Secţiunea 4 - Activităţi medicale desfăşurate pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate - Ordinul 3363/2022 4858/C/3363 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 1133

În vigoare
Versiune de la: 24 Noiembrie 2022
SECŢIUNEA 4:Activităţi medicale desfăşurate pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate
SUBSECŢIUNEA 1:Paragraful 1 - Prevederi generale
Art. 17
(1)Principalele activităţi medicale derulate în sistemul penitenciar pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate sunt următoarele:
a)intervenţii de primă necesitate în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi afecţiunilor acute;
b)activităţi de medicină preventivă;
c)activităţi medicale curative;
d)activităţi de îngrijiri paliative;
e)activităţi de consiliere;
f)activităţi de suport;
g)alte activităţi medicale de specialitate.
(2)În cadrul activităţilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi g) se regăsesc şi servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare FNUASS, conform prevederilor legale privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru care este necesară intrarea în relaţie contractuală sau încheierea unei convenţii cu CASAOPSNAJ.
(3)În cadrul locurilor de deţinere se poate organiza acordarea de servicii medicale prin telemedicină persoanelor private de libertate, în condiţiile legislaţiei sanitare naţionale.
SUBSECŢIUNEA 2:Paragraful 2 - Intervenţiile medicale de primă necesitate şi intervenţiile medicale în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale
Art. 18
(1)Intervenţiile de primă necesitate prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) sunt intervenţii de prim contact pentru asigurarea asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor curente, acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar. Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile medicale se asigură de către medici sau asistenţi medicali cu drept de liberă practică şi de alt personal de specialitate medico-sanitar cu drept de liberă practică, la indicaţia şi sub supravegherea medicului. Pentru asigurarea acestei activităţi medicale nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(2)Persoanele private de libertate aflate în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale sunt prezentate de îndată la cabinetul medical, iar medicul sau, după caz, asistentul medical ia măsurile necesare conform competenţelor profesionale, fără a fi necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(3)În cazul urgenţelor medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în cadrul locului de deţinere se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se prezintă la unităţi specializate de urgenţă ori unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop. În acest sens, conducerea locului de deţinere este înştiinţată cu privire la situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare. În caz de urgenţe medico-chirurgicale înregistrate în afara locului de deţinere se apelează, în primul rând, sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
(4)În cazul prevăzut de alin. (3), dacă deplasarea se efectuează cu mijloacele de transport ale locului de deţinere, persoana privată de libertate este însoţită întotdeauna de către un asistent medical. În situaţia în care deplasarea se efectuează prin intermediul mijloacelor de transport aparţinând sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, nu se mai impune prezenţa asistentului medical al locului de deţinere.
(5)Pentru reducerea timpului de intervenţie în cazul unei urgenţe medico-chirurgicale, prin grija directorului şi a medicului-şef, personalul din sectorul operativ este instruit să acorde primul ajutor până la sosirea personalului de specialitate medico-sanitar.
(6)În vederea acordării primului ajutor în caz de urgenţă medico-chirurgicală apărută la locurile de muncă şi în mijloacele de transport spre sau de la punctul de lucru este necesară dotarea locului de muncă şi a mijloacelor de transport cu truse de prim ajutor, asigurate din bugetul locului de deţinere.
(7)În cazul punctelor de lucru din exteriorul sistemului penitenciar şi al mijloacelor de transport care nu aparţin administraţiei locului de deţinere, trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forţei de muncă şi se află în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.
(8)Mijloacele de transport care aparţin sistemului penitenciar sunt dotate cu truse de prim ajutor. Dacă se folosesc mijloace operative de transport persoane, altele decât cele anume destinate transportului persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege, transportul acestora se aprobă doar după verificarea dotării mijlocului de transport cu trusă de prim ajutor.
SUBSECŢIUNEA 3:Paragraful 3 - Activităţi de medicină preventivă
Art. 19
(1)În vederea promovării şi îmbunătăţirii stării de sănătate a persoanelor private de libertate, Direcţia medicală întocmeşte programe de sănătate pentru afecţiunile cu prevalenţă crescută în sistemul administraţiei penitenciare.
