Titlul vi - Mediul de muncă - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii
M.Of. 880
În vigoare Versiune de la: 17 Mai 2007
TITLUL VI:Mediul de muncă
CAPITOLUL I:Agenţi chimici
SECŢIUNEA 1:Generalităţi
Art. 444
(1)Această secţiune cuprinde cerinţele minime pentru protecţia angajaţilor faţă de riscurile pentru securitate şi sănătate provenind din efectele agenţilor chimici (inclusiv ale azbestului) prezenţi la locul de muncă sau ca rezultat al oricărei activităţi care implică agenţi chimici.
(2)Pentru substanţele cancerigene prezente la locul de muncă prevederile acestei secţiuni se aplică fără a prejudicia prevederile mai restrictive şi/sau specifice conţinute de capitolul II Agenţi cancerigeni şi mutageni, referitoare la expunerea angajaţilor la substanţe cancerigene.
(3)Prevederile referitoare la agenţi chimici se aplică fără a prejudicia reglementările specifice privind transportul substanţelor şi mărfurilor periculoase.
Art. 445
Angajatorul trebuie să se asigure că riscul pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor în procesul de muncă, datorat unui agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum. Este obligatorie respectarea valorilor limită de expunere profesională la agenţi chimici în mediul de muncă, prevăzute în anexele nr. 31 şi 32, cu menţinerea concentraţiilor agenţilor chimici la un nivel cât mai scăzut posibil.
Art. 446
Angajatorul trebuie să dispună investigarea prezenţei agenţilor chimici periculoşi la locul de muncă. În cazul prezenţei agenţilor chimici periculoşi la locul de muncă, angajatorul trebuie să evalueze orice risc referitor la securitatea şi sănătatea angajaţilor care decurge din prezenţa acestor agenţi chimici, luând în considerare, în special:
1._
- proprietăţile lor periculoase;
- informaţiile date de furnizor, producător sau alte surse, privind securitatea şi sănătatea (de ex., Fişele tehnice de securitate);
- nivelul, tipul şi durata expunerii;
- condiţiile de lucru cu astfel de agenţi, inclusiv informaţii referitoare la cantităţile acestora;
- valorile limită de expunere profesională sau valorile limită biologice;
- efectul măsurilor preventive luate sau care vor fi luate;
- atunci când sunt disponibile, concluziile referitoare la supravegherea stării de sănătate.
2.Angajatorul trebuie să obţină informaţii suplimentare necesare pentru evaluarea riscului de la furnizor sau din alte surse disponibile.
Art. 447
Metodele de măsurare şi evaluare a concentraţiei agenţilor chimici din aer la locul de muncă trebuie să fie standardizate.
Art. 448
Evaluarea riscului trebuie prezentată într-o formă corespunzătoare şi poate include justificarea angajatorului referitoare la faptul că natura şi mărimea riscurilor datorate agenţilor chimici nu necesită o altă evaluare detaliată a riscului. Evaluarea riscului va fi actualizată mai ales dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depăşită sau atunci când rezultatele supravegherii stării de sănătate fac necesar acest lucru.
Art. 449
În evaluarea riscului trebuie incluse şi acele activităţi, cum ar fi întreţinerea, în timpul cărora este previzibilă apariţia unui risc de expunere semnificativ sau care pot avea efecte vătămătoare pentru securitate şi sănătate, chiar după ce au fost luate toate măsurile tehnice.
Art. 450
În cazul activităţilor care implică expunerea la mai mulţi agenţi chimici periculoşi, riscul trebuie evaluat pe baza riscului prezentat de toţi aceşti agenţi chimici în combinaţie.
Art. 451
În cazul unei activităţi noi care implică agenţi chimici periculoşi, lucrul trebuie să înceapă numai după evaluarea riscului acelei activităţi şi după luarea măsurilor de prevenire stabilite.
Art. 452
Ghidurile practice care detaliază prevederile prezentelor norme referitoare la evaluarea riscurilor şi la aplicarea măsurilor de prevenire pentru diminuarea acestora vor respecta prevederile prezentelor norme.
Art. 453
Angajatorul este obligat să ia măsuri de eliminare sau reducere la minimum a riscurilor privind securitatea şi sănătatea angajaţilor în procesele de muncă care implică agenţi chimici periculoşi, în special prin:
- proiectarea şi organizarea sistemelor de muncă;
- dotarea cu echipament corespunzător pentru lucrul cu agenţii chimici, elaborarea şi implementarea procedurilor de întreţinere, care să asigure securitatea şi sănătatea angajaţilor în procesul de muncă;
- reducerea la minimum a numărului de angajaţi expuşi sau care pot fi expuşi;
- reducerea la minimum a duratei şi intensităţii de expunere;
- măsuri corespunzătoare de igienă;
- reducerea cantităţii de agent chimic prezent la locul de muncă la nivelul minim cerut pentru tipul de activitate;
- proceduri adecvate de lucru care includ în special dispoziţii privind manipularea, depozitarea şi transportul în siguranţă la locul de muncă al agenţilor chimici periculoşi şi al deşeurilor care conţin asemenea agenţi chimici.
Art. 454
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor, conform art. 447 indică prezenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, se vor aplica măsurile specifice de protecţie, prevenire şi supraveghere prevăzute în art. 455-464 şi art. 469-473.
(2)Dacă rezultatele evaluării riscurilor, conform art. 447 arată că datorită cantităţii de agent chimic periculos prezent la locul de muncă, există doar un risc redus pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, iar măsurile luate în conformitate cu art. 453 sunt suficiente pentru a diminua acel risc, prevederile art. 455-464 şi art. 469-483 nu se aplică.
Art. 455
Angajatorul trebuie să evite folosirea unui agent chimic periculos, prin înlocuirea lui cu un agent chimic sau un proces tehnologic care nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor.
Art. 456
Dacă natura activităţii nu permite eliminarea riscului prin înlocuire, angajatorul trebuie să se asigure că riscul este redus la minimum prin aplicarea unor măsuri de prevenire şi protecţie, pe baza evaluării riscului, şi anume, în ordinea priorităţii:
1._
a)proiectarea unor procese de muncă şi de control corespunzătoare şi folosirea de materiale şi echipamente adecvate pentru prevenirea sau reducerea cât mai mult posibil a generării de agenţi chimici periculoşi şi a efectelor acestora, care pot prezenta risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor la locul de muncă;
b)aplicarea măsurilor colective de protecţie la sursa de risc, de ex. ventilarea adecvată şi măsuri organizatorice adecvate;
c)aplicarea măsurilor individuale de protecţie incluzând echipamentul individual de protecţie, atunci când expunerea nu poate fi prevenită prin alte mijloace.
2.Măsurile prevăzute în acest articol trebuie însoţite de supravegherea sănătăţii, dacă natura riscului o cere.
Art. 457
(1)Dacă nu demonstrează clar prin alte mijloace de evaluare că au fost luate măsurile adecvate de protecţie şi prevenire, angajatorul trebuie să dispună efectuarea de măsurări ale agenţilor chimici care prezintă risc pentru sănătatea angajaţilor la locul de muncă, în mod periodic şi ori de câte ori se produce vreo schimbare în condiţiile care pot afecta expunerea angajaţilor la agenţi chimici, în special cu privire la valorile limită de expunere profesională.
(2)La evaluarea riscului datorat agenţilor chimici periculoşi trebuie să se ţină seama de rezultatele acestor măsurări.
(3)Atunci când o valoare limită de expunere profesională este depăşită, angajatorul trebuie să ia imediat măsuri, ţinând seama de perioada specificată pentru care se determină concentraţia agentului chimic, pentru a remedia situaţia prin aplicarea măsurilor de protecţie şi prevenire.
Art. 458
Pe baza evaluării generale şi a principiilor generale de prevenire a riscurilor, angajatorul trebuie să ia măsuri tehnice şi/sau organizatorice corespunzătoare naturii activităţilor, inclusiv depozitarea, manipularea şi izolarea agenţilor chimici incompatibili, asigurând protecţia angajaţilor împotriva pericolelor datorate proprietăţilor fizico-chimice ale agenţilor chimici. În mod deosebit, angajatorul trebuie să ia măsuri, în ordinea priorităţii, pentru:
1._
a)prevenirea prezenţei substanţelor inflamabile în concentraţii periculoase la locul de muncă sau a cantităţilor periculoase de substanţe chimice instabile, sau, atunci când natura activităţii nu o permite;
b)evitarea prezenţei surselor de aprindere care pot produce incendii şi explozii sau a condiţiilor nefavorabile care pot face ca substanţele sau amestecurile de substanţe chimice instabile să producă efecte fizice periculoase, şi
c)limitarea/diminuarea efectelor negative pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor în cazul unui incendiu sau al unei explozii provocate de aprinderea unei substanţe inflamabile şi/sau a unor efecte fizice periculoase datorate prezenţei substanţelor sau amestecurilor de substanţe instabile chimic.
2._
Echipamentul de lucru şi sistemele de protecţie acordate de angajator pentru protecţia angajaţilor trebuie să fie conform prevederilor legale în vigoare, în ceea ce priveşte proiectarea, producţia şi livrarea.
Măsurile tehnice şi/sau organizatorice luate de angajator trebuie să ţină seama şi să fie conforme cu clasificarea categoriilor de echipament prevăzute de reglementările în vigoare.
Angajatorul trebuie să asigure controlul instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor, dotarea cu sisteme antiex, extinctoare cu declanşare rapidă/automată şi dispozitive de limitare a presiunilor.
Art. 459
În scopul protejării securităţii şi sănătăţii angajaţilor în caz de accident, incident sau urgenţă legată de prezenţa agenţilor chimici periculoşi la locul de muncă, angajatorul trebuie să stabilească proceduri/planuri de urgenţă care vor fi puse în practică în momentul apariţiei unor astfel de evenimente. Aceste proceduri includ exerciţii adecvate, la intervale regulate şi dotări adecvate pentru acordarea primului ajutor.
Art. 460
În cazul apariţiei unui accident, incident sau urgenţă legată de prezenţa agenţilor chimici periculoşi la locul de muncă, angajatorul trebuie să ia imediat măsuri de prevenire a efectelor şi de informare a angajaţilor asupra acestor efecte. Pentru readucerea la normal a situaţiei:
- angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru remedierea situaţiei cât mai curând posibil;
- în zona afectată angajatorul trebuie să permită numai accesul angajaţilor care sunt indispensabili pentru efectuarea reparaţiilor şi pentru alte activităţi necesare remedierii situaţiei.
Art. 461
Angajaţilor cărora li se permite să lucreze în zona afectată trebuie să li se asigure echipament individual de protecţie pe care trebuie să-l folosească atât timp cât situaţia se menţine; această situaţie nu trebuie să fie permanentă. Angajaţilor neprotejaţi nu li se permite să rămână în zona afectată.
Art. 462
Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura avertizarea şi alte sisteme de comunicare necesare la semnalarea unui risc crescut pentru securitate şi sănătate, pentru a permite o reacţie corespunzătoare şi pentru a începe imediat ce este necesar acţiunile de remediere, operaţiunile de evacuare, salvare şi asistenţă.
Art. 463
Angajatorul trebuie să asigure disponibilitatea informaţiilor şi să informeze angajaţii despre măsurile în caz de urgenţă datorată expunerii la agenţi chimici periculoşi. Serviciile interne şi externe pentru accidente şi urgenţe trebuie să aibă acces la aceste informaţii. Aceste informaţii includ:
- semnalarea din timp a pericolelor, identificarea pericolelor, procedurilor şi măsurilor, astfel încât serviciile de urgenţă să-şi poată stabili propriile măsuri de prevenire şi proceduri de intervenţie;
- orice informaţii disponibile referitoare la apariţia pericolelor specifice sau care pot apare în timpul unui accident sau urgenţă, incluzând şi informaţiile despre măsurile aplicabile pentru cazurile de accidente, incidente sau urgenţe.
Art. 464
(1)Angajatorul trebuie să se asigure că angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor le sunt puse la dispoziţie:
- datele privind riscurile referitoare la securitate şi sănătate ce decurg din expunerea acestora la agenţi chimici periculoşi şi informaţii suplimentare ori de câte ori schimbări majore la locul de muncă determină o modificare a acestor date;
- informaţiile despre agenţii chimici periculoşi prezenţi la locul de muncă, cum ar fi denumirea acestor agenţi, riscurile pentru securitate şi sănătate, valorile limită de expunere profesională şi alte reglementări;
- instruirea şi informarea privind măsurile necesare şi acţiunile ce trebuie întreprinse pentru protecţia lor şi a altor angajaţi la locul de muncă;
- fişele tehnice de securitate date de furnizor.
