Capitolul ii - Activitatea sectorului medical - Ordinul 3363/2022 4858/C/3363 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 1133

În vigoare
Versiune de la: 24 Noiembrie 2022
CAPITOLUL II:Activitatea sectorului medical
SECŢIUNEA 1:Definirea unor termeni şi dispoziţii generale organizatorice
Art. 5
În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos se definesc astfel:
a)loc de deţinere - penitenciarele cu regim de maximă siguranţă, închis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele educative, centrele de detenţie, centrele de arestare preventivă, secţiile speciale de arestare preventivă, precum şi secţiile exterioare din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
b)persoană privată de libertate - persoană condamnată aflată în executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, internată într-un centru educativ sau de detenţie sau aflată în executarea unei măsuri preventive privative de libertate într-un loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
c)penitenciarul-spital coordonator - unitatea penitenciară spitalicească care îndrumă metodologic şi încheie, pentru cabinetele medicale arondate, contractul de furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară sau de specialitate cu Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumită în continuare CASAOPSNAJ;
d)cabinet medical - unitatea sanitară fără personalitate juridică furnizoare de servicii de asistenţă medicală umană preventivă, curativă, de recuperare şi de urgenţă din cadrul unităţilor din sistemul administraţiei penitenciare;
e)intervenţie medicală - orice examinare şi tratament medical, de prim contact, în scop preventiv, terapeutic sau de recuperare, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu pacienţii, în prezenţa bolii sau în absenţa acesteia;
f)asistenţă medicală - aplicarea tuturor măsurilor profilactice, curative şi recuperatorii pentru asigurarea stării de sănătate;
g)asistenţă medicală de urgenţă - ansamblul de măsuri diagnostice şi terapeutice întreprinse de către personalul de specialitate medico-sanitar. Aceasta poate fi acordată la diferite niveluri de competenţă de către medici şi asistenţi medicali cu diferite grade de pregătire;
h)asistenţă medicală de specialitate - furnizarea de servicii medicale de specialitate, altele decât cele de medicină de familie, clinice şi paraclinice în regim ambulatoriu sau cu internare şi servicii de medicină dentară;
i)îngrijire paliativă - un tip de îngrijire care combină intervenţii şi tratamente având ca scop îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor private de libertate pentru a face faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psihosociale şi spirituale;
j)îngrijiri terminale - îngrijirile acordate unei persoane private de libertate cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală, precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului;
k)aparat pentru cazuri de urgenţă - baremul minimal de medicamente şi materiale sanitare destinate asigurării asistenţei medicale pentru urgenţele medico-chirurgicale;
l)aparat de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical - baremul minimal de medicamente şi materiale sanitare, destinate asigurării asistenţei medicale zilnice de la nivelul cabinetelor medicale din cadrul locurilor de deţinere şi al penitenciarelor-spital, ale căror cantităţi se stabilesc în funcţie de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitatea şi numărul persoanelor private de libertate;
m)capacitatea de muncă - concluzia stabilită în urma primei evaluări a stării de sănătate a persoanelor private de libertate, în conformitate cu dispoziţiile art. 159 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, fără ca aceasta să substituie stabilirea de către medicul de medicina muncii a aptitudinii în muncă prevăzute la art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când aceasta se impune, în condiţiile legii. Baremul afecţiunilor medicale, precum şi a altor stări şi condiţii medicale pentru stabilirea capacităţii de muncă la finalul perioadei de carantină şi observare este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin;
n)infirmerie - secţie din cadrul fiecărui loc de deţinere, având în organizarea funcţională camere de staţionare pentru persoanele care necesită supraveghere medicală;
o)secţie/camere pentru persoane vulnerabile din punct de vedere medical şi social - secţie/camere cu profil medical în care sunt cazate persoane cărora li se aplică prevederile legale referitoare la criteriile medicale privind vulnerabilitatea dintre cele prevăzute la art. 34 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013;
p)dispensarizare - metodă medicală activă curativo-profilactică individualizată prin care se supraveghează, din iniţiativa medicului, categorii de persoane sănătoase, expuse unor factori de risc, sau categorii de persoane care suferă de anumite afecţiuni;
q)case de asigurări de sănătate - casele de asigurări de sănătate judeţene, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti.
Art. 6
(1)Asistenţa medicală se acordă cu respectarea standardelor terapeutice stabilite prin ghiduri de practică în specialitatea respectivă, aprobate la nivel naţional, a standardelor recunoscute de comunitatea medicală a specialităţii respective, a recomandărilor referitoare la regulile europene şi internaţionale pentru penitenciare specifice domeniului medical şi a legislaţiei execuţional-penale în vigoare.
(2)Pentru asigurarea activităţii medicale la nivelul unui loc de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt necesare următoarele spaţii:
a)cabinete de consultaţii medicale şi stomatologice;
b)săli de tratament;
c)farmacie cu circuit închis, respectiv oficină locală de distribuţie;
d)laboratoare de tehnică dentară, după caz;
e)infirmerii cu camere de staţionare pentru persoanele private de libertate bolnave de afecţiuni acute, cronice, cronice reacutizate, infectocontagioase, aflate în tratament antituberculos sau în refuz de hrană;
f)camere pentru izolare respiratorie;
g)camere pentru recoltarea sputei;
h)spaţii pentru gestionarea unor situaţii de risc epidemiologic.
(3)Spaţiile prevăzute la alin. (2) sunt organizate în vederea acordării asistenţei medicale generale, profilactice şi curative, precum şi a altor măsuri medicale.
(4)Penitenciarele-spital au în structura organizatorică spaţii similare unei unităţi sanitare spitaliceşti, inclusiv cabinete medicale pentru consultaţii.
Art. 7
Personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul cabinetului medical are următoarele atribuţii principale:
a)acordă asistenţă medicală în toate cazurile prevăzute de legislaţia execuţional-penală şi legislaţia sanitară naţională, conform competenţelor specialităţilor asigurate;
b)acordă asistenţă medicală profilactică, curativă şi efectuează tratamente pentru persoanele private de libertate prin activităţi de bază, precum asistenţa medicală în specialitatea medicină de familie sau medicină dentară şi alte specialităţi clinice prevăzute în statele de organizare ale unităţilor penitenciare;
c)urmăreşte evoluţia stării de sănătate a persoanelor private de libertate şi aplică măsurile medicale necesare;
d)acordă asistenţă medicală de urgenţă în caz de boală sau accident, în limita competenţelor;
e)acordă îngrijiri medicale cazurilor de îmbolnăviri care necesită supraveghere medicală în infirmerie şi întreprinde demersuri pentru internarea persoanelor private de libertate într-un penitenciar-spital sau prezentarea la un spital din reţeaua sanitară publică, în situaţia în care nu are posibilităţi de diagnostic şi tratament, precum şi în caz de boli infecţioase pentru care internarea este obligatorie;
f)efectuează examenul medical, în condiţiile legii;
g)sprijină direcţiile de sănătate publică în efectuarea anchetelor epidemiologice şi, după caz, propune directorului locului de deţinere, de comun acord cu acestea, măsuri de remediere a situaţiei epidemiologice;
h)aplică măsuri de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile, conform legislaţiei sanitare în vigoare;
i)întocmeşte necesarul de medicamente şi materiale sanitare pentru buna desfăşurare a activităţii medicale, în conformitate cu anexele nr. 2 şi 3 la prezentul ordin;
j)întocmeşte necesarul privind dotarea cu aparatură şi echipamente medicale, instrumentar, echipamente de protecţie sau alte resurse materiale necesare desfăşurării activităţii medicale;
k)gestionează stocul de medicamente din aparate, medicamentele primite de la farmacia comunitară şi medicamentele personale asigurate conform prevederilor legale în vigoare;
l)verifică stocurile de produse farmaceutice existente, efectuând menţiunile corespunzătoare în documentele privind gestionarea acestora;
m)face propuneri cu privire la asigurarea resursei umane necesare pentru acordarea asistenţei medicale;
n)desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate, în vederea însuşirii de către persoanele private de libertate a cunoştinţelor necesare cu privire la igiena individuală şi colectivă, igiena mediului, prevenirea îmbolnăvirilor şi pentru formarea deprinderilor igienice;
o)urmăreşte respectarea strictă a normelor de igienă în toate sectoarele locurilor de deţinere, prezentând directorului locului de deţinere eventualele disfuncţionalităţi;
p)informează personalul din sectorul operativ ce asigură prezentarea persoanelor private de libertate la cabinetul medical despre necesitatea sporirii măsurilor de siguranţă pe timpul consultaţiei, dacă este cazul.
