederea colaborării cu instituţiile abilitate pentru continuarea tratamentului în libertate a persoanei liberate.
CAPITOLUL V:Asistenţa medicală acordată în regim spitalicesc
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale
Art. 76
(1)Internarea într-un penitenciar-spital se realizează ori de câte ori există o aprobare în acest sens pentru persoanele private de libertate sau se dispune în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2)Persoanele private de libertate aflate în faze terminale ale afecţiunilor medicale pentru care nu s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe motiv de boală sunt transferate la penitenciarele-spital în vederea asigurării asistenţei medicale paliative. Activităţile nedecontate sau nesuportate din FNUASS sunt suportate de la bugetul de stat din bugetul penitenciarului-spital.
(3)În situaţia în care asistenţa medicală paliativă nu poate fi asigurată în cadrul penitenciarelor-spital, persoanele private de libertate sunt transferate în vederea internării în unităţi sanitare din cadrul reţelei sanitare publice.
Art. 77
(1)Asistenţa medicală spitalicească se asigură prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil acreditate, aflate în relaţii contractuale cu o casă de asigurări de sănătate, conform legislaţiei sanitare naţionale.
(2)Ministerul Sănătăţii avizează structura medicală a penitenciarelor-spital.
(3)Serviciile medicale spitaliceşti se acordă de către medici de specialitate, în conformitate cu:
a)reglementările legislaţiei execuţional-penale;
b)prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(4)Internarea persoanelor private de libertate se face în baza biletului de trimitere în vederea internării eliberat de către medicul de la nivelul locului de deţinere, consecinţă a actului medical propriu, sau la recomandarea medicului de altă specialitate clinică.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (4), biletul de trimitere în vederea internării nu este necesar în cazul persoanelor aflate în următoarele situaţii:
a)urgenţe medico-chirurgicale;
b)boli cu potenţial endemoepidemic care necesită izolare şi tratament;
c)bolnavi faţă de care s-a dispus măsura de siguranţă a obligării la tratament medical sau a internării medicale, potrivit Codului penal;
d)în cazul dispunerii efectuării expertizei medico-legale psihiatrice sau altor dispoziţii ale instanţei pe timpul urmăririi penale sau pe timpul judecăţii;
e)pentru tratamentul persoanelor condamnate pentru care instanţa de judecată, în urma unei expertize medico-legale, a dispus executarea pedepsei într-un penitenciar-spital;
f)pentru tratamentul pacienţilor din locurile de deţinere ale căror afecţiuni necesită monitorizare şi reevaluare în cadrul penitenciarelor-spital;
g)pentru bolnavii care necesită asistenţă medicală spitalicească de lungă durată, exprimată în ani;
h)pentru pacienţii care au scrisoare medicală la externare cu indicaţie de revenire pentru internare.
(6)Solicitarea de internare este aprobată de către directorul penitenciarului-spital sau de către înlocuitorul acestuia.
(7)Dacă penitenciarul-spital sau unitatea sanitară prevăzută la art. 77 alin. (1) refuză, din orice motiv, internarea persoanelor private de libertate, administraţia locului de deţinere comunică de îndată acest refuz Direcţiei medicale, în vederea dispunerii măsurilor administrative.
(8)Dacă persoana privată de libertate refuză internarea într-un penitenciar-spital sau în una dintre unităţile sanitare prevăzute la art. 77 alin. (1), medicul întocmeşte un proces-verbal care este semnat de acesta, personalul de pază şi supraveghere care însoţeşte pacientul în vederea internării şi persoana privată de libertate. Procesul-verbal, înregistrat şi contrasemnat de directorul locului de deţinere, este ataşat la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(9)Dacă medicul consideră internarea ca fiind absolut necesară pentru sănătatea persoanei private de libertate, solicită transferul pacientului la un penitenciar-spital, cu informarea prealabilă a directorului locului de deţinere şi a penitenciarului-spital. În acest caz, persoanele private de libertate nu pot refuza transferul într-un penitenciar-spital, păstrându-şi dreptul de a refuza actul medical conform legislaţiei privind drepturile pacientului.
Art. 78
(1)În cursul spitalizării se acordă servicii medicale preventive, curative, de recuperare şi/sau paliative.
(2)În cazul persoanelor private de libertate internate în penitenciare-spital, durata medie de spitalizare o poate depăşi pe cea prevăzută de legislaţia sanitară naţională, fiind influenţată de activităţile specifice sistemului administraţiei penitenciare şi de hotărârile judecătoreşti.
(3)În cazul în care pacientul refuză internarea sau conduita terapeutică, acesta va rămâne în custodia penitenciarului-spital, într-o cameră specială denumită cameră de tranzit, pentru monitorizare, asigurarea asistenţei medicale şi intervenţie terapeutică în cazul afectării funcţiilor vitale. În acest caz, persoana privată de libertate nu are statut de persoană internată, iar fondurile pentru asigurarea asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)În vederea asigurării medicaţiei pe perioada internării, asistenţii medicali din cadrul penitenciarelor-spital întocmesc condica de medicamente în baza recomandărilor de tratament consemnate de medici în foaia de observaţie clinică generală, stabilită prin legislaţia sanitară naţională.
(5)Cu excepţia cazului în care medicul apreciază altfel, externările către locurile de deţinere ale persoanelor private de libertate care necesită prescriere imediată de tratament pentru afecţiunile de care suferă se efectuează în timpul săptămânii, în zilele lucrătoare.
(6)La externarea din penitenciarul-spital se asigură medicaţia pentru ziua plecării, iar pentru perioada de transfer către locurile de deţinere, medicaţia va fi asigurată conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Medicaţia este înaintată şefului de escortă, în plic sigilat, care va fi prezentat cabinetului medical din cadrul primului loc de deţinere sau de staţionare.
(7)În situaţia în care medicaţia prevăzută la alin. (6) nu poate fi asigurată, directorul adjunct pe probleme medicale sau medicul-şef de secţie informează, prin mijloacele de comunicare disponibile, de îndată, cabinetul medical al locului de deţinere unde este externată persoana privată de libertate, pentru asigurarea medicaţiei din dotarea aparatelor de medicamente sau a achiziţiei în regim de urgenţă. Procedura se aplică similar şi în cazul externării dintr-o unitate sanitară prevăzută la art. 77 alin. (1), fără tratamentul aferent.
Art. 79
(1)În cadrul penitenciarelor-spital se pot înfiinţa secţii de deţinere pentru persoane vulnerabile din punct de vedere medical.
(2)Penitenciarele-spital cazează şi persoane private de libertate care desfăşoară activităţi cu caracter gospodăresc în interesul unităţii sanitare.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) nu au statut de persoane internate, iar asigurarea asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
SECŢIUNEA 2:Internarea persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice
Art. 80
(1)Internarea persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se realizează în aceleaşi condiţii ca internarea persoanelor private de libertate care suferă de orice altă boală, în orice altă secţie medicală, cu respectarea normelor de îngrijire şi a drepturilor pacientului şi a legislaţiei privind protecţia persoanelor cu tulburări psihice.
(2)Internarea într-o secţie de psihiatrie a unui penitenciar-spital se poate face atât din motive medicale, cât şi de natură juridică, în cazul dispunerii efectuării expertizelor medico-legale psihiatrice sau pentru tratamentul persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihiatrice pentru care instanţa de judecată a dispus internarea până la însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări a stării de sănătate, respectiv în cazul dispunerii executării pedepsei într-un penitenciar-spital.
(3)În secţiile de psihiatrie din cadrul penitenciarelor-spital se asigură de către personal specializat asistenţa medicală, tratamentul necesar şi desfăşurarea programelor de intervenţie specifică persoanelor private de libertate cu tulburări psihice, pentru modificarea pozitivă a personalităţii şi comportamentului acestora.
Art. 81
Penitenciarele-spital cu secţii de psihiatrie achiziţionează, pe lângă necesarul de medicamente, şi materiale sanitare aferente aparatelor din dotarea cabinetelor medicale şi medicaţie de urgenţă pentru iniţierea conduitei terapeutice pentru programele de sănătate mintală, completând baremul prevăzut în anexa nr. 2.
Art. 82
(1)În situaţia când se constată o urgenţă a unei afecţiuni psihice, internarea este obligatorie, prin urgenţă înţelegându-se stările psihopatologice în cadrul cărora pacientul se află într-o disfuncţionalitate severă, situaţie critică în care poate provoca autovătămare gravă, agresarea altor persoane, deces, distrugerea unor bunuri sau alte comportamente nejustificate deviate de la starea psihică normală.
(2)Internarea prevăzută la alin. (1) se realizează în penitenciare-spital cu secţie de psihiatrie sau în unităţi sanitare din reţeaua sanitară publică care au condiţii adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiţii specifice.
Art. 83
Solicitarea internării obligatorii a unei persoane private de libertate se realizează de către personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere.
Art. 84
(1)Urgenţele psihiatrice majore şi patologia psihiatrică specifică sunt cele clasificate conform Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mintale.
(2)În momentele de decompensare psihică pot fi utilizate mijloacele de contenţionare, în condiţiile legislaţiei naţionale medicale în domeniu şi ale legislaţiei execuţional-penale.
Art. 85
Măsurile de siguranţă aplicabile persoanelor private de libertate în secţiile speciale de psihiatrie sunt cele specifice regimului închis.
CAPITOLUL VI:Asistenţa medicală pentru cazuri speciale
SECŢIUNEA 1:Asistenţa medicală prin internare în infirmerie
Art. 86
(1)În fiecare loc de deţinere funcţionează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru internarea bolnavilor care necesită supraveghere medicală.
(2)Internarea şi externarea bolnavilor din infirmerie se fac numai la indicaţia medicului, cu excepţia refuzului de hrană.
(3)Internarea se consemnează în Registrul de internări. Medicul are obligaţia de a completa, la internare, fişa de internare în infirmerie.
(4)În zilele lucrătoare, persoanele private de libertate internate în infirmerie sunt consultate zilnic de medic, evoluţia bolii fiind menţionată în fişa de internare în infirmerie.
(5)În zilele de sâmbătă, duminică ori în zilele de sărbători legale, persoanele private de libertate internate în infirmerie sunt evaluate şi îngrijite conform recomandărilor şi în limita competenţelor de către asistenţii medicali, care administrează tratamentele sub directă observare.
(6)Prescrierea medicamentelor pentru persoanele private de libertate internate în infirmerie se consemnează în fişa de internare în infirmerie, acestea semnând în fişă pentru primirea medicaţiei la externare.
(7)Pentru zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale, medicaţia poate fi prescrisă pentru 72 de ore.
(8)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament, sub semnătură, în fişa de internare în infirmerie. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa de internare în infirmerie.
(9)Acordarea regimului alimentar se stabileşte în funcţie de afecţiune, conform recomandărilor medicului curant sau, după caz, ale medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind drepturile de hrană ale persoanelor private de libertate.
Art. 87
Epicriza întocmită la externarea din infirmerie este trecută în fişa medicală. Fişele de internare în infirmerie se păstrează la cabinetul medical îndosariate cronologic.
SECŢIUNEA 2:Asistenţa medicală a persoanelor aflate în refuz de hrană
Art. 88
(1)În cazul în care persoana privată de libertate refuză să primească hrana, personalul de specialitate medico-sanitar al locului de deţinere explică persoanei în cauză consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate.
(2)În cazul în care persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, aceasta este examinată de personalul de specialitate medico-sanitar, rezultatele consemnându-se în formularul specific procedurii refuzului de hrană şi în Registrul refuz de hrană.
(3)Dacă persoana privată de libertate renunţă la hotărârea de a refuza hrana, personalul de specialitate medico-sanitar face menţiunea despre aceasta în formularul specific prevăzut la alin. (2).
Art. 89
(1)Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană este cazată într-o cameră de refuz de hrană special destinată sau, după caz, în infirmerie, potrivit legii.
(2)Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează persoana privată de libertate zilnic şi ori de câte ori este necesar, consemnând evoluţia stării de sănătate în fişa medicală şi în Registrul refuz de hrană.
Art. 90
(1)Toate manevrele medicale pentru refacerea stării de sănătate a persoanelor private de libertate aflate în refuz de hrană se efectuează cu acordul acestora, dacă sunt conştiente.
(2)În situaţia în care starea sănătăţii se agravează din cauza refuzului de hrană sau a unor afecţiuni preexistente, persoana privată de libertate este transferată ori, după caz, internată într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică.
Art. 91
(1)Dacă în urma consultului clinic şi, după caz, a rezultatelor examenelor de laborator medicul constată că persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte, în trei exemplare, un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului locului de deţinere şi judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Un exemplar al procesului-verbal se ataşează la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(2)Refuzul persoanei private de libertate de a se supune consultului clinic şi, după caz, examenelor de laborator se consideră încetare a refuzului de hrană, acesta fiind constatat de medicul locului de deţinere şi consemnat într-un proces-verbal întocmit de acesta şi semnat de către şeful secţiei.
SECŢIUNEA 3:Asistenţa medicală în caz de transfer
Art. 92
Persoanelor private de libertate sosite în locul de deţinere prin transfer, imediat după identificare şi percheziţie, li se aplică măsurile prevăzute la depunerea în sistemul administraţiei penitenciare.
Art. 93
(1)În vederea transferării într-un alt loc de deţinere, structura evidenţă deţinuţi prezintă cabinetului medical, cu cel puţin 24 de ore înainte de data transferului, tabelul nominal cu persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt examinate clinic, iar constatările examenului şi diagnosticul se consemnează în fişa medicală.
(3)Fişa medicală însoţeşte persoana privată de libertate, făcând parte integrantă din dosarul individual al acesteia.
Art. 94
În cazul persoanelor private de libertate care sunt contacţi cu bolnavi de o afecţiune infectocontagioasă, cu risc epidemiologic ridicat, decizia privind transferarea într-un alt loc de deţinere se ia numai după clarificarea situaţiei medicale.
Art. 95
