Capitolul vi - Asistenţa medicală pentru cazuri speciale - Ordinul 3363/2022 4858/C/3363 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 1133

În vigoare
Versiune de la: 24 Noiembrie 2022
CAPITOLUL VI:Asistenţa medicală pentru cazuri speciale
SECŢIUNEA 1:Asistenţa medicală prin internare în infirmerie
Art. 86
(1)În fiecare loc de deţinere funcţionează o infirmerie formată din camere separate, cu circuite funcţionale distincte, având paturi la un singur rând, pentru internarea bolnavilor care necesită supraveghere medicală.
(2)Internarea şi externarea bolnavilor din infirmerie se fac numai la indicaţia medicului, cu excepţia refuzului de hrană.
(3)Internarea se consemnează în Registrul de internări. Medicul are obligaţia de a completa, la internare, fişa de internare în infirmerie.
(4)În zilele lucrătoare, persoanele private de libertate internate în infirmerie sunt consultate zilnic de medic, evoluţia bolii fiind menţionată în fişa de internare în infirmerie.
(5)În zilele de sâmbătă, duminică ori în zilele de sărbători legale, persoanele private de libertate internate în infirmerie sunt evaluate şi îngrijite conform recomandărilor şi în limita competenţelor de către asistenţii medicali, care administrează tratamentele sub directă observare.
(6)Prescrierea medicamentelor pentru persoanele private de libertate internate în infirmerie se consemnează în fişa de internare în infirmerie, acestea semnând în fişă pentru primirea medicaţiei la externare.
(7)Pentru zilele de sâmbătă, duminică şi în zilele de sărbători legale, medicaţia poate fi prescrisă pentru 72 de ore.
(8)Persoanele private de libertate au dreptul să refuze un tratament, sub semnătură, în fişa de internare în infirmerie. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa de internare în infirmerie.
(9)Acordarea regimului alimentar se stabileşte în funcţie de afecţiune, conform recomandărilor medicului curant sau, după caz, ale medicului specialist şi normelor legale în vigoare privind drepturile de hrană ale persoanelor private de libertate.
Art. 87
Epicriza întocmită la externarea din infirmerie este trecută în fişa medicală. Fişele de internare în infirmerie se păstrează la cabinetul medical îndosariate cronologic.
SECŢIUNEA 2:Asistenţa medicală a persoanelor aflate în refuz de hrană
Art. 88
(1)În cazul în care persoana privată de libertate refuză să primească hrana, personalul de specialitate medico-sanitar al locului de deţinere explică persoanei în cauză consecinţele deciziei sale asupra stării de sănătate.
(2)În cazul în care persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, aceasta este examinată de personalul de specialitate medico-sanitar, rezultatele consemnându-se în formularul specific procedurii refuzului de hrană şi în Registrul refuz de hrană.
(3)Dacă persoana privată de libertate renunţă la hotărârea de a refuza hrana, personalul de specialitate medico-sanitar face menţiunea despre aceasta în formularul specific prevăzut la alin. (2).
Art. 89
(1)Persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană este cazată într-o cameră de refuz de hrană special destinată sau, după caz, în infirmerie, potrivit legii.
(2)Din ziua intrării în refuz de hrană, medicul examinează persoana privată de libertate zilnic şi ori de câte ori este necesar, consemnând evoluţia stării de sănătate în fişa medicală şi în Registrul refuz de hrană.
Art. 90
(1)Toate manevrele medicale pentru refacerea stării de sănătate a persoanelor private de libertate aflate în refuz de hrană se efectuează cu acordul acestora, dacă sunt conştiente.
(2)În situaţia în care starea sănătăţii se agravează din cauza refuzului de hrană sau a unor afecţiuni preexistente, persoana privată de libertate este transferată ori, după caz, internată într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică.
Art. 91
(1)Dacă în urma consultului clinic şi, după caz, a rezultatelor examenelor de laborator medicul constată că persoana privată de libertate aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte, în trei exemplare, un proces-verbal de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului locului de deţinere şi judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Un exemplar al procesului-verbal se ataşează la fişa medicală a persoanei private de libertate.
(2)Refuzul persoanei private de libertate de a se supune consultului clinic şi, după caz, examenelor de laborator se consideră încetare a refuzului de hrană, acesta fiind constatat de medicul locului de deţinere şi consemnat într-un proces-verbal întocmit de acesta şi semnat de către şeful secţiei.