Art. 8
(1)Asigurarea dreptului la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri, conform legislaţiei execuţional-penale, legislaţiei naţionale şi recomandărilor europene pentru penitenciare, aferente domeniului medical, se realizează prin intermediul medicilor cu drept de liberă practică, precum şi prin intermediul unui număr corespunzător de asistenţi medicali cu drept de liberă practică, pentru continuitatea programului prin tură de cel mult 12 ore şi pentru asigurarea activităţii medicale în program de 8 ore.
(2)Pentru realizarea atribuţiilor şi activităţilor prevăzute în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, medicii cu drept de liberă practică pot furniza servicii medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, în condiţiile stabilite în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin intrarea în relaţie contractuală cu CASAOPSNAJ.
(3)Durata normală a timpului de muncă pentru medicii de medicină generală, medicină de familie sau medicii de alte specialităţi clinice care îşi desfăşoară activitatea într-un penitenciar, centru educativ sau de detenţie este de 7 ore/zi, în zile lucrătoare. Programul de lucru al medicului-şef este de 8 ore/zi, acesta îndeplinind şi activităţi administrative. Programul de lucru pentru personalul de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital se stabileşte în conformitate cu legislaţia sanitară naţională privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor.
(4)Programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui penitenciar, centru educativ sau de detenţie este întocmit de către medicul-şef. Directorul adjunct pe probleme medicale întocmeşte programul de activitate al personalului de specialitate medico-sanitar din cadrul penitenciarelor-spital.
(5)În penitenciarele, centrele educative şi centrele de detenţie unde îşi desfăşoară activitatea cel puţin 2 medici de medicină generală sau medicină de familie, asistenţa medicală se asigură în program alternativ, dimineaţa şi după-amiaza.
(6)Asistenţa medicală este asigurată în funcţie de necesităţi, inclusiv de medicul-şef sau directorul adjunct pe probleme medicale, potrivit legii, conform programului de activitate.
(7)Serviciile de asistenţă medicală acordate de către asistenţii medicali se efectuează numai la recomandarea medicului, în limita competenţelor profesionale.
(8)În cazuri excepţionale determinate de deficitul de personal de specialitate medico-sanitar, pentru asigurarea continuităţii îndeplinirii atribuţiilor specifice, tura de noapte poate fi asigurată şi prin permanenţă la domiciliu.
(9)Standardul de personal de specialitate medico-sanitar este stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Standardul de personal stabileşte cel puţin un post de medic în specialitatea medicină generală sau medicină de familie, cu funcţie de execuţie, la maximum 200 de persoane private de libertate.
SECŢIUNEA 2:Măsuri medico-sanitare la primirea în sistemul administraţiei penitenciare
Art. 9
În toate locurile de deţinere se amenajează spaţii de primire care să asigure condiţii pentru efectuarea unui prim consult medical la primirea în locul de deţinere, îndeplinirea măsurilor igienico-sanitare, precum şi posibilitatea separării până la repartizarea în camerele de deţinere. Pentru asigurarea acestei activităţi medicale nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
Art. 10
(1)Examenul medical se realizează la primirea în locul de deţinere a următoarelor categorii de persoane:
a)primite de la organele de poliţie;
b)venite din întreruperea executării pedepsei sau a măsurii educative privative de libertate;
c)venite prin transfer;
d)aflate în tranzit;
e)reprimite de la organele de poliţie;
f)prinse din evadare;
g)prezentate din permisiunea de ieşire din penitenciar sau învoirea din centrul educativ sau de detenţie.
(2)Persoanele private de libertate prevăzute la alin. (1) sunt supuse unui examen clinic general, cu scopul depistării bolilor infectocontagioase şi parazitare, bolilor acute sau cronice, prin aplicarea unor teste rapide, a semnelor evidente de agresiune, adicţiilor, tulburărilor psihice, riscului de suicid, precum şi în scopul obţinerii de date rezultate pe baza anamnezei efectuate în cadrul examenului medical, luându-se măsurile medicale care se impun, inclusiv internarea într-o unitate sanitară, după caz. Rezultatele examenului medical se consemnează în fişa medicală.
(3)În Registrul de consultaţii pentru persoane nou-depuse se înscriu datele de identificare şi diagnosticul prezumtiv, persoana nou-depusă semnând de luare la cunoştinţă. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
Art. 11
(1)Menţiunile privind leziunile traumatice observate în urma examenului medical prevăzut la art. 10 alin. (1) se consemnează atât în fişa medicală, cât şi în registrul tipizat denumit Registrul privind marca traumatică, conform recomandărilor Biroului Naţiunilor Unite privind documentarea asupra torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante. Se consemnează anul, luna, ziua şi ora examenului medical, datele de identificare ale persoanei private de libertate, descrierea detaliată a urmelor de violenţă, conform competenţelor profesionale, provenienţa acestora, conform afirmaţiilor persoanei private de libertate, şi recomandările medicale.
(2)În cazul constatării urmelor de violenţă la o persoană arestată preventiv în cursul judecăţii, care urmează a fi primită în locul de deţinere, sau dacă persoana în cauză acuză în mod scris sau verbal existenţa unor astfel de urme, medicul şi directorul locului de deţinere solicită organului de poliţie care face transferul persoanei private de libertate întreprinderea demersurilor pentru efectuarea examinării sau expertizei medico-legale, după caz, la serviciul de medicină legală, înainte de preluarea persoanei în cauză în custodia unităţii penitenciare. Stabilirea naturii leziunilor traumatice şi a legăturii de cauzalitate este de competenţa medicului legist.
(3)În cazul primirii în locul de deţinere a persoanelor condamnate sau internate, demersurile de prezentare la serviciul de medicină legală şi de sesizare a organelor competente sunt realizate de medicul care a constatat urmele de violenţă şi de administraţia locului de deţinere.
Art. 12
(1)Pentru protejarea sănătăţii publice se efectuează, în mod obligatoriu, examenul radiologic pulmonar şi consultul pneumoftiziologic al persoanelor arestate preventiv în cursul judecăţii, înainte de transferul acestora de către organele de poliţie în locurile de deţinere.
(2)În caz de refuz al efectuării examenului radiologic pulmonar sau a consultului pneumoftiziologic prevăzute la alin. (1), medicul pneumoftiziolog din reţeaua sanitară publică consemnează în fişa medicală conduita terapeutică şi aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate, sub semnătură, că nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea tuberculozei pulmonare, ca boală infectocontagioasă, poate avea ca urmare răspândirea bolii şi poate intra sub incidenţa prevederilor Codului penal, putând constitui infracţiunea de zădărnicire a combaterii bolilor. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2), organele de poliţie solicită sprijin penitenciarelor-spital cu secţii de pneumoftiziologie pentru internarea celor în cauză.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul persoanelor arestate preventiv în cursul judecăţii care refuză în continuare efectuarea examenului radiologic pulmonar sau alte investigaţii necesare depistării tuberculozei pulmonare.
(5)Persoanei arestate preventiv în cursul judecăţii i se comunică, sub semnătură, consecinţele posibile ale refuzului său. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(6)La primirea în locul de deţinere a unei persoane private de libertate arestate preventiv în cursul judecăţii care necesită internare în spital sau examinări medicale suplimentare, medicul şi directorul locului de deţinere dispun de urgenţă realizarea demersurilor medicale necesare.