Transferul nu se efectuează în situaţia în care locul de deţinere sau persoanele private de libertate sunt în carantină medicală instituită ca urmare a unei situaţii de risc epidemiologic, se află în perioada de carantină şi observare sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora. Prin excepţie, persoanele private de libertate sunt transferate dacă se află într-o situaţie de urgenţă medico-chirurgicală care impune internarea într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică sau într-un penitenciar-spital.
Art. 96
(1)Persoanele private de libertate aflate în transferul temporar între locurile de deţinere beneficiază de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca cele din locul de deţinere în care se efectuează tranzitul, personalul de specialitate medico-sanitar având acces la fişa medicală a acestora în vederea cunoaşterii stării de sănătate.
(2)Pe durata tranzitului, persoanele private de libertate sunt alocate la regimurile alimentare recomandate şi pot fi internate dacă starea de sănătate o impune în infirmeria locului de deţinere ori, după caz, într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică sau într-un penitenciar-spital, cu aprobarea acestor unităţi sanitare.
(3)Pe timpul tranzitului sunt respectate măsurile de igienă individuală şi colectivă.
Art. 97
(1)Persoanelor private de libertate care sunt transferate în alte locuri de deţinere şi care urmează un tratament prescris anterior li se asigură medicaţia pe perioada transferului.
(2)Coletul cu dosarele individuale este însoţit de un tabel-anexă ce cuprinde numele persoanelor private de libertate transferate aflate sub medicaţie, medicamentele sigilate într-un plic, precum şi modul de administrare a acestora.
(3)Personalul de specialitate medico-sanitar administrează atât tratamentul prevăzut la alin. (1), cât şi, după caz, medicaţie pentru afecţiuni acute, subacute sau cronice conform prevederilor prezentului ordin.
Art. 98
Persoanele private de libertate cu afecţiuni infectocontagioase cu risc epidemiologic sunt transferate în vederea internării într-un penitenciar-spital sau într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică, cu transport sanitar sau alte mijloace de transport individual, care să poată asigura izolarea din punct de vedere respirator a pacientului, cu respectarea măsurilor de protecţie epidemiologică.
Art. 99
(1)Transferul persoanelor private de libertate a căror stare de sănătate poate fi pusă în pericol de condiţiile transportului în comun prin cursele regulate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se face, la recomandarea scrisă a medicului, numai cu mijloace de transport corespunzătoare stării de sănătate.
(2)În sensul alin. (1), prin mijloace de transport corespunzătoare stării de sănătate se înţelege mijloace de transport sanitar asistat medical din reţeaua sanitară publică sau mijloace de transport ale locului de deţinere, care să asigure prim ajutor în caz de agravare a stării de sănătate.
SECŢIUNEA 4:Asistenţa medicală în timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea
Art. 100
Persoanele private de libertate care execută sancţiunea disciplinară cu izolarea continuă să primească asistenţă medicală, iar tratamentele pentru afecţiunile cronice de care suferă vor fi administrate sub directă observare pe durata executării sancţiunii disciplinare.
Art. 101
Personalul medical consultă zilnic la cabinetul medical persoanele private de libertate aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, propunând conducerii locului de deţinere întreruperea, până la îmbunătăţirea stării de sănătate, a executării sancţiunii disciplinare în cazul în care evoluţia stării de sănătate a acestora o impune.
Art. 102
Asistenţa medicală se acordă potrivit legii şi în cazul executării oricăror alte tipuri de sancţiuni disciplinare.
SECŢIUNEA 5:Recoltarea de probe biologice
Art. 103
(1)În cazul în care există indicii că persoana privată de libertate a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat, fără prescripţie medicală, medicamente sau substanţe de natură a crea modificări ale comportamentului normal, persoana care a observat sau a luat cunoştinţă de starea acesteia informează de îndată şeful ierarhic şi personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu.
(2)Directorul locului de deţinere, cu avizul favorabil al judecătorului de supraveghere a privării de libertate, dispune prezentarea persoanei private de libertate la cabinetul medical, în vederea recoltării de probe biologice prin mijloace noninvazive.
(3)Refuzul persoanei private de libertate de a se supune recoltării probelor biologice se consemnează în fişa medicală.
(4)Probele biologice se recoltează, se păstrează şi se transportă potrivit procedurilor medicale specifice prevăzute de legislaţia în vigoare.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (1), administraţia locului de deţinere solicită, în scris, instituţiei de medicină legală în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere efectuarea determinărilor toxicologice necesare din probele prelevate. Costul examenului toxicologic al probelor prelevate se suportă de la bugetul de stat din bugetul locului de deţinere.
(6)Persoanele private de libertate pot solicita, în scris, efectuarea, din fonduri proprii, de investigaţii şi consulturi medicale similare sau suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (5). În cazul în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, administraţia penitenciarului acordă sprijin în acest sens, întocmindu-se şi un proces-verbal. Procesul-verbal cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi de medicul-şef.
SECŢIUNEA 6:Asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate de sex feminin însărcinate
Art. 104
(1)Medicii au obligaţia de a lua în evidenţă persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată, încă de la primirea în locul de deţinere, aceasta urmând a fi dispensarizată potrivit recomandărilor medicului de obstetrică-ginecologie, cu respectarea ghidurilor şi protocoalelor în vigoare.
(2)Persoana de sex feminin însărcinată beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale.
(3)În cazul apariţiei unei complicaţii a sarcinii, persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată este prezentată de îndată la un compartiment de specialitate obstetrică-ginecologie din cea mai apropiată unitate sanitară publică pentru stabilirea conduitei terapeutice sau este internată într-un penitenciar-spital cu compartiment de specialitate. Transportul se realizează cu o autospecială de transport pacienţi, persoana însărcinată fiind însoţită de personal de specialitate medico-sanitar desemnat din locul de deţinere sau, după caz, cu mijloacele din dotarea sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
(4)Persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-un compartiment de specialitate obstetrică-ginecologie al unui penitenciar-spital, în vederea pregătirii pentru naşterea în reţeaua sanitară publică. Penitenciarul-spital în care este internată persoana însărcinată ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua sanitară publică, iar transportul se realizează cu o autospecială de transport pacienţi.
Art. 105
(1)Persoanele private de libertate de sex feminin însărcinate sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an nu pot munci într-un mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore şi li se asigură hrana pentru acestea şi pentru copii potrivit normelor legale în vigoare.
(2)Administraţia locului de deţinere asigură condiţiile necesare pentru ca mama, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul, în condiţii prielnice, până la împlinirea vârstei de un an.
(3)Copiilor aflaţi în îngrijirea mamelor private de libertate li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de imunizări.
(4)Vaccinurile se asigură prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(5)Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului prin examene de bilanţ sunt efectuate de către un medic de familie sau medic pediatru din reţeaua sanitară publică, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
SECŢIUNEA 7:Măsuri în caz de producere a decesului unei persoane private de libertate
Art. 106
(1)În cazul decesului unei persoane private de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar informează de îndată directorul locului de deţinere şi Direcţia medicală despre împrejurările producerii acestuia. Administraţia locului de deţinere înştiinţează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(2)Autopsia medico-legală este obligatorie şi se efectuează de către medicul legist care eliberează certificatul medical constatator al decesului, ca urmare a ordonanţei emise de parchetul din zona teritorială a locului de deţinere.
(3)În termen de 24 de ore de la deces, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere unde s-a produs evenimentul înaintează Direcţiei medicale un referat medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
(4)În termen de 10 zile de la deces, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere unde s-a produs evenimentul înaintează către Direcţia medicală dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a)o copie a fişei medicale;
b)o copie a foii de observaţie clinică din penitenciarul-spital sau, după caz, unitatea din reţeaua sanitară publică în care a decedat persoana privată de libertate, în cazul în care decesul a survenit într-o astfel de unitate;
c)o copie a certificatului medical constatator al decesului.
(5)Documentele medicale privind modul în care s-a produs decesul şi copia certificatului constatator al decesului se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
SECŢIUNEA 8:Expertiza medico-legală în vederea întreruperii executării pedepsei sau măsurii educative privative de libertate din motive medicale
Art. 107
(1)Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ori a măsurii educative privative de libertate poate fi întreruptă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală.
(2)La solicitarea instanţei de judecată, directorul locului de deţinere şi medicul-şef au obligaţia de a asigura prezentarea persoanei private de libertate la instituţiile de medicină legală teritoriale pentru efectuarea expertizei medico-legale în vederea întreruperii executării pedepsei privative de libertate, în condiţiile legii.
(3)În cazul prevăzut la alin. (1), prezentarea la instituţiile de medicină legală teritorială se efectuează potrivit planificării întocmite de către secretariatul comisiei de expertiză medico-legală.
Art. 108
Medicii au obligaţia de a întocmi un referat medical privind starea de sănătate a persoanei private de libertate ce urmează a fi expertizată şi pun la dispoziţia comisiei de expertiză medico-legală fişa medicală a acesteia.
Art. 109
(1)Direcţia medicală desemnează medicul reprezentant al reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv înlocuitorul acestuia, care fac parte din comisia de expertiză medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe motive de boală, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Consulturile clinice şi investigaţiile medicale necesare efectuării expertizei medico-legale, recomandate de comisia de expertiză medico-legală, sunt realizate în unităţile sanitare şi în serviciile de specialitate atât din reţeaua sanitară publică, cât şi din cea a sistemului administraţiei penitenciare. Contravaloarea cheltuielilor necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale se suportă conform prevederilor legale în vigoare privind activitatea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.
(3)În baza concluziilor examenelor de specialitate efectuate, comisia prevăzută la alin. (1) apreciază dacă afecţiunile se pot trata sau nu în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)Pentru punerea în aplicare a recomandărilor medicale cuprinse în capitolul "Concluzii" din raportul de expertiză medico-legală, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere care are în custodie persoana expertizată solicită, prin adresă scrisă, comisiilor de expertiză medico-legală teritoriale sau celor de la nivelul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", care au întocmit raportul de expertiză medico-legală, o fotocopie a capitolului "Concluzii".
CAPITOLUL VII:Asistenţa medicală la punerea în libertate
Art. 110
(1)La punerea în libertate, persoanele private de libertate sunt examinate medical, iar concluziile se consemnează în fişa medicală şi în Registrul de consultaţii la liberare.
(2)Fişa medicală se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
Art. 111
(1)La punerea în libertate a unei persoane care este în tratament pentru o afecţiune transmisibilă cu declarare obligatorie se informează direcţia de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul declarat, conform datelor existente la structura evidenţă deţinuţi. Informarea se face prin adresă scrisă de către medicul curant, prin serviciul de secretariat al locului de deţinere.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în situaţia în care persoana ce urmează a fi pusă în libertate a intrat în contact cu o persoană care suferea de o afecţiune transmisibilă.
(3)În cazul punerii în libertate a unei persoane aflate în tratament permanent, aceasta primeşte sub directă observare tratamentul aferent pentru ziua respectivă.
(4)Medicamentele personale existente la cabinetul medical se predau persoanei puse în libertate, pe bază de semnătură.
Art. 112
(1)Persoanele private de libertate ce urmează a fi puse în libertate pot obţine, la cerere, contra cost, într-un număr justificat de exemplare, fotocopii ale fişei medicale sau ale unei scrisori medicale eliberate de către medicul locului de deţinere.
(2)Apărătorul sau oricare altă persoană, cu acordul scris al persoanei private de libertate, poate obţine, contra cost, o fotocopie a fişei medicale.
(3)Datele medicale ale persoanelor private de libertate sunt confidenţiale, potrivit legii.
Art. 113
Când persoana privată de libertate care urmează a fi pusă în libertate este bolnavă şi se află în imposibilitatea de a se deplasa, cu consimţământul său, este prezentată de către administraţia locului de deţinere la un spital din reţeaua sanitară publică sau la un centru de îngrijiri. La solicitarea pacientului, se anunţă despre aceasta rudele, reprezentantul legal, tutorele, curatorul sau altă persoană apropiată, pe baza datelor furnizate, ori, după caz, instituţiile publice sau organizaţiile neguvernamentale de asistenţă socială, respectiv asociaţiile de pacienţi cu afecţiuni cronice.
CAPITOLUL VIII:Măsuri privind asigurarea condiţiilor igienico-sanitare în cadrul locurilor de detenţie
Art. 114
Administraţia locului de deţinere ia măsurile necesare pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor private de libertate.
Art. 115
În locurile de deţinere în care nu există încadrat un asistent de igienă, medicul-şef desemnează un asistent medical căruia îi sunt stabilite şi atribuţii pe linie de igienă şi epidemiologie. Acesta primeşte, în prealabil desemnării, o instruire medicală în domeniul igienico-sanitar.
Art. 116
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar verifică periodic condiţiile igienico-sanitare din locurile de deţinere, consemnând în Registrul de constatări igienico-sanitare data, ora, locurile verificate şi aspectele constatate, iar medicul-şef informează conducerea locului de deţinere asupra disfuncţionalităţilor constatate şi propune măsuri pentru remedierea lor.
(2)Directorul locului de deţinere analizează rapoartele şi propunerile medicului-şef şi dispune măsurile care se impun. În cazul în care dispunerea măsurilor necesare excedează competenţei sale, se solicită sprijinul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 117