(2)Planurile de măsuri aferente programelor de sănătate prevăzute la alin. (1) se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 20
(1)Pentru minorii aflaţi în executarea unei măsuri educative privative de libertate se organizează la începutul lunii septembrie sau în primul trimestru al anului şcolar un examen medical preventiv privind starea de sănătate a minorului, conform reglementărilor în vigoare.
(2)Examenul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în:
a)examen clinic general;
b)examen antropometric;
c)examen optometric minim, conform competenţelor;
d)examen stomatologic.
(3)Dacă medicul apreciază ca fiind necesar, se efectuează prin reţeaua sanitară publică analize de laborator, examene de specialitate şi explorări funcţionale pentru depistarea unor eventuale afecţiuni medicale sau deficienţe motorii, senzoriale ori neuropsihice.
(4)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (3) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(5)Consulturile medicale şi conduita terapeutică se consemnează în fişa medicală.
Art. 21
(1)În cazul persoanelor private de libertate majore se realizează în trimestrul al patrulea bilanţul medical periodic.
(2)Bilanţul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în examen clinic general, examen antropometric, măsurarea valorilor tensiunii arteriale, programarea pentru efectuarea unor examene de specialitate şi analize de laborator sau teste de screening pentru precizarea diagnosticului, reevaluarea stării de sănătate şi a aptitudinii de muncă, atât în reţeaua sanitară proprie Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi, după caz, în reţeaua sanitară publică.
(3)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (2) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)Persoanele private de libertate pot solicita în scris efectuarea de investigaţii şi consulturi medicale suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (2). Pentru realizarea acestora trebuie avute în vedere recomandările atât ale medicului curant, cât şi ale unităţii sanitare care realizează investigaţiile şi consulturile suplimentare. Dacă persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi de medicul-şef.
(5)Contravaloarea investigaţiilor şi a consulturilor medicale prevăzute la alin. (4) se suportă din fondurile băneşti ale persoanelor private de libertate.
Art. 22
(1)Vaccinarea în vederea prevenirii patologiilor cu caracter infecţios se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie, a modului de administrare, a contraindicaţiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte şi, după caz, în funcţie de prevederile sanitare naţionale privind vaccinarea.
(2)Evidenţa vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.
(3)Vaccinarea impusă de existenţa unor focare sau de alte situaţii epidemiologice cu risc se realizează la indicaţia medicilor epidemiologi, în conformitate cu legislaţia sanitară în vigoare.
(4)Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate conform Programului naţional de vaccinare al Ministerului Sănătăţii.
SUBSECŢIUNEA 4:Paragraful 4 - Activităţi medicale curative, activităţi de îngrijiri paliative şi măsuri medicale şi de consiliere şi informare
Art. 23
(1)Serviciile medicale curative se asigură în programul stabilit de medicul-şef, cu excepţia cazurilor care reprezintă urgenţe medico-chirurgicale, când asistenţa medicală se acordă de îndată.
(2)Consultaţiile se acordă de către medici de medicină generală sau medicină de familie. În lipsa acestora, personalul de specialitate medico-sanitar cu pregătire medie aflat în serviciu acordă asistenţă medicală, în limita competenţelor profesionale, cu respectarea dreptului la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate, conform legislaţiei execuţional-penale, precum şi normelor şi recomandărilor privind regulile europene şi internaţionale în materie, finanţarea acestora fiind asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)În cazul acordării serviciilor medicale curative ale căror costuri sunt suportate din FNUASS, modalităţile de decontare a acestora se stabilesc prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 24
(1)Persoanele private de libertate se prezintă la cabinetul medical, după cum urmează:
a)în caz de urgenţă medico-chirurgicală, dacă, din punct de vedere medical, este posibilă deplasarea;
b)conform condicii de prezentare completate de supraveghetorul din cadrul secţiei de deţinere, în baza solicitărilor scrise ale persoanelor private de libertate şi înaintate cu ocazia apelului de dimineaţă. În acest context, pentru evaluarea situaţiei medicale a efectivelor de deţinuţi, personalul de specialitate medico-sanitar este prezent la apelul de dimineaţă, de două ori pe săptămână, prin rotaţie, pe diferite secţii de deţinere;
c)ca urmare a solicitărilor verbale datorate unor acuze de boală, primite pe parcursul zilei sau nopţii, din partea persoanelor private de libertate;
d)pentru administrarea tratamentului;
e)conform programării efectuate de medicul curant sau medicul-şef, pentru evaluări medicale sau pentru alte activităţi de consiliere sau suport;
f)pentru alte activităţi medicale specifice, prevăzute de legislaţia execuţional-penală.