(7)În cazul prevăzut la alin. (6), personalul de specialitate medico-sanitar consemnează recomandarea în fişa medicală şi în Registrul de consultaţii pentru persoane nou-depuse.
(8)Persoanele minore şi majore de sex feminin arestate preventiv în cursul judecăţii sunt prezentate la depunere cu examen ginecologic efectuat şi cu statusul obstetrical constatat, nu mai vechi de 7 zile de la momentul depunerii.
(9)Responsabilitatea efectuării în mod obligatoriu a examenului radiologic pulmonar, a consultului pneumoftiziologic, a altor investigaţii sau consulturi medicale ale persoanei condamnate revine locului de deţinere.
(10)În situaţii de risc epidemiologic, pentru prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, dacă o persoană privată de libertate cu privire la care există suspiciunea sau este confirmată cu o boală infectocontagioasă respiratorie este depusă, în mod excepţional, într-un penitenciar-spital care nu are secţie de pneumoftiziologie sau de boli infecţioase, organele de poliţie sunt redirecţionate către un penitenciar-spital cu secţii destinate gestionării persoanelor private de libertate cu boală infectocontagioasă respiratorie, primind instruire şi materiale de protecţie din partea primului penitenciar-spital.
(11)În situaţiile excepţionale de refuz al examenului radiologic pulmonar de către o persoană privată de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar aplică procedurile prevăzute la alin. (2) şi (4).
(12)Personalul de specialitate medico-sanitar sprijină personalul de supraveghere şi organele de poliţie în activitatea de prelevare a probelor biologice, potrivit legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul naţional de date genetice judiciare.
SECŢIUNEA 3:Evaluarea medicală din perioada de carantină şi observare
Art. 13
(1)În termen de 72 de ore de la primire, medicul locului de deţinere efectuează examenul clinic complet, iar medicul stomatolog stabileşte formula dentară pentru persoanele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b), e) şi g).
(2)Pentru efectuarea examinărilor medicale prevăzute la alin. (1) nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
Art. 14
(1)La recomandarea medicului se efectuează recoltări pentru analize de laborator, teste de screening şi teste diagnostic, vaccinări, examinări medicale de specialitate clinice şi paraclinice, astfel încât în cel mult 21 de zile de la depunere să se stabilească starea de sănătate şi nevoile de asistenţă medicală şi de regim alimentar, precum şi capacitatea de muncă.
(2)Dacă persoana privată de libertate refuză recomandările prevăzute la alin. (1), personalul de specialitate medico-sanitar îi explică consecinţele refuzului asupra stării de sănătate, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal, care este semnat de către cel care l-a întocmit şi persoana în cauză. Dacă persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, procesul-verbal cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului sau constatarea imposibilităţii şi este semnat de către persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor.
(3)Capacitatea de muncă se stabileşte conform Baremului afecţiunilor medicale, precum şi a altor stări şi condiţii medicale pentru stabilirea capacităţii de muncă la finalul perioadei de carantină şi observare, prevăzut în anexa nr. 1 la prezentul ordin.
(4)Personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în Registrul de consultaţii şi tratament şi în fişa medicală consultaţiile efectuate la nivelul locului de deţinere în perioada de carantină şi observare.
(5)Constatările privind capacitatea de muncă se consemnează şi în documentele operative stabilite prin Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013.
Art. 15
(1)În cazul persoanelor private de libertate implicate în activităţi lucrative, avizul medicului de medicina muncii este obligatoriu, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Medicul de medicina muncii, în baza fişei de solicitare a examenului medical, a fişei de identificare a factorilor de risc profesional, a dosarului medical şi a examenelor medicale efectuate, completează fişa de aptitudine cu concluzia examenului medical: apt, apt condiţionat sau inapt pentru locul de muncă respectiv.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru activităţile şi locurile de muncă care nu presupun risc asupra sănătăţii, risc evidenţiat în fişa de identificare a factorilor de risc profesional, nu este necesară emiterea fişei de aptitudini, în acest caz aplicându-se prevederile art. 14. Persoana privată de libertate îşi exprimă, în scris, acordul de voinţă în acest sens.
(4)Fotocopii ale fişei în care este consemnat rezultatul examenului medical efectuat de medicul de medicina muncii şi ale fişei de aptitudini se anexează la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(5)Cheltuielile generate de efectuarea examenelor de medicina muncii în vederea stabilirii aptitudinii de muncă sunt suportate de administraţia locului de deţinere.
Art. 16
(1)În perioada de carantină şi observare, personalul de specialitate medico-sanitar supraveghează starea de sănătate a persoanelor private de libertate şi modul în care sunt respectate regulile de igienă individuală şi colectivă.
(2)În perioada de carantină şi observare sunt desfăşurate activităţi de educaţie pentru sănătate, inclusiv cu privire la transmiterea bolilor infectocontagioase. Aceste activităţi sunt consemnate în mod obligatoriu în anexele fişei medicale, care vor fi semnate de persoana privată de libertate pentru luare la cunoştinţă. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna cu privire la informările realizate, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
SECŢIUNEA 4:Activităţi medicale desfăşurate pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate
SUBSECŢIUNEA 1:Paragraful 1 - Prevederi generale
Art. 17
(1)Principalele activităţi medicale derulate în sistemul penitenciar pe perioada arestării preventive în faza judecăţii, măsurii educative privative de libertate şi a executării pedepsei privative de libertate sunt următoarele:
a)intervenţii de primă necesitate în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi afecţiunilor acute;
b)activităţi de medicină preventivă;
c)activităţi medicale curative;
d)activităţi de îngrijiri paliative;
e)activităţi de consiliere;
f)activităţi de suport;
g)alte activităţi medicale de specialitate.
(2)În cadrul activităţilor medicale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) şi g) se regăsesc şi servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare FNUASS, conform prevederilor legale privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru care este necesară intrarea în relaţie contractuală sau încheierea unei convenţii cu CASAOPSNAJ.
(3)În cadrul locurilor de deţinere se poate organiza acordarea de servicii medicale prin telemedicină persoanelor private de libertate, în condiţiile legislaţiei sanitare naţionale.
SUBSECŢIUNEA 2:Paragraful 2 - Intervenţiile medicale de primă necesitate şi intervenţiile medicale în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale
Art. 18
(1)Intervenţiile de primă necesitate prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. a) sunt intervenţii de prim contact pentru asigurarea asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor curente, acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar. Asistenţa medicală, tratamentul şi îngrijirile medicale se asigură de către medici sau asistenţi medicali cu drept de liberă practică şi de alt personal de specialitate medico-sanitar cu drept de liberă practică, la indicaţia şi sub supravegherea medicului. Pentru asigurarea acestei activităţi medicale nu este necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(2)Persoanele private de libertate aflate în situaţii de urgenţă medico-chirurgicale sunt prezentate de îndată la cabinetul medical, iar medicul sau, după caz, asistentul medical ia măsurile necesare conform competenţelor profesionale, fără a fi necesară intrarea în relaţie contractuală cu casa de asigurări sociale de sănătate.
(3)În cazul urgenţelor medico-chirurgicale care nu pot fi rezolvate în cadrul locului de deţinere se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se prezintă la unităţi specializate de urgenţă ori unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop. În acest sens, conducerea locului de deţinere este înştiinţată cu privire la situaţia ivită, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare. În caz de urgenţe medico-chirurgicale înregistrate în afara locului de deţinere se apelează, în primul rând, sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
(4)În cazul prevăzut de alin. (3), dacă deplasarea se efectuează cu mijloacele de transport ale locului de deţinere, persoana privată de libertate este însoţită întotdeauna de către un asistent medical. În situaţia în care deplasarea se efectuează prin intermediul mijloacelor de transport aparţinând sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112, nu se mai impune prezenţa asistentului medical al locului de deţinere.
(5)Pentru reducerea timpului de intervenţie în cazul unei urgenţe medico-chirurgicale, prin grija directorului şi a medicului-şef, personalul din sectorul operativ este instruit să acorde primul ajutor până la sosirea personalului de specialitate medico-sanitar.