Persoanele private de libertate trebuie să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă în camera de deţinere şi în alte spaţii comune, precum şi indicaţiile medicului.
Art. 118
Pentru asigurarea condiţiilor igienico-sanitare necesare păstrării sănătăţii persoanelor private de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar are următoarele obligaţii:
a)să verifice săptămânal condiţiile igienico-sanitare de la nivelul locului de deţinere;
b)să supravegheze şi să facă demersuri către administraţia locului de deţinere pentru verificarea calităţii apei prin analize dozimetrice, fizico-chimice şi bacteriologice la un interval de o lună pentru locurile de deţinere care au sursă proprie de apă şi la 3 luni pentru locurile de deţinere care se aprovizionează cu apă potabilă de la reţeaua publică. Analizele trebuie efectuate de instituţii acreditate, iar fondurile necesare efectuării acestora sunt asigurate de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere;
c)să controleze modul în care se asigură măsurile în vederea realizării igienei individuale a persoanelor private de libertate;
d)să urmărească efectuarea analizelor de laborator la interval de 3-6 luni şi examinarea clinică a persoanelor care îşi desfăşoară activitatea în zone cu risc epidemiologic crescut şi să interzică desfăşurarea acestor activităţi celor fără analize medicale efectuate sau celor care au analize neconforme, conform ordinelor în vigoare ale Ministerului Sănătăţii;
e)să verifice lunar punctele comerciale şi locurile de muncă din incinta locului de deţinere, iar în cazul punctelor de lucru exterioare să verifice modul în care se asigură aprovizionarea cu apă potabilă, prepararea şi servitul hranei, asigurarea posibilităţilor de spălat pe mâini, folosirea cănilor şi a veselei individuale, îndepărtarea apei uzate, asigurarea punctelor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice şi folosirea echipamentului de protecţie;
f)să deruleze activităţi de educaţie pentru sănătate.
Art. 119
În cazul în care persoanele private de libertate au fost selecţionate de comisia de muncă în vederea prestării activităţilor lucrative în sectoarele cu risc epidemiologic, acestea sunt cazate separat. Supravegherea stării de sănătate a acestora este realizată de către medicii curanţi în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar examinările medicale periodice sunt efectuate prin reţeaua sanitară proprie sau prin cea publică, după caz.
Art. 120
(1)Asistentul de igienă sau, în lipsa acestuia, personalul de specialitate medico-sanitar instruit pe probleme de igienă realizează zilnic triajul epidemiologic pentru persoanele private de libertate care desfăşoară activităţi lucrative în sectorul alimentar şi ţine evidenţa acestuia. Triajul epidemiologic zilnic efectuat este consemnat în Registrul de constatări igienico-sanitare cu data, ora şi semnătura personalului de specialitate medico-sanitar.
(2)Personalul de specialitate medico-sanitar controlează zilnic starea de igienă a blocului alimentar şi săptămânal a magaziei de alimente, verificând calitatea, termenele de garanţie, modul de depozitare a alimentelor care urmează să fie preparate, respectarea circuitului alimentelor, astfel încât fazele salubre să nu se intersecteze cu fazele insalubre ale preparării hranei. În cazul în care constată nereguli care pot aduce atingere sănătăţii persoanelor, personalul de specialitate medico-sanitar are competenţa de a sista activitatea de producere a hranei, cu informarea de îndată a directorului locului de deţinere, în vederea luării măsurilor necesare.
(3)Probele alimentare sunt păstrate în condiţii corespunzătoare timp de 48 de ore în frigider la maximum +5°C şi în recipiente cu capac, închise ermetic, pe care sunt înscrise data şi ora recoltării, respectiv denumirea produsului recoltat.
(4)Personalul de specialitate medico-sanitar verifică săptămânal dacă sunt cantităţi suficiente de materiale dezinfectante la nivelul blocului alimentar.
(5)Toate deficienţele constatate sunt prezentate în scris directorului locului de deţinere, cu propuneri în vederea dispunerii măsurilor de remediere.
Art. 121
(1)Hrana este dată în consum în maximum două ore de la preparare.
(2)Consemnarea cu privire la proprietăţile organoleptice ale hranei se face zilnic atât de către personalul de specialitate medico-sanitar şi personalul de supraveghere, cât şi de cel puţin un reprezentant al persoanelor private de libertate, într-un registru păstrat la blocul alimentar.
(3)În cazul în care se constată nereguli care pot aduce atingere sănătăţii persoanelor, personalul de specialitate medico-sanitar are competenţa de a sista temporar darea în consum a hranei şi aduce, de îndată, la cunoştinţa directorului locului de deţinere aspectele constatate, în vederea dispunerii de urgenţă a măsurilor de remediere.
Art. 122
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu supraveghează şi verifică lunar condiţiile igienico-sanitare ale punctului comercial din incinta locului de deţinere, inclusiv sub aspectul proprietăţilor organoleptice ale produselor alimentare comercializate, al termenelor de valabilitate garantate de către producător, al condiţiilor de păstrare recomandate şi al stării de sănătate a personalului care îl deserveşte.
(2)Constatările acestor verificări se înscriu în Registrul de constatări igienico-sanitare şi se aduc la cunoştinţa directorului locului de deţinere.
Art. 123
Personalul de specialitate medico-sanitar anunţă imediat conducerea locului de deţinere cu privire la existenţa unor deficienţe în respectarea regulilor de igienă a alimentaţiei. Situaţiile cu risc epidemiologic generate de înregistrarea unor boli infecţioase de natură digestivă în rândul persoanelor private de libertate sunt anunţate imediat epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale, pentru a dispune măsurile corespunzătoare.
Art. 124
(1)Direcţia medicală şi medicii epidemiologi coordonatori efectuează periodic verificări cu privire la condiţiile igienico-sanitare din locurile de deţinere, informează directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la situaţia existentă şi fac recomandări cu privire la respectarea acestor condiţii.
(2)La solicitarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, personalul de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti poate efectua verificări igienico-sanitare şi în echipe mixte, cu participarea şi a reprezentanţilor desemnaţi din sistemul penitenciar.
(3)Constatarea de către autorităţile prevăzute la alin. (2) a unor încălcări grave ale normelor igienico-sanitare atrage răspunderea juridică, conform legii.
Art. 125
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar colaborează permanent cu direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în scopul informării epidemiologice reciproce şi al soluţionării problemelor apărute.
(2)În cazul apariţiei unor focare epidemice, medicul locului de deţinere solicită sprijinul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti în vederea stabilirii măsurilor ce se impun.
Art. 126
(1)La cabinetul medical se păstrează Dosarul condiţiilor igienico-sanitare, care cuprinde Registrul de constatări igienico-sanitare, autorizaţiile sanitare de funcţionare, procesele-verbale sau notele de constatare cu privire la situaţia igienico-sanitară întocmite de echipele de control desemnate de la nivelul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, Ministerului Sănătăţii sau unităţilor subordonate acestuia.
(2)Orice modificare survenită în condiţiile igienico-sanitare se consemnează în dosarul prevăzut la alin. (1), cu înştiinţarea conducerii locului de deţinere, pentru luarea măsurilor care se impun.
Art. 127
(1)Autorizaţiile sanitare de funcţionare se eliberează de către direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, în conformitate cu normele în vigoare.
(2)Autorizaţiile sanitare de funcţionare se vizează potrivit reglementărilor legale.
(3)Între două avizări, în cazul în care elementele care au stat la baza autorizării se modifică, locul de deţinere solicită direcţiilor de sănătate publică prevăzute la alin. (1) demararea procedurilor în vederea emiterii unei noi autorizaţii sanitare de funcţionare.
CAPITOLUL IX:Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă
Art. 128
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar este obligat să informeze epidemiologul coordonator zonal şi Direcţia medicală cu privire la evenimentele epidemiologice şi igienico-sanitare care pun în pericol starea de sănătate a persoanelor private de libertate.
(2)Raportarea activităţii de epidemiologie şi igienă se realizează conform ordinelor în vigoare ale ministrului sănătăţii.
Art. 129
Personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia să informeze epidemiologul coordonator zonal şi Direcţia medicală cu privire la următoarele aspecte:
a)cazurile suspecte sau confirmate de holeră, pestă, febră recurentă, febră galbenă, febre hemoragice, lepră, imediat după depistare;
b)infecţii cu HIV/SIDA, în termen de 24 de ore de la confirmare;
c)alte cazuri de afecţiuni transmisibile, imediat după confirmare.
Art. 130
În cazul focarului epidemic sau trenant trebuie transmise epidemiologului coordonator zonal şi Direcţiei medicale de către personalul locului de deţinere următoarele informaţii:
a)la anunţare - locul şi data depistării primului caz de afecţiune transmisibilă, mecanismul de transmitere şi data de debut al focarului, data intervenţiei în focar, numărul de cazuri din efectivul total cazat sau, după caz, numărul de decese, repartiţia cazurilor şi a deceselor pe grupe de vârstă, precum şi primele măsuri luate;
b)pe parcursul gestionării focarului cabinetele medicale de la nivelul locurilor de deţinere, cu sau fără sprijinul specialistului din cadrul direcţiei de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, comunică date privitoare la numărul contacţilor cu persoanele confirmate cu afecţiune transmisibilă, evoluţia clinică a celor bolnavi, date noi privind investigaţiile de laborator efectuate bolnavilor şi contacţilor şi măsurile luate, activitatea de prevenire şi control desfăşurată pe perioada de evoluţie a focarului;
c)data închiderii focarului.
CAPITOLUL X:Drepturile şi obligaţiile persoanelor private de liberate
Art. 131
(1)Orice persoană privată de libertate are dreptul la respectarea demnităţii umane şi la un tratament nediscriminatoriu.
(2)Intervenţiile medicale se efectuează numai cu acordul persoanei private de libertate.
Art. 132
(1)Examinarea medicală se efectuează cu respectarea confidenţialităţii şi intimităţii.
(2)Pentru motive de siguranţă şi de menţinere a ordinii şi disciplinei, medicul poate solicita supraveghere suplimentară din partea personalului operativ pe parcursul acordării asistenţei medicale, cu respectarea prevederilor alin. (1).
Art. 133
(1)Informaţiile medicale cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care persoanele private de libertate îşi dau consimţământul în scris sau în cazurile expres prevăzute de lege.
(2)În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale, implicaţi în tratamentul persoanelor private de libertate, acordarea consimţământului nu mai este necesară.
Art. 134
(1)Persoanele private de libertate pot solicita contra cost orice alt serviciu medical care nu este asigurat gratuit, conform prevederilor prezentului ordin.
(2)Persoanele private de libertate au dreptul să solicite şi să primească, la externarea din penitenciarul-spital, un rezumat scris cuprinzând diagnosticul, investigaţiile, tratamentul şi îngrijirile acordate pe perioada spitalizării, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(3)Persoanele private de libertate au dreptul să consulte dosarul medical sau să primească, la cerere, fotocopii ale documentelor medicale arhivate în dosarul medical.
Art. 135
(1)Persoanele private de libertate au dreptul să fie informate asupra stării lor de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra riscului neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la datele despre diagnostic şi prognostic.
(2)În condiţiile dispoziţiilor alin. (1), persoana privată de libertate poate primi la cerere un referat medical privind starea sa de sănătate.
Art. 136
(1)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia lor. Consecinţele refuzului sau ale întreruperii actelor medicale sunt explicate persoanei private de libertate.
(2)În cazul în care persoana privată de libertate necesită o intervenţie medicală de urgenţă sau nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă, cu privire la consimţământul acesteia se aplică prevederile legale în vigoare privind drepturile pacientului.
Art. 137
(1)Nicio persoană privată de libertate nu poate fi supusă, nici chiar cu consimţământul său, vreunui experiment ştiinţific sau medical.
(2)Pe parcursul executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, persoanele private de libertate nu pot fi donatoare de sânge sau de organe decât pentru membrii de familie până la gradul al IV-lea.
Art. 138
Obligaţiile persoanelor private de libertate sunt următoarele:
a)să se prezinte la examenele profilactice şi periodice conform programării medicului locului de deţinere;
b)să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
c)să aibă o conduită civilizată faţă de personalul de specialitate medico-sanitar;
d)să respecte regulile de igienă individuală şi colectivă;
e)să se supună măsurilor ce decurg din nerespectarea prevederilor legale în domeniu;
f)să respecte regulamentul de ordine interioară al locurilor de deţinere.
Art. 139
Persoanelor private de libertate le sunt interzise deţinerea şi comercializarea de medicamente, precum şi consumul de medicamente fără prescripţie medicală.
Art. 140
Medicul locului de deţinere poate restricţiona primirea sau cumpărarea de către persoanele private de libertate bolnave a unor alimente ori ţigări contraindicate în afecţiunile de care suferă.
CAPITOLUL XI:Dispoziţii finale
Art. 141
Direcţia medicală reevaluează şi controlează activitatea personalului de specialitate medico-sanitar din unităţile subordonate şi acordă sprijin şi îndrumare pentru asigurarea stării de sănătate a persoanelor private de libertate.
Art. 142
Formularele şi documentele utilizate pentru activitatea medicală din sistemul penitenciar se stabilesc prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 143
În situaţia solicitării din partea organului judiciar de prezentare în faţa acestuia a unei persoane private de libertate care se află într-o situaţie medicală care face imposibilă deplasarea, medicul locului de deţinere are obligaţia informării directorului locului de deţinere cu privire la acest aspect, în vederea dispunerii măsurilor necesare, în conformitate cu dispoziţiile primite din partea solicitanţilor.
Art. 144
În aplicarea prezentului ordin, în toate situaţiile în care se prevede ca persoana privată de libertate să ateste prin semnătură o anumită stare de fapt, iar aceasta nu ştie sau nu poate semna, se va face o menţiune în acest sens în documentele întocmite cu această ocazie.
Art. 145
(1)Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentul ordin.
(2)Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3)La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă prevederile Ordinului ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii nr. 429/C/125/2012 privind asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate aflate în custodia Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 februarie 2012.
-****-