(2)Aceste informaţii trebuie:
- furnizate conform rezultatului evaluării riscului, prin comunicare orală, instruire individuală şi instruire bazată pe suport scris, în funcţie de natura şi gradul riscului;
- actualizate, pentru a ţine seama de modificările intervenite.
Art. 465
Atunci când containerele şi conductele pentru agenţii chimici periculoşi folosiţi în procesul de muncă nu sunt marcate conform actelor normative în vigoare privind etichetarea agenţilor chimici şi semnalizarea de securitate la locul de muncă, angajatorul trebuie să se asigure că, fără încălcarea legislaţiei, conţinutul containerelor şi conductelor şi riscurile asociate acestuia sunt clar identificabile.
Art. 466
Pentru prevenirea expunerii angajaţilor la riscurile pentru sănătate provenite de la agenţi chimici şi/sau activităţi care implică agenţi chimici, sunt interzise producerea sau folosirea agenţilor chimici şi activităţile prezentate în anexa nr. 34. Se pot admite derogări în următoarele situaţii:
- pentru scopuri exclusive de cercetare ştiinţifică şi testare, inclusiv analize;
- pentru activităţi destinate să elimine agenţii chimici prezenţi în deşeuri şi produse secundare;
- pentru producerea agenţilor chimici interzişi, dacă aceştia sunt folosiţi ca intermediari.
Art. 467
Expunerea angajaţilor la agenţii chimici prezentaţi în anexa nr. 34 trebuie prevenită în special prin asigurarea că producerea şi folosirea cât mai rapid posibil a acestor agenţi chimici ca intermediari are loc într-un sistem închis unic, de unde agenţii chimici pot fi transferaţi numai atât cât este necesar pentru monitorizarea procesului sau alimentarea sistemului.
Art. 468
Când se permit derogări conform art. 466, inspectoratul teritorial de muncă solicită angajatorului să prezinte următoarele informaţii:
- motivul solicitării derogării;
- cantitatea de agent chimic folosit anual;
- activităţile şi/sau reacţiile sau procesele implicate;
- numărul de angajaţi implicaţi;
- măsurile luate pentru protecţia securităţii şi sănătăţii angajaţilor respectivi;
- măsuri tehnice şi organizatorice pentru prevenirea expunerii angajaţilor.
Art. 469
Supravegherea stării de sănătate a angajaţilor expuşi la agenţi chimici periculoşi se realizează conform prevederilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Art. 470
Supravegherea stării de sănătate, de ale cărei rezultate se ţine seama la aplicarea măsurilor de prevenire la locurile de muncă, se efectuează atunci când:
- expunerea angajatului la un agent chimic periculos este de o asemenea natură încât se poate stabili o corelaţie între o boală identificabilă sau un efect negativ asupra sănătăţii şi expunere şi
- există probabilitatea ca boala sau efectul să apară în condiţiile specifice de la locul de muncă al angajatului şi
- tehnica de investigare implică riscuri minime pentru angajaţi.
Trebuie să se utilizeze tehnici adecvate pentru detectarea simptomelor bolii sau efectului negativ.
Art. 471
În cazul agenţilor chimici pentru care este stabilită o valoare limită biologică, conform anexei nr. 33, supravegherea stării de sănătate este o cerinţă obligatorie pentru lucrul cu agentul chimic periculos respectiv, conform procedurilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Angajaţii trebuie să fie informaţi despre această cerinţă înainte de a le fi trasate sarcini care implică riscul de expunere la agentul chimic periculos indicat.
Art. 472
Monitorizarea biologică a angajaţilor expuşi la plumb metalic şi compuşii săi ionici trebuie să includă măsurarea nivelului de plumb în sânge (PbB), folosind spectrometria de absorbţie sau o metodă care să dea rezultate echivalente.
Supravegherea medicală are loc atunci când:
- are loc expunerea la o concentraţie de plumb în aer mai mare de 0,075 mg/mc, calculată ca o medie ponderată cu timpul pe o perioadă de peste 40 ore/săptămână, sau
- s-a înregistrat un nivel al plumbului în sânge mai mare de 20 p,g Pb/100 ml sânge la angajaţi.
Art. 473
Pentru fiecare angajat aflat sub supraveghere medicală, dosarul medical şi fişa individuală de expunere vor fi actualizate.
Art. 474
Întrebuinţarea carbonatului bazic de plumb (ceruză), a sulfatului de plumb şi a tuturor produselor conţinând aceşti pigmenţi este interzisă în orice lucrare de vopsitorie, cu excepţia vagoanelor de cale ferată, a podurilor de cale ferată, a dublului fund al vapoarelor, a picturii decorative. În aceste cazuri, carbonatul bazic de plumb, sulfatul de plumb şi produsele care conţin aceşti pigmenţi vor fi utilizate sub formă de pastă sau vopsea gata preparată. Este interzisă vopsirea prin pulverizare cu oxid (miniu) de plumb.
Art. 475
Este interzisă munca tinerilor sub 18 ani sau a femeilor la lucrările de vopsit care comportă utilizarea carbonatului bazic de plumb (ceruză), a sulfatului de plumb sau a miniului de plumb şi a tuturor produselor care conţin aceşti pigmenţi.
Art. 476
Dosarul medical şi fişa individuală de expunere la agenţi chimici trebuie să conţină un rezumat al rezultatelor supravegherii stării de sănătate şi al tuturor datelor reprezentative obţinute prin monitorizarea expunerii individuale. Monitorizarea biologică şi cerinţele legate de aceasta pot face parte din supravegherea stării de sănătate. Dosarul medical şi fişa individuală de expunere trebuie păstrate într-o formă adecvată pentru a permite consultarea ulterioară, în condiţii de confidenţialitate. La cererea inspectoratului teritorial de muncă şi direcţiei de sănătate publică, medicul de medicina muncii trebuie să furnizeze copii ale înregistrărilor. Angajatul are acces, la cerere, la datele sale medicale şi de expunere. Atunci când o întreprindere îşi încetează activitatea, dosarul medical individual şi fişa de expunere trebuie să fie transmise la direcţia de sănătate publică.
Art. 477
Atunci când, în urma supravegherii stării de sănătate:
- se descoperă de către medicul de medicina muncii, că un angajat are o boală identificabilă sau o afectare a stării de sănătate, ca rezultat al expunerii în procesul de muncă la un agent chimic periculos, sau
- valoarea limită biologică prevăzută în anexa nr. 33 este depăşită,
angajatul este informat de către medicul de medicina muncii despre rezultatul care-l priveşte personal, inclusiv asupra unor date şi recomandări medicale pe care să le urmeze după încetarea expunerii.
Angajatorul:
- revizuieşte evaluarea riscului, conform art. 446;
- revizuieşte măsurile de eliminare sau reducere a riscului;
- ţine seama de recomandările medicului de medicina muncii şi a autorităţilor competente pentru introducerea măsurilor necesare de eliminare sau reducere a riscului, incluzând posibilitatea de transfer a angajatului la o activitate alternativă, unde nu există risc de expunere;
- asigură continuarea supravegherii stării de sănătate şi trimite la control medical orice alt angajat care a fost expus similar.
În asemenea cazuri, medicul de medicina muncii poate propune ca angajaţii expuşi să fie supuşi examinării medicale.
SECŢIUNEA 2:Azbest
Art. 478
(1)Pentru activităţile în care angajaţii sunt expuşi sau pot fi expuşi în timpul lucrului la pulberea provenită de la azbest şi/sau din materiale cu conţinut de azbest se aplică atât prevederile prezentei secţiuni cât şi prevederile secţiunii 1 a capitolului I - Agenţi chimici.
(2)Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică pentru transportul maritim şi transportul aerian.
Art. 479
(1)Dispoziţiile prevăzute în această secţiune se aplică fără a prejudicia prevederile din capitolul II - Agenţi cancerigeni şi mutageni.
(2)Prevederile prezentei secţiuni nu se aplică pentru:
- transport maritim;
- transport aerian.
Art. 480
Termenul azbest se referă la următorii silicaţi fibroşi: crisotil (azbest alb) CAS 12001-29-5, crocidolit (azbest albastru) CAS 12001-28-4, amozit (azbest brun) CAS 12172-73-5, antofilit CAS 77536-67-5, tremolit CAS 77536-68-6, actinolit CAS 77536-66-4 sau orice amestec care conţine unul sau mai mulţi silicaţi de acest fel (CAS = Chemical Abstract Service Registry Number).
Art. 481
În cazul oricărei activităţi care implică riscul expunerii la pulberea degajată din azbest sau din materiale cu conţinut de azbest, angajatorul trebuie să dispună efectuarea evaluării de risc, astfel încât să se determine natura şi gradul de expunere al angajatului la pulberea degajată din azbest şi/sau din materiale cu conţinut de azbest.
Art. 482
Pentru activităţile de extracţie, de fabricare şi transformare a azbestului, angajatorul trebuie să informeze în scris inspectoratul teritorial de muncă şi direcţia de sănătate publică. Informarea trebuie să conţină cel puţin o descriere succintă a:
- tipurilor şi cantităţilor de azbest utilizate;
- activităţilor şi procedeelor utilizate;
- produselor fabricate.
Angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora în întreprindere/unitate trebuie să aibă acces la conţinutul acestei informări.
Ori de câte ori intervine o modificare semnificativă în activităţile de extracţie, de fabricare şi prelucrare a azbestului, angajatorul trebuie să efectueze o nouă informare în scris.
Art. 483
Se interzic aplicarea azbestului prin procedee de stropire (sprayere) precum şi activităţile care implică în procesul de muncă utilizarea unor izolaţii termice sau acustice de joasă densitate (1 g/cmc) cu conţinut de azbest.
Art. 484
(1)Angajatorul trebuie să asigure reducerea expunerii angajaţilor la locul de muncă la pulberea generată din azbest şi/sau din materiale cu conţinut de azbest până la cel mai scăzut nivel ce poate fi practic atins şi, în orice caz, să fie sub valoarea limită stabilită în anexa nr. 32, în special prin aplicarea următoarelor măsuri:
- limitarea cantităţii de azbest utilizată în fiecare caz la minimum posibil;
- reducerea cât mai mult posibil a numărului angajaţilor expuşi sau care pot fi expuşi la pulberea provenită din azbest sau din materiale cu conţinut de azbest;
- proiectarea proceselor de muncă astfel încât să se evite degajarea pulberii de azbest în aer. Dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere practic, pulberea trebuie captată cât mai aproape de sursă şi evacuată;
- curăţarea şi întreţinerea în mod eficient şi periodic a tuturor clădirilor şi/sau instalaţiilor şi echipamentelor utilizate în fabricarea sau tratarea azbestului;
- stocarea şi transportul în ambalaje sigilate şi etichetate în mod corespunzător a azbestului ca materie primă;
- colectarea şi transportul de la locul de muncă în timp cât mai scurt posibil, în ambalaje adecvate, închise, etichetate, cu indicarea conţinutului de azbest a deşeurilor. Această măsură nu se aplică activităţilor extractive.
Deşeurile trebuie tratate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare referitoare la deşeuri toxice şi periculoase.
(2)Angajatorul trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că locurile de muncă în care se desfăşoară activităţi care implică expunerea la azbest şi/sau materiale cu conţinut de azbest nu sunt accesibile decât angajaţilor care au sarcini de muncă în acel loc de muncă.
Art. 485
(1)Pentru a asigura concordanţa cu valoarea limită stabilită în anexa nr. 32, măsurarea conţinutului de azbest în aer la locul de muncă trebuie să se efectueze în conformitate cu metoda descrisă în anexa nr. 35 sau cu orice altă metodă prin care se obţin rezultate echivalente. Această măsurare trebuie planificată şi efectuată periodic, recoltările fiind reprezentative pentru expunerea angajaţilor la pulberea provenită din azbest şi/sau materiale cu conţinut de azbest.
(2)Pentru măsurarea menţionată se iau în considerare numai fibrele cu lungime mai mare de 5 
m şi o lăţime mai mică de 3 
m şi al căror raport lungime/lăţime este mai mare de 3:1.
m şi o lăţime mai mică de 3 m şi al căror raport lungime/lăţime este mai mare de 3:1.(3)Durata eşantionării se va stabili în conformitate cu punctul 5 din anexa nr. 35.
