Capitolul iv - Asistenţa medicală pentru persoanele private de libertate cu tulburări psihice din locurile de deţinere - Ordinul 3363/2022 4858/C/3363 privind activitatea de acordare a asistenţei medicale, a tratamentului şi îngrijirilor persoanelor private de libertate aflate în locurile de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor

M.Of. 1133

În vigoare
Versiune de la: 24 Noiembrie 2022
CAPITOLUL IV:Asistenţa medicală pentru persoanele private de libertate cu tulburări psihice din locurile de deţinere
Art. 63
Condiţiile de asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri pentru persoanele care se află în executarea unei pedepse, măsuri educative privative de libertate sau măsuri preventive privative de libertate şi care au fost diagnosticate cu o tulburare psihică nu pot fi discriminatorii în raport cu cele stabilite pentru celelalte persoane private de libertate.
Art. 64
În sensul prezentului capitol, următoarele expresii cu privire la persoanele private de libertate cu tulburări psihice au următorul înţeles:
a)prin persoană cu tulburări psihice se înţelege persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată psihic ori dependentă de substanţe psihoactive, ale cărei manifestări se încadrează în criteriile de diagnostic în vigoare pentru practica psihiatrică;
b)prin persoană cu tulburări psihice grave codificate conform specialităţii psihiatrice se înţelege persoana cu tulburări psihice care nu este în stare să înţeleagă semnificaţia şi consecinţele comportamentului său, astfel încât necesită ajutor psihiatric imediat;
c)prin servicii complementare se înţelege serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală şi psihiatrică, precum consiliere psihologică, orientare profesională, psihoterapie şi alte proceduri medico-psihosociale;
d)prin periculozitate socială se înţelege atributul unei stări psihice sau al unui comportament ce implică riscul unei vătămări fizice pentru sine ori pentru alte persoane sau al unor distrugeri de bunuri materiale importante;
e)prin camera de protecţie se înţelege o cameră special amenajată în care se cazează o singură persoană privată de libertate, conform art. 23 din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013;
f)prin echipă terapeutică se înţelege grupul de profesionişti care asigură asistenţa medico-psihiatrică a pacienţilor aflaţi în spitalizare continuă sau discontinuă şi care este alcătuit din medic psihiatru, medic de medicină de familie sau generalist, psiholog, asistent medical, asistent social, educator sau, după caz, ergoterapeut şi alt personal de specialitate medico-sanitar;
g)prin structura specială de psihiatrie se înţelege compartimentul organizat distinct în cadrul unui penitenciar-spital în care sunt internate persoane private de libertate cu tulburări psihice grave care au fost evaluate de către comisiile de expertiză psihiatrică ca având discernământul păstrat, dar care depăşesc posibilităţile de tratament, îngrijire şi cazare ale unui loc de deţinere sau pentru care instanţele au dispus executarea pedepsei într-un penitenciar-spital.
Art. 65
Administraţia fiecărui loc de deţinere dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu tulburări psihice, asigurând, prin selecţionare, potrivit normelor stabilite prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, persoane private de libertate apte să desfăşoare activităţi de însoţitor al persoanei cu tulburări psihice, conform legislaţiei naţionale specifice.
Art. 66
Prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sunt stabilite locurile de deţinere în cadrul cărora există secţii speciale de psihiatrie şi secţiuni structurale cu camere destinate deţinuţilor cu tulburări psihice grave, conform clasificării internaţionale a tulburărilor psihice.
Art. 67
(1)Dotările minime obligatorii dintr-o structură de psihiatrie sunt:
a)paturi repartizate în camere, inclusiv de supraveghere continuă bărbaţi, respectiv femei, cu respectarea normelor prevăzute de legislaţia în vigoare;
b)cabinete de consultaţii;
c)săli de tratament;
d)spaţii pentru terapie ocupaţională, educaţională, recreativă;
e)cabinete pentru psihodiagnostic sau psihoterapie individuală sau consiliere.
(2)Serviciile medicale minime pe care o structură specială de psihiatrie trebuie să le asigure sunt:
a)diagnosticul şi tratamentul tulburărilor psihice acute şi cronice;
b)evaluări psihologice şi psihoterapie;
c)consiliere şi psihoeducaţie pentru pacienţi;
d)programe de terapie ocupaţională, educativă şi recreativă.
Art. 68
Transportul persoanei private de libertate cu tulburări psihice grave sau cu un comportament vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane se realizează către penitenciarul-spital cu secţie de psihiatrie sau reţeaua sanitară publică, prin curse individuale speciale, cu respectarea măsurilor de siguranţă, a integrităţii fizice şi demnităţii persoanei.
Art. 69
Persoanele private de libertate cu tulburări psihice care nu prezintă simptome psihotice şi urmează a fi internate într-un penitenciar-spital cu secţie de psihiatrie, în vederea reevaluării stării de sănătate mintală, sunt transportate cu mijloacele de transport aflate în dotarea locurilor de deţinere.
Art. 70
(1)Pe durata cazării într-un loc de deţinere, persoana cu tulburări psihice este monitorizată şi supravegheată de echipa terapeutică.
(2)Tratamentul psihiatric este prescris de medici în limita competenţelor, potrivit protocoalelor terapeutice.