(2)Stabilirea programului zilnic de consultaţii se face de către personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu, în funcţie de activităţile care trebuie desfăşurate, iar prezentarea se realizează respectându-se criteriile de separaţiune.
(3)Se pot realiza şi evaluări ale situaţiei medicale la camera de deţinere sau la camerele de infirmerie, în cazul în care persoanele private de libertate au afecţiuni apărute subit ca urmare a unui eveniment medico-chirurgical imprevizibil, a bolilor cronice sau cronice acutizate care fac imposibilă prezentarea la cabinetul medical sau în situaţii deosebite specifice sistemului administraţiei penitenciare, în vederea iniţierii sau, după caz, dispunerii unor măsuri medicale.
(4)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile depistate cu ocazia primirii, inclusiv prin transfer, în urma bilanţului medical periodic sau prin examinări curente sunt luate în evidenţă de cabinetul medical şi li se asigură tratamentul şi regimul alimentar recomandate. Recomandarea de regim alimentar poate fi făcută de medicul curant din locul de deţinere sau, pentru o perioadă determinată, de medicul specialist din ambulatoriu sau din cadrul unităţii sanitare cu paturi.
(5)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile sau transmisibile, acute şi/sau cronice, care au recomandare de regim alimentar sunt înscrise în ordine alfabetică într-un tabel avizat de medicul locului de deţinere şi aprobat de directorul locului de deţinere, care cuprinde datele de identificare, regimul alimentar pe care acestea îl primesc şi perioada de timp pentru care este recomandat.
(6)Tabelul prevăzut la alin. (5) se întocmeşte şi se actualizează lunar, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(7)Cazurile în care faţă de persoanele private de libertate s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă măsura de siguranţă a obligării la tratament medical sunt aduse la cunoştinţa personalului de specialitate medico-sanitar prin grija structurii evidenţă deţinuţi. După încunoştinţare, personalul de specialitate medico-sanitar ia măsurile necesare pentru luarea în evidenţă şi dispensarizarea acestor persoane.
(8)Medicul-şef programează examinarea bolnavilor cronici, completând în mod corespunzător orarul lunar de consultaţii.
Art. 25
(1)Fiecare consultaţie se înscrie în ordine cronologică în Registrul de consultaţii şi tratament, menţionându-se numele, prenumele, vârsta, camera de deţinere, diagnosticul stabilit sau, după caz, precizarea simptomatologiei când examinarea medicală este realizată de asistenţii medicali, precum şi recomandările formulate. Persoana privată de libertate este informată de personalul de specialitate medico-sanitar, sub semnătură, cu privire la aspectele menţionate în registru în urma consultaţiei şi semnează pentru primirea tratamentului. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(2)În cazul în care se constată că persoana privată de libertate nu poate desfăşura activităţi lucrative din cauza situaţiei sale medicale, personalul de specialitate medico-sanitar poate recomanda efectuarea unor analize sau examene de specialitate, internare în infirmerie, într-un penitenciar-spital sau, după caz, spital aparţinând reţelei sanitare publice. Aceste aspecte sunt consemnate în registrul prevăzut la alin. (1). Scutirile medicale sunt consemnate de către medic în fişa medicală şi în registrul prevăzut la alin. (1).
(3)Cu prilejul consultaţiei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi cu privire la condiţiile terapeutice.
(4)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală sau continuarea actului medical, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Persoana privată de libertate este informată cu privire la consecinţele medicale ale refuzului intervenţiei sau întreruperii actului medical, aspect consemnat în fişa medicală sau, după caz, în procesul-verbal întocmit în cazul refuzului de semnătură.
(5)Refuzul prevăzut la alin. (4) este consemnat, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de consultaţii şi tratament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa medicală.