Ministrul justiţiei,

Marian-Cătălin Predoiu

Ministrul sănătăţii,

Alexandru Rafila

ANEXA nr. 1:BAREMUL afecţiunilor medicale, precum şi al altor stări şi condiţii medicale pentru stabilirea capacităţii de muncă la finalul perioadei de carantină şi observare

Nr. crt.

Denumirea bolii

Aptitudinea

I. Boli infecţioase

1.

Febră tifoidă şi febre paratifoide

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

2.

Hepatită acută virală tip A

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic; apt pentru desfăşurarea unei munci după vindecare

3.

Hepatită acută virală tip B, C, D, E, G

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic; apt pentru desfăşurarea unei munci sau apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare conform evaluării stării de sănătate de către medicul specialist de medicină internă sau boli infecţioase

4.

Hepatită cronică de etiologie virală; purtător de antigen HBs, Ac anti HCV

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic; apt pentru desfăşurarea unei munci sau apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare conform evaluării stării de sănătate de către medicul specialist de medicină internă sau boli infecţioase

5.

Alte hepatite acute (bacteriene, toxice, cu alte virusuri)

Inapt pe durata bolii

6.

Meningită acută, virală şi bacteriană, inclusiv cu bacilul Koch

Inapt pe durata bolii

7.

HIV

Inapt sau apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare în funcţie de evaluarea medicului specialist de boli infecţioase

8.

SIDA

Inapt

9.

Purtătorii cronici de bacili tifici, nesterilizaţi prin tratamente repetate

Inapt

10.

Encefalite şi encefalomielite acute virale, bacteriene, inclusiv cu bacilul koch

Inapt

11.

Septicemii (endocardite, miocardite şi pericardite infecţioase)

Inapt

12.

Boli cu poartă de intrare dominantă tegumentul şi mucoasele (antrax, bruceloză, cangrenă gazoasă, leptospiroză, listerioză, rickettsioză, tetanos, toxoplasmoză, tularemie)

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

13.

Hidatidoză/Echinococoză operată

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare conform evaluării stării de sănătate de către medicul specialist de medicină internă sau boli infecţioase

14.

Alte boli infecţioase virale, bacteriene şi parazitare

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

15.

SARS-CoV-2

Inapt pe perioada rezultatului PCR pozitiv

II. Boli ale aparatului respirator

1.

Tuberculoză pulmonară activă

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare cu evitarea muncii în sectorul cu risc epidemiologic

2.

Pleurezie tuberculoasă diagnosticată în spital de profil

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare cu evitarea muncii în sectorul cu risc epidemiologic

3.

Pneumotorax spontan/idiopatic

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

4.

Tuberculoză extrapulmonară activă

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

5.

Sechele tuberculoză

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare sau apt pentru desfăşurarea unei munci conform recomandărilor medicului pneumolog

6.

Pneumoconioze (forme cu tulburări funcţionale medii)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare conform evaluării stării de sănătate de către medicul pneumolog

7.

Pneumoconioze:

- forme cu tulburări funcţionale accentuate;

- forme complicate cu TBC activă, boli reumatologice progresive, insuficienţă cardio-respiratorie, cord pulmonar cronic decompensat, cancer pulmonar;

- forme pseudotumorale.

Inapt

8.

Pleurezie netuberculoasă acută sterilă

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare sau apt pentru desfăşurarea unei munci conform recomandărilor medicului pneumolog sau de medicină internă

9.

Astm bronşic intermitent

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

10.

Astm bronşic persistent uşor, moderat, sever

Inapt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare în funcţie de evaluarea medicului specialist pneumolog

11.

Supuraţii pulmonare cronice

Inapt

12.

Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu tulburări funcţionale uşoare - VEMS > 80% din valoarea prezisă

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

13.

Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu tulburări funcţionale moderate - VEMS 50-80% din valoarea prezisă

Inapt

14.

Bronhopneumopatie obstructivă cronică cu tulburări funcţionale accentuate - VEMS 30-50% din valoarea prezisă

Inapt

15.

Bronşiectazie confirmată bronhoscopic şi/sau computer tomografic

Inapt

16.

Afecţiuni pleurale cronice nespecifice (sechele pleurale după afecţiuni acute, pahipleurite, sechele postoperatorii)

Inapt

17.

Tromboembolism pulmonar

Inapt

18.

Afecţiuni acute şi/sau cronice mediastinale

Inapt

19.

Silico-tuberculoză

Inapt

III. Boli degenerative

1.

Reumatism articular acut

Inapt până la terminarea tratamentului şi un an postterapeutic; apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

2.

Reumatisme cronice inflamatorii

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

3.

Colagenoze

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

4.

Reumatism cronic degenerativ

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

5.

Retracţie a aponevrozei palmare (boala Dupuytren)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

6.

Osteoporoză

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

7.

Discopatie vertebrală faza I

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

8.

Discopatie vertebrală lombară faza a II-a până la faza a III-a stadiul III cu sindrom de coadă de cal, confirmată RMN, CT sau mielografic, operată sau neoperată

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

9.

Discartroză vertebrală incipientă

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

10.

Discartroză vertebrală cu tulburări de statică vertebrală şi deficit radicular

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

11.

Osteocondroză vertebrală

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

12.

Spondilodiscită de orice etiologie, specifică, nespecifică

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

IV. Boli ale aparatului cardiovascular

1.

Malformaţii congenitale de cord necorectate chirurgical fără legătură între sistemul arterial şi venos

Inapt

2.

Malformaţii congenitale de cord cu şunt stânga-dreapta/dreapta-stânga necorectate chirurgical

Inapt

3.

Anomalii de poziţie a cordului

Inapt

4.

Malformaţii congenitale de cord corectate chirurgical

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare (necesită obligatoriu examen de medicina muncii)

5.

Pericardită acută şi cronică

Inapt

6.

Leziuni valvulare cardiace definitive

Inapt

7.

Leziuni valvulare cardiace corectate chirurgical

Inapt

8.

Prolaps de valvă mitrală fără semne clinice, evidenţiat ecografic

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

9.

Prolaps de valvă mitrală cu semne clinice, ecografice, fără tulburări de ritm

Inapt

10.

Prolaps de valvă mitrală cu semne clinice, ecografice şi tulburări de ritm

Inapt

11.

Cardiomiopatii primitive şi secundare

Inapt

12.

Hipertensiune arterială esenţială şi secundară gradul I cu TA sistolică între 140 mm Hg şi 159 mm Hg şi/sau TA diastolică între 90 mm Hg şi 99 mm Hg

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

13.

Hipertensiune arterială esenţială şi secundară gradul II cu TA sistolică între 160 mmHg şi 179 mm Hg şi/sau TA diastolică între 100 mm Hg şi 109 mm Hg

Inapt

14.

Hipertensiune arterială esenţială şi secundară gradul III cu TA sistolică peste 180 mm Hg şi/sau TA diastolică peste 110 mm Hg

Inapt

15.

Hipotensiune arterială esenţială permanentă cu TA sistolică sub 90 mm Hg

Inapt

16.

Cardiopatie ischemică nedureroasă, cu modificări ECG şi/sau alte elemente diagnostice pozitive

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare (necesită obligatoriu examen de medicina muncii)

17.

Cardiopatie ischemică dureroasă (angină pectorală stabilă de efort, angină instabilă, infarct miocardic acut)

Inapt

18.

Infarct miocardic vechi, necomplicat

Inapt

19.

Corecţie chirurgicală sau intervenţională a ischemiei coronariene (PCI, CABG)

Inapt

20.

Asocieri de două sau mai multe din următoarele: obezitate > / = cls. 1; dislipidemie - colesterolemie peste 200 mg/dl, trigliceride peste 150 mg/dl; HTA la limită TA sistolică 130-140 mmHg

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare (necesită obligatoriu examen de medicina muncii)

21.

Tulburări de ritm şi conducere cardiace (indiferent de tip, grad şi severitate)

Inapt

22.

Anevrism al vaselor mici şi/sau al vaselor mari

Inapt

23.

Arteriopatii funcţionale

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare (necesită obligatoriu examen de medicina muncii)

24.

Sindrom de ischemie cronică periferică

Inapt

25.

Tromboflebită profundă şi sechele după tromboză venoasă profundă

Inapt

26.

Varice ale membrelor inferioare fără tulburări funcţionale sau cu tulburări funcţionale reduse/moderate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

27.

Varice ale membrelor inferioare cu tulburări funcţionale accentuate

Inapt

V. Boli ale sângelui şi ale organelor hematopoietice

1.

Anemie megaloblastică

Inapt

2.

Anemii hemolitice

Inapt

3.

Anemii prin insuficienţă

Inapt

4.

Limfoame non-hodgkiniene

Inapt

5.

Macroglobulinemie Waldenstrom şi asociate

Inapt

6.

Policitemia vera

Inapt

7.

Leucemii acute şi cronice

Inapt

8.

Trombocitemie esenţială

Inapt

9.

Metaplazie mieloidă

Inapt

10.

Sindroame hemoragice cronice

Inapt

11.

Sindroame mielodisplazice şi sindroame hemoragice cronice

Inapt

12.

Limfo/reticulo proliferări de graniţă

Inapt

VI. Boli renale

1.

Glomerulonefrite acute şi cronice

Inapt

2.

Pielonefrită acută şi cronică

Inapt

VII. Boli ale aparatului digestiv

1.

Hernie transhiatală complicată, cu documentaţie endoscopică

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

2.

Boală de reflux gastroesofagian, cu documentaţie endoscopică

Apt

3.

Achalazia, spasm difuz esofagian, stenoze esofagiene şi esofagoplastii, cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

4.

Fistulă esotraheală

Inapt

5.

Gastrită cronică, indiferent de etiologie, documentată endoscopic şi histologic

Apt

6.

Ulcer gastric şi duodenal acut/cronic, operat sau neoperat, documentat clinic, radiologic şi/sau endoscopic, necomplicat

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în pusee acute sau la apariţia complicaţiilor

7.

Rezecţie de intestin subţire sau gros pentru tumori benigne sau leziuni traumatice, intervenţie mai veche de 6 luni, în absenţa sindromului de malabsorbţie, fără tulburări funcţionale sau supuraţie

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt la apariţia sindromului de malabsorbţie

8.

Volvulus permanent gastric sau cecal, operat sau neoperat

Inapt

9.

Megadolicosigma, megadolicocolon

Inapt

10.

Boli intestinale inflamatorii cronice

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în pusee acute

11.

Prolaps rectal total neoperat sau operat şi vindecat sau operat şi recidivat

Inapt

12.

Fistulă perianală operată

Inapt

13.

Alte fistule digestive permanente şi inoperabile. Anus contra naturii definitiv

Inapt

14.

Periviscerită

Inapt

15.

Hepatită cronică

Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic; apt sau apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare conform evaluării stării de sănătate de către medicul specialist de medicină internă sau boli infecţioase

16.

Ciroze hepatice

Inapt

17.

Rezecţii hepatice

Inapt

18.

Angiocolite, colecistite, coledocite, oddite acute

Inapt

19.

Litiază biliară, coledociană sau pancreatică, neoperată sau operată

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

20.

Pancreatită acută

Inapt

21.

Pancreatită cronică cu tulburări funcţionale

Inapt

22.

Splenectomie, indiferent de cauză

Inapt

23.

Saturnism

Inapt

24.

Steatoză hepatică

Apt

25.

Steatohepatită

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

VIII. Boli de nutriţie şi metabolism

1.

Diabet zaharat tip I, insulino-dependent

Inapt

2.

Diabet zaharat tip II, insulino-necesitant, tratat cu insulină

Inapt

3.

Diabet zaharat tip II, insulino-independent, echilibrat, necomplicat

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

4.

Hiperuricemii

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare; inapt în puseele acute

5.

Suprapondere, obezitate - formă necomplicată

Apt

6.

Obezitate - forme cu complicaţii metabolice, cardiovasculare, endocrine, osteoarticulare

Inapt

7.

Hiperlipoproteinemii

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

8.

Patologie hipotalamo-hipofizară

Inapt

9.

Patologie tiroidiană

Inapt

10.

Tiroidite cronice

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

11.

Guşă mică oligosimptomatică

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

12.

Patologie corticosuprarenală

Inapt

13.

Feocromocitom

Inapt

14.

Patologie gonadică cu tulburări funcţionale uşoare

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

15.

Patologie gonadică cu tulburări funcţionale moderate şi accentuate

Inapt

IX. Boli ale sistemului nervos

1.

Encefalite şi encefalomielite cu evoluţie subacută sau cronică, indiferent de etiologie

Inapt

2.

Sechele encefalitice sau encefalopatice, indiferent de etiologie

Inapt

3.

Sifilis seropozitiv, complicaţii neurologice şi psihiatrice

Inapt, inclusiv în sectoare cu risc epidemiologic

4.

Boli ereditare ale sistemului nervos

Inapt

5.