SECŢIUNEA 3:Asistenţa medicală în caz de transfer
Art. 92
Persoanelor private de libertate sosite în locul de deţinere prin transfer, imediat după identificare şi percheziţie, li se aplică măsurile prevăzute la depunerea în sistemul administraţiei penitenciare.
Art. 93
(1)În vederea transferării într-un alt loc de deţinere, structura evidenţă deţinuţi prezintă cabinetului medical, cu cel puţin 24 de ore înainte de data transferului, tabelul nominal cu persoanele private de libertate ce urmează a fi transferate.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt examinate clinic, iar constatările examenului şi diagnosticul se consemnează în fişa medicală.
(3)Fişa medicală însoţeşte persoana privată de libertate, făcând parte integrantă din dosarul individual al acesteia.
Art. 94
În cazul persoanelor private de libertate care sunt contacţi cu bolnavi de o afecţiune infectocontagioasă, cu risc epidemiologic ridicat, decizia privind transferarea într-un alt loc de deţinere se ia numai după clarificarea situaţiei medicale.
Art. 95
Transferul nu se efectuează în situaţia în care locul de deţinere sau persoanele private de libertate sunt în carantină medicală instituită ca urmare a unei situaţii de risc epidemiologic, se află în perioada de carantină şi observare sau în cazul în care transferul pune în pericol sănătatea acestora. Prin excepţie, persoanele private de libertate sunt transferate dacă se află într-o situaţie de urgenţă medico-chirurgicală care impune internarea într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică sau într-un penitenciar-spital.
Art. 96
(1)Persoanele private de libertate aflate în transferul temporar între locurile de deţinere beneficiază de asistenţă medicală în aceleaşi condiţii ca cele din locul de deţinere în care se efectuează tranzitul, personalul de specialitate medico-sanitar având acces la fişa medicală a acestora în vederea cunoaşterii stării de sănătate.
(2)Pe durata tranzitului, persoanele private de libertate sunt alocate la regimurile alimentare recomandate şi pot fi internate dacă starea de sănătate o impune în infirmeria locului de deţinere ori, după caz, într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică sau într-un penitenciar-spital, cu aprobarea acestor unităţi sanitare.
(3)Pe timpul tranzitului sunt respectate măsurile de igienă individuală şi colectivă.
Art. 97
(1)Persoanelor private de libertate care sunt transferate în alte locuri de deţinere şi care urmează un tratament prescris anterior li se asigură medicaţia pe perioada transferului.
(2)Coletul cu dosarele individuale este însoţit de un tabel-anexă ce cuprinde numele persoanelor private de libertate transferate aflate sub medicaţie, medicamentele sigilate într-un plic, precum şi modul de administrare a acestora.
(3)Personalul de specialitate medico-sanitar administrează atât tratamentul prevăzut la alin. (1), cât şi, după caz, medicaţie pentru afecţiuni acute, subacute sau cronice conform prevederilor prezentului ordin.
Art. 98
Persoanele private de libertate cu afecţiuni infectocontagioase cu risc epidemiologic sunt transferate în vederea internării într-un penitenciar-spital sau într-o unitate spitalicească din reţeaua sanitară publică, cu transport sanitar sau alte mijloace de transport individual, care să poată asigura izolarea din punct de vedere respirator a pacientului, cu respectarea măsurilor de protecţie epidemiologică.
Art. 99
(1)Transferul persoanelor private de libertate a căror stare de sănătate poate fi pusă în pericol de condiţiile transportului în comun prin cursele regulate ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se face, la recomandarea scrisă a medicului, numai cu mijloace de transport corespunzătoare stării de sănătate.
(2)În sensul alin. (1), prin mijloace de transport corespunzătoare stării de sănătate se înţelege mijloace de transport sanitar asistat medical din reţeaua sanitară publică sau mijloace de transport ale locului de deţinere, care să asigure prim ajutor în caz de agravare a stării de sănătate.
SECŢIUNEA 4:Asistenţa medicală în timpul executării sancţiunii disciplinare cu izolarea
Art. 100
Persoanele private de libertate care execută sancţiunea disciplinară cu izolarea continuă să primească asistenţă medicală, iar tratamentele pentru afecţiunile cronice de care suferă vor fi administrate sub directă observare pe durata executării sancţiunii disciplinare.