Art. 486
(1)Atunci când se depăşeşte valoarea limită stabilită în anexa nr. 32 trebuie identificate cauzele acestor depăşiri şi angajatorul trebuie să ia măsuri adecvate pentru remedierea situaţiei, în timp cât mai scurt posibil. Este interzisă continuarea lucrului în zonele afectate până la luarea măsurilor adecvate pentru protecţia angajaţilor.
(2)Pentru a verifica eficienţa acestor măsuri, se va realiza imediat o nouă măsurare a concentraţiei de azbest în mediul de muncă.
(3)Atunci când expunerea la azbest nu poate fi redusă prin alte mijloace şi este necesară purtarea unui echipament individual de protecţie respirator şi a altor echipamente individuale de protecţie, trebuie ca utilizarea acestora să nu fie permanentă, durata de purtare fiind limitată pentru fiecare angajat la minimum strict necesar.
Art. 487
Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor în unităţi trebuie să fie consultaţi asupra măsurilor care trebuie luate în cazul în care se prevede o depăşire a valorii limită stabilită în anexa nr. 32, înainte ca activităţile respective să se desfăşoare.
Art. 488
(1)Înaintea începerii lucrărilor de demolare sau de îndepărtare a azbestului şi/sau a materialelor cu conţinut de azbest din clădiri şi/sau structura acestora, din aparate, instalaţii şi vapoare, angajatorul trebuie să stabilească un plan de lucru, care să cuprindă măsuri de protecţie a securităţii şi sănătăţii angajaţilor şi pe care trebuie să îl transmită inspectoratului teritorial de muncă cu o lună înainte de începerea lucrărilor, cu excepţia cazurilor de urgenţă.
(2)Planul de lucru trebuie să conţină în special:
- faptul că azbestul şi/sau materialele cu conţinut de azbest sunt îndepărtate înaintea demolării propriu-zise, pe cât este posibil din punct de vedere practic;
- echipamentul de protecţie individual necesar este furnizat;
- natura şi durata probabilă a activităţii;
- locul unde are loc activitatea;
- metodele aplicate atunci când activitatea implică manipularea azbestului şi/sau a materialelor cu conţinut de azbest;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protecţia şi decontaminarea angajaţilor care participă la activitate;
- caracteristicile echipamentului utilizat pentru protecţia celorlalte persoane prezente la locul sau în vecinătatea locului unde se desfăşoară activitatea.
Art. 489
În cazul oricărei activităţi care implică expunerea la azbest şi/sau la materiale cu conţinut de azbest, angajatorul trebuie să se asigure că angajaţii şi/sau reprezentanţii lor în unitate primesc toate informaţiile adecvate referitoare la:
- riscurile potenţiale pentru sănătate datorate expunerii la pulberea provenită de la azbest şi/sau materiale cu conţinut de azbest;
- existenţa unei valori limită de expunere obligatorii şi necesitatea supravegherii atmosferei;
- cerinţe de igienă, inclusiv necesitatea de a se abţine de la fumat;
- precauţii referitoare la purtarea echipamentelor de protecţie;
- precauţii speciale destinate minimizării expunerii la azbest.
Art. 490
Angajatorul trebuie să informeze angajaţii şi/sau reprezentanţii lor în unitate asupra riscurilor specifice ale expunerii la azbest, asupra rezultatelor măsurărilor concentraţiei de azbest în aer şi asupra semnificaţiei acestor rezultate. Dacă rezultatele depăşesc valoarea limită fixată în anexa nr. 32, angajaţii implicaţi şi/sau reprezentanţii lor în unitate trebuie informaţi cât mai rapid posibil asupra acestor depăşiri şi asupra cauzelor acestora şi trebuie consultaţi referitor la măsurile ce trebuie luate sau, în caz de urgenţă, trebuie informaţi asupra măsurilor luate.
Art. 491
Angajatorul trebuie să asigure evaluarea stării de sănătate pentru fiecare angajat înaintea expunerii la pulberi provenite din azbest şi/sau materiale cu conţinut de azbest. Această evaluare trebuie să includă un examen specific al aparatului respirator conform anexei nr. 36. Cel puţin o dată la fiecare 3 ani pe toată perioada în care are loc expunerea se realizează o nouă evaluare a stării de sănătate.
Se întocmeşte un dosar medical pentru fiecare angajat, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Art. 492
Ca urmare a supravegherii medicale, medicul de medicina muncii trebuie să se pronunţe în mod cert sau să determine eventualele măsuri individuale de protecţie sau de prevenire care trebuie luate în urma rezultatelor evaluării stării de sănătate. Aceste măsuri pot conţine, după caz, retragerea angajatului de la orice expunere la pulberile provenite din azbest şi/sau din materiale care conţin azbest.
Art. 493
Medicul de medicina muncii trebuie să furnizeze angajaţilor vizaţi informaţii şi recomandări cu privire la evaluarea stării lor de sănătate după încetarea expunerii la azbest şi/sau materiale cu conţinut de azbest.
Art. 494
Angajaţii expuşi şi angajatorul pot solicita revizuirea evaluărilor stării de sănătate a angajaţilor, în conformitate cu reglementările în vigoare.
Art. 495
Angajaţii desemnaţi să efectueze activităţi ce implică expunerea la azbest şi/sau materiale ce conţin azbest trebuie înscrişi de angajator într-un registru de expunere, cu indicarea naturii şi duratei activităţii acestora, precum şi a expunerii la care aceştia sunt supuşi. Medicul de medicina muncii are acces la acest registru. Fiecare angajat implicat are acces la propriile lui rezultate conţinute în acest registru. Angajaţii şi/sau reprezentaţii lor în unităţi au acces la informaţiile colective anonime cuprinse în acest registru.
Art. 496
Registrele şi dosarele medicale individuale se păstrează cel puţin 40 de ani după încheierea expunerii.
CAPITOLUL II:Agenţii cancerigeni şi mutageni
Art. 497
(1)Prevederile acestui capitol au ca obiect protecţia angajaţilor faţă de riscurile pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv prevenirea acestor riscuri care apar sau este posibil să apară în expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
Prevederile acestui capitol, inclusiv valorile limită, reprezintă cerinţe minime în acest domeniu.
(2)Aceste prevederi nu se aplică angajaţilor expuşi radiaţiilor ionizante la care se referă reglementările elaborate de Comisia Naţională de Control al Activităţilor Nucleare.
(3)În privinţa azbestului, prevederile acestui capitol se aplică atunci când sunt mai favorabile sănătăţii şi securităţii la locul de muncă.
Art. 498
(1)Prevederile acestui capitol se aplică pentru toate activităţile în care angajaţii sunt expuşi sau există probabilitatea de a fi expuşi la agenţi cancerigeni sau mutageni, care rezultă din munca lor.
(2)În activităţile în care angajaţii sunt sau pot fi expuşi la agenţi cancerigeni sau mutageni, angajatorul trebuie să determine natura, gradul şi durata de expunere a angajaţilor, pentru a evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea lor şi pentru a stabili măsurile care trebuie luate.
(3)Angajatorul trebuie să reînnoiască evaluarea riscurilor în mod periodic şi, obligatoriu, la orice modificare a condiţiilor de muncă care pot influenţa expunerea angajaţilor la agenţi cancerigeni sau mutageni.
(4)Angajatorul trebuie să furnizeze autorităţilor competente, la cererea acestora, elementele care au servit la această evaluare.
(5)La evaluarea riscului trebuie luate în considerare toate căile de pătrundere în organism a agentului cancerigen sau mutagen, cum ar fi absorbţia transcutanată şi/sau percutanată.
(6)După realizarea evaluării la care se face referire la alin. (2), angajatorii trebuie să acorde o atenţie specială oricăror eventuale efecte asupra securităţii şi sănătăţii angajaţilor expuşi unor riscuri specifice şi trebuie să ia în considerare faptul că este preferabil să nu angajeze lucrători în zonele în care pot intra în contact cu agenţi cancerigeni sau mutageni.
Art. 499
(1)Angajatorul trebuie să reducă utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de muncă, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, în special prin înlocuirea sa printr-o substanţă, preparat sau procedeu care, în condiţii de utilizare, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor.
(2)La cererea autorităţilor competente, angajatorul comunică acestora rezultatul acţiunilor sale.
Art. 500
(1)Expunerea angajaţilor trebuie evitată dacă rezultatele evaluării la care se face referire în art. 498 (2) relevă un risc pentru sănătatea sau securitatea angajaţilor.
(2)Dacă din punct de vedere tehnic nu este posibilă înlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanţă, preparat sau procedeu care, în condiţii de utilizare, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătate şi securitate, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru producerea ori utilizarea agentului cancerigen sau mutagen într-un sistem închis.
(3)Dacă aplicarea unui sistem închis nu este posibilă din punct de vedere tehnic, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca expunerea angajaţilor să fie redusă la nivelul cel mai scăzut posibil.
(4)În toate cazurile în care se utilizează un agent cancerigen sau mutagen, angajatorul trebuie să aplice următoarele măsuri:
a)limitarea cantităţilor agentului cancerigen sau mutagen la locul de muncă;
b)limitarea numărului de angajaţi expuşi sau susceptibil a fi expuşi, la nivelul cel mai scăzut posibil;
c)proiectarea unui proces de muncă şi a măsurilor tehnice de control care să evite sau să reducă la minimum agenţii cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;
d)evacuarea agenţilor cancerigeni sau mutageni la sursă, prin ventilaţie locală (exhaustare) sau generală adecvată, compatibilă cu necesitatea de a proteja sănătatea publică şi mediul;
e)utilizarea metodelor în vigoare, adecvate pentru măsurarea agenţilor cancerigeni sau mutageni, în special pentru detectarea din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevăzut sau dintr-un accident;
f)aplicarea unor procedee şi metode de muncă adecvate;
g)asigurarea măsurilor de protecţie colectivă şi/sau a măsurilor de protecţie individuală, în cazul în care expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;
h)aplicarea unor măsuri de igienă, în special curăţarea regulată a pardoselilor, pereţilor şi altor suprafeţe;
i)informarea angajaţilor;
j)delimitarea zonelor de risc şi utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate inclusiv indicatorul "fumatul interzis" în zonele în care angajaţii sunt expuşi sau există probabilitatea de expunere la agenţi cancerigeni sau mutageni;
k)elaborarea unor planuri pentru situaţiile de urgenţă care ar putea antrena expuneri anormal de ridicate;
l)asigurarea unor mijloace care să permită depozitarea, manipularea şi transportul agenţilor cancerigeni sau mutageni fără risc, în special prin utilizarea de containere sigilate şi etichetate clar şi vizibil;
m)asigurarea unor mijloace care să permită colectarea, depozitarea şi evacuarea deşeurilor de către angajaţi, inclusiv utilizarea containerelor sigilate şi etichetate clar şi vizibil.
(5)Expunerea nu poate depăşi valoarea-limită a agentului cancerigen sau mutagen stabilită prin prevederile acestor norme (anexele nr. 31 şi 32).
Art. 501
Dacă rezultatele evaluării pun în evidenţă existenţa unui risc pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora, informaţii corespunzătoare privind:
a)activităţile şi/sau procedeele industriale date în folosinţă, inclusiv motivele pentru care se utilizează agenţi cancerigeni sau mutageni;
b)cantităţile din substanţele sau preparatele fabricate sau utilizate, care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni;
c)numărul angajaţilor expuşi;
d)măsurile de prevenire luate;
e)tipul echipamentului de protecţie utilizat;
f)natura şi gradul expunerii;
g)cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni sau mutageni.
Art. 502
(1)În cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormală a angajaţilor, angajatorul trebuie să-i informeze pe angajaţi.
(2)Până la normalizarea situaţiei şi atât timp cât cauzele expunerii anormale nu sunt eliminate, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
a)desemnează să lucreze în zona afectată numai angajaţii care sunt indispensabili pentru executarea reparaţiilor sau a altor lucrări necesare;
b)dotează angajaţii desemnaţi cu echipament individual de protecţie şi de lucru, inclusiv pentru protecţie respiratorie, echipament pe care angajaţii trebuie să-l poarte; expunerea nu poate fi permanentă şi ea trebuie limitată la strictul necesar pentru fiecare angajat;
c)nu permite angajaţilor fără echipament de protecţie să lucreze în zona afectată.