Hidrocefalii, indiferent de cauză

Inapt

6.

Siringomielie, siringobulbie

Inapt

7.

Eredoataxii cerebeloase

Inapt

8.

Boala neuronului motor

Inapt

9.

Boli demielinizante ale sistemului nervos

Inapt

10.

Atrofii musculare mielopatice

Inapt

11.

Boli extrapiramidale cu evoluţie cronică

Inapt

12.

Tulburări circulatorii cerebrale ischemice

Inapt

13.

Accidente vasculare cerebrale hemoragice, indiferent de forma clinico-patologică

Inapt

14.

Epilepsie

Inapt

15.

Boli musculare

Inapt

16.

Leziuni ale nervilor cranieni

Inapt

17.

Nevralgii cervico-cefalice primare pasagere, cu evoluţie benignă şi cu tulburări funcţionale reduse

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

18.

Nevralgii cervico-cefalice primare cu evoluţie cronică, rebele la tratament

Inapt

19.

Afecţiuni ale sistemului nervos vegetativ

Inapt

20.

Paralizii periodice familiale diskaliemice, confirmate în serviciul de specialitate

Inapt

X. Tulburări psihice

1.

Tulburări mintale organice (demenţă degenerativă de tip Alzheimer, demenţă vasculară, mixtă, Pick, HIV, de etiologie posttraumatică, toxică, infecţioasă etc.)

Inapt

2.

Tulburări mintale induse de consumul de alcool:

a) intoxicaţie acută necomplicată;

b) intoxicaţie acută complicată, cu delirium, tulburări de percepţie, convulsii, comă;

c) sindrom de impregnare alcoolică cronică cu dependenţă;

d) sindrom de sevraj necomplicat;

e) sindrom de sevraj complicat, cu delirium, convulsii, tulburări psihotice

Inapt

3.

Tulburări mintale induse de consumul de substanţe psihoactive, toxicomanii

Inapt

4.

Tulburări psihotice acute

Inapt

5.

Schizofrenie:

a) la debut;

b) în evoluţie (paranoidă, hebefrenică, catatonică, nediferenţiată, reziduală, simplă, afectivă)

Tulburările afective:

- episod maniacal;

- tulburare bipolară;

- episod depresiv sever

Inapt

6.

Tulburări afective persistente:

- ciclotimie;

- distimie

Inapt

7.

Tulburări delirante persistente

Inapt

8.

Episod psihotic remis fără defect atestat documentar

Inapt

9.

Reacţie la stres sever şi/sau tulburări de adaptare:

a) reacţii acute de stres;

b) tulburare de stres posttraumatic;

c) tulburări de adaptare

Inapt

10.

Tulburări nevrotice şi somatoforme forme uşoare (fobie socială, atac de panică fără agorafobie, tulburare obsesional compulsivă, tulburări disociative)

Inapt

11.

Tulburări nevrotice cu evoluţie cronică, rebele la tratament, cu afectarea capacităţii de integrare socioprofesională

Inapt

12.

Tulburări de personalitate (paranoid, schizoid, schizotipal, disocial, borderline, histrionic, anancast), evitantă, dependentă şi ale controlului impulsului (piromania, cleptomania, jocul de noroc patologic)

Inapt

13.

Personalitate modificată organic de diferite etiologii

Inapt

14.

Psihodevieri sexuale ce implică risc social în colectivităţi

Inapt

15.

Sindroame comportamentale asociate unor tulburări fiziologice sau factori fizici (anorexie nervoasă, bulimie nervoasă)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

16.

Nevroze motorii (ticuri, balbism, crampa scriitorului): a) uşoare; b) accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/inapt

17.

Alte tulburări mintale de origine organică sau somatică (tulburare afectivă organică, sindrom amnestic, tulburare delirantă)

Inapt

18.

Oligofrenii, Q.I. sub 70

Inapt

19.

Intelectul liminar, Q.I.= 71-80

Inapt

20.

Intelect submediu, Q.I. = 81-90

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

21.

Enurezis sub tratament

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

22.

Enurezis neameliorat prin tratament

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

23.

Alte tulburări psihiatre care implică risc medical şi/sau social pentru colectivităţi

Inapt

XI. Boli dermatovenerice

1.

Acnee polimorfă şi afecţiuni cu aspect acneiform, acnee cheloidiană, acnee necrotică, acnee conglobată, acnee rozacee etc. rebele la tratament

Apt

2.

Acrodermatită cronică atrofiantă

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

3.

Alopecii necicatriceale şi alopecii cicatriceale

Apt

4.

Stafilococii cutanate:

- stafilococii pilosebacee;

- stafilococii ale pielii glabre;

- stafilococii ale glandelor sudoripare;

- strepto/stafilococii cutanate;

- afecţiuni produse prin acţiunea toxinelor stafilococice persistente şi rebele la tratament;

- stafilococie malignă a feţei

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

5.

Furunculoză recidivantă

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

6.

Tinea corporis extinsă

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

7.

Zona zoster forme grave

Inapt

8.

Atrofie cutanată întinsă peste 15% din suprafaţa corpului şi cu jenă evidentă în mişcări

Inapt

9.

Cutis laxa şi alte elastoze cu tulburări funcţionale accentuate

Inapt

10.

Dermatoze buloase:

a) epidermoliză buloasă, dermatită herpetiformă, pemfigoidul bulos, pemfigus;

b) porfiriile cutanate;

c) alte dermatoze buloase - pemfigusul benign, acrodermatită enteropatică etc.

Inapt

11.

Afecţiuni cutanate precanceroase - xeroderma pigmentosum, eritroplazia Queyrat, boala Paget, boala Bowen, boala Darier etc., cu documentaţie de specialitate

Inapt

12.

Lentigo malign, cu confirmare histopatologică

Inapt

13.

Eczemă cronică cu evoluţie trenantă, rebelă la tratament, în placarde întinse sau generalizată:

- eczemă de origine complexă;

- eczemă de contact;

- eczemă atopică cu documentaţie de specialitate

Inapt

14.

Eritem polimorf cronic, recidivat şi rebel la tratament, cu documentaţie de specialitate

Inapt

15.

Eritrodermie - dermatita exfoliativă cu evoluţie cronică şi rebelă la tratament, cu documentaţie de specialitate

Inapt

16.

Keratodermia palmoplantară - hiperkeratoza palmoplantară şi keratodermia familială cu tulburări funcţionale moderate/accentuate

Inapt

17.

Ihtioză, primară sau secundară, cu tulburări funcţionale moderate/accentuate

Inapt

18.

Tuberculoză cutanată:

a) tuberculoze cutanate tipice - lupusul tuberculos, întins şi/sau mutilant;

b) tuberculoze cutanate atipice:

- micropapuloase;

- papuloase - tuberculide, papulonecrotice;

- nodulare - eritem indurat Bazin, tuberculi de nodulare atipice

Inapt

19.

Lupus eritematos acut diseminat, cronic - discoid, centrifug - sau subacut diseminat

Inapt

20.

Dermatoze micotice profunde, rebele la tratament şi cu documentaţie de specialitate:

- actinomicoză;

- sporotricoză;

- blastomicoză trenantă

Inapt

21.

Onicomicoză la majoritatea unghiilor

Apt/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic pe perioada tratamentului şi până la vindecare

22.

Pitiriazis rubra pilar rebel la tratament şi pitiriazis rubra forma Hebra

Inapt

23.

Psoriazis (eritrodermic, în placarde, serpiginos, pustulos, artropatic etc., cu evoluţie trenantă şi rebel la tratament)

Inapt

24.

Formele psoriazis cu evoluţie benignă şi cu răspuns constant favorabil la tratament

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

25.

Parapsoriazis

Inapt

26.

Prurigo cronic rebel la tratament şi cu documentaţie de specialitate

Inapt

27.

Radiodermite după expuneri la radiaţii ionizante pentru tratament sau expuneri profesionale

Inapt

28.

Angiosarcomatoza Kaposi, documentată medical

Inapt

29.

Sclerodermia localizată şi stări sclerodermiforme; sclerodermia sistemică

Inapt

30.

Sifilis recent:

- sifilis cu leziuni primare sau secundare;

- sifilis florid recent;

- sifilis latent recent

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

31.

Sifilis tardiv - formele cu peste 2 ani de evoluţie, cu leziuni cutanate şi/sau serologie pozitivă

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

32.

Sifilis tardiv cu complicaţii cutanate, osteoarticulare, viscerale etc. ce determină tulburări funcţionale accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt pentru desfăşurarea unei munci în sectorul cu risc epidemiologic

33.

Tulburări de secreţie ale glandelor pielii (anhidroza, hiperhidroza, bromhidroza, generalizate şi rebele la tratament)

Inapt

34.

Tulburări primare de pigmentare a pielii, întinse, inestetice şi rebele la tratament (albinismul, melanodermia, vitiligo)

Apt

35.

Urticarie cronică recidivată şi rebelă la tratament, documentată medical

Inapt

36.

Neurofibromatoză Recklinghausen fără tulburări funcţionale sau cu tulburări funcţionale uşoare

Inapt

37.

Neurofibromatoză Recklinghausen cu tulburări funcţionale moderate

Inapt

38.

Neurofibromatoză Recklinghausen cu tulburări funcţionale accentuate

Inapt

39.

Alte boli dermatologice

Inapt

XII. Afecţiuni stomatologice

1.

Lipsuri dentare multiple (având cel puţin 6 perechi de dinţi sănătoşi în antagonism)

Apt

2.

Lipsuri dentare multiple (având sub 6 perechi de dinţi sănătoşi în antagonism)

Apt

3.

Lipsuri dentare multiple (edentaţie completă unimaxilară sau bimaxilară)

Apt

4.

Parodontopatie cronică marginală profundă, progresivă, bimaxilară generalizată, cu mobilitate, cu tulburări funcţionale

Apt

5.

Afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare, cu tulburări funcţionale accentuate

Apt

6.

Afecţiuni ale articulaţiei temporo-mandibulare cu constricţii şi anchiloza articulaţiei temporo-mandibulare

Apt

7.

Comunicări oro-nazale sau oro-antrale întinse cu tulburări funcţionale accentuate persistente după tratament chirurgical şi/sau protetic

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

8.

Desfigurări definitive (nas, cavitate bucală, limbă, maxilare, urechi, părţi întinse mento-labiale) cu tulburări funcţionale şi/sau fizionomice accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

9.

Tulburări în consolidarea fracturilor oaselor maxilare

Apt

10.

Anomalii dento-maxilare cu tulburări masticatorii accentuate (având cel puţin 6 perechi de dinţi sănătoşi sau recuperabili în antagonism)

Apt

11.

Anomalii dento-maxilare cu tulburări masticatorii accentuate (având sub 6 perechi de dinţi sănătoşi în antagonism), edentaţie completă unilaterală sau bilaterală

Apt

12.

Malformaţii congenitale neoperate sau operate, sechele ale oaselor maxilare şi părţilor moi (nas, buze) după tratament chirurgical şi/sau protetic (cu tulburări funcţionale uşoare, având cel puţin 6 perechi de dinţi sănătoşi în antagonism)

Apt

13.

Malformaţii congenitale neoperate sau operate, sechele ale oaselor maxilare şi părţilor moi (nas, buze) după tratament chirurgical şi/sau protetic (cu tulburări funcţionale moderate, având sub 6 perechi de dinţi sănătoşi în antagonism)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

14.

Malformaţii congenitale neoperate sau operate, sechele ale oaselor maxilare şi părţilor moi (nas, buze) după tratament chirurgical şi/sau protetic (lipsa totală a unităţilor masticatorii a contactelor ocluzale)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

XIII. Boli O.R.L.

1.

Malformaţii congenitale sau câştigate ale nasului, faringelui, esofagului (fără tulburări funcţionale şi/sau estetice ori cu tulburări funcţionale şi/sau estetice uşoare)

Apt

2.

Malformaţii congenitale sau câştigate ale nasului, faringelui, esofagului, cu tulburări funcţionale şi/sau estetice moderate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

3.

Malformaţii congenitale sau câştigate ale nasului, faringelui, esofagului, cu tulburări funcţionale şi/sau estetice accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

4.

Afecţiuni supurative ale sinusurilor anterioare şi posterioare, cu tulburări funcţionale şi/sau anatomice moderate

Inapt

5.

Afecţiuni supurative ale sinusurilor anterioare şi posterioare, cu tulburări funcţionale şi/sau anatomice accentuate

Inapt

6.

Rinită cronică ozenoasă, ozenă (operată sau neoperată)

Inapt

7.

Malformaţii congenitale sau câştigate ale urechii (malformaţii ale urechii externe, cu alterare estetică uşoară sau moderată)

Apt

8.

Malformaţii congenitale sau câştigate ale urechii (malformaţii ale urechii medii cu hipoacuzie sau/şi ale urechii externe, cu alterări estetice grave unilateral ori bilateral)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

9.

Otită medie supurată cronică bilaterală cu deficienţă auditivă (uşoară cu deficit global auditiv între 20 şi 35 db)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

10.

Otită medie supurată cronică bilaterală cu deficienţă auditivă (medie-accentuată cu deficit global auditiv peste 36 db până la 80 db)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

11.

Otită medie supurată cronică bilaterală cu deficienţă auditivă (gravă cu deficit global auditiv peste 81 db)

Inapt

12.

Mezotimpanită monolaterală fără modificări importante, cu deficienţă auditivă medie

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

13.

Epitimpanită monolaterală cu deficienţă auditivă uşoară, medie, accentuată; mezotimpanită monolaterală fără modificări importante, cu deficienţă auditivă accentuată

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

14.