(6)În vederea acordării primului ajutor în caz de urgenţă medico-chirurgicală apărută la locurile de muncă şi în mijloacele de transport spre sau de la punctul de lucru este necesară dotarea locului de muncă şi a mijloacelor de transport cu truse de prim ajutor, asigurate din bugetul locului de deţinere.
(7)În cazul punctelor de lucru din exteriorul sistemului penitenciar şi al mijloacelor de transport care nu aparţin administraţiei locului de deţinere, trusele de prim ajutor sunt asigurate de beneficiarul forţei de muncă şi se află în gestiunea personalului de pază, escortare şi supraveghere.
(8)Mijloacele de transport care aparţin sistemului penitenciar sunt dotate cu truse de prim ajutor. Dacă se folosesc mijloace operative de transport persoane, altele decât cele anume destinate transportului persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege, transportul acestora se aprobă doar după verificarea dotării mijlocului de transport cu trusă de prim ajutor.
SUBSECŢIUNEA 3:Paragraful 3 - Activităţi de medicină preventivă
Art. 19
(1)În vederea promovării şi îmbunătăţirii stării de sănătate a persoanelor private de libertate, Direcţia medicală întocmeşte programe de sănătate pentru afecţiunile cu prevalenţă crescută în sistemul administraţiei penitenciare.
(2)Planurile de măsuri aferente programelor de sănătate prevăzute la alin. (1) se aprobă prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Art. 20
(1)Pentru minorii aflaţi în executarea unei măsuri educative privative de libertate se organizează la începutul lunii septembrie sau în primul trimestru al anului şcolar un examen medical preventiv privind starea de sănătate a minorului, conform reglementărilor în vigoare.
(2)Examenul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în:
a)examen clinic general;
b)examen antropometric;
c)examen optometric minim, conform competenţelor;
d)examen stomatologic.
(3)Dacă medicul apreciază ca fiind necesar, se efectuează prin reţeaua sanitară publică analize de laborator, examene de specialitate şi explorări funcţionale pentru depistarea unor eventuale afecţiuni medicale sau deficienţe motorii, senzoriale ori neuropsihice.
(4)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (3) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(5)Consulturile medicale şi conduita terapeutică se consemnează în fişa medicală.
Art. 21
(1)În cazul persoanelor private de libertate majore se realizează în trimestrul al patrulea bilanţul medical periodic.
(2)Bilanţul medical prevăzut la alin. (1) se efectuează de personalul de specialitate medico-sanitar, în baza unui grafic de prezentare la cabinetul medical, pe zile şi camere, şi constă în examen clinic general, examen antropometric, măsurarea valorilor tensiunii arteriale, programarea pentru efectuarea unor examene de specialitate şi analize de laborator sau teste de screening pentru precizarea diagnosticului, reevaluarea stării de sănătate şi a aptitudinii de muncă, atât în reţeaua sanitară proprie Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cât şi, după caz, în reţeaua sanitară publică.
(3)Contravaloarea examinărilor şi investigaţiilor prevăzute la alin. (2) este suportată din FNUASS, dacă acestea sunt prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia. Partea de contribuţie personală pentru aceste servicii sau, după caz, contravaloarea serviciilor neacoperite de FNUASS este asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)Persoanele private de libertate pot solicita în scris efectuarea de investigaţii şi consulturi medicale suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (2). Pentru realizarea acestora trebuie avute în vedere recomandările atât ale medicului curant, cât şi ale unităţii sanitare care realizează investigaţiile şi consulturile suplimentare. Dacă persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi de medicul-şef.
(5)Contravaloarea investigaţiilor şi a consulturilor medicale prevăzute la alin. (4) se suportă din fondurile băneşti ale persoanelor private de libertate.
Art. 22
(1)Vaccinarea în vederea prevenirii patologiilor cu caracter infecţios se efectuează cu respectarea strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie, a modului de administrare, a contraindicaţiilor, a modului de asociere cu alte vaccinuri, a păstrării corecte şi, după caz, în funcţie de prevederile sanitare naţionale privind vaccinarea.
(2)Evidenţa vaccinărilor persoanelor private de libertate se realizează în registrul unic de vaccinări.
(3)Vaccinarea impusă de existenţa unor focare sau de alte situaţii epidemiologice cu risc se realizează la indicaţia medicilor epidemiologi, în conformitate cu legislaţia sanitară în vigoare.
(4)Alte vaccinări se realizează în campaniile organizate conform Programului naţional de vaccinare al Ministerului Sănătăţii.
SUBSECŢIUNEA 4:Paragraful 4 - Activităţi medicale curative, activităţi de îngrijiri paliative şi măsuri medicale şi de consiliere şi informare
Art. 23
(1)Serviciile medicale curative se asigură în programul stabilit de medicul-şef, cu excepţia cazurilor care reprezintă urgenţe medico-chirurgicale, când asistenţa medicală se acordă de îndată.
(2)Consultaţiile se acordă de către medici de medicină generală sau medicină de familie. În lipsa acestora, personalul de specialitate medico-sanitar cu pregătire medie aflat în serviciu acordă asistenţă medicală, în limita competenţelor profesionale, cu respectarea dreptului la asistenţă medicală al persoanelor private de libertate, conform legislaţiei execuţional-penale, precum şi normelor şi recomandărilor privind regulile europene şi internaţionale în materie, finanţarea acestora fiind asigurată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)În cazul acordării serviciilor medicale curative ale căror costuri sunt suportate din FNUASS, modalităţile de decontare a acestora se stabilesc prin Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele metodologice de aplicare a acestuia.
Art. 24
(1)Persoanele private de libertate se prezintă la cabinetul medical, după cum urmează:
a)în caz de urgenţă medico-chirurgicală, dacă, din punct de vedere medical, este posibilă deplasarea;
b)conform condicii de prezentare completate de supraveghetorul din cadrul secţiei de deţinere, în baza solicitărilor scrise ale persoanelor private de libertate şi înaintate cu ocazia apelului de dimineaţă. În acest context, pentru evaluarea situaţiei medicale a efectivelor de deţinuţi, personalul de specialitate medico-sanitar este prezent la apelul de dimineaţă, de două ori pe săptămână, prin rotaţie, pe diferite secţii de deţinere;
c)ca urmare a solicitărilor verbale datorate unor acuze de boală, primite pe parcursul zilei sau nopţii, din partea persoanelor private de libertate;
d)pentru administrarea tratamentului;
e)conform programării efectuate de medicul curant sau medicul-şef, pentru evaluări medicale sau pentru alte activităţi de consiliere sau suport;
f)pentru alte activităţi medicale specifice, prevăzute de legislaţia execuţional-penală.
(2)Stabilirea programului zilnic de consultaţii se face de către personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu, în funcţie de activităţile care trebuie desfăşurate, iar prezentarea se realizează respectându-se criteriile de separaţiune.
(3)Se pot realiza şi evaluări ale situaţiei medicale la camera de deţinere sau la camerele de infirmerie, în cazul în care persoanele private de libertate au afecţiuni apărute subit ca urmare a unui eveniment medico-chirurgical imprevizibil, a bolilor cronice sau cronice acutizate care fac imposibilă prezentarea la cabinetul medical sau în situaţii deosebite specifice sistemului administraţiei penitenciare, în vederea iniţierii sau, după caz, dispunerii unor măsuri medicale.
(4)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile depistate cu ocazia primirii, inclusiv prin transfer, în urma bilanţului medical periodic sau prin examinări curente sunt luate în evidenţă de cabinetul medical şi li se asigură tratamentul şi regimul alimentar recomandate. Recomandarea de regim alimentar poate fi făcută de medicul curant din locul de deţinere sau, pentru o perioadă determinată, de medicul specialist din ambulatoriu sau din cadrul unităţii sanitare cu paturi.