Art. 503
(1)Pentru anumite activităţi, cum ar fi întreţinerea, pentru care este previzibilă creşterea semnificativă a expunerii şi la care au fost epuizate în întregime toate posibilităţile tehnice de prevenire pentru limitarea acestei expuneri, angajatorul trebuie să stabilească, după consultarea angajaţilor şi/sau a reprezentanţilor lor din unitate şi fără a prejudicia responsabilitatea sa, măsurile necesare pentru a reduce durata expunerii angajaţilor la minimum posibil şi pentru a asigura protecţia angajaţilor în timpul acestor activităţi.
Pentru aplicarea acestei prevederi, angajaţilor trebuie să li se pună la dispoziţie echipament individual de protecţie şi de lucru, inclusiv pentru protecţie respiratorie. Acestea trebuie să fie purtate de către angajaţi pe toată durata cât persistă expunerea anormală.
Expunerea angajaţilor nu poate fi permanentă şi ea trebuie limitată la strictul necesar pentru fiecare angajat.
(2)Angajatorul trebuie să ia măsuri adecvate pentru a avea siguranţa că zonele în care se desfăşoară activităţile la care se referă alin. (1), primul paragraf, sunt delimitate şi semnalizate în mod clar şi că accesul persoanelor fără atribuţii de serviciu în astfel de zone este evitat prin alte mijloace.
Art. 504
Angajatorul trebuie să ia măsuri adecvate pentru ca zonele în care se desfăşoară activităţi care, conform rezultatelor evaluării menţionate la art. 498 (2) prezintă un risc pentru securitatea sau sănătatea angajaţilor, să fie accesibile numai angajaţilor care, prin natura muncii şi funcţiei lor, trebuie să intre acolo.
Art. 505
(1)În ceea ce priveşte măsurile de igienă şi protecţie individuală pentru toate activităţile în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat să ia măsuri adecvate, după cum urmează:
a)angajaţii să nu mănânce, să nu bea şi să nu fumeze în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu agenţi cancerigeni sau mutageni;
b)să pună la dispoziţia angajaţilor echipament individual de protecţie adecvat sau alt echipament special; să prevadă locuri amenajate special pentru echipamentul de lucru sau de protecţie, separat de îmbrăcămintea personală;
c)să pună la dispoziţia angajaţilor grupuri sanitare şi duşuri, curate şi corespunzătoare;
d)echipamentul de protecţie să fie:
- depozitat corespunzător în locuri bine stabilite;
- verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare utilizare;
- reparat sau înlocuit înaintea următoarei utilizări în cazul defectării lui.
(2)Angajaţii nu trebuie să suporte costul acestor măsuri.
Art. 506
(1)În ceea ce priveşte informarea şi instruirea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca angajaţii şi/sau reprezentanţii angajaţilor din unitate să primească o pregătire suficientă şi adecvată, bazată pe toate cunoştinţele disponibile, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni, cuprinzând:
a)riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile suplimentare cauzate de consumul de tutun;
b)precauţiile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii;
c)prescripţiile de igienă;
d)purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie şi a echipamentului individual de lucru;
e)măsurile pe care trebuie să le ia angajaţii, în special personalul de intervenţie, în cazul producerii unor incidente şi pentru prevenirea acestora.
(2)Instruirea trebuie să fie:
- adaptată evoluţiei riscurilor şi apariţiei unor riscuri noi;
- repetată periodic.
(3)Angajatorul trebuie să informeze angajaţii cu privire la instalaţiile şi recipientele auxiliare acestora care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni, să vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje şi instalaţii să fie etichetate clar şi lizibil şi să expună semnele de avertizare în mod cât mai vizibil.
Art. 507
Pentru informarea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca:
a)angajaţii şi/sau reprezentanţii lor din unitate să poată controla aplicarea prevederilor acestui capitol sau să se poată implica în aplicarea lor, în special cu privire la:
- consecinţele pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor legate de alegerea, purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie şi de lucru, fără a prejudicia responsabilităţile angajatorului referitoare la determinarea eficacităţii echipamentului de protecţie şi de lucru, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
- măsurile luate de angajator şi la care se face referire în art. 503 (1), fără a aduce atingere obligaţiei angajatorului de a stabili astfel de măsuri;
b)angajaţii şi/sau reprezentanţii lor din unitate să fie informaţi cât mai repede posibil asupra unei expuneri anormale, inclusiv expunerile menţionate la art. 503, asupra cauzelor acestora şi asupra măsurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea situaţiei;
c)să existe o listă nominală actualizată a angajaţilor în activităţile la care rezultatele evaluării menţionate la art. 498 (2) relevă un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, indicând expunerea la care ei au fost supuşi, dacă această informaţie este disponibilă;
d)medicul şi/sau autoritatea competentă, precum şi toate persoanele responsabile cu sănătatea şi securitatea în muncă să aibă acces la lista menţionată în pct. c);
e)fiecare angajat să aibă acces la informaţiile conţinute în listă care îl privesc personal;
f)angajaţii şi/sau reprezentanţii lor din unitate să aibă acces la informaţii colective care nu conţin nominalizări de persoane.
Art. 508
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de securitate şi sănătate în cazul expunerii la agenţi cancerigeni şi/sau mutageni.
Art. 509
(1)Măsurile pentru supravegherea adecvată a sănătăţii angajaţilor pentru care rezultatul evaluării efectuate în conformitate cu art. 498 (2) relevă riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor, se stabilesc în concordanţă cu reglementările Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
(2)În acest caz, fiecare angajat trebuie să fie supus unei supravegheri adecvate a sănătăţii înainte de expunere şi apoi periodic.
Măsurile vizate în alin. (1) trebuie astfel concepute încât să existe posibilitatea directă a aplicării măsurilor medicale preventive şi a celor de medicină a muncii.
(3)Dacă se constată că un angajat este suferind ca urmare a expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni, medicul sau autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea medicală a angajaţilor, poate cere ca şi ceilalţi angajaţi care au suferit o expunere similară să facă obiectul unei supravegheri medicale.
În acest caz angajatorul trebuie să realizeze o nouă evaluare a riscului la expunere, în conformitate cu art. 498 (2).
(4)Pentru fiecare angajat expus unui agent cancerigen sau mutagen, la serviciul respectiv de medicina muncii se va completa un dosar medical individual şi medicul şi/sau autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea medicală vor propune măsurile individuale de protecţie sau prevenire care trebuie luate pentru toţi angajaţii.
(5)Angajaţii trebuie să primească informaţii şi recomandări privind toate tipurile de supraveghere medicală de care pot beneficia după încetarea expunerii.
(6)Angajaţii au acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc.
(7)Angajaţii vizaţi sau angajatorul pot să solicite o verificare şi/sau o reexaminare a rezultatelor supravegherii medicale.
(8)Recomandări pentru supravegherea medicală a angajaţilor sunt prezentate în tabelul 9, precum şi în reglementările Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
(9)Toate cazurile de cancer identificate ca rezultând din expunerea profesională la agenţi cancerigeni trebuie raportate autorităţilor competente.
Art. 510
(1)Lista la care se face referire în art. 507 c) şi dosarul medical la care se referă art. 509 (4) trebuie păstrate cel puţin 40 ani după sfârşitul expunerii.
(2)În cazul în care unitatea îşi încetează activitatea, aceste documente sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente.
Art. 511
Valorile limită referitoare la agenţii cancerigeni sau mutageni sunt date în anexele nr. 31 şi 32.
Substanţele, preparatele şi procedeele care pot duce la apariţia cancerului sunt prezentate în tabelul 8.
Art. 512
Anexele nr. 31 şi 32 şi tabelele 8 şi 9 pot fi modificate în funcţie de evoluţia reglementărilor sau specificaţiilor internaţionale şi a cunoştinţelor în domeniul agenţilor cancerigeni sau mutageni.
Tabelul 8
Substanţe, preparate şi procedee care pot duce la apariţia cancerului
1. Fabricarea auraminei. 2. Lucrări care implică expunerea la hidrocarburi aromatice policiclice prezente în negrul de fum, în gudronul de cărbune sau în smoala de cărbune. 3. Lucrări care implică expunerea la pulberi, fumuri şi aerosoli produse în timpul prăjirii şi rafinării electrolitice a minereului Cu-Ni. 4. Procedeu cu acid concentrat la fabricarea alcoolului izopropilic. 5. Lucrări care implică expunerea la pulberi de lemn de esenţă tare. |
Tabelul 9
Recomandări privind supravegherea medicală a angajaţilor
1. Medicul şi/sau autoritatea competentă, responsabili cu supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi contactului cu agenţi cancerigeni sau mutageni, trebuie să cunoască bine condiţiile de expunere ale fiecărui angajat. 2. Supravegherea medicală a angajaţilor trebuie asigurată în conformitate cu principiile şi practicile de medicină a muncii. Aceasta include cel puţin următoarele măsuri: - înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale pentru fiecare angajat; - anamneza; - supravegherea biologică, precum şi depistarea precoce a efectelor reversibile, în conformitate cu reglementările Ministerului Sănătăţii şi Familiei. 3. Pe baza celor mai recente cunoştinţe de medicină a muncii, pot fi utilizate şi alte teste pentru fiecare angajat supus supravegherii medicale. |
CAPITOLUL III:Agenţi biologici
Art. 513
Prevederile acestui capitol au ca obiect protecţia angajaţilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lor, rezultate sau care pot să rezulte din expunerea la agenţi biologici în cursul activităţii, precum şi prevenirea acestor riscuri.
Prevederile acestui capitol reprezintă cerinţe minime în acest domeniu.
Art. 514
Agenţii biologici sunt clasificaţi în patru grupe distincte în funcţie de nivelul de risc pe care-l prezintă (anexa nr. 38).
a)grupa 1 - agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală omului.
b)grupa 2 - agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol pentru angajaţi; propagarea în colectivitate este improbabilă; există, în general, o profilaxie şi un tratament eficace.
c)grupa 3 - agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate dar există în general o profilaxie şi un tratament eficace.
d)grupa 4 - agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există în general o profilaxie şi un tratament eficace.
Art. 515
(1)Prevederile acestui capitol se aplică pentru toate activităţile în care angajaţii, datorită activităţii profesionale, sunt expuşi sau riscă să fie expuşi la agenţi biologici.
(2)Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici angajatorul trebuie să determine natura, nivelul şi durata de expunere pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate.
Art. 516
(1)Pentru activităţile care implică o expunere la agenţi biologici aparţinând mai multor grupe riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor reprezentate de către toţi agenţii biologici periculoşi prezenţi.
(2)Angajatorul va trebui să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la orice modificare a condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea angajaţilor la agenţi biologici.
(3)Angajatorul trebuie să furnizeze autorităţilor competente, la cererea acestora, elementele care au stat la baza evaluării riscurilor profesionale.
Art. 517
Evaluarea riscurilor profesionale pentru activităţile care pot prezenta risc de expunere la agenţi biologici se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza:
a)clasificării agenţilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;
b)recomandărilor emise de autorităţile competente care vor indica, după caz, în funcţie de agentul biologic prezent în mediul de lucru să se ia măsuri în scopul de a proteja sănătatea angajaţilor care sunt expuşi sau pot fi expuşi în cursul activităţii lor acestui agent biologic;
c)informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contactate datorită unei activităţi profesionale a angajaţilor;
d)efectelor alergizante şi toxigene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii angajaţilor;
e)faptului că un angajat suferă de o boală direct legată de munca sa.
Art. 518
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale pentru activităţile care implică o expunere la agenţi biologici arată că expunerea şi/sau eventuala expunere, se raportează la un agent biologic din grupa 1, inclusiv la vaccinurile vii atenuate, fără risc identificabil pentru sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să respecte doar principiile de securitate şi de igienă la locul de muncă, conform punctului 1 din anexa nr. 41.
(2)Dacă rezultatele evaluării riscurilor arată că activitatea nu implică o intenţie deliberată de a lucra cu un agent biologic sau de a-l utiliza, dar care poate să conducă la expunerea angajaţilor la un agent biologic în cursul unor activităţi a căror listă figurează în anexa nr. 37, atunci se aplică prevederile art. 520, 522, 523 şi 525-529.