Mezotimpanită sau otomastoidită monolaterală operată, recidivată, cu granulaţii ori lame de colesteatom în cavitate, cu deficienţă medie sau accentuată auditivă

Inapt

15.

Mezotimpanită sau otomastoidită cronică polipoasă ori colesteatomatoasă, cu complicaţii de vecinătate (fistulă labirintică, paralizie facială, tromboflebita sinusului lateral, abces extradural)

Inapt

16.

Sechele postotitice cu deficienţă auditivă accentuată sau gravă bilaterală

Inapt

17.

Sechele postotitice cu deficienţă auditivă uşoară sau medie monolaterală

Inapt

18.

Surditate totală şi persistentă monolaterală şi accentuată la cealaltă ureche sau accentuată bilaterală

Inapt

19.

Surditate medie bilaterală sau surditate medie monolaterală

Inapt

20.

Surditate accentuată monolaterală

Inapt

21.

Surdomutitate documentată

Inapt

22.

Afecţiuni labirintice cronice, documentate medical, cu probe funcţionale audiometrice şi vestibulare

Inapt

23.

Papilomatoză laringiană, operată şi recidivată. Tumorile benigne laringiene neobstructive

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

24.

Alte afecţiuni O.R.L.

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

XIV. Boli oftalmologice

1.

Sechele după traumatisme ale anexelor globului ocular

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

2.

Epiforă produsă prin obstrucţii ale căilor lacrimale, congenitală sau câştigată: unilaterală

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

3.

Epiforă produsă prin obstrucţii ale căilor lacrimale, congenitală sau câştigată: bilaterală

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

4.

Ptoză palpebrală câştigată, operată, unilaterală sau bilaterală, care acoperă 2/3 din pupilă, cu poziţie vicioasă a capului, cu acuitate vizuală normală

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

5.

Paralizie a unuia sau a mai multor muşchi ai globului ocular

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

6.

Strabism (acuitate vizuală mai bună de 1/3, fără corecţie la ochiul cel mai afectat şi deviere mai mică de 10 grade)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

7.

Nistagmus

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

8.

Corpi străini intravitreeni, extraşi sau restanţi, care determină o acuitate vizuală sub 1/2 după corecţie

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

9.

Glaucom

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

10.

Degenerescenţă corio-retiniană

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

11.

Îngustare a câmpului vizual cu peste 10 grade, hemianopsia definitivă

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

12.

Dezlipire de retină operată şi vindecată cu o acuitate vizuală mai mare de 1/2 după corecţie acceptată

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

13.

Dezlipire de retină operată şi vindecată cu o acuitate vizuală mai mică de 1/2 după corecţie acceptată

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

14.

Scăderea acuităţii vizuale (acuitatea vizuală fără corecţie aeriană minimum 5/6)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

15.

Scăderea acuităţii vizuale (acuitatea vizuală 1 cu corecţie 3 dioptrii)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

16.

Vicii de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism: până la 1,5 D, inclusiv)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

17.

Vicii de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism peste 1,5 D, dar mai mic de 4D inclusiv)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

18.

Vicii de refracţie (miopie, hipermetropie, astigmatism viciu de refracţie peste 4 D)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

19.

Acromatopsii

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

20.

Discromatopsii

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

21.

Afecţiuni oculare evolutive ale corneei, uveei sau retinei, bine documentate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

22.

Tuberculoză oculară - după 1 an de la stabilizarea leziunilor

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

23.

Tuberculoză oculară cu complicaţii

Inapt

24.

Alte boli ale ochiului

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

XV. Boli urologice, chirurgicale şi genito-urinare

1.

Lipsa unui rinichi cu adaptare compensatorie funcţională a rinichiului indemn

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

2.

Lipsa unui rinichi fără adaptare compensatorie funcţională a rinichiului indemn

Inapt

3.

Rinichiul mobil, gradul III, cu tulburări funcţionale moderate (colici repetate, hematurie şi/sau infecţie urinară intermitente)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

4.

Rinichiul mobil, gradul II sau III, operat ori neoperat, cu tulburări funcţionale accentuate (colici repetate, hematurie macroscopică, infecţie urinară persistentă, dilataţii pielocaliceale etc.)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

5.

Malformaţii renale şi ale căilor urinare (anomalii de număr, de mărime, de sediu, de structură, de formă, de rotaţie, ale vaselor renale - cu/fără tulburări funcţionale)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

6.

Litiază urinară renală, unilaterală sau bilaterală, nefrocalcinoza ureterală, vezicală, uretrală, prostatică, pe malformaţii (operată sau neoperată, fără tulburări funcţionale)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

7.

Litiază urinară renală, operată, neoperată sau inoperabilă, cu tulburări funcţionale (colici repetate, hematurie macroscopică, infecţie urinară persistentă şi rebelă la tratament etc.)

Inapt

8.

Diverticul vezical neoperat cu tulburări funcţionale reduse (polachiurie, hematurie microscopică etc.)

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

9.

Diverticul vezical, operat sau neoperat, cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate (polachiurie, hematurie macroscopică, infecţie urinară persistentă etc.)

Inapt

10.

Cistită cronică complicată cu incontinenţă urinară permanentă

Inapt

11.

Stricturi uretrale inflamatorii sau traumatice: dilatabile

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

12.

Stricturi uretrale inflamatorii sau traumatice: greu dilatabile, recidivate la intervale scurte de 1-2 luni sau nedilatabile

Inapt

13.

Hipospadias penoscrotal, epispadias peno-pubian, operate şi vindecate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

14.

Hipospadias penoscrotal, epispadias peno-pubian, neoperate sau operate şi recidivate

Inapt

15.

Extrofie a vezicii urinare

Inapt

16.

Ectopie testiculară unilaterală sau bilaterală, operată ori neoperată, fără tulburări funcţionale

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

17.

Ectopie testiculară operată şi recidivată sau inoperabilă

Inapt

18.

Castraţie bilaterală; atrofie testiculară bilaterală

Inapt

19.

Hermafroditism

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

20.

Varicocel neoperat sau operat

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

21.

Adenom de prostată, tulburări funcţionale accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

22.

Adenom de prostată, neoperat sau operat, cu tulburări funcţionale uşoare ori moderate, cu răspuns favorabil la tratament

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

23.

LUTS (simptomele aparatului urinar inferior) cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

24.

Alte boli urologice

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

XVI. Boli ale aparatului locomotor şi alte afecţiuni chirurgicale

1.

Malformaţii cranio-cerebrale (craniostenoză, chist arahnoidian, agenezie de corp calos etc.) cu tulburări neurologice uşoare şi medii

Inapt

2.

Malformaţii cranio-cerebrale (craniostenoză, chist arahnoidian, agenezie de corp calos etc.) cu tulburări neurologice accentuate

Inapt

3.

Malformaţii vasculare cerebrale şi/sau spinale cu manifestări clinice, confirmate angiografic, operate ori neoperate; anevrism; angiom

Inapt

4.

Malformaţii ale coloanei vertebrale cervicale, toracale şi lombare (mielocel, meningomielocel, bloc vertebral congenital, hemivertebră) fără semne neurologice

Inapt

5.

Malformaţii ale coloanei vertebrale cervicale, toracale şi lombare (mielocel, meningomielocel, bloc vertebral congenital, hemivertebră) cu tulburări neurologice, operate sau neoperate

Inapt

6.

Malformaţii congenitale ale aparatului locomotor, cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate

Inapt

7.

Spondiloză şi spondilolistezis - gradele 1 şi 2

Inapt

8.

Spondiloză şi spondilolistezis - gradele 3 şi 4

Inapt

9.

Distrofii osoase (osteonecroze aseptice de cauză cunoscută sau necunoscută, osteită chistică localizată, boala Paget, osteopatii de carenţă, osteoliză) în funcţie de localizare şi tulburări funcţionale

Inapt

10.

Exostoze osteogenice multiple, operate sau neoperate, cu tulburări funcţionale moderate ori accentuate, boala Ombredanne

Inapt

11.

Osteită, osteoperiostită şi osteomielită, în funcţie de localizare şi tulburări funcţionale - acută

Inapt

12.

Osteită, osteoperiostită şi osteomielită, în funcţie de localizare şi tulburări funcţionale - cronică secundară sau cronică de la început, vindecată, cu tulburări funcţionale uşoare sau moderate

Inapt

13.

Osteită, osteoperiostită şi osteomielită, în funcţie de localizare şi tulburări funcţionale - cronică secundară sau cronică de la început, fistulizată ori nefistulizată, vindecată sau nevindecată, cu tulburări funcţionale accentuate

Inapt

14.

Echinococoză, confirmată radiologic şi histologic, a oaselor lungi şi vertebrală (operată şi/sau cu răspuns terapeutic favorabil, fără/cu tulburări funcţionale uşoare)

Inapt

15.

Echinococoză, confirmată radiologic şi histologic, a oaselor lungi şi vertebrală (operată cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate, recidivată ori inoperabilă)

Inapt

16.

Cicatrici cheloide, hernii musculare, rupturi şi retracţii musculo-aponevrotice, miozite osificante, ce produc tulburări funcţionale moderate sau accentuate

Inapt

17.

Fistule secundare unor intervenţii chirurgicale, operate, inoperabile sau recidivate, cu tulburări funcţionale uşoare

Inapt

18.

Corpi străini la nivelul aparatului locomotor, extraşi sau restanţi, ce produc tulburări vasculo-nervoase moderate

Inapt

19.

Corpi străini intrapulmonari şi/sau mediastinali, extraşi sau restanţi, cu tulburări funcţionale

Inapt

20.

Corpi străini intracerebrali, cu iritaţie corticală, cicatrici cerebrale, cu epilepsie, cu tulburări neuropsihice evidente

Inapt

21.

Lipsă de substanţă osoasă din toată grosimea osului de peste 2 cm diametru (cu tulburări funcţionale neuropsihice uşoare)

Inapt

22.

Lipsă de substanţă osoasă din toată grosimea osului de peste 2 cm diametru (cu tulburări neuropsihice accentuate, protezată sau nu, cu cicatrici cranio-cerebrale)

Inapt

23.

Fractură craniană intrusivă (cu tulburări neuropsihice uşoare)

Inapt

24.

Fractură craniană intrusivă (cu tulburări neuropsihice accentuate)

Inapt

25.

Abces cerebral operat (cu sechele neuropsihice mici, fără epilepsie)

Inapt

26.

Abces cerebral operat (cu sechele neuropsihice mari sau cu epilepsie)

Inapt

27.

Traumatism cranio-cerebral recent (până la 6 luni) sau sechele după TCC (cu tulburări funcţionale uşoare)

Inapt

28.

Traumatism cranio-cerebral recent (până la 6 luni) sau sechele după TCC (cu tulburări funcţionale moderate)

Inapt

29.

Traumatism cranio-cerebral recent (până la 6 luni) sau sechele după TCC (cu tulburări funcţionale grave)

Inapt

30.

Deviaţii ale coloanei vertebrale ce depăşesc curburile fiziologice cu unghi sub 20 grade

Inapt

31.

Deviaţii ale coloanei vertebrale ce depăşesc curburile fiziologice cu unghi de peste 20 de grade, cu/fără rotaţia corpurilor vertebrale

Inapt

32.

Traumatisme ale coloanei vertebrale cu leziuni rahidiene, cu interesarea elementelor canalului rahidian (mielice)

Inapt

33.

Traumatisme ale coloanei vertebrale (fracturi vertebrale grave - radiologic - în absenţa semnelor neurologice)

Inapt

34.

Traumatisme ale coloanei vertebrale (cu leziuni rahidiene fără semne neurologice sau amielice)

Inapt

35.

Torticolis congenital operat sau neoperat, cu tulburări funcţionale

Inapt

36.

Deformaţii toracice congenitale sau dobândite ce produc tulburări ventilatorii, de statică şi dinamică vertebrală moderate ori accentuate

Inapt

37.

Exereză pulmonară pentru bronşiectazie, abces sau cangrenă pulmonară, corpi străini intrapulmonari, cu tulburări funcţionale uşoare, moderate ori accentuate

Inapt

38.

Lipsă din peretele toracic interesând două sau mai multe coaste, cu deformaţie toracică şi tulburări funcţionale uşoare, moderate ori accentuate

Inapt

39.

Traumatisme toracice/contuzii, fracturi, plăgi ce au ca urmare tulburări ventilatorii persistente, moderate sau accentuate

Inapt

40.

Traumatisme abdominale (contuzii, plăgi, evisceraţii, ruptură de diafragmă) ce au ca urmare tulburări funcţionale moderate sau accentuate

Inapt

41.

Hernii şi eventraţii simple, indiferent de sediu

Inapt

42.

Hernii şi eventraţii complicate (multirecidivate sau inoperabile)

Inapt

43.

Traumatisme ale bazinului mai vechi de un an (disjuncţii, luxaţii, fracturi), cu sau fără tulburări funcţionale uşoare de statică şi dinamică

Inapt

44.

Traumatisme ale bazinului (disjuncţii, luxaţii, fracturi), cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate de statică şi dinamică

Inapt

45.

Calus vicios al membrelor cu dezaxări cuprinse între 5 grade şi 10 grade, fără tulburări funcţionale de statică şi dinamică sau gestualitate şi prehensiune

Inapt

46.

Calus vicios al membrelor cu dezaxări cuprinse între 5 grade şi 10 grade, cu tulburări funcţionale uşoare sau moderate de statică şi dinamică ori gestualitate şi prehensiune (la membre)

Inapt

47.