Art. 26
(1)Se înscriu obligatoriu în fişa medicală cazurile noi de îmbolnăvire, incapacitatea temporară de muncă, regimurile alimentare acordate, fiecare prescriere a tratamentului conform prescripţiilor medicale, electronice, cu regim special pentru substanţele şi preparatele psihotrope şi stupefiante sau orice altă formă de prescripţie medicală, modificările apărute în starea de sănătate sau în ceea ce priveşte capacitatea de muncă, internările în infirmerie şi internările în spitale.
(2)Codificarea cazurilor de îmbolnăvire se realizează potrivit sistemelor de codificare utilizate de Ministerul Sănătăţii, numai în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare în parte.
(3)Evidenţa tuturor bolnavilor cronic se ţine în Registrul evidenţă bolnavi cronic, care cuprinde informaţii referitoare la bolnavii cronic care necesită supraveghere medicală, în ordinea luării în evidenţă, cu consemnarea diagnosticului pe grupe de afecţiuni medicale, ritmicitatea controalelor periodice, aptitudinea de muncă, data luării în evidenţă, data şi motivul scoaterii din evidenţă.
(4)În anexa la registrul prevăzut la alin. (3) se centralizează numeric şi defalcat afecţiunile medicale cronice ale bolnavilor cronic pentru statistica tipurilor de afecţiuni medicale cronice existente în locul de deţinere.
Art. 27
(1)Efectuarea tratamentelor injectabile şi a pansamentelor este evidenţiată în Registrul de tratamente injectabile şi pansament, în care persoanele private de libertate semnează pentru fiecare procedură medicală efectuată. Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament injectabil şi efectuarea unui pansament, dar personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate consecinţele unui asemenea refuz asupra stării de sănătate.
(2)Refuzul prevăzut la alin. (1) şi informarea privind consecinţele refuzului sunt consemnate, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de tratamente injectabile şi pansament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate. Procesul-verbal se ataşează la fişa medicală.
Art. 28
(1)La nivelul cabinetului medical al locului de deţinere, inclusiv în cazul cabinetelor din penitenciarele-spital, există două tipuri de aparate cu produse farmaceutice, necesare asigurării asistenţei medicale persoanelor private de libertate, după cum urmează:
a)aparatul pentru cazuri de urgenţă - folosit doar în cazurile de urgenţă medico-chirurgicală, diagnosticate ca atare. Acesta cuprinde medicamente compensate şi necompensate, în cantităţile minime necesare asigurării urgenţelor medico-chirurgicale, conform baremului stabilit în anexa nr. 2;
b)aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical - specific pentru asigurarea asistenţei medicale zilnice acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar pentru asigurarea nevoilor în activitatea medicală curentă de la nivelul cabinetelor medicale din locurile de deţinere, respectiv penitenciare-spital. Acesta conţine, conform anexei nr. 3, materiale sanitare şi medicamente ce nu se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală sau a prescripţiei cu regim special pentru preparate psihotrope şi stupefiante.
(2)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul pentru cazuri de urgenţă se asigură de către penitenciarul-spital coordonator din veniturile proprii încasate ca urmare a furnizării de servicii medicale de asistenţă primară, în baza contractului încheiat de penitenciarul-spital coordonator cu CASAOPSNAJ, fiind transferate cabinetului medical, pe bază de aviz, sub coordonarea medicului-şef sau a înlocuitorului acestuia. Completarea acestui aparat cu medicamente şi materiale sanitare se realizează din oficina locală de distribuţie, în baza condicii de prescripţie aparat, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere. În cazul imposibilităţii asigurării aparatului din venituri proprii, necesarul de medicamente şi materiale sanitare se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)Lista medicamentelor şi materialelor sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical de la locurile de deţinere este întocmită de medicul-şef sau, după caz, de directorul adjunct pe probleme medicale pentru cabinetele din penitenciarul-spital, împreună cu personalul de specialitate medico-sanitar implicat, pornind de la aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare prevăzut în anexa nr. 3, cantităţile fiind stabilite în funcţie de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitate, numărul persoanelor private de libertate de la nivelul fiecărui loc de deţinere, şi se actualizează anual, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(4)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical se asigură din fondurile aprobate cu această destinaţie de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere. Completarea medicaţiei şi a materialelor sanitare din acest aparat se realizează în funcţie de consumul zilnic, pe baza condicii de prescripţie medicală, întocmită de către asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere sau, după caz, cu avizul medicului şef secţie.