Art. 519
Dacă natura activităţii o permite, angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic periculos, înlocuindu-l printru-un agent biologic care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de stadiul actual al cunoştinţelor, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea angajaţilor.
Art. 520
(1)Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.
(2)Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea angajaţilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:
a)limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de angajaţi expuşi sau care pot fi expuşi;
b)conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;
c)măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;
d)măsuri de igienă adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului, eliminării şi scăpării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;
e)utilizarea panourilor care semnalizează riscurile biologice şi alte semne de avertizare adecvate conform prescripţiilor de semnalizare;
f)elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică prezenţa agenţilor biologici;
g)dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a prezenţei agenţilor biologici utilizaţi în procesul de muncă;
h)utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină securitate de către angajaţi, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, uşor identificabile;
i)măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc a agenţilor biologici la locul de muncă.
Art. 521
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora, informaţii privind:
a)rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
b)activităţile în cursul cărora angajaţii au fost sau pot fi expuşi la agenţi biologici;
c)numărul de angajaţi expuşi;
d)numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă;
e)măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de lucru;
f)un plan de urgenţă pentru protecţia angajaţilor împotriva expunerii la un agent biologic din grupele 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.
(2)Angajatorul trebuie să informeze imediat autorităţile competente despre orice accident sau incident care ar putea să provoace diseminarea unui agent biologic ce ar putea provoca angajaţilor infecţie şi/sau boală gravă.
(3)Lista cu angajaţii expuşi la agenţi biologici, vizată în art. 525 (1), precum şi dosarul medical al fiecărui angajat vor fi puse la dispoziţia autorităţilor competente atunci când unitatea îşi încetează activitatea, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Art. 522
(1)Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor, angajatorul este obligat să ia măsuri adecvate:
a)să asigure condiţiile corespunzătoare ca angajaţii să nu servească masa şi să nu bea în zonele de lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici;
b)să furnizeze angajaţilor echipamente individuale de protecţie adecvate sau alte echipamente speciale adecvate;
c)să asigure angajaţilor spaţii dotate cu instalaţii igienico-sanitare adecvate şi substanţe antiseptice pentru ochi şi piele;
d)să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie:
- aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
- verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare utilizare;
- reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defecţiuni;
e)să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de origine umană sau animală.
(2)Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, incluzând îmbrăcămintea de protecţie vizată în alin. (1), pct. b) care pot fi contaminate de agenţi biologici, trebuie să fie scoase atunci când angajatul părăseşte zona de lucru şi trebuie păstrate separat de altă îmbrăcăminte.
Angajatorul trebuie să aibă grijă ca această îmbrăcăminte şi echipamentul de protecţie să fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.
(3)Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform alin. (1) şi (2) nu vor fi imputate angajaţilor.
Art. 523
(1)Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind:
a)eventualele riscuri pentru sănătate;
b)măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c)prescripţii în domeniul igienei;
d)purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcăminţii de protecţie;
e)măsurile pe care angajaţii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi măsurile de prevenire ale acestora.
(2)Instruirea angajatului trebuie efectuată înainte de începerea unei activităţi care implică contactul cu agenţi biologici, adaptată la apariţia unor noi riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi repetată periodic şi ori de câte ori este necesar.
Art. 524
(1)Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucţiuni de securitate scrise şi, după caz, afişe privind procedura de urmat în caz de:
a)accident sau incident grav datorat manipulării unui agent biologic;
b)manipularea unui agent biologic din grupa 4.
(2)Angajaţii trebuie să semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă, orice accident sau incident ce implică manipularea unui agent biologic.
(3)Angajatorul trebuie să informeze imediat angajaţii şi/sau reprezentanţii lor despre orice accident sau incident care poate sau ar putea să antreneze diseminarea unui agent biologic susceptibil să producă infecţii şi/sau boli grave. De asemenea, trebuie să îi informeze, cât mai repede posibil, despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave, precum şi despre măsurile care au fost luate sau care trebuie luate pentru a remedia situaţia.
(4)Fiecare angajat trebuie să aibă acces la informaţiile conţinute în lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici vizată în art. 525 şi care îl privesc personal.
(5)Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să aibă acces la informaţiile colective anonime.
(6)Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor, la cererea acestora, informaţiile prevăzute în art. 521 (1).
Art. 525
(1)Angajatorul trebuie să aibă lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici din grupa 3 şi/sau 4 care indică activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care angajaţii au fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente.
(2)Lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici din grupa 3 şi/sau 4 va fi păstrată timp de cel puţin 10 ani de la terminarea expunerii, conform legislaţiei în vigoare.
(3)Lista va fi păstrată pe o perioadă mai îndelungată, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere cunoscută, în cazul expunerilor susceptibile să antreneze infecţii:
a)produse de agenţi biologici despre care se ştie că pot provoca infecţii persistente sau latente;
b)care, ţinând seama de stadiul actual al cunoştinţelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declanşeze, mulţi ani mai târziu;
c)a căror perioadă de incubaţie înainte de declararea bolii este deosebit de lungă;
d)care antrenează boli ce pot prezenta recrudescenţă timp îndelungat, în ciuda tratamentului aplicat;
e)care pot lăsa sechele grave pe termen lung.
(4)Medicul de medicina muncii, autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ca şi orice altă persoană responsabilă cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă trebuie să aibă acces la lista vizată în alin. (1).
Art. 526
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătate şi securitate în cazul expunerii la agenţi biologici.
Art. 527
(1)Angajatorul trebuie să notifice, în prealabil, direcţiei de sănătate publică şi inspectoratului teritorial de muncă utilizarea pentru prima dată a agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea activităţii.
(2)Laboratoarele care furnizează servicii de diagnostic pentru agenţii biologici din grupa 4 trebuie doar să notifice intenţia lor.
(3)De fiecare dată când procedeele şi/sau procedurile suferă modificări importante din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, trebuie efectuată o nouă notificare.
(4)Notificarea vizată în alin. (1) şi (2) va conţine:
a)denumirea şi adresa unităţii;
b)numele şi competenţele responsabilului cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă;
c)rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
d)specia agentului biologic;
e)măsurile de protecţie şi de prevenire prevăzute.
Art. 528
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc privind securitatea sau sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura supravegherea medicală adecvată.
(2)Fiecare angajat trebuie să fie supravegheat medical corespunzător înainte de expunere profesională şi, în continuare, periodic, făcând astfel posibilă aplicarea directă a măsurilor de medicină generală şi de medicină a muncii.
(3)Identificarea angajaţilor pentru care ar fi necesare măsuri speciale de protecţie se va face în urma evaluării riscurilor profesionale.
Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun la dispoziţia angajaţilor vaccinuri, va trebui să ţină seamă de codul de conduită recomandat în anexa nr. 42.
În cazul în care se depistează că un angajat prezintă o infecţie sau o boală care ar rezulta din expunerea la agenţi biologici, serviciul de medicina muncii va propune şi celorlalţi angajaţi, care ar fi putut suferi o expunere similară, să fie supravegheaţi medical; în acest caz, angajatorul va efectua o reevaluare a riscului de expunere.
(4)În cursul supravegherii medicale, fiecare angajat trebuie să aibă un dosar medical individual, care va fi păstrat de către serviciul de medicină a muncii cel puţin 10 ani după încetarea expunerii.
În cazurile de la art. 525 (3) dosarul medical individual trebuie păstrat o perioadă mai mare de 10 ani, care poate ajunge până la 40 de ani de la ultima expunere cunoscută. În cazul în care unitatea se desfiinţează sau angajatul îşi schimbă locul de muncă, dosarul medical individual va fi preluat de direcţia teritorială de sănătate publică sau de serviciul de medicina muncii de la noul loc de muncă.
(5)Serviciul de medicina muncii trebuie să propună măsuri de protecţie sau prevenire utile, pentru fiecare angajat.
(6)Serviciul de medicina muncii trebuie să dea informaţii şi sfaturi medicale angajaţilor privind supravegherea medicală la care ei vor fi supuşi după ce a încetat expunerea la agenţi biologici.
(7)Angajaţii trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii lor medicale şi pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.
De asemenea, angajatorul poate solicita o reexaminare a rezultatelor supravegherii medicale.
(8)Recomandările practice pentru supravegherea medicală a angajaţilor sunt indicate în anexa nr. 39.
Art. 529
(1)Serviciile medicale şi veterinare, în afară de laboratoarele de diagnostic, în vederea evaluării riscurilor profesionale, trebuie să aibă în vedere în mod deosebit:
a)incertitudinile legate de prezenţa agenţilor biologici în organismul pacienţilor sau al animalelor precum şi în probele sau produsele biologice care rezultă de la aceştia;
b)pericolul pe care îl constituie agenţii biologici care sunt sau ar putea fi prezenţi în organismul pacienţilor sau la animale precum şi în probele prelevate de la aceştia;
c)riscurile inerente datorate naturii activităţii.
(2)În serviciile medicale şi veterinare angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura protecţia sanitară şi securitatea angajaţilor respectivi.
Măsurile care trebuie luate în serviciile medicale şi veterinare cuprind:
a)stabilirea procedeelor corespunzătoare de decontaminare şi de dezinfecţie;
b)aplicarea procedeelor care să permită manipularea şi eliminarea fără riscuri a deşeurilor contaminate.
(3)În serviciile de izolare unde se găsesc pacienţi umani sau animale care sunt, sau ar putea fi contaminaţi cu agenţi biologici din grupele 3 şi 4, angajatorul trebuie să aleagă măsuri de izolare dintre cele prezentate în anexa nr. 40, coloana A, în scopul reducerii la minimum a riscului de infecţie.
Art. 530
(1)În laboratoare, inclusiv în laboratoarele de diagnostic şi în încăperile destinate animalelor de laborator contaminate deliberat cu agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4, care sunt sau ar putea fi purtători ai acestor agenţi, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri speciale:
a)în laboratoarele care efectuează activităţi ce implică manipularea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4 în scopuri de cercetare, de dezvoltare, învăţământ, diagnostic, trebuie să stabilească măsuri de izolare conform anexei nr. 40, în scopul reducerii la minimum a riscului de infecţie;
b)în urma evaluării riscurilor profesionale, după fixarea nivelului de izolare fizică necesară pentru agenţii biologici, în funcţie de gradul de risc pe aceştia îl prezintă, va stabili măsurile necesare conform anexei nr. 40, iar activităţile care implică manipularea unui agent biologic trebuie efectuate:
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 2, pentru un agent biologic din grupa 2;
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 3, pentru un agent biologic din grupa 3;
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 4, pentru un agent biologic din grupa 4.
c)în laboratoarele în care se manipulează materiale despre care nu există certitudinea că ar conţine agenţi biologici ce ar putea determina îmbolnăvire, dar care nu au ca obiectiv lucrul cu agenţii biologici ca atare (adică a-i cultiva sau a-i concentra) trebuie să adopte cel puţin nivelul 2 de izolare. Nivelurile de izolare numărul 3 sau 4 trebuie utilizate, dacă este cazul, când se ştie sau se presupune că ele sunt necesare, în afara situaţiilor în care recomandările furnizate de autorităţile naţionale competente indică, pentru anumite cazuri, un nivel de izolare mai scăzut.
(2)Angajatorii trebuie să ia următoarele măsuri speciale privind procedeele industriale care utilizează agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4:
a)principiile de izolare expuse în alin. (1) pct. b) trebuie să se aplice, de asemenea, procedeelor industriale pe baza măsurilor practice din anexa nr. 41;
b)în funcţie de evaluarea riscului privind utilizarea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, autorităţile competente pot să decidă măsuri corespunzătoare care trebuie să fie luate la folosirea industrială a agenţilor biologici.
(3)Toate activităţile de la alin. (1) şi (2), acolo unde nu a fost posibil să se facă o evaluare concludentă a agentului biologic, dar se presupune că utilizarea acestuia ar putea să reprezinte un risc grav pentru sănătatea angajaţilor, vor trebui să se desfăşoare în spaţii de lucru în care nivelul de izolare corespunde cel puţin nivelului 3.
Art. 531
Dacă agentul biologic ce trebuie evaluat nu poate fi clasificat clar într-una din grupele cu riscul cel mai ridicat (grupele 2, 3, 4), el trebuie clasificat în grupa de risc cea mai înaltă dintre grupele luate în considerare.