(5)Persoanele private de libertate cu boli cronice netransmisibile sau transmisibile, acute şi/sau cronice, care au recomandare de regim alimentar sunt înscrise în ordine alfabetică într-un tabel avizat de medicul locului de deţinere şi aprobat de directorul locului de deţinere, care cuprinde datele de identificare, regimul alimentar pe care acestea îl primesc şi perioada de timp pentru care este recomandat.
(6)Tabelul prevăzut la alin. (5) se întocmeşte şi se actualizează lunar, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(7)Cazurile în care faţă de persoanele private de libertate s-a dispus prin hotărâre judecătorească definitivă măsura de siguranţă a obligării la tratament medical sunt aduse la cunoştinţa personalului de specialitate medico-sanitar prin grija structurii evidenţă deţinuţi. După încunoştinţare, personalul de specialitate medico-sanitar ia măsurile necesare pentru luarea în evidenţă şi dispensarizarea acestor persoane.
(8)Medicul-şef programează examinarea bolnavilor cronici, completând în mod corespunzător orarul lunar de consultaţii.
Art. 25
(1)Fiecare consultaţie se înscrie în ordine cronologică în Registrul de consultaţii şi tratament, menţionându-se numele, prenumele, vârsta, camera de deţinere, diagnosticul stabilit sau, după caz, precizarea simptomatologiei când examinarea medicală este realizată de asistenţii medicali, precum şi recomandările formulate. Persoana privată de libertate este informată de personalul de specialitate medico-sanitar, sub semnătură, cu privire la aspectele menţionate în registru în urma consultaţiei şi semnează pentru primirea tratamentului. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(2)În cazul în care se constată că persoana privată de libertate nu poate desfăşura activităţi lucrative din cauza situaţiei sale medicale, personalul de specialitate medico-sanitar poate recomanda efectuarea unor analize sau examene de specialitate, internare în infirmerie, într-un penitenciar-spital sau, după caz, spital aparţinând reţelei sanitare publice. Aceste aspecte sunt consemnate în registrul prevăzut la alin. (1). Scutirile medicale sunt consemnate de către medic în fişa medicală şi în registrul prevăzut la alin. (1).
(3)Cu prilejul consultaţiei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personală de sănătate, prognosticul evolutiv, investigaţiile necesare, precum şi cu privire la condiţiile terapeutice.
(4)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze o intervenţie medicală sau continuarea actului medical, asumându-şi în scris răspunderea pentru această decizie. Persoana privată de libertate este informată cu privire la consecinţele medicale ale refuzului intervenţiei sau întreruperii actului medical, aspect consemnat în fişa medicală sau, după caz, în procesul-verbal întocmit în cazul refuzului de semnătură.
(5)Refuzul prevăzut la alin. (4) este consemnat, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de consultaţii şi tratament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa medicală.
Art. 26
(1)Se înscriu obligatoriu în fişa medicală cazurile noi de îmbolnăvire, incapacitatea temporară de muncă, regimurile alimentare acordate, fiecare prescriere a tratamentului conform prescripţiilor medicale, electronice, cu regim special pentru substanţele şi preparatele psihotrope şi stupefiante sau orice altă formă de prescripţie medicală, modificările apărute în starea de sănătate sau în ceea ce priveşte capacitatea de muncă, internările în infirmerie şi internările în spitale.
(2)Codificarea cazurilor de îmbolnăvire se realizează potrivit sistemelor de codificare utilizate de Ministerul Sănătăţii, numai în situaţiile când se precizează diagnosticul unei noi îmbolnăviri. Dacă se constată mai multe afecţiuni, se codifică fiecare în parte.
(3)Evidenţa tuturor bolnavilor cronic se ţine în Registrul evidenţă bolnavi cronic, care cuprinde informaţii referitoare la bolnavii cronic care necesită supraveghere medicală, în ordinea luării în evidenţă, cu consemnarea diagnosticului pe grupe de afecţiuni medicale, ritmicitatea controalelor periodice, aptitudinea de muncă, data luării în evidenţă, data şi motivul scoaterii din evidenţă.
(4)În anexa la registrul prevăzut la alin. (3) se centralizează numeric şi defalcat afecţiunile medicale cronice ale bolnavilor cronic pentru statistica tipurilor de afecţiuni medicale cronice existente în locul de deţinere.
Art. 27
(1)Efectuarea tratamentelor injectabile şi a pansamentelor este evidenţiată în Registrul de tratamente injectabile şi pansament, în care persoanele private de libertate semnează pentru fiecare procedură medicală efectuată. Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament injectabil şi efectuarea unui pansament, dar personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei private de libertate consecinţele unui asemenea refuz asupra stării de sănătate.
(2)Refuzul prevăzut la alin. (1) şi informarea privind consecinţele refuzului sunt consemnate, sub semnătura persoanei private de libertate, în Registrul de tratamente injectabile şi pansament. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate. Procesul-verbal se ataşează la fişa medicală.
Art. 28
(1)La nivelul cabinetului medical al locului de deţinere, inclusiv în cazul cabinetelor din penitenciarele-spital, există două tipuri de aparate cu produse farmaceutice, necesare asigurării asistenţei medicale persoanelor private de libertate, după cum urmează:
a)aparatul pentru cazuri de urgenţă - folosit doar în cazurile de urgenţă medico-chirurgicală, diagnosticate ca atare. Acesta cuprinde medicamente compensate şi necompensate, în cantităţile minime necesare asigurării urgenţelor medico-chirurgicale, conform baremului stabilit în anexa nr. 2;
b)aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical - specific pentru asigurarea asistenţei medicale zilnice acordate la cererea persoanelor private de libertate sau ori de câte ori este necesar pentru asigurarea nevoilor în activitatea medicală curentă de la nivelul cabinetelor medicale din locurile de deţinere, respectiv penitenciare-spital. Acesta conţine, conform anexei nr. 3, materiale sanitare şi medicamente ce nu se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală sau a prescripţiei cu regim special pentru preparate psihotrope şi stupefiante.
(2)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul pentru cazuri de urgenţă se asigură de către penitenciarul-spital coordonator din veniturile proprii încasate ca urmare a furnizării de servicii medicale de asistenţă primară, în baza contractului încheiat de penitenciarul-spital coordonator cu CASAOPSNAJ, fiind transferate cabinetului medical, pe bază de aviz, sub coordonarea medicului-şef sau a înlocuitorului acestuia. Completarea acestui aparat cu medicamente şi materiale sanitare se realizează din oficina locală de distribuţie, în baza condicii de prescripţie aparat, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere. În cazul imposibilităţii asigurării aparatului din venituri proprii, necesarul de medicamente şi materiale sanitare se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(3)Lista medicamentelor şi materialelor sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical de la locurile de deţinere este întocmită de medicul-şef sau, după caz, de directorul adjunct pe probleme medicale pentru cabinetele din penitenciarul-spital, împreună cu personalul de specialitate medico-sanitar implicat, pornind de la aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare prevăzut în anexa nr. 3, cantităţile fiind stabilite în funcţie de consumul zilnic, cazuistică, adresabilitate, numărul persoanelor private de libertate de la nivelul fiecărui loc de deţinere, şi se actualizează anual, precum şi ori de câte ori este nevoie.
(4)Medicamentele şi materialele sanitare din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical se asigură din fondurile aprobate cu această destinaţie de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere. Completarea medicaţiei şi a materialelor sanitare din acest aparat se realizează în funcţie de consumul zilnic, pe baza condicii de prescripţie medicală, întocmită de către asistentul medical aflat în serviciu, cu avizul medicului locului de deţinere sau, după caz, cu avizul medicului şef secţie.
(5)În situaţii de risc epidemiologic, epidemii, pandemii sau când asigurarea imediată a medicaţiei în condiţiile sistemului de asigurări sociale de sănătate este imposibilă, iar viaţa sau sănătatea persoanelor private de libertate este pusă în pericol, se asigură, prin fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, tratamentul necesar, inclusiv vitamine sau suplimente alimentare, dacă acestea sunt recomandate în schemele de tratament sau în protocoalele terapeutice.