(5)În situaţii de risc epidemiologic, epidemii, pandemii sau când asigurarea imediată a medicaţiei în condiţiile sistemului de asigurări sociale de sănătate este imposibilă, iar viaţa sau sănătatea persoanelor private de libertate este pusă în pericol, se asigură, prin fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, tratamentul necesar, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare, dacă acestea sunt recomandate în schemele de tratament sau în protocoalele terapeutice.
(6)Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicaţiei în Registrul de consultaţii şi tratament, iar în cazul în care medicaţia aflată în dotarea aparatelor prevăzute la alin. (1) nu acoperă necesităţile asigurării asistenţei medicale sau nu intră în categoria medicamentelor care se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, medicul locului de deţinere întocmeşte o prescripţie şi un referat de necesitate pentru asigurarea schemei de tratament necesar afecţiunilor medicale ale pacientului. Schema de tratament solicitată reprezintă medicaţie personală pacient şi este eliberată de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere, iar contravaloarea acesteia se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(7)În cazul persoanelor private de libertate cu afecţiuni cronice, medicul locului de deţinere sau, după caz, medicul care realizează consultul prescrie o medicaţie conform normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a protocoalelor terapeutice, care se eliberează de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere. Contravaloarea consultaţiei şi a medicaţiei prescrise pentru bolnavii cronic care nu poate fi asigurată prin sistemul de asigurări sociale de sănătate se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(8)Medicaţia prevăzută la alin. (7) se eliberează pentru maximum o lună, prin intermediul cabinetului medical, persoanelor în cauză. Persoanele private de libertate semnează pentru primirea tratamentului în Registrul de administrare tratamente prescrise pe reţete.
(9)Prescrierea, eliberarea, păstrarea şi administrarea medicamentelor care conţin substanţe stupefiante, sedative sau narcotice se realizează cu respectarea legislaţiei în vigoare. Administrarea acestor medicamente se face numai sub directă observare de către personalul de specialitate medico-sanitar în cabinetul medical sau în locuri special destinate.
(10)Dacă există indicii temeinice că unele persoane private de libertate nu respectă conduita terapeutică recomandată, folosind medicaţia primită pentru a-şi pune viaţa în pericol sau în alte scopuri, se recomandă administrarea tratamentului sub strictă supraveghere.
(11)În cazurile de nerespectare a conduitei terapeutice prevăzute la alin. (10), se dispune de urgenţă reevaluarea de specialitate, în vederea stabilirii necesităţii tratamentului, sau reevaluarea schemei de tratament. Reluarea administrării tratamentului de orice natură se realizează numai sub strictă supraveghere.
Art. 29
(1)Rezultatele investigaţiilor de laborator, paraclinice sau de înaltă performanţă, precum şi ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se înscriu în fişa medicală sau, după caz, se anexează la aceasta. În toate cazurile se face menţiune despre data şi unitatea sanitară în cadrul căreia au fost efectuate.
(2)În urma rezultatelor investigaţiilor şi examenelor de specialitate prevăzute la alin. (1), persoanele private de libertate primesc, la indicaţia medicului, regim alimentar corespunzător afecţiunilor medicale, iar durata acestuia este stabilită de medicul locului de deţinere sau, după caz, de medicii specialişti, prin recomandare medicală, în funcţie de evoluţia stării de sănătate şi de reevaluările medicale.
(3)Persoana privată de libertate poate solicita, contra cost, examinarea la locul de deţinere de către un alt medic din afara sistemului administraţiei penitenciare. Medicul trebuie să prezinte documente din care să reiasă că este membru al Colegiului Medicilor din România şi deţine aviz pentru exercitarea profesiei de medic valabil în anul curent. Tratamentul şi investigaţiile recomandate în cadrul acestui consult se asigură contra cost. Cheltuielile necesare asigurării tratamentului şi efectuării investigaţiilor recomandate în cadrul acestui consult sunt suportate de către persoana privată de libertate.
(4)Consultul şi recomandările medicului prevăzute la alin. (3) sunt consemnate în fişa medicală, împreună cu semnătura şi parafa proprie a medicului consultant şi cu menţiunea "consultaţie contra cost".