CAPITOLUL IV:Microclimat
Art. 532
(1)Microclimatul la locul de muncă este determinat de temperatura şi umiditatea aerului, de viteza curenţilor de aer, de temperatura suprafeţelor şi de radiaţiile calorice emise în zona de lucru.
(2)Condiţiile de microclimat la locurile de muncă trebuie să asigure menţinerea echilibrului termic al organismului uman corespunzător cu nivelul activităţii desfăşurate.
(3)Componentele microclimatului se normează în raport cu metabolismul organismului (producţia de căldură metabolică) determinat de efortul fizic în activitate.
Art. 533
Activităţile profesionale se clasifică în funcţie de metabolismul energetic conform tabelului 1.
Art. 534
(1)Limitele termice minime admise la locurile de muncă sunt cele prevăzute în tabelul 10.
(2)Limitele termice maxime admise la locurile de muncă sunt cele prevăzute în tabelul 11.
(3)La unele locuri de muncă (birouri, camere de comandă, încăperi cu videoterminale, încăperi social-culturale etc.) unde desfăşurarea activităţii profesionale necesită confort termic, trebuie asigurate următoarele condiţii:
a)În perioada de vară:
- temperatura operativă între 23 - 26°C;
- diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra solului (nivelul capului şi al gleznelor) mai mică de 3°C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
- viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 - 0,3 m/s.
b)În perioada de iarnă:
- temperatura operativă între 20 - 24°C;
- diferenţa pe verticală a valorilor temperaturii aerului la 1,1 m şi 0,1 m deasupra solului (nivelul capului şi al gleznelor) mai mică de 3°C;
- umiditatea relativă a aerului între 30 - 70%;
- viteza medie a curenţilor de aer între 0,1 - 0,3 m/s;
- diferenţe mai mici de 10°C între temperatura de radiaţie a ferestrelor sau a altor suprafeţe verticale şi temperatura de radiaţie a obiectelor din încăpere.
Temperatura operativă se calculează cu formula:
t0 = Ata + (1 - A)tr, unde:
ta este temperatura uscată a aerului, °C
tr este temperatura medie de radiaţie, °C
A este un coeficient ale cărui valori sunt:
0,5 dacă viteza curenţilor de aer este < 0,2 m/s;
0,6 dacă viteza curenţilor de aer este între 0,2-0,6 m/s;
0,7 dacă viteza curenţilor de aer este între 0,7-1 m/s.
În cazul în care viteza relativă a aerului este mai mică de 0,2 m/s sau dacă diferenţa între temperatura medie de radiaţie şi temperatura aerului este mai mică de 4°C, temperatura operativă poate fi calculată ca medie a valorilor temperaturii aerului şi a temperaturii medii de radiaţie.
Tabelul 10
Limite termice minime admise la locurile de muncă
Clasa de metabolism (M) (W) | Temperatura la globtermometru (°C) | Viteza curenţilor de aer (m/s) |
M < = 117 | 18 | < = 0,2 |
117 < M < = 234 | 16 | < = 0,3 |
234 < M < = 360 | 15 | < = 0,4 |
M > = 360 | 12 | < = 0,5 |
Tabelul 11
Limite termice maxime admise la locurile de muncă
Clasa de metabolism (M) (W) | Indice WBGT (°C) | |||
Persoană aclimatizată la căldură | Persoană neaclimatizată la căldură | |||
Repaus (0) | 33 | 32 | ||
Metabolism redus (1) | 30 | 29 | ||
Metabolism mediu (2) | 28 | 26 | ||
Metabolism intens (3) | fără mişcare perceptibilă a aerului 25 | cu mişcare perceptibilă a aerului 26 | fără mişcare perceptibilă a aerului 22 | cu mişcare perceptibilă a aerului 23 |
Metabolism foarte intens (4) | 23 | 25 | 18 | 20 |
NOTĂ: Indicele WBGT se măsoară sau se calculează cu formula:
- pentru activităţi în interior şi exterior fără expunere solară
WBGT = 0,7 tun + 0,3 tg
- pentru activităţi în exterior cu expunere solară
WBGT = 0,7 tun + 0,2 tg + 0,1 ta
unde:
ta este temperatura uscată a aerului, °C
tg este temperatura de globtermometru, °C
tun este temperatura umedă naturală, °C
Art. 535
(1)Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer la locurile de muncă prevăzute cu duşuri de aer sunt cele prevăzute în tabelul 12.
(2)Nivelul radiaţiilor calorice se determină prin măsurare sau prin apreciere pe baza tabelului 13.
Art. 536
Temperatura suprafeţelor echipamentelor tehnice sau ale oricăror altor suprafeţe cu care angajatul vine în contact la locul de muncă, trebuie să se situeze sub valorile prevăzute în tabelul 14.
1.Tabelul 12
Limitele minime şi maxime ale temperaturii şi vitezei curenţilor de aer admise la locurile de muncă prevăzute cu duşuri de aer
Nivelul radiaţiilor calorice (cal/cm2/min) | Metabolismul energetic (M) (W) | Limite minime | Limite maxime | ||
Temperatura aerului (°C) | Viteza curenţilor de aer (m/s) | Temperatura aerului (°C) | Viteza curenţilor de aer (m/s) | ||
1 | M < = 117 | 25,0 | 0,5 | 30 | 1,0 |
117 < M < = 234 | 23,0 | 0,5 | 28 | 1,0 | |
234 < M < = 360 | 21,5 | 1,0 | 27 | 1,3 | |
M > 360 | 20,0 | 1,3 | 26 | 1,5 | |
2 | M < = 117 | 22,0 | 0,5 | 28 | 1,0 |
117 < M < = 234 | 20,0 | 1,0 | 26 | 1,5 | |
234 < M < = 360 | 18,5 | 1,5 | 25 | 2,0 | |
M > 360 | 17,0 | 2,0 | 24 | 2,5 | |
> = 3 | M < = 117 | 20,0 | 1,0 | 25 | 1,5 |
117 < M < = 234 | 18,0 | 1,5 | 24 | 2,0 | |
234 < M < = 360 | 16,5 | 2,0 | 23 | 2,5 | |
M > 360 | 15,0 | 2,5 | 22 | 3,0 | |
NOTĂ:
a)Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%.
b)Valorile temperaturilor şi vitezelor curenţilor de aer reprezintă valori medii în secţiunea transversală a fluxului de aer la nivelul jumătăţii superioare a corpului.
2.Tabelul 13
Aprecierea nivelului radiaţiilor calorice
Timpul de suportare a expunerii (s) | Nivelul estimat al radiaţiilor calorice (cal/cm2/min) |
240 | 1 |
50 | 2 |
20 | 3 |
3.Tabelul 14
Limite maxime admise ale temperaturii suprafeţelor
Material constitutiv al suprafeţei | Temperatura suprafeţei (°C) pentru durate de contact de: | ||
1 min | 10 min | > = 8 ore | |
Metal neacoperit | 51 | 48 | 43 |
Metal acoperit | 51 | 48 | 43 |
Ceramică, sticlă şi piatră | 56 | 48 | 43 |
Material plastic | 60 | 48 | 43 |
Lemn | 60 | 48 | 43 |
NOTĂ:
a)Valoarea de 51°C pentru o durată de contact de 1 minut se aplică şi la alte materiale cu conductivitate termică ridicată, nemenţionate în tabel.
b)Valoarea de 43°C specificată la toate materialele pentru o durată de contact de 8 ore şi mai mult, nu se aplică decât dacă suprafaţa fierbinte este atinsă doar de o mică parte a corpului uman (mai puţin de 10% din suprafaţa totală a pielii corpului) sau de o mică zonă a capului (mai puţin de 10% din suprafaţa pielii capului). Dacă zona de contact nu este doar locală sau dacă suprafaţa fierbinte este atinsă de zone vitale ale feţei (căile respiratorii, de exemplu) pot apărea leziuni grave, chiar dacă temperatura suprafeţei nu depăşeşte 43°C.
Art. 537
Personalul care lucrează în microclimat cald (peste 30°C) sau rece (sub 5°C) va beneficia de pauze pentru refacerea capacităţii de termoreglare, ale căror durată şi frecvenţă se stabilesc în funcţie de intensitatea efortului fizic şi de valorile parametrilor de microclimat. În acest scop se vor asigura spaţii fixe sau mobile cu microclimat corespunzător.
Art. 538
La locurile de muncă unde temperatura aerului depăşeşte constant 30°C se va asigura apă carbogazoasă salină (1 g NaCl/litru), în cantitate de 2-4 litri/persoană/schimb, distribuită la temperatura de 16 - 18°C.
Art. 539
La locurile de muncă cu temperaturi scăzute (sub 5°C) se va asigura ceai fierbinte în cantitate de 0,5-1 litru/persoană/schimb.
Art. 540
În perioadele în care, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile se înregistrează temperaturi exterioare extreme, respectiv temperaturi ce depăşesc + 37°C sau care, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel ori temperaturi sub - 20°C sau care corelate cu condiţii de vânt intens, pot fi echivalate cu acest nivel, se vor lua măsuri de protecţie a angajaţilor, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 541
Dacă cerinţele procesului tehnologic sau alte condiţii speciale nu permit încadrarea în valorile limită indicate în articolele precedente, angajatorul este obligat să asigure protecţia angajaţilor prin măsuri tehnico-organizatorice şi medicale.
CAPITOLUL V:Ventilare industrială
Art. 542
Încăperile de lucru (de producţie, depozitare, administrative, sociale sau culturale) vor fi prevăzute, după caz, cu mijloace de ventilare naturală sau mecanică, astfel încât să se poată asigura condiţiile de calitate a aerului.
Art. 543
Instalaţiile de ventilare se vor proiecta şi construi astfel încât să asigure eliminarea sau reducerea până la limitele admise a următoarelor:
a)fumuri, gaze şi vapori toxici sau nocivi;
b)substanţe sau amestecuri explozive;
c)substanţe iritante sau mirositoare;
d)pulberi de orice natură;
e)căldură;
f)umiditate;
g)curenţi de aer.
Art. 544
(1)Combaterea poluării aerului în spaţiile de lucru se va face, în primul rând, prin suprimarea sau reducerea surselor de degajare a noxelor.
(2)În situaţia când nu este posibil acest lucru, se vor aplica, după caz, următoarele măsuri:
a)închiderea utilajelor în carcase în care se creează depresiune;
b)utilizarea instalaţiilor de ventilare locală;
c)utilizarea instalaţiilor de ventilare generală, când sursele de degajare a noxelor sunt mobile sau dispersate şi nu este posibilă aplicarea unor soluţii conforme cu pct. a) sau b).
Art. 545
Echipamentele tehnice susceptibile să producă poluarea aerului la locul de muncă vor fi prevăzute, din concepţie şi dotate obligatoriu de către întreprinderile constructoare, cu sisteme eficiente de captare a noxelor (carcase, prize de aspiraţie), indicându-se totodată şi caracteristicile aerodinamice necesare (debit de aer, depresiune, pierderi de presiune).
Art. 546
Echipamentele tehnice care degajă noxe foarte periculoase şi care, din motive tehnologice, nu pot fi carcasate sau prevăzute cu instalaţii de ventilare locală eficiente vor fi amplasate în încăperi special amenajate sau cabine.
Art. 547
Instalaţiile de ventilare destinate combaterii noxelor foarte periculoase (agenţi cu indicativul Fp şi C din anexa nr. 31) sau cu pericol ridicat de incendiu/explozie vor fi verificate periodic prin măsurători şi determinări specifice, în vederea stabilirii gradului de captare şi reţinere a acestora.
Ori de câte ori se constată scăderi ale performanţelor instalaţiei de ventilare constatate cu această ocazie (reducerea debitului de aer aspirat, reducerea vitezei aerului în conductele şi planul gurilor de aspiraţie, colmatarea filtrelor, concentraţii depăşite în zona de muncă şi la evacuarea în atmosferă etc.) se iau măsuri de remediere operativă.
Art. 548
Pulberile foarte periculoase sau cu pericol ridicat de incendiu/explozie depuse pe suprafeţele înconjurătoare vor fi îndepărtate numai prin aspirarea acestora.
Se interzice îndepărtarea acestor noxe prin măturare.
Art. 549
Pulberile foarte periculoase evacuate din sistemele de reţinere a acestora (cicloane, filtre etc.) vor fi depozitate numai în containere închise etanş.
Deversarea pulberilor depozitate în containere se va face numai în spaţiile special amenajate.