Art. 101
Personalul medical consultă zilnic la cabinetul medical persoanele private de libertate aflate în executarea sancţiunii disciplinare cu izolarea, propunând conducerii locului de deţinere întreruperea, până la îmbunătăţirea stării de sănătate, a executării sancţiunii disciplinare în cazul în care evoluţia stării de sănătate a acestora o impune.
Art. 102
Asistenţa medicală se acordă potrivit legii şi în cazul executării oricăror alte tipuri de sancţiuni disciplinare.
SECŢIUNEA 5:Recoltarea de probe biologice
Art. 103
(1)În cazul în care există indicii că persoana privată de libertate a consumat substanţe stupefiante, alcool ori substanţe toxice sau a ingerat, fără prescripţie medicală, medicamente sau substanţe de natură a crea modificări ale comportamentului normal, persoana care a observat sau a luat cunoştinţă de starea acesteia informează de îndată şeful ierarhic şi personalul de specialitate medico-sanitar aflat în serviciu.
(2)Directorul locului de deţinere, cu avizul favorabil al judecătorului de supraveghere a privării de libertate, dispune prezentarea persoanei private de libertate la cabinetul medical, în vederea recoltării de probe biologice prin mijloace noninvazive.
(3)Refuzul persoanei private de libertate de a se supune recoltării probelor biologice se consemnează în fişa medicală.
(4)Probele biologice se recoltează, se păstrează şi se transportă potrivit procedurilor medicale specifice prevăzute de legislaţia în vigoare.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (1), administraţia locului de deţinere solicită, în scris, instituţiei de medicină legală în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere efectuarea determinărilor toxicologice necesare din probele prelevate. Costul examenului toxicologic al probelor prelevate se suportă de la bugetul de stat din bugetul locului de deţinere.
(6)Persoanele private de libertate pot solicita, în scris, efectuarea, din fonduri proprii, de investigaţii şi consulturi medicale similare sau suplimentare faţă de cele prevăzute la alin. (5). În cazul în care persoana privată de libertate nu ştie sau se află în imposibilitatea de a scrie, administraţia penitenciarului acordă sprijin în acest sens, întocmindu-se şi un proces-verbal. Procesul-verbal cuprinde inclusiv ora solicitării şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi de medicul-şef.
SECŢIUNEA 6:Asigurarea asistenţei medicale persoanelor private de libertate de sex feminin însărcinate
Art. 104
(1)Medicii au obligaţia de a lua în evidenţă persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată, încă de la primirea în locul de deţinere, aceasta urmând a fi dispensarizată potrivit recomandărilor medicului de obstetrică-ginecologie, cu respectarea ghidurilor şi protocoalelor în vigoare.
(2)Persoana de sex feminin însărcinată beneficiază pe perioada sarcinii de regim alimentar şi de condiţii de muncă potrivit normelor legale.
(3)În cazul apariţiei unei complicaţii a sarcinii, persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată este prezentată de îndată la un compartiment de specialitate obstetrică-ginecologie din cea mai apropiată unitate sanitară publică pentru stabilirea conduitei terapeutice sau este internată într-un penitenciar-spital cu compartiment de specialitate. Transportul se realizează cu o autospecială de transport pacienţi, persoana însărcinată fiind însoţită de personal de specialitate medico-sanitar desemnat din locul de deţinere sau, după caz, cu mijloacele din dotarea sistemului naţional unic pentru apeluri de urgenţă 112.
(4)Persoana privată de libertate de sex feminin însărcinată cu evoluţie normală a sarcinii este internată cu 30 de zile anterior datei probabile a naşterii într-un compartiment de specialitate obstetrică-ginecologie al unui penitenciar-spital, în vederea pregătirii pentru naşterea în reţeaua sanitară publică. Penitenciarul-spital în care este internată persoana însărcinată ia măsuri pentru ca naşterea copilului să se realizeze într-un spital din reţeaua sanitară publică, iar transportul se realizează cu o autospecială de transport pacienţi.
Art. 105
(1)Persoanele private de libertate de sex feminin însărcinate sau cele care au născut în perioada detenţiei şi au în îngrijire copii mai mici de un an nu pot munci într-un mediu toxic sau vătămător, nu li se poate prelungi ziua de muncă peste 8 ore şi li se asigură hrana pentru acestea şi pentru copii potrivit normelor legale în vigoare.
(2)Administraţia locului de deţinere asigură condiţiile necesare pentru ca mama, la solicitarea acesteia, să îşi poată îngriji copilul, în condiţii prielnice, până la împlinirea vârstei de un an.