Calus vicios al membrelor cu dezaxări de peste 10 grade, cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate (la membre)

Inapt

48.

Pseudartroză a oaselor lungi cu reducerea adaptării la ortostatism, mers şi efort fizic sau a gestualităţii şi prehensiunii (la membre)

Inapt

49.

Pseudartroză a oaselor scurte mici fără tulburări funcţionale sau cu tulburări funcţionale reduse (la membre)

Inapt

50.

Redori sau anchiloze ale articulaţiilor mari în atitudine utilă ce permit ortostatismul, mersul şi efortul fizic mediu ori gestualitatea şi prehensiunea (la membre)

Inapt

51.

Redori strânse sau anchiloze ale articulaţiilor mari, în atitudine vicioasă (la membre)

Inapt

52.

Subluxaţii, luxaţii cu rupturi ale capsulei şi/sau ligamentelor articulare, cu tulburări funcţionale moderate ori accentuate (la membre)

Inapt

53.

Periartrită la articulaţiile mari, cu redoare definitivă peste 20 grade (la membre)

Inapt

54.

Luxaţii congenitale, luxaţii ireductibile chirurgical sau luxaţii operate şi recidivate ale articulaţiilor mari, cu documentaţie medicală (la membre)

Inapt

55.

Artroză a articulaţiilor mari cu reducerea mobilităţii active sau pasive şi a posibilităţilor de mers, ortostatism ori gestualitate şi prehensiune

Inapt

56.

Coxartroze secundare polare superioare şi inferioare unilateral (la membre)

Inapt

57.

Ruptură de menisc operată fără tulburări funcţionale (la membre)

Inapt

58.

Ruptură de menisc operată cu tulburări funcţionale reduse (la membre)

Inapt

59.

Ruptură de menisc operată cu tulburări funcţionale moderate sau accentuate (la membre)

Inapt

60.

Ruptură de menisc operată, algoneurodistrofie posttraumatică cu tulburări funcţionale evidenţiate clinic şi radiologic

Inapt

61.

Ruptură de menisc operată, coxa vara, valga, plana, genu valgum, varus, recurvatum, piciorul strâmb varus, valgum, equin, scobit (cu tulburări evidente de ortostatism, mers şi port al încălţămintei), necroze aseptice ale oaselor mari

Inapt

62.

Picior plat congenital sau posttraumatic (picior complex) cu ştergerea bolţii plantare, deviaţia axului gambă-calcaneu de minimum 10 grade, cu tulburări tegumentare

Inapt

63.

Degete în "ciocan" (până la 3 degete inclusiv, cu clavusuri ce duc la jenă în portul încălţămintei; bilateral, peste 3 degete, cu jenă pronunţată în portul încălţămintei)

Inapt

64.

Hallux valgus cu abducţie de până la 15 grade; normal 5 grade

Inapt

65.

Hallux valgus cu abducţie peste 15 grade, cu tulburări trofice tegumentare/hipercheratoză, bursite, exostoză, cicatrici cheloide postoperatorii, deformarea încălţămintei

Inapt

66.

Sindactilie la peste două degete de la mână

Inapt

67.

Lipsă sau impotenţă funcţională definitivă a unui membru ori segment de membru (lipsa bilaterală a halucelui; lipsa bilaterală a policelui; lipsa unilaterală sau bilaterală a degetelor de la mână ori picior; lipsa a 3 degete de la mâna dominant - în afara policelui şi indexului; lipsa prin amputaţie totală a degetelor de la un picior; lipsa prin amputaţie totală sau parţială a degetelor de la ambele picioare)

Inapt

68.

Pentru alte interesări ale oaselor mâinii sau piciorului (lipsa unor degete, falange etc.) se ţine cont de gradul de afectare a ortostatismului, mersului, gestualităţii, prehensiunii, precum şi de etiologia care a condus la amputaţie

Inapt

69.

Scurtarea membrului inferior cu peste 3 cm sau a celui superior cu peste 4 cm

Inapt

70.

Alte boli ale aparatului locomotor

Inapt

XVII. Boli ale aparatului genital feminin

1.

Vulvo-vaginită bacteriană, parazitară, micotică

Apt

2.

Chist şi abces al glandei Bartholin

Apt

3.

Malformaţii congenitale ale vulvei asociate cu tulburări psihosomatice

Inapt

4.

Varice vulvare voluminoase

Inapt

5.

Atrezie şi structura vaginului

Inapt

6.

Distrofia vulvei - kraurosis vulvar

Inapt

7.

Hipertrofia labiilor

Apt

8.

Fistulă genito-urinară (uretero-vaginală, vezico-vaginală etc.)

Inapt

9.

Fistulă entero-genitală sau recto-vaginală

Inapt

10.

Afecţiuni inflamatorii ale uterului (metrite acute şi cronice)

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

11.

Cervicită şi endocervicită

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

12.

Sinechie uterină

Apt

13.

Poziţii vicioase ale uterului

Apt

14.

Cisto-rectocel fără prolaps

Apt

15.

Prolaps utero-vaginal parţial

Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare

16.

Displazie a colului uterin

Apt

17.

Malformaţii congenitale ale uterului sau colului uterin

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

18.

Hipoplazie uterină

Apt

19.

Endometrioză genitală sau extragenitală

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

20.

Simptome şi semne în legătură cu aparatul genital feminin (durere, leucoree, tulburări de flux menstrual, de menopauză, de sexualitate)

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

21.

Mastopatie chistică cronică

Apt

22.

Hipertrofie şi asimetrie mamară

Apt

23.

Mastită, mamelă secretantă (sângerândă) fără legătură cu naşterea

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

24.

Galactocel

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

25.

Mola hidatiformă

Inapt

26.

Avorturi habituale în antecedente

Apt

27.

Sterilitate feminină

Apt

28.

Traumatisme ale organelor genitale feminine

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

29.

Sângerări funcţionale

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

30.

Dismenoree esenţială

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

31.

Alte afecţiuni ginecologice sau obstetricale

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv al bolii

XVIII. Alte stări şi condiţii medicale ale persoanelor private de libertate de sex feminin

1.

Sarcina:

a) în evoluţie, până în luna a IV-a

b) în evoluţie, din luna a V-a

c) perioada post-partum, pe timp de 1 an, cu copilul în viaţă şi certificare prin actul de naştere

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt în funcţie de stadiul evolutiv

2.

Sarcină ectopică în antecedente

Apt

XIX. Bolile maligne şi benigne

1.

Tumori maligne ale cavităţii bucale şi ale faringelui

Inapt

2.

Tumori maligne ale aparatului digestiv şi peritoneului

Inapt

3.

Tumori maligne ale aparatului respirator şi mediastinului

Inapt

4.

Tumori maligne ale oaselor, ţesutului conjunctiv, pielii şi ale sânului

Inapt

5.

Tumori maligne ale aparatului urinar şi organelor genitale

Inapt

6.

Tumori maligne ale sistemului nervos central şi periferic, glandelor endocrine, ganglionilor limfatici, alte tumori maligne primare sau secundare, precum şi tumorile maligne cu localizare greu de precizat

Inapt

7.

Alte tumori maligne cu localizare neprecizată

Inapt

8.

Tumori benigne, indiferent localizare, dar în funcţie de evoluţia clinică

Apt/Apt pentru desfăşurarea unei munci uşoare/Inapt

ANEXA nr. 2:APARAT pentru cazuri de urgenţă necesare cabinetului medical din locul de deţinere
A)Medicamente

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Acenocumarolum 2 mg

cpr.

10

2.

Aciclovirum 200 mg

cpr.

20

3.

Acidum acetylsalicylicum 500 mg

cpr.

40

4.

Acidum ascorbicum 750 mg/5 ml

fiole

5

5.

Aminophyllinum 100 mg

cps.

20

6.

Aminophyllinum 240 mg/10 ml

fiole

5

7.

Amoxicillinum + acid clavulanicum 1.000 mg

cpr.

28

8.

Amoxicillinum 500 mg

cps.

40

9.

Ampicillinum 500 mg

cps.

40

10.

Ampicillinum 500 mg

flc. inj.

10

11.

Azithromycinum 500 mg

cpr.

40

12.

Betahistinum 24 mg

cpr.

40

13.

Vaccin tetanic adsorbit

fiole

5

14.

Apă distilată x 10 ml

fiole

10

15.

Benzylpenicillinum 1.000.000 UI

flc. inj.

10

16.

Calcii gluconas 95 mg/ml

fiole

10

17.

Captoprilum 25 mg

cpr.

20

18.

Carbazochromi salicylas 1,5 mg

fiole

5

19.

Cefalexinum 250 mg

cps.

20

20.

Cefaclorum

cps.

20

21.

Cefuroximum 500 mg

cpr.

20

22.

Chlorphenaminum 4 mg

cpr.

20

23.

Ciprofloxacinum 500 mg

cpr.

20

24.

Clorură de sodiu 0,9% - 10 ml

fiole

10

25.

Combinaţii - Algifen

fiole

10

26.

Combinaţii - Oximed

flacon

1

27.

Combinaţii - Piafen

cpr.

20

28.

Combinaţii (naproxen + esomeprazol) 500 mg

cpr.

20

29.

Dexamethasonum 8 mg/2 ml

fiole

10

30.

Diazepamum 10 mg

cpr.

20

31.

Diazepamum 10 mg/2 ml

fiole

5

32.

Doxycyclinum 100 mg

cps.

20

33.

Drotaverinum 40 mg/2 ml

fiole

10

34.

Enalaprilum 10 mg

cpr.

20

35.

Epinephrinum 300 micrograme

sol. inj. în stilou preumplut

1

36.

Erythromycinum 200 mg

cpr.

20

37.

Etamsylatum 250 mg/2 ml

fiole

5

38.

Enoxaparinum 2.000 UI

sol. inj.

5

39.

Etoricoxibum

cpr.

40

40.

Esomeprazolum 20 mg

cpr.

20

41.

Fenspiridum 80 mg

cpr.

30

42.

Fenofibratum

cpr.

20

43.

Fluconazolum 50 mg

cps.

20

44.

Furosemidum 20 mg/2 ml

fiole

5

45.

Furosemidum 40 mg

cpr.

10

46.

Gentamicinum 80 mg/2 ml

fiole

10

47.

Glucosum 3.300 mg/10 ml

fiole

5

48.

Hydrocortisonum sodium succinat 100 mg

fiole

10

49.

Indometacinum 25 mg

cps.

20

50.

Loratadinum + pseudoefedrinum

cpr.

10

51.

Lidocainum

fiole

10

52.

Ketoprofenum 100 mg/2 ml

fiole

10

53.

Ketotifenum 1 mg

cpr.

10

54.

Metamizolum natrium 1 g/2 ml

fiole

10

55.

Metamizolum natrium 500 mg

cpr.

20

56.

Metoclopramidum 10 mg

cpr.

20

57.

Metoclopramidum 10 mg/2 ml

fiole

10

58.

Metoprololum 50 mg

cpr.

20

59.

Nitroglycerinum 0,4 mg/doză spray

flacon

1

60.

Nitroglycerinum 0,5 mg

cpr.

20

61.

Nimesulidum 100 mg

cpr.

20

62.

Norfloxacinum 400 mg

cpr.

40

63.

Omeprazolum 20 mg

cps.

20

64.

Oxacillinum 500 mg

flc. inj.

10

65.

Paracetamolum 500 mg

cpr.

20

66.

Pentoxifyllinum 400 mg

cpr.

20

67.

Phenobarbitalum 200 mg/2 ml

fiole

5

68.

Phenoxymethylpenicillinum 1.000.000 UI

cpr.

20

69.

Phytomenadionum 10 mg/ml

fiole

5

70.

Piracetamum 400 mg

cpr.

20

71.

Piroxicamum 20 mg

cpr.

20

72.

Pantoprazolum 20 mg

cpr.

20

73.

Salbutamolum 100 µg/doză

flacon

1

74.

Sulfamethoxazolum + trimethoprimum 400/80 mg

cpr.

20

75.

Tobramycinum + dexametazonum sol. oft.

flacon

3

76.

Tolperisonum 50 mg

cpr.

20

77.

Xylometazolinum 1%

flacon

3

B)Materiale sanitare/antiseptice

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Alcool sanitar

ml

500

2.

Apă oxigenată 3%

ml

500

3.

Comprese sterile 10 x 10 x 50 buc.

pac.

10

4.

Feşe tifon 10 cm x 10 m

buc.

5

5.

Leucoplast 5 cm x 5 m

buc.

2

6.

Mănuşi examinare - cutie x 100 buc.

buc.

1

7.

Mască chirurgicală

buc.

50

8.

Plasturi cu rivanol

buc.

10

9.

Plasturi pentru arsuri

cutie

1

10.

Povidonum iodinatum 10% sol. 1.000 ml

flacon

1

11.

Rivanol sol. 1 0/00

ml

500

12.

Seringă de insulină 1 ml

buc.

10

13.

Seringi de unică folosinţă - 10 ml

buc.

10

14.

Seringi de unică folosinţă - 20 ml

buc.

5

15.

Seringi de unică folosinţă - 2 ml

buc.

5

16.

Seringi de unică folosinţă - 5 ml

buc.

10

17.

Vată x 200 g

buc.