Art. 550
Metodele de determinare a debitelor de aer ale sistemelor de ventilare vor fi alese în funcţie de condiţiile concrete de la locurile de muncă pentru care sunt proiectate sistemele.
Art. 551
La stabilirea valorii debitului de aer pentru ventilarea încăperilor se va ţine seama de următoarele:
a)dacă în spaţiul de lucru se degajă simultan mai multe noxe sub formă de gaze, vapori sau pulberi ce nu sunt toxice sau iritante şi prezintă efect sinergic de tip neaditiv, debitul de aer se va determina prin luarea în considerare a noxei la care corespunde debitul maxim;
b)dacă în spaţiul de lucru se degajă simultan mai multe noxe sub formă de gaze, vapori sau pulberi netoxice sau neiritante, dar cu efect sinergic de tip aditiv, toxice sau iritante, cu pericol de incendiu sau explozive, debitul de aer pentru ventilare va fi dat de suma valorilor debitelor de aer necesare diluării fiecărei noxe în parte;
c)dacă în spaţiul de lucru se degajă mai multe noxe sub formă de gaze, vapori sau pulberi ce fac parte simultan din categoriile precizate la pct. a) şi b), debitul de aer necesar pentru ventilare va fi dat de valoarea cea mai mare obţinută prin compararea valorilor calculate conform pct. a) şi b).
Art. 552
(1)Încăperile în care se amplasează instalaţiile tehnologice la care pot să apară degajări bruşte şi neprevăzute de substanţe toxice, inflamabile sau explozive, vor fi dotate suplimentar cu instalaţii de ventilare de avarie - numai pentru evacuare - independente de instalaţiile de ventilare normale pentru diluţia noxelor.
(2)Pornirea instalaţiilor de ventilare pentru avarie se va realiza automat la depăşirea limitei maxime admise, existând şi posibilitatea comenzilor manuale, atât din interiorul cât şi din exteriorul încăperilor.
(3)La pornirea instalaţiilor de ventilare pentru avarie, toate sistemele de introducere mecanică a aerului vor fi oprite automat.
Art. 553
(1)Se admite introducerea aerului din încăperile învecinate dacă în acestea nu sunt degajări de substanţe toxice, inflamabile sau explozive.
(2)Cantitatea de aer extrasă din aceste încăperi nu va depăşi 50% din volumul lor într-o oră.
Art. 554
În încăperile de lucru în care aerul de combustie pentru diverse agregate de ardere se ia din interior, se va asigura introducerea forţată a aerului de compensare, astfel încât în aceste încăperi să nu se creeze depresiune şi să se asigure temperaturile interioare admise, precum şi viteza curenţilor de aer, conform capitolului IV Microclimat.
Art. 555
Prizele de aer proaspăt din exterior se vor amplasa în zone lipsite de noxe. Dacă din cauza condiţiilor locale nu este posibil să se asigure captarea aerului proaspăt din zone neimpurificate, aerul trebuie tratat în prealabil, astfel încât în încăperea ventilată să nu se depăşească concentraţia maximă admisă a noxelor.
Art. 556
Instalaţiile de ventilare pentru introducerea aerului proaspăt, precum şi cele prevăzute cu camere de amestec pentru recirculaţia aerului, vor satisface în orice anotimp următoarele condiţii:
a)aerul introdus în încăperi nu va conţine noxe în proporţie mai mare de 30% din concentraţiile maxime admise;
b)este interzisă recircularea aerului dacă acesta conţine substanţe toxice, iritante, cu miros neplăcut sau cu microorganisme patogene;
c)este interzisă recircularea aerului în încăperile cu procese tehnologice clasificate din punctul de vedere al pericolului de incendiu în categoriile A şi B conform Normelor generale de prevenirea şi stingerea incendiilor;
d)în încăperile de lucru clasificate în categoria C din punctul de vedere al pericolului de incendiu, recirculaţia aerului este permisă în condiţiile pct. a) şi dacă aerul nu conţine pulberi, gaze sau vapori combustibili.
Art. 557
Este interzisă folosirea instalaţiilor de ventilare comune mai multor încăperi în cazul în care în acestea există surse de pulberi sau substanţe sub formă de gaze, care prin amestec pot da naştere la combinaţii inflamabile, explozive sau toxice.
Art. 558
Instalaţiile de ventilare care deservesc încăperi unde există substanţe care, în stare gazoasă, de vapori sau de pulberi, formează cu aerul amestecuri inflamabile sau explozive, vor fi utilate cu echipamente în construcţie antiexplozivă şi vor fi prevăzute cu dispozitive pentru împiedicarea transmiterii flăcărilor prin elementele componente ale acestora (conducte, canale, guri de ventilare, camere de condiţionare etc.)
Art. 559
Conductele instalaţiilor de ventilare prin care se transportă gaze nocive vor fi montate în spaţii în care poluarea produsă de eventualele scăpări ale gazelor prin neetanşeităţi nu creează pericol pentru siguranţa sau sănătatea angajaţilor, pericol de deteriorare a construcţiilor sau pericol de incendiu şi explozii.
Art. 560
Aerul poluat de pulberi, fum, gaze sau vapori va fi epurat înainte de evacuarea sa în atmosferă, astfel încât să se excludă depăşirea concentraţiilor maxime admise privind poluarea mediului de lucru şi a mediului înconjurător.
Art. 561
(1)În încăperile de lucru cu degajări mari de pulberi, aerul pentru ventilare va fi introdus astfel încât să nu producă antrenarea şi menţinerea pulberilor în atmosferă.
(2)Suplimentar, în aceste încăperi se vor utiliza instalaţii sau utilaje de captare a pulberilor depuse.
Art. 562
(1)Angajatorii la care condiţiile de lucru o impun, vor asigura dispozitivele şi aparatele necesare pentru controlul funcţionării instalaţiilor de ventilare şi controlul microclimatului din încăperile de lucru, conform cărţii tehnice a instalaţiilor.
(2)Pentru detecţia şi măsurarea concentraţiilor de gaze sau pulberi toxice, inflamabile sau explozive, instalaţiile de ventilaţie vor fi dotate cu sisteme automate fixe de detecţie a noxelor şi semnalizare şi după caz, vor fi desemnaţi angajaţi care să efectueze periodic măsurători cu aparatură portabilă.
Art. 563
În vederea exploatării în condiţii de securitate a aparatelor de detecţie a gazelor sau pulberilor toxice, inflamabile sau explozive, angajatorii sunt obligaţi să organizeze verificarea periodică a acestora conform reglementărilor în vigoare.
Art. 564
La punerea în funcţiune a unui sistem de ventilare mecanică sau naturală se vor efectua reglajele necesare bunei lor funcţionări, precum şi măsurarea şi compararea parametrilor funcţionali cu datele din proiecte (debitul şi viteza aerului, cantitatea de căldură, pierderile de presiune, temperatura, concentraţia noxelor).
Art. 565
Unităţile de proiectare sau beneficiarii vor elabora instrucţiuni privind modul de utilizare, întreţinere, supraveghere şi control al instalaţiilor de ventilare.
Art. 566
(1)Angajatorul este obligat ca ori de câte ori intervin modificări ale tehnologiei sau ale destinaţiei încăperilor, să ia măsurile corespunzătoare pentru transformarea, modificarea sau completarea instalaţiilor de ventilare.
(2)Modificarea sau completarea instalaţiilor de ventilare se vor face numai cu avizul scris al proiectantului de specialitate.
(3)Se interzice utilizarea instalaţiilor de ventilare în alte scopuri decât cele proiectate.
Art. 567
(1)Orice instalaţie de ventilare va avea întocmită prin proiect o fişă tehnică în care se vor înscrie caracteristicile de bază, precum şi indicaţia asupra execuţiei şi punerii în funcţiune.
(2)În fişele tehnice se vor nota succesiv observaţiile ce se fac asupra funcţionării şi defectelor constatate, măsurile ce s-au luat şi numele persoanelor care au făcut constatări sau remedieri. De asemenea, se vor preciza termenele reviziilor ulterioare.
(3)Orice modificări ale instalaţiilor de ventilare vor fi consemnate în fişele tehnice.
Art. 568
(1)Instalaţiile de ventilare nu vor fi date în exploatare decât numai după ce au fost recepţionate.
(2)La recepţionarea instalaţiei de ventilare vor participa proiectantul, executantul şi beneficiarul care vor întocmi procesul-verbal de recepţie însoţit de buletinele de analiză privind determinările de microclimat şi al concentraţiilor de noxe în spaţiul de lucru şi la emisie.
Art. 569
Pentru combaterea electricităţii statice la echipamentele de filtrare a aerului, materialele filtrante din care sunt confecţionaţi sacii trebuie să fie tratate antistatic sau se legă electric colivia de sârmă pe care sunt montaţi sacii la o instalaţie de legare la pământ. În prealabil, trebuie să se asigure o continuitate electrică a suporţilor metalici pe care sunt montaţi sacii filtranţi. Eficacitatea combaterii electricităţii statice prin legare la pământ trebuie verificată prin măsurători.
Art. 570
Instalaţiile de ventilare care captează de la diverse utilaje tehnologice noxe cu conţinut de vapori de ulei şi le evacuează în staţiile de filtrare, trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de siguranţă pentru stingerea incendiilor.
CAPITOLUL VI:Iluminat
Art. 571
La proiectarea şi realizarea iluminatului se vor lua în considerare următoarele:
- destinaţia încăperii (spaţiului);
- distribuţia locurilor de muncă;
- categoriile de lucrări vizuale şi nivelul de iluminare;
- calitatea ambianţei luminoase (uniformitatea iluminării, distribuţia luminanţelor, existenţa fenomenului de orbire, culoarea luminii, redarea culorilor etc.);
- sistemul de iluminat;
- corpul de iluminat;
- posibilitatea întreţinerii instalaţiilor de iluminat şi a suprafeţelor vitrate.
Art. 572
Nivelul de iluminare se normează în funcţie de categoria şi subcategoria în care se încadrează sarcinile vizuale, respectiv în funcţie de mărimea detaliului reprezentativ, de contrastul dintre detaliu şi fond şi luminozitatea fondului sau numai în funcţie de categoria sarcinii vizuale.
a)pentru lucrările executate în spaţii interioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 43.
b)pentru lucrările executate în spaţii exterioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 44.
c)pentru spaţiile de circulaţie industriale exterioare, valorile minime normate ale nivelurilor de iluminare sunt cele din anexa nr. 45.
Art. 573
Iluminatul artificial destinat completării iluminatului natural trebuie realizat astfel încât să se asigure pe planul de lucru, împreună cu iluminatul natural, cel puţin nivelul de iluminare din anexa nr. 43.
Art. 574
Nivelul de iluminare din anexele nr. 43 şi 44 se ridică cu o treaptă în scara de valori a nivelurilor de iluminare în următoarele cazuri:
- dacă efortul vizual este continuu pe o perioadă mai mare decât jumătate din ziua de lucru, pentru categoriile de lucrări vizuale I, II şi III;
- dacă detaliile urmărite sunt în mişcare, pentru categoriile de lucrări vizuale I până la IV;
- dacă există pericol sporit de accidentare la categoriile de lucrări vizuale V până la IX;
- încăperi cu exigenţe sanitare sporite (în industria alimentară, farmaceutică etc.);
- în încăperile destinate învăţământului profesional în producţie, dacă nivelul de iluminare ce rezultă din anexa nr. 43 este sub 300 lx;
- dacă construcţia nu este prevăzută cu goluri pentru geamuri pentru lumină naturală.
Art. 575
Ridicarea nivelului de iluminare se face cu o singură treaptă şi în situaţiile în care se îndeplinesc simultan mai multe din condiţiile de la art. 574.
Valorile nivelurilor de iluminare se încadrează în următoarea scară a treptelor de iluminare: 0,3; 0,5; 1; 1,5; 2; 3,5; 10; 20; 30; 50; 75; 100; 150; 200; 250; 300; 350; 400; 500; 750; 1000; 1200; 1500; 2000; 2500; 3000; 4000; 5000 etc., în lx.
Art. 576
În spaţiile cu activitate normală, continuă, valoarea iluminării dată de instalaţia de iluminat general trebuie să fie de cel puţin 200 lx pe planul orizontal limitat de pereţii încăperii şi situat la înălţimea de 0,8 m până la 1 m faţă de pardoseală.
Art. 577
În încăperile în care se poartă ochelari de protecţie tot timpul lucrului, nivelul de iluminare se măreşte în funcţie de absorbţia ochelarilor (fac excepţie încăperile în care se efectuează lucrări de sudură).