(6)Persoana privată de libertate semnează pentru primirea medicaţiei în Registrul de consultaţii şi tratament, iar în cazul în care medicaţia aflată în dotarea aparatelor prevăzute la alin. (1) nu acoperă necesităţile asigurării asistenţei medicale sau nu intră în categoria medicamentelor care se acordă în baza prescripţiei medicale electronice pentru medicamente cu şi fără contribuţie personală, medicul locului de deţinere întocmeşte o prescripţie şi un referat de necesitate pentru asigurarea schemei de tratament necesar afecţiunilor medicale ale pacientului. Schema de tratament solicitată reprezintă medicaţie personală pacient şi este eliberată de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere, iar contravaloarea acesteia se asigură de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(7)În cazul persoanelor private de libertate cu afecţiuni cronice, medicul locului de deţinere sau, după caz, medicul care realizează consultul prescrie o medicaţie conform normelor metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi a protocoalelor terapeutice, care se eliberează de farmacia comunitară care se află în relaţie contractuală cu administraţia locului de deţinere. Contravaloarea consultaţiei şi a medicaţiei prescrise pentru bolnavii cronic care nu poate fi asigurată prin sistemul de asigurări sociale de sănătate se asigură cu fonduri de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(8)Medicaţia prevăzută la alin. (7) se eliberează pentru maximum o lună, prin intermediul cabinetului medical, persoanelor în cauză. Persoanele private de libertate semnează pentru primirea tratamentului în Registrul de administrare tratamente prescrise pe reţete.
(9)Prescrierea, eliberarea, păstrarea şi administrarea medicamentelor care conţin substanţe stupefiante, sedative sau narcotice se realizează cu respectarea legislaţiei în vigoare. Administrarea acestor medicamente se face numai sub directă observare de către personalul de specialitate medico-sanitar în cabinetul medical sau în locuri special destinate.
(10)Dacă există indicii temeinice că unele persoane private de libertate nu respectă conduita terapeutică recomandată, folosind medicaţia primită pentru a-şi pune viaţa în pericol sau în alte scopuri, se recomandă administrarea tratamentului sub strictă supraveghere.
(11)În cazurile de nerespectare a conduitei terapeutice prevăzute la alin. (10), se dispune de urgenţă reevaluarea de specialitate, în vederea stabilirii necesităţii tratamentului, sau reevaluarea schemei de tratament. Reluarea administrării tratamentului de orice natură se realizează numai sub strictă supraveghere.
Art. 29
(1)Rezultatele investigaţiilor de laborator, paraclinice sau de înaltă performanţă, precum şi ale examenelor de specialitate efectuate pentru stabilirea diagnosticului se înscriu în fişa medicală sau, după caz, se anexează la aceasta. În toate cazurile se face menţiune despre data şi unitatea sanitară în cadrul căreia au fost efectuate.
(2)În urma rezultatelor investigaţiilor şi examenelor de specialitate prevăzute la alin. (1), persoanele private de libertate primesc, la indicaţia medicului, regim alimentar corespunzător afecţiunilor medicale, iar durata acestuia este stabilită de medicul locului de deţinere sau, după caz, de medicii specialişti, prin recomandare medicală, în funcţie de evoluţia stării de sănătate şi de reevaluările medicale.
(3)Persoana privată de libertate poate solicita, contra cost, examinarea la locul de deţinere de către un alt medic din afara sistemului administraţiei penitenciare. Medicul trebuie să prezinte documente din care să reiasă că este membru al Colegiului Medicilor din România şi deţine aviz pentru exercitarea profesiei de medic valabil în anul curent. Tratamentul şi investigaţiile recomandate în cadrul acestui consult se asigură contra cost. Cheltuielile necesare asigurării tratamentului şi efectuării investigaţiilor recomandate în cadrul acestui consult sunt suportate de către persoana privată de libertate.
(4)Consultul şi recomandările medicului prevăzute la alin. (3) sunt consemnate în fişa medicală, împreună cu semnătura şi parafa proprie a medicului consultant şi cu menţiunea "consultaţie contra cost".
(5)Dacă la examenul medical se constată că persoana privată de libertate prezintă semne de violenţă sau declară că a fost supusă la rele tratamente, personalul de specialitate medico-sanitar consemnează în fişa medicală şi în Registrul de marcă traumatică cele constatate sau cele declarate, informând în scris directorul locului de deţinere şi procurorul, pentru dispunerea efectuării examinării sau expertizei medico-legale, după caz.
(6)În cazul prevăzut la alin. (5), persoana privată de libertate are dreptul să solicite în scris să fie sau să nu fie examinată de către un medic legist sau, contra cost, de un alt medic cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar. În situaţia în care persoana privată de libertate nu ştie să scrie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administraţiei penitenciarului oferă sprijin în acest sens.
(7)Stabilirea naturii leziunilor traumatice şi a legăturii de cauzalitate este de competenţa medicului legist.
Art. 30
(1)Personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a informa verbal agentul responsabil pentru însoţirea persoanelor private de libertate la cabinetul medical cu privire la acordarea unei scutiri medicale sau despre situaţia incapacităţii temporare de muncă.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), agentul raportează de îndată şefului secţiei în cadrul căreia este cazată persoana privată de libertate despre situaţiile de scutire medicală sau incapacitate temporară de muncă a persoanelor private de libertate prezentate la cabinet.
Art. 31
Îngrijirea paliativă şi îngrijirile terminale pentru persoanele private de libertate sunt asigurate prin internarea atât în penitenciarele-spital, cât şi în spitalele din reţeaua sanitară publică, conform legislaţiei sanitare în vigoare.
Art. 32
(1)La primirea în locul de deţinere, cu ocazia efectuării triajului epidemiologic, persoana privată de libertate este informată cu privire la modul de acordare a asistenţei medicale curative, profilactice şi de urgenţă, precum şi cu privire la asistenţa specifică disponibilă în cazul persoanelor private de libertate cu istoric de consum de droguri. Aceste informaţii sunt furnizate pe tot parcursul privării de libertate, cu ocazia activităţilor de educaţie pentru sănătate.
(2)Dacă la primirea în locul de deţinere persoana privată de libertate cu istoric de consum de droguri declară că este inclusă într-un program de asistenţă medicală cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul acesteia la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi asigurării continuităţii tratamentului.
Art. 33
Evaluarea persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri este realizată de către o echipă multidisciplinară care asigură asistenţa medicală şi psihologică.
Art. 34
În urma evaluării prevăzute la art. 33, se întocmeşte un raport de evaluare şi se stabileşte un program integrat de sprijin care cuprinde un plan individual de asistenţă. Programul integrat de asistenţă este prezentat persoanei private de libertate cu istoric de consum de droguri în vederea semnării unui acord de includere în program.
Art. 35
Dacă în urma examenului medical efectuat unei persoane private de libertate cu istoric de consum de droguri aflate în custodia locului de deţinere se stabileşte necesitatea evaluării de specialitate pentru indicaţia de tratament substitutiv al dependenţei de opiacee, personalul de specialitate medico-sanitar solicită transferul la un penitenciar-spital cu structură specializată, în vederea internării şi iniţierii tratamentului. După externare, faza de menţinere a tratamentului substitutiv al dependenţei de opiacee se realizează prin intermediul cabinetului medical al locului de deţinere.
Art. 36
În cazul în care se constată situaţii de urgenţă medico-chirurgicale, precum sevraj complicat, supradoză, afecţiuni asociate complicate, personalul care ia cunoştinţă de situaţia persoanei în cauză anunţă de îndată personalul de specialitate medico-sanitar, în vederea dispunerii măsurilor medicale specifice. Pentru situaţiile care depăşesc competenţa profesională a personalului de specialitate medico-sanitară se apelează la sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112 sau, după caz, se anunţă de îndată conducerea locului de deţinere, în vederea asigurării mijlocului de transport şi a escortei necesare pentru prezentarea la unităţi specializate de urgenţă sau unităţi care au structuri de primire a urgenţelor, organizate în acest scop.