Art. 71
(1)Tratamentul psihotrop prescris de medicul psihiatru sau medicul locului de deţinere şi eliberat de farmacia comunitară este introdus, după verificarea şi recepţia medicamentelor, direct în cabinetul locului de deţinere, cu statut de medicaţie prin prescripţie individuală pentru tratarea afecţiunilor cronice. În Registrul prescriere şi administrare tratament pentru afecţiuni cronice se consemnează data primirii medicamentelor, cantitatea, numele şi prenumele pacientului, diagnosticul, denumirea comercială şi forma de prezentare.
(2)Tratamentul psihotrop se păstrează, defalcat pentru fiecare pacient în parte, într-un dulap de medicamente, anume destinat în cadrul cabinetului medical, de unde se va administra potrivit orarului stabilit, în baza recomandărilor medicului psihiatru.
(3)Tratamentul psihotrop se administrează pacienţilor sub strictă supraveghere de către personalul de specialitate medico-sanitar însoţit de un membru din sectorul operativ, la nivelul cabinetului medical. În cazuri excepţionale, când nu există cabinet medical pe secţie, tratamentul psihotrop se administrează în spaţii anume desemnate prin decizie a directorului locului de deţinere.
(4)Medicamentele administrate sub strictă supraveghere sunt menţionate în Registrul de administrare tratament psihiatric, fiind consemnată inclusiv ora administrării dozelor, iar persoana privată de libertate semnează de primire în acest registru. În cazul în care persoana privată de libertate refuză sau se află în imposibilitatea de a semna, personalul de specialitate medico-sanitar întocmeşte un proces-verbal în acest sens, care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului şi este semnat de persoana care l-a întocmit şi agentul însoţitor al persoanei private de libertate.
(5)Administrarea sub strictă supraveghere a tratamentului psihotrop presupune verificarea ingestiei medicamentelor prin controlul mâinilor şi al cavităţii bucale.
Art. 72
În situaţia în care persoana privată de libertate cu tulburări psihice nu se prezintă la cabinetul medical sau, după caz, la personalul de specialitate medico-sanitar pentru tratament, şeful secţiei dispune aducerea pacientului de către agentul însoţitor, în vederea administrării tratamentului psihotrop sub strictă supraveghere, chiar dacă acesta se află în timpul activităţilor de muncă, educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară sau formare profesională.
Art. 73
(1)În cazul în care persoana privată de libertate aflată sub tratament psihotrop refuză administrarea acestuia, personalul de specialitate medico-sanitar are obligaţia de a-i explica consecinţele refuzului asupra sănătăţii sale şi de a consilia persoana în cauză, cel puţin o dată pe săptămână, pentru reluarea administrării tratamentului.
(2)În cazul prevăzut la alin. (1), persoana privată de libertate care refuză administrarea tratamentului psihotrop semnează atât în fişa medicală, cât şi în Registrul prescriere şi administrare tratament pentru afecţiuni cronice. În cazul refuzului de semnătură sau în situaţia imposibilităţii de a semna, se întocmeşte un proces-verbal care cuprinde inclusiv ora şi motivele refuzului. Procesul-verbal se semnează de personalul de specialitate medico-sanitar şi de agentul însoţitor al persoanei private de libertate şi se ataşează la fişa medicală.
(3)Întreruperea tratamentului se poate face la cererea persoanei private de libertate, cu reevaluare psihiatrică prealabilă sau când există indicii temeinice că pacientul nu respectă conduita terapeutică, folosind medicaţia primită pentru a-şi pune viaţa în pericol sau în alte scopuri.
(4)Medicii curanţi pot întrerupe tratamentul, până la o nouă reevaluare psihiatrică, în vederea stabilirii conduitei terapeutice.
(5)Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în situaţia în care faţă de persoana privată de libertate a fost dispusă măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Codul penal. În această situaţie sunt întreprinse, de îndată, demersuri pentru internarea persoanei private de libertate într-o secţie de psihiatrie. Aceste aspecte sunt comunicate, în scris, instanţei de judecată care a dispus măsura de siguranţă.
(6)Toate cazurile de întrerupere a tratamentului psihotrop se consemnează în mod obligatoriu în fişa medicală.
(7)Medicamentele psihotrope refuzate vor fi plasate, pe baza condicii medicale completate nominal şi cu indicarea cantităţii de medicamente refuzate, într-un dulap sigilat anume amenajat în cadrul cabinetului medical al locului de deţinere. Medicul-şef sau înlocuitorul acestuia dispune, la sfârşitul lunii, redistribuirea lor către alte persoane private de libertate sau către alte locuri de deţinere.
Art. 74
(1)Riscul de suicid sau autovătămare al persoanelor private de libertate cu afecţiuni psihice se evaluează periodic de personalul de specialitate medico-sanitar şi de psiholog.
(2)Directorul locului de deţinere poate dispune, în baza informării personalului direct implicat în activităţi cu persoana privată de libertate cu afecţiuni psihice, cazarea acesteia, în situaţia decompensării stării psihice, în camera de protecţie, în condiţiile prevăzute de art. 24 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013.
Art. 75
(1)Administraţia locului de deţinere are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia persoanei private de libertate sau, după caz, reprezentantul legal sau o persoană apropiată, atunci când acesteia i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituţie medicală din afara sistemului administraţiei penitenciare, pentru tratarea unei tulburări psihice.
(2)Punerea în libertate a persoanelor private de libertate cu tulburări psihice grave aflate în tratament se comunică Direcţiei medicale, în vederea colaborării cu instituţiile abilitate pentru continuarea tratamentului în libertate a persoanei liberate.