2

NOTĂ:
Cantităţile vor fi adaptate pentru fiecare unitate, în funcţie de adresabilitate şi patologia psihiatrică identificată.
C)Aparat pentru cazuri de urgenţă necesare cabinetului stomatologic
Conţinutul minim al aparatului de urgenţă din cabinetul de stomatologie1:
_______
1Conform Deciziei Consiliului naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România nr. 10/2007 privind conţinutul minim al trusei de urgenţă pentru cabinetul de medicină dentară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 18 decembrie 2007, cu modificările ulterioare.
1.Aparatură şi materiale obligatorii

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Tensiometru electronic cu măsurare la încheietura mâinii

buc.

1

2.

Feşe 10 x 10 cm

role

3

3.

Bandă adezivă 5 x 5 cm

role

2

4.

Soluţie polividon-iodat (betadine, iodina, iodosept, poliodine) sau clorhexidină (hibiscrub, hibitane, clorhexin, desmanol) pentru tegumente

flacon

1

5.

Seringi 5 ml/10 ml sterile

buc.

5

2.Medicamente obligatorii

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Nitroglicerină (Nitroglicerina) sau nitroglicerină (Mayor nitro spray, Nitromint)

cpr. 0,5 mg

sau

aerosol 0,4 mg/doză

1 cutie (20 cpr.) Atenţie la valabilitate (6 luni)!

sau

1 flacon (10 g)

2.

Nifedipină (Adalat, Cordipin, Corinfar, Nifedipin, Nifadil, Nifelat)

cpr. 10 mg

1 cutie (10 cpr.)

3.

Acid acetilsalicilic (Aspirină)

cpr. 500 mg

10

4.

Enalapril (Enap)

cpr. 25 mg

10

5.

Adrenalină 1:1000 sau adrenalină 1:1000 (EpiPen, EpiPen 300) Adrenalină 1:2000 (EpiPen junior, EpiPen 150)

1 mg/1 ml sau stick autoinjector 0,3 mg (adulţi) stick autoinjector 0,15 mg (copii > 30 kg)

5 buc.

2 buc.

2 buc.

6.

Hidrocortizon hemisuccinat (Flebocortid, Hidrocortizon, Hidrocortizon natriu succinat)

flacon 100 mg sau fiole 25 mg

10 x 100 mg

40 x 25 mg

7.

Prometazină (Romergan)

sau

loratadină (Claritine)

sau

desloratadină (Aerius)

sau

cetirizină (Zyrtec)

fiole

50 mg/2 ml

cpr. 10 mg

cpr. 5 mg

soluţie

10 mg/ml

5 buc.

5 buc.

5 buc.

1 sticlă

8.

Salbutamol (Buventol, Salbuvent, Ventolin)

spray 100 mcg/doză

1 buc.

9.

Glucoză 5%

Flacon 1.000 ml

1 buc.

10.

Diazepam

Fiole 10 mg/2 ml

5 buc.

11.

Ketorolac (Ketorol, Ketrodol, Toradol) sau metamizol (Algocalmin, Analgin)

cpr. 10 mg

cpr. 500 mg

5 buc.

5 buc.

12.

Drotavertină (No-Spa)

cpr. 40 mg

10 buc.

13.

Amoxicilină (Ospamox, Duomox, E-Mox, Ephamox, Moxilen) sau clindamicină (Dalacin C, Clindamicin, Klindan, Lanacine)

cpr. 500 mg

cpr. 600 mg

5 buc.

5 buc.

NOTĂ:
Cantităţile vor fi adaptate pentru fiecare unitate, în funcţie de adresabilitate şi patologia stomatologică identificată.
D)Aparat pentru cazuri de urgenţă necesare cabinetului de psihiatrie
Conţinutul minim al aparatului de urgenţă din cabinetul de psihiatrie:
1.Medicamente

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Alprazolamum 0,5 mg

cpr.

30

2.

Aripiprazolum 10 mg

cpr.

20

3.

Carbamazepinum 200 mg

cpr.

30

4.

Duloxetinum 30 mg

cpr.

30

5.

Escitalopramum 10 mg

cpr.

30

6.

Extraveral 80 mg/20 mg

cpr.

30

7.

Fluoxetinum 20 mg

cpr.

30

8.

Gabapentinum 100 mg

cpr.

30

9.

Haloperidolum 1 mg

cpr.

30

10.

Haloperidolum 2 mg/ml

flacon

10

11.

Haloperidolum 5 mg/ml

fiole

10

12.

Lamotriginum 25 mg

cpr.

30

13.

Lorazepamum 1 mg

cpr.

30

14.

Mirtazapinum 30 mg

cpr.

30

15.

Olanzapinum 5 mg

cpr.

30

16.

Quetiapinum 2 mg

cpr.

30

17.

Risperidonum 2 mg

cpr.

30

18.

Tianeptinum 12,5 mg

cpr.

30

19.

Tiapridum 100 mg

cpr.

30

20.

Trazodonum 150 mg

cpr.

20

21.

Trihexyphenidylum 100 mg

cpr.

30

22.

Valproat/substanţe derivate 300 mg

cpr.

30

23.

Venlafaxinum 75 mg

cpr.

30

24.

Vitamina B1 100 mg/2 ml

fiole

5

25.

Vitamina B6 50 mg/2 ml

fiole

5

26.

Zolpidemum 10 mg

cpr.

30

2.Materiale sanitare/antiseptice

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Alcool sanitar

ml

500

2.

Apă oxigenată 3%

ml

500

3.

Comprese sterile 10 x 10 x 50 buc.

pac.

10

4.

Feşe tifon 10 cm x 10 m

buc.

5

5.

Leucoplast 5 cm x 5 m

buc.

2

6.

Mănuşi examinare - cutie x 100 buc.

buc.

1

7.

Mască chirurgicală

buc.

50

8.

Plasturi cu rivanol

buc.

10

9.

Povidonum iodinatum 10% sol. 1.000 ml

flacon

1

10.

Rivanol sol. 1 0/00

ml

500

11.

Seringă de insulină 1 ml

buc.

10

12.

Seringi de unică folosinţă - 10 ml

buc.

10

13.

Seringi de unică folosinţă - 20 ml

buc.

5

14.

Seringi de unică folosinţă - 2 ml

buc.

5

15.

Seringi de unică folosinţă - 5 ml

buc.

10

16.

Vată x 200 g

buc.

2

NOTĂ:
Cantităţile vor fi adaptate pentru fiecare unitate, în funcţie de adresabilitate şi patologia psihiatrică identificată.
ANEXA nr. 3:APARAT de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical din locul de deţinere
A.Medicamente

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Acidum acetylsalicylicum 500 mg

cpr.

300

2.

Acidum acetylsalicylicum 75 mg

cpr.

100

3.

Acidum ascorbicum

cpr.

200

4.

Acidum acetylsalicylicum 100 mg

cpr.

100

5.

Acidum dehydrocholicum 250 mg

cpr.

200

6.

Ambazonum 10 mg sau combinaţii - Septolete/Strepsils

cpr.

200

7.

Acidum folicum

cpr.

40

8.

Ambroxolum 30 mg sau acetylcysteinum 200 mg

cpr.

100

9.

Ampicillinum 500 mg

cps.

200

10.

Ampicillinum 500 mg

flacon

20

11.

Apă distilată x 10 ml

buc.

20

12.

Benzylum benzoicum 25% cremă sau unguent cu sulf 10%

tub

10

13.

Bisacodylum 10 mg

sup.

40

14.

Bisacodylum 5 mg

cpr.

40

15.

Bromhexinum 12 mg

cpr.

100

16.

Butylscopolammonii bromidum 10 mg sau drotaverinum 40 mg

cpr.

100

17.

Carbazochromi salicylas 1,5 mg

fiole

100

18.

Loratadinum 10 mg

cpr.

100

19.

Chlorzoxazonum 250 mg sau tolperisonum 50 mg

cpr.

200

20.

Cinnarizinum 25 mg

cpr.

40

21.

Clorură de sodiu 0,9% x 500 ml

buc.

10

22.

Clotrimazolum 1% cremă

tub

20

23.

Combinaţii - Algifen

fiole

20

24.

Combinaţii - Anghirol

cpr.

100

25.

Combinaţii - Antinevralgic

cpr.

300

26.

Combinaţii - Aspacardin

cpr.

300

27.

Combinaţii - Antivirale

cpr.

200

28.

Combinaţii - Baneocin ung.

tub

20

29.

Baneocin 250 UI/5000 UI pe gram

flacon

10

30.

Combinaţii - Bixtonim sau xylometazolinum 1%

flacon

20

31.

Combinaţii - Calciu cu D3

cpr.

100

32.

Combinaţii - Colebil

cpr.

300

33.

Combinaţii - Dentocalmin

flacon

100

34.

Combinaţii - Dicarbocalm sau alte antiacide masticabile

cpr.

300

35.

Combinaţii - Distonocalm

cpr.

100

36.

Combinaţii - Extraveral

cpr.

100

37.

Combinaţii - Farcovit B12

cps.

200

38.

Combinaţii - Fluocinolon N ung.

tub

20

39.

Combinaţii - Hemorzon

sup.

40

40.

Combinaţii - Neuromultivit

cpr.

100

41.

Combinaţii - Hemorzon ung.

tub

20

42.

Combinaţii - Hepathrombin 300 UI/g

tub

10

43.

Combinaţii - Ibuprofen

cpr.

300

44.

Combinaţii - Magneziu cu B6

cpr.

200

45.

Combinaţii - Nidoflor ung.

tub

20

46.

Combinaţii - Oximed

flacon

1

47.

Combinaţii - Piafen

cpr.

300

48.

Combinaţii - răceală şi gripă

cpr.

100

49.

Combinaţii - Quarelin

cpr.

300

50.

Combinaţii - soluţie auriculară cu Cloramfenicol şi Fluocinolon

flacon

20

51.

Combinaţii - Triferment

cpr.

300

52.

Combinaţii - Urinex

cps.

100

53.

Diclofenacum 1% cremă/gel

tub

20

54.

Dimetindenum 1% gel

tub

20

55.

Diosmectita 3 g

plic

10

56.

Drotaverinum 40 mg

cpr.

100

57.

Furazolidonum 100 mg sau nifuroxazidum 200 mg

cpr./cps.

100

58.

Ibuprofenum 200 mg

cpr.

300

59.

Kanamycinum sulfat 1% ung. oft.

tub

20

60.

Lidocainum 2%

fiole

10

61.

Loperamidum 2 mg

cpr.

20

62.

Lacrimi artificiale

flacon

5

63.

Meclozinum 30 mg

cpr.

20

64.

Metamizolum natrium 1 g/2 ml

fiole

20

65.

Metamizolum natrium 500 mg

cpr.

300

66.

Paracetamolum 500 mg

cpr.

300

67.

Phenylbutazonum 4% cremă

tub

10

68.

Pancreatinum 10.000

cpr.

60

69.

Piracetamum 400 mg

cpr.

100

70.

Povidonum iodinatum 10% sol. (30/120 ml)

flacon

10

71.

Povidonum iodinatum 10% ung.

tub

10

72.

Silibinum/silimarină

cpr.

300

73.

Simethiconum 40 mg

cps.

100

74.

Tetracyclinum 3% ung.

tub

20

75.

Troxerutinum 2% gel

tub

20

B.Materiale sanitare

Nr. crt.

Denumirea produsului

Unitatea de măsură

Cantitatea

1.

Ace de seringă

buc.

40

2.

Ace de recoltare vacutainer 21 g sau 22 g

buc.

20

3.

Comprese sterile - diverse dimensiuni

buc.

100

4.

Feşe tifon - diverse dimensiuni

buc.

40

5.

Branule - diverse dimensiuni

buc.

20

6.

Burete hemostatic - diverse dimensiuni

buc.

10

7.

Leucoplast - diverse dimensiuni

buc.

10

8.

Mască chirurgicală

cutie

1

9.

Mască protecţie FPP2

cutie

1

10.

Plasturi cu rivanol

cutie

1

11.

Seringi de unică folosinţă - 2, 5, 10, 20 ml

buc.

50

12.

Seringă de insulină 1 ml

buc.

20

13.

Teste control sterilizare

cutie

1

14.

Teste verificare glicemie/colesterol

cutie

1

15.

Vacutainere 6 ml

buc.

2

16.

Vată x 200 g

buc.

2

17.

Mănuşi examinare - cutie x 100 buc.

cutie

1

18.

Spatule - cutie x 100 buc.

cutie

1

19.

Apa oxigenată 3%

flacon

10

20.

Alcool sanitar

flacon

2

21.

Povidonum iodinatum 10% sol. 1.000 ml

flacon

10

22.

Rivanol sol. 1 0/00

ml

10

23.

Trusă pentru perfuzie

buc.

2

24.

Dezinfectant pentru mâini x 1.000 ml

flacon

1

25.

Dezinfectant clorigen/cloramină

cpr.

1

26.

Dezinfectant de nivel înalt pentru instrumentar 1.000 ml

flacon

1

27.

Dezinfectant - detergent pentru instrumentar 1.000 ml

flacon

1

28.

Dezinfectant pentru aer, prin nebulizare 1.000 ml

flacon

5

29.

Dezinfectant pentru mediu şi microfloră 1.000 ml

flacon

5

30.

Dezinfectant pentru suprafeţe şi dispozitive medicale 1.000 ml

flacon

1

31.

Combinaţii - Piretroid S

flacon

10

32.

Combinaţii - Piretroid P

flacon

10

33.

Cutii deşeuri

buc.

10

NOTĂ:
- Reperele sunt orientative, pot exista repere în plus sau în minus.
- Cantităţile vor fi adaptate pentru fiecare unitate, în funcţie de adresabilitate şi patologia identificată.
Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 1133 din data de 24 noiembrie 2022

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)
Abrogate de acest act numărul de obiecte din listă: (1)