Art. 37
(1)Când persoana privată de libertate inclusă într-un program de asistenţă cu tratament substitutiv al dependenţei de opiacee este transferată într-un alt loc de deţinere sau este pusă în libertate, se fac demersuri în vederea asigurării continuării tratamentului, prin colaborare între locurile de deţinere, respectiv între locurile de deţinere şi reţeaua naţională de centre de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul minorilor. În cazul în care minorul este pus în libertate, este notificată de urgenţă direcţia judeţeană de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la domiciliul minorului.
Art. 38
Pentru prevenirea efectelor consumului de droguri sunt luate măsuri de organizare a următoarelor tipuri de activităţi:
a)furnizarea, la primirea în locul de deţinere, a unor broşuri sau pliante conţinând informaţii generale cu privire la riscurile existente în cazul consumului de droguri, precum şi asistenţa specifică disponibilă în acest caz;
b)organizarea de acţiuni de informare şi educare privind riscurile consumului de droguri, precum şi ale infectării cu HIV, hepatită B, C şi D de către echipele multidisciplinare de asistenţă a consumatorilor;
c)organizarea unor activităţi specifice, cu participarea unor specialişti din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog, a altor instituţii publice specializate, precum şi a unor organizaţii neguvernamentale de profil;
d)organizarea de programe speciale de informare, educare, consiliere, prevenire a recidivelor pentru persoanele cu istoric de consum de droguri.
Art. 39
În cazul în care persoana privată de libertate a beneficiat de asistenţă medicală, tratament sau îngrijiri potrivit acestui capitol, la punerea în libertate i se eliberează un document care cuprinde informaţii referitoare la terapiile efectuate şi starea de sănătate.
SECŢIUNEA 5:Activităţi medicale de suport în vederea prezentării persoanelor private de libertate la comisii de specialitate şi procurării dispozitivelor medicale şi activităţi de planificare familială
Art. 40
(1)La solicitarea scrisă a persoanei private de libertate, în măsura în care este susţinută de documentaţie specifică, personalul de specialitate medico-sanitar în colaborare cu serviciul de asistenţă psihosocială efectuează demersuri în vederea întocmirii:
a)documentaţiei necesare prezentării persoanelor private de libertate la comisia de expertiză a capacităţii de muncă sau pentru revizuirea unei decizii a acestei comisii;
b)documentaţiei necesare prezentării la comisia de evaluare a persoanelor cu handicap în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap.
(2)În situaţia în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitate de a scrie, personalul administraţiei penitenciarului oferă sprijin în acest sens.
Art. 41
Decontarea cheltuielilor pentru serviciile medicale solicitate de către medicii specialişti din cadrul comisiilor de specialitate şi necesare întocmirii dosarului în vederea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap sau reevaluării gradului de handicap sau în vederea expertizării capacităţii de muncă se realizează conform prevederilor legale în vigoare.
Art. 42
(1)Procurarea dispozitivelor medicale se realizează în baza recomandării medicului specialist şi în conformitate cu prevederile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
(2)Contravaloarea contribuţiei personale pentru dispozitivele medicale este suportată de către beneficiar.
(3)Ochelarii de vedere şi bateriile pentru protezele auditive nu sunt suportate din FNUASS, contravaloarea acestora fiind suportată integral de solicitant. În caz de afectare gravă a stării de sănătate ce determină invaliditate, dacă persoanele private de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare, în înţelesul Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile sunt suportate de către administraţia locului de deţinere sau din alte surse, conform legii.
(4)În cazul în care persoana privată de libertate suferă un accident de muncă din culpa dovedită a personalului din sistemul administraţiei penitenciare ori din culpa dovedită a beneficiarului forţei de muncă, în urma cercetării accidentului de muncă, contravaloarea dispozitivelor medicale este suportată, după caz, de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, al beneficiarului forţei de muncă ori de către persoana privată de libertate, dacă aceasta este vinovată de producerea accidentului de muncă.
Art. 43
În cazul în care persoana privată de libertate solicită în scris efectuarea analizelor medicale necesare încheierii căsătoriei, acestea se realizează prin grija personalului de specialitate medico-sanitar al locului de deţinere, cheltuielile fiind suportate de solicitant. În cazul în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, personalul administraţiei locului de deţinere oferă sprijin în acest sens, caz în care se întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi şeful secţiei de deţinere din care provine persoana privată de libertate. Procesul-verbal se ataşează la fişa medicală.
SECŢIUNEA 6:Alte activităţi medicale de specialitate
Art. 44
(1)Asistenţa medicală de specialitate clinică se acordă:
a)prin consulturi programate în cadrul cabinetelor medicale din locurile de deţinere, al penitenciarelor-spital, în ambulatoriile integrate ale spitalelor aparţinând reţelei sanitare publice şi în alte unităţi sanitare de profil autorizate şi acreditate;
b)în urma încheierii unor contracte de prestări servicii medicale între un medic de specialitate cu drept de liberă practică din afara sistemului penitenciar şi locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor;
c)în baza protocoalelor de colaborare încheiate între unităţile sanitare autorizate şi acreditate din reţeaua sanitară publică şi locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(2)În locurile de deţinere, în funcţie de cazuistica locală, se pot efectua consultaţii de specialitate de către medici de diferite specialităţi clinice cu drept de liberă practică, în baza unor protocoale de colaborare sau contracte de prestări servicii medicale.
SECŢIUNEA 7:Asistenţa medicală dentară
Art. 45
(1)Serviciile de medicină dentară sunt acordate prin cabinetele de medicină dentară din cadrul locurilor de deţinere. În situaţia în care cazul medical excedează competenţei medicului stomatolog sau dacă în cadrul locului de deţinere nu poate fi asigurată asistenţa medicală dentară, se apelează la unităţi sanitare de profil aflate în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, unde, în condiţiile existenţei contractului de furnizare de servicii de medicină dentară cu casa de asigurări de sănătate, persoanele private de libertate pot beneficia de serviciile de medicină dentară preventivă şi tratamentele stomatologice stabilite în pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare a acestuia. Finanţarea acestora se realizează în conformitate cu prevederile privind modalităţile de plată pentru specialitatea medicină dentară, stipulate în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru, partea de contribuţie personală nedecontată de FNUASS fiind suportată de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(2)În cazul în care unităţile sanitare prevăzute la alin. (1) constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcţia masticatorie şi este necesară prestarea serviciilor de medicină dentară care depăşesc valoarea de contract stabilită la nivel naţional pentru medicii de medicină dentară, precum şi a serviciilor care nu sunt asigurate prin pachetul de servicii medicale de bază pentru medicina dentară, conform prevederilor Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi normelor metodologice de aplicare, cheltuielile necesare prestării acestor servicii se suportă de la bugetul de stat din bugetul locului de deţinere.
(3)În cazul în care asistenţa medicală dentară nu poate fi acordată potrivit dispoziţiilor alin. (1), pentru asigurarea asistenţei stomatologice persoanelor private de libertate, directorul locului de deţinere poate încheia contracte de prestări servicii cu medici stomatologi, în condiţiile stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)În cabinetele de medicină dentară din locurile de deţinere îşi pot desfăşura activitatea sub îndrumarea şi coordonarea medicului stomatolog şi asistenţi de medicină generală cu competenţe, atestate sau cursuri de perfecţionare în stomatologie.
(5)În locurile de deţinere se pot organiza, pe lângă cabinetele de medicină dentară, laboratoare de tehnică dentară încadrate cu tehnician dentar sau se pot încheia contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului administraţiei penitenciare, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(6)Orice alt tratament de medicină dentară suplimentar faţă de cele asigurate prin grija locului de deţinere, solicitat de persoanele private de libertate, se efectuează contra cost.
(7)Pe durata privării de libertate se desfăşoară activităţi de educaţie sanitară, consemnate într-un registru special înfiinţat în care persoana privată de libertate ia cunoştinţă despre acestea sub semnătură proprie. În cazul în care persoana privată de libertate se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens care se ataşează la fişa medicală.