(5)Dacă la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supusă la rele tratamente, personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în fişa medicală şi în Registrul de marcă traumatică cele constatate sau cele declarate, informând în scris directorul locului de deţinere şi procurorul, pentru dispunerea efectuării examinării sau expertizei medico-legale, după caz.
(6)În cazul prevăzut la alin. (5), persoana privată de libertate are dreptul să solicite în scris să fie sau să nu fie examinată de către un medic legist sau, contra cost, de un alt medic cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar. În situaţia în care persoana privată de libertate nu ştie să scrie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administraţiei penitenciarului oferă sprijin în acest sens.
(7)Stabilirea naturii leziunilor traumatice şi a legăturii de cauzalitate este de competenţa medicului legist.
Art. 30
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a informa verbal agentul responsabil pentru însoţirea persoanelor private de libertate la cabinetul medical cu privire la acordarea unei scutiri medicale sau despre situaţia incapacităţii temporare de muncă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), agentul raportează de îndată şefului secţiei în cadrul căreia este cazată persoana privată de libertate despre situaţiile de scutire medicală sau incapacitate temporară de muncă a persoanelor private de libertate prezentate la cabinet.
Art. 31
Îngrijirea paliativă şi îngrijirile terminale pentru persoanele private de libertate sunt asigurate prin internarea atât în penitenciarele-spital, cât şi în spitalele din reţeaua sanitară publică, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 32
(1)La primirea în locul de deţinere, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi cu privire la asistenţa specifică disponibilă în cazul persoanelor private de libertate cu istoric de consum de droguri. Aceste informaţii sunt furnizate pe tot parcursul privării de libertate, cu ocazia activităţilor de educaţie pentru sănătate.
(2)Dacă la primirea în locul de deţinere persoana privată de libertate cu istoric de consum de droguri declară că este inclusă într-un program de asistenţă medicală cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul acesteia la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi asigurării continuităţii tratamentului.
Art. 33
Evaluarea persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistenţa medicală şi psihologică.
Art. 34
În urma evaluării prevăzute la art. 33, se întocmeşte un raport de evaluare şi se stabileşte un program integrat de sprijin care cuprinde un plan individual de asistenţă. Programul integrat de asistenţă este prezentat persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri în vederea semnării unui acord de includere în program.
Art. 35
Dacă în urma examenului medical efectuat unei persoane private de libertate cu istoric de consum de droguri aflate în custodia locului de deţinere se stabileşte necesitatea evaluării de specialitate pentru indicaţia de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi iniţierii tratamentului. După externare, faza de menţinere a tratamentului substitutiv al dependenţei de opiacee se realizează prin intermediul cabinetului medical al locului de deţinere.
Art. 36
În cazul în care se constată situaţii de urgenţă medico-chirurgicale, precum sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate, personalul care ia cunoştinţă de situaţia persoanei în cauză anunţă de îndată personalul de specialitate medico-sanitar, în vederea dispunerii măsurilor medicale specifice. Pentru situaţiile care depăşesc competenţa profesională a personalului de specialitate medico-sanitară se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se anunţă de îndată conducerea locului de deţinere, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare pentru prezentarea la unităţi specializate de urgenţă sau unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.
Art. 37
(1)Când persoana privată de libertate inclusă într-un program de asistenţă cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee este transferată într-un alt loc de deţinere sau este pusă în libertate, se fac demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului, prin colaborare între locurile de deţinere, respectiv între locurile de deţinere şi reţeaua naţională de centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul minorilor. În cazul în care minorul este pus în libertate, este notificată de urgenţă direcţia judeţeană de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la domiciliul minorului.
Art. 38
Pentru prevenirea efectelor consumului de droguri sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:
a)furnizarea, la primirea în locul de deţinere, a unor broşuri sau pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;
b)organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatită B, C şi D de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;
c)organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil;
d)organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor pentru persoanele cu istoric de consum de droguri.
Art. 39
În cazul în care persoana privată de libertate a beneficiat de asistenţă medicală, tratament sau îngrijiri potrivit acestui capitol, la punerea în libertate i se eliberează un document care cuprinde informaţii referitoare la terapiile efectuate şi starea de sănătate.