(3)Copiilor aflaţi în îngrijirea mamelor private de libertate li se asigură efectuarea vaccinărilor, conform Programului naţional de imunizări.
(4)Vaccinurile se asigură prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.
(5)Asistenţa medicală şi urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a copilului prin examene de bilanţ sunt efectuate de către un medic de familie sau medic pediatru din reţeaua sanitară publică, cu respectarea prevederilor Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale normelor metodologice de aplicare a acestuia.
SECŢIUNEA 7:Măsuri în caz de producere a decesului unei persoane private de libertate
Art. 106
(1)În cazul decesului unei persoane private de libertate, personalul de specialitate medico-sanitar informează de îndată directorul locului de deţinere şi Direcţia medicală despre împrejurările producerii acestuia. Administraţia locului de deţinere înştiinţează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.
(2)Autopsia medico-legală este obligatorie şi se efectuează de către medicul legist care eliberează certificatul medical constatator al decesului, ca urmare a ordonanţei emise de parchetul din zona teritorială a locului de deţinere.
(3)În termen de 24 de ore de la deces, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere unde s-a produs evenimentul înaintează Direcţiei medicale un referat medical privind modul în care s-a produs decesul şi îngrijirile medicale acordate anterior decesului.
(4)În termen de 10 zile de la deces, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere unde s-a produs evenimentul înaintează către Direcţia medicală dosarul de deces, care cuprinde următoarele documente:
a)o copie a fişei medicale;
b)o copie a foii de observaţie clinică din penitenciarul-spital sau, după caz, unitatea din reţeaua sanitară publică în care a decedat persoana privată de libertate, în cazul în care decesul a survenit într-o astfel de unitate;
c)o copie a certificatului medical constatator al decesului.
(5)Documentele medicale privind modul în care s-a produs decesul şi copia certificatului constatator al decesului se păstrează şi se arhivează conform normelor în vigoare privind arhivarea documentelor medicale.
SECŢIUNEA 8:Expertiza medico-legală în vederea întreruperii executării pedepsei sau măsurii educative privative de libertate din motive medicale
Art. 107
(1)Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ori a măsurii educative privative de libertate poate fi întreruptă în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Codului de procedură penală.
(2)La solicitarea instanţei de judecată, directorul locului de deţinere şi medicul-şef au obligaţia de a asigura prezentarea persoanei private de libertate la instituţiile de medicină legală teritoriale pentru efectuarea expertizei medico-legale în vederea întreruperii executării pedepsei privative de libertate, în condiţiile legii.
(3)În cazul prevăzut la alin. (1), prezentarea la instituţiile de medicină legală teritorială se efectuează potrivit planificării întocmite de către secretariatul comisiei de expertiză medico-legală.
Art. 108
Medicii au obligaţia de a întocmi un referat medical privind starea de sănătate a persoanei private de libertate ce urmează a fi expertizată şi pun la dispoziţia comisiei de expertiză medico-legală fişa medicală a acesteia.
Art. 109
(1)Direcţia medicală desemnează medicul reprezentant al reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, respectiv înlocuitorul acestuia, care fac parte din comisia de expertiză medico-legală pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe motive de boală, conform legislaţiei în vigoare.
(2)Consulturile clinice şi investigaţiile medicale necesare efectuării expertizei medico-legale, recomandate de comisia de expertiză medico-legală, sunt realizate în unităţile sanitare şi în serviciile de specialitate atât din reţeaua sanitară publică, cât şi din cea a sistemului administraţiei penitenciare. Contravaloarea cheltuielilor necesare pentru efectuarea constatărilor, expertizelor, precum şi a altor lucrări medico-legale se suportă conform prevederilor legale în vigoare privind activitatea şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală.
(3)În baza concluziilor examenelor de specialitate efectuate, comisia prevăzută la alin. (1) apreciază dacă afecţiunile se pot trata sau nu în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
(4)Pentru punerea în aplicare a recomandărilor medicale cuprinse în capitolul "Concluzii" din raportul de expertiză medico-legală, personalul de specialitate medico-sanitar din locul de deţinere care are în custodie persoana expertizată solicită, prin adresă scrisă, comisiilor de expertiză medico-legală teritoriale sau celor de la nivelul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", care au întocmit raportul de expertiză medico-legală, o fotocopie a capitolului "Concluzii".