Art. 46
(1)Persoanele private de libertate care au nevoie de efectuarea unor lucrări protetice decontate parţial din FNUASS pot solicita să fie transferate, pe baza unei programări prealabile, într-un loc de deţinere dotat cu laborator de tehnică dentară.
(2)În vederea asigurării accesului persoanelor private de libertate la servicii de tehnică dentară, locurile de deţinere în cadrul cărora nu sunt organizate laboratoare de tehnică dentară pot încheia, în condiţiile legii, contracte de colaborare cu laboratoare de tehnică dentară din afara sistemului penitenciar. Contravaloarea contribuţiei personale pentru tratamentele protetice se suportă de către persoana privată de libertate.
(3)În cazul persoanelor private de libertate fără mijloace băneşti, în înţelesul Legii nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acoperirea contravalorii tratamentului protetic şi numai atunci când un medic stomatolog din sistemul penitenciar sau, după caz, din reţeaua sanitară publică constată că persoana privată de libertate are afectată grav funcţia masticatorie în perioada detenţiei, locul de deţinere, în funcţie de prevederile legale în vigoare, suportă acoperirea contravalorii de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
(4)În cazul în care tratamentul protetic este necesar ca urmare a unui accident de muncă într-o activitate la care a fost repartizată persoana privată de libertate sau din culpa dovedită a personalului locului de deţinere, contravaloarea acestuia se suportă de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
Art. 47
Medicul stomatolog are următoarele atribuţii:
a)stabileşte obligatoriu formula dentară la primirea în locul de deţinere şi o consemnează în fişa medicală a persoanei private de libertate;
b)consemnează în fişa medicală consultaţiile şi tratamentele dentare efectuate;
c)coordonează efectuarea lucrărilor protetice în laboratorul de tehnică dentară al locului de deţinere sau colaborează cu un laborator de tehnică dentară din afara sistemului penitenciar;
d)sprijină locurile de deţinere care nu au medic stomatolog angajat sau cu contract de prestări servicii, în vederea acordării consulturilor stomatologice necesare persoanelor private de libertate;
e)întocmeşte necesarul privind dotarea cu aparatură şi echipamente medicale, instrumentar, echipamente de protecţie, medicamente şi materiale sanitare pentru trusa de urgenţă, conform deciziei Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, substanţe anestezice şi alte materiale stomatologice necesare activităţii uzuale;
f)întocmeşte devizul pentru eventuala plată a serviciului furnizat.
Art. 48
(1)Prezentarea la consultaţie se face conform programării întocmite de medicul stomatolog, cu excepţia cazurilor urgente, când asistenţa de specialitate se acordă de îndată.
(2)La nivelul fiecărui cabinet de medicină dentară se înfiinţează câte un barem minimal de urgenţă, conform deciziei Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Stomatologi din România, şi un barem specific, în funcţie de cazuistică şi de specificul medicinei dentare acordate în sistemul penitenciar, având ca reper şi anexele aferente baremelor de medicamente din prezentul ordin.
(3)Medicii stomatologi care au încheiat contract cu casa de asigurări de sănătate prescriu pentru afecţiunile stomatologice ale persoanelor private de libertate prescripţii medicale pentru medicamente cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile stabilite în Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi în normele de aplicare a acestuia.
(4)Dotarea cu aparatură şi echipamente medicale şi cu necesarul de produse pentru asigurarea asistenţei stomatologice se asigură atât din venituri proprii obţinute de la casa de asigurări de sănătate, cât şi prin completare sau ca sursă principală de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere sau din alte surse.
(5)Persoanele aflate în situaţia de urgenţă chirurgicală oro-maxilo-facială sunt transportate la cea mai apropiată unitate sanitară cu serviciu în specialitatea chirurgie orală şi maxilo-facială.
SECŢIUNEA 8:Activitatea farmaceutică
Art. 49
(1)Persoanele private de libertate beneficiază gratuit de medicamente şi materiale sanitare, necesare în funcţie de patologia şi adresabilitatea acestora la cabinetul medical, după cum urmează:
a)din aparatul de medicamente şi materiale sanitare necesare cabinetului medical, asigurat prin fonduri de la bugetul de stat;
b)prin achiziţie cu fonduri de la bugetul de stat, în baza referatelor de necesitate întocmite de cabinetul medical;
c)din aparatul de urgenţă, asigurat prin veniturile proprii obţinute de la CASAOPSNAJ ca urmare a prestării serviciilor medicale;
d)din FNUASS, în baza prescripţiilor medicale electronice sau a prescripţiilor medicale cu regim special.
(2)În cazul modalităţii de prescriere a medicamentelor cu şi fără contribuţie personală, medicii prescriu medicamentele sub forma denumirii comune internaţionale, iar în cazurile justificate medical, precum şi în cazul produselor biologice şi al medicamentelor ce fac obiectul contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat prescrierea se face pe denumirea comercială, cu precizarea pe prescripţie şi a denumirii comune internaţionale corespunzătoare.
(3)La recomandarea medicilor din alte specialităţi a unui tratament cu produse ce nu se află în listele de medicamente compensate din FNUASS sau produse care sunt prevăzute în legislaţia Ministerului Sănătăţii în categoria suplimentelor alimentare, medicul locului de deţinere are obligaţia efectuării demersurilor necesare în vederea respectării acestor recomandări. Procurarea tratamentului se realizează în baza unui referat de necesitate înaintat sectorului economico-administrativ pentru achiziţie, iar cheltuielile aferente sunt asigurate de la bugetul de stat din bugetul fiecărui loc de deţinere.
(4)Tratamentul prescris fiecărei persoane private de libertate de medicul locului de deţinere şi eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea şi recepţia medicamentelor, direct în cabinetul locului de deţinere, cu statut de medicaţie prin prescripţie individuală pentru tratarea afecţiunilor cronice. Tratamentul se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului locului de deţinere.
Art. 50
La recomandarea medicului locului de deţinere sau a medicului specialist, persoanei private de libertate i se poate aproba solicitarea de asigurare, din fondurile proprii, a acelor medicamente, produse naturiste sau suplimente alimentare care, conform prevederilor legale în vigoare, nu sunt asigurate de locul de deţinere.
Art. 51
Necesarul anual de medicamente şi materiale sanitare se întocmeşte de medicul-şef în colaborare cu personalul de specialitate medico-sanitar, în funcţie de patologia şi adresabilitatea persoanelor private de libertate.
Art. 52
(1)Asistenţii medicali sunt obligaţi să efectueze recapitulaţiile zilnice sau, în caz de consum, ale cantităţilor de produse necesare consulturilor medicale, în vederea predării produselor farmaceutice de la o tură la alta şi a completării ulterioare a baremelor stabilite în anexele la prezentul ordin.
(2)Completarea baremelor cu medicamente se face în funcţie de consumul acestora, ca urmare a administrării medicaţiei în timpul consultaţiilor acordate persoanelor private de libertate, în baza condicii de prescripţii medicale, întocmită de asistentul medical aflat în serviciu şi contrasemnată de medicul locului de deţinere, fiind prezentată asistentului de farmacie.
Art. 53
(1)Medicamentele cu prescripţie medicală sunt gestionate şi eliberate de farmacist, respectiv de medicul-şef al locului de deţinere sau de înlocuitorul acestuia.
(2)Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie preia condica de prescripţii medicale şi eliberează medicamentele, în condiţiile legii, conform necesarului menţionat.
(3)Asistentul medical în serviciu semnează condica pentru primirea medicaţiei eliberate de asistentul de farmacie.
(4)Farmacistul sau, după caz, asistentul de farmacie sprijină activitatea cabinetului medical în gestionarea produselor farmaceutice, verifică starea şi valabilitatea stocurilor, informează medicul-şef despre situaţia stocurilor de medicamente în vederea întocmirii necesarului de produse şi a demarării demersurilor pentru achiziţia de medicamente şi materiale sanitare prin colaborare cu departamentele responsabile.