Art. 578
Nivelul de iluminare medie pentru scări şi coridoare alăturate încăperilor de lucru trebuie să fie de minimum 20 lx.
Art. 579
În depozitele acoperite nivelul de iluminare medie trebuie să fie de minimum:
- 50 lx, în zona de ambalare şi etichetare;
- 20 lx, în zonele de circulaţie a mijloacelor de transport;
- 10 lx, în zonele de depozitare.
Art. 580
Instalaţiile de iluminat trebuie să asigure iluminarea uniformă a planului de lucru şi a încăperii. Factorii de uniformitate a iluminării trebuie să aibă cel puţin valorile din anexa nr. 46.
Art. 581
Dacă se impune o deplasare frecventă a personalului între diferite încăperi sau între acestea şi coridoare, scări etc., raportul iluminării medii din spaţiile învecinate trebuie să fie Emed1/Emed2 > = 0,1.
Art. 582
Iluminatul trebuie să evite fenomenul de orbire.
(1)În acest sens, în încăperile în care se efectuează lucrări din categoriile I-V lămpile vor fi ecranate sau montate în afara unghiului de vedere de 450, măsurat faţă de orizontală. În celelalte spaţii se aplică prevederile standardelor în vigoare.
(2)Pentru evitarea fenomenului de orbire prin lumina reflectată coeficienţii de reflexie trebuie să se încadreze în următoarele valori:
- plafon | 0,6 - 0,8 |
- pereţi | 0,5 - 0,8 |
- lambriuri | 0,3 - 0,6 |
- pardoseală | 0,1 - 0,3 |
- maşini, instalaţii | 0,3 - 0,6 |
(3)Repartizarea luminanţelor pe suprafeţele de lucru trebuie să se înscrie în rapoartele din anexa nr. 46.
Art. 583
Iluminatul se va realiza cu lumină naturală sau lumină artificială de la surse electrice şi se va folosi unul din următoarele sisteme de iluminat:
a)iluminat general uniform (natural, artificial sau mixt);
b)iluminat general localizat (artificial sau mixt);
c)iluminat combinat (iluminat general plus iluminat artificial local sau localizat).
Art. 584
Iluminatul general uniform se va folosi acolo unde se execută activităţi similare pe toată suprafaţa încăperii sau când poziţia locurilor de muncă sau a persoanelor în timpul lucrului se modifică frecvent sau când există exigenţe deosebite de igienă.
Art. 585
Iluminatul general localizat se va folosi la locurile de muncă care necesită niveluri de iluminare diferite, deasupra maşinilor sau meselor de lucru, iar iluminat local nu se poate realiza.
Art. 586
Iluminatul combinat se va folosi la locurile de muncă unde sunt necesare niveluri de iluminare diferite (în general, mult mai mari decât restul încăperii) şi nu există impedimente în realizarea iluminatului local sau localizat, precum şi în cazul în care există cerinţe speciale de calitate a iluminatului, care nu pot fi obţinute de la iluminatul general.
Art. 587
Instalaţiile de iluminat din spaţiile de lucru interioare şi exterioare se vor realiza cu corpuri de iluminat ce au grade de protecţie corespunzătoare mediului în care se utilizează (umiditate, agenţi corosivi, pericol de explozie sau incendiu).
Art. 588
Pentru lucrările vizuale de precizie se va prevedea iluminat local, conform standardelor în vigoare.
Art. 589
Iluminatul portabil se va folosi ori de câte ori este necesar, ţinându-se seama de următoarele:
a)corpul de iluminat să fie special construit pentru iluminat portabil în condiţii proprii locului, mediului şi restricţiilor impuse de acestea;
b)gradul de protecţie al corpurilor de iluminat portabile şi al materialelor de racordare la reţeaua de alimentare se va alege în funcţie de caracteristica mediului în care se folosesc (umiditate, agenţi corosivi, pericol de explozie sau incendiu).
Art. 590
(1)Verificarea iluminatului se va face la punerea în funcţiune a obiectivelor economice şi după modificări operate asupra instalaţiei de iluminat pentru a verifica dacă aceasta este conform cu prevederile legale.
(2)Măsurarea iluminării se va face cu luxmetre obiective, verificate metrologic, conform standardelor în vigoare.
CAPITOLUL VII:Zgomot
Art. 591
Acţiunea zgomotului la locul de muncă nu trebuie să afecteze securitatea şi sănătatea omului.
Art. 592
Norma se aplică tuturor angajaţilor, cu excepţia celor de la bord din transportul maritim şi aerian.
Art. 593 
În prezenta normă se utilizează următorii termeni:
Expunerea personală zilnică a unui lucrător, LEP,z
Expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat se exprimă în dB(A) utilizând relaţia:
LEP,z = LAech,Te +10lgTe/T0
unde:
Te - durata zilnică a expunerii personale a angajatului la zgomot (poate fi mai mare sau mai mică decât 8 h);
T0 = 8 h = 28.800 s;
p0 = 20 micropascali (20 
Pa);
Pa);pA - presiunea acustică ponderată A instantanee, în pascali, la care este expus, în aer la presiunea atmosferică, un angajat care poate sau nu să se deplaseze de la un loc la altul în timpul muncii; ea se determină din măsurări efectuate la poziţia ocupată de urechile angajatului în timpul muncii, de preferat în absenţa acestuia, utilizând o tehnică ce reduce la minimum acţiunea asupra câmpului acustic.
LAech,Te reprezintă nivelul acustic echivalent continuu pe durata zilnică de expunere la zgomot Te definit ca fiind nivelul acustic în dB(A) al unui zgomot constant şi care, acţionând continuu pe toată durata zilei de muncă, are un efect auditiv similar cu efectul zgomotului variabil măsurat real la locul de muncă.
Dacă microfonul trebuie amplasat foarte aproape de corpul persoanei, trebuie efectuate corecţii adecvate pentru a determina o presiune echivalentă în câmp neperturbat.
Expunerea personală zilnică la zgomot nu ia în considerare efectul echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului.
Media săptămânală a valorilor zilnice LEP,s
Media săptămânală a valorilor zilnice se calculează cu următoarea relaţie:
unde (LEP,z)k sunt valorile lui LEPz pentru fiecare din cele m zile de lucru din săptămâna considerată (Anexa nr. 47).
Art. 594
Limita maximă admisă la locurile de muncă pentru expunere zilnică la zgomot este de 87 dB(A).
Art. 595
Limitele maxime admise la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută şi deosebită, pentru expunerea zilnică, sunt cele prevăzute în tabelul 15.
Art. 596 
În cazul în care nivelul de zgomot variază pe parcursul unei zile de muncă, dar este constant pe intervale de timp, nivelul de zgomot echivalent continuu se calculează cu relaţia:
unde Li este nivelul de zgomot pe intervalul de timp fi; fi se exprimă în procente faţă de durata zilei de muncă.
Art. 597
Pentru identificarea angajaţilor şi a locurilor de muncă care se încadrează în prevederile prezentelor norme trebuie efectuate măsurări de zgomot periodic sau ori de câte ori au loc modificări la locul de muncă.
Art. 598
Măsurările de zgomot trebuie planificate şi efectuate în mod competent la intervale regulate, fiind responsabilitatea angajatorilor. Orice eşantionare trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat. Metodele şi aparatura utilizate trebuie să fie adaptate condiţiilor preponderente în special în ceea ce priveşte caracteristicile zgomotului care trebuie măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparaturii de măsurare.
Tabelul 15
Limitele maxime admise pentru zgomot la locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială (atenţie, responsabilitate, decizie, constrângere temporală) crescută şi deosebită
Complexitatea muncii | Locul de muncă | Nivel admis de zgomot Lech,z dB(A) |
Locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută | - Laboratoare de încercări sau depanări - Cabine de supraveghere a proceselor tehnologice - Puncte vamale | 75 |
Locuri de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială deosebită | - Studiouri RTV şi cinematografice - Cabine de comandă şi control (de ex.: dispecerat energetic, dispecerat mijloace de transport rutier, feroviar, naval) - Laboratoare pentru măsurări, cercetare şi proiectare - Birouri, încăperi cu calculatoare - Săli de tratament - Ghişee unde se lucrează cu publicul, manipulare valori, cartare poştală - Încăperi pentru redactare în mass-media scrisă şi audio - Cabinete medicale, săli de studiu, clase, amfiteatre, biblioteci | 60 |
- Săli de operaţie şi tratament - Ateliere de creaţie - Săli de dirijare şi informare trafic aerian | 50 |
Art. 599
Metodele şi aparatura trebuie să facă posibilă determinarea parametrilor definiţi în art. 593 şi compararea acestora cu valorile admise.
Art. 600
Angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să participe la determinările şi măsurările de zgomot efectuate. Măsurările trebuie să fie repetate atunci când există motive să se creadă că sunt incorecte sau că a avut loc o modificare importantă la locul de muncă.
Art. 601
Angajatorul are obligaţia să asigure păstrarea rapoartelor de măsurare a zgomotului şi fişele privind starea auzului angajaţilor.
Art. 602
Medicul şi/sau autorităţile responsabile în domeniu, precum şi angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere trebuie să aibă acces la aceste date.
Art. 603
Dacă se constată că expunerile depăşesc valoarea limită, angajatorul:
- ia imediat măsuri pentru reducerea expunerii la un nivel inferior valorilor limită de expunere;
- determină cauzele expunerii excesive şi
- adaptează măsurile de protecţie şi prevenire în vederea evitării oricărei depăşiri.
Art. 604
În locurile în care expunerea personală zilnică a unui angajat depăşeşte 80 dB(A) sau când valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa (135 dB faţă de presiunea de referinţă de 20 
Pa), trebuie luate măsuri adecvate care să asigure ca:
Pa), trebuie luate măsuri adecvate care să asigure ca:a)angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere sau instituţie să primească informaţii adecvate şi, când este cazul, instruire referitoare la:
- riscurile potenţiale pentru auzul lor datorită expunerii la zgomot;
- măsurile luate pentru îndeplinirea prevederilor prezentei norme;
- obligaţia de a respecta măsurile de protecţie şi de prevenire, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
- purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului şi rolul verificărilor auzului în conformitate cu art. 611;
b)angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora din întreprindere sau instituţie trebuie să aibă acces la determinările şi măsurările de zgomot efectuate conform art. 597 şi pot primi explicaţii privitoare la semnificaţia acestor rezultate.
Art. 605
Locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot depăşeşte 85 dB(A) sau unde valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate depăşeşte 200 Pa, trebuie să fie marcate cu panouri care să arate că purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie conform Prescripţiilor minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de muncă. Panourile trebuie să fie amplasate la intrările în zone şi, dacă este necesar, în interiorul acestora. De asemenea, zonele respective trebuie delimitate, iar acolo unde riscul de expunere o justifică şi unde aceste măsuri sunt tehnic posibile, accesul la ele trebuie limitat.
Art. 606
Riscul care rezultă din expunerea la zgomot trebuie suprimat la sursă sau trebuie redus la minimum, luând în considerare progresul tehnic şi posibilitatea aplicării măsurilor de reducere a zgomotului în special la sursă.
Art. 607
Acolo unde expunerea personală zilnică a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa:
a)trebuie identificate cauzele nivelului ridicat;
b)angajatorul trebuie să stabilească şi să aplice un program de măsuri de natură tehnică şi/sau de organizare a activităţii în vederea reducerii expunerii angajaţilor la zgomot;
c)angajaţii şi reprezentanţii acestora din unitate trebuie să primească informaţii adecvate privind nivelul ridicat şi măsurile luate.
Art. 608
Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat depăşeşte 80 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 112 Pa, angajatorul trebui să pună la dispoziţia angajaţilor echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului.
Art. 609
Acolo unde expunerea personală zilnică la zgomot a unui angajat depăşeşte 85 dB(A) sau valoarea maximă a presiunii acustice instantanee neponderate este mai mare de 200 Pa, purtarea echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului este obligatorie.
Art. 610
Angajatorul trebuie să asigure un număr suficient de echipamente individuale de protecţie împotriva zgomotului, modelele fiind alese împreună cu personalul afectat. Echipamentele individuale de protecţie împotriva zgomotului trebuie să fie adaptate pentru fiecare angajat şi pentru condiţiile sale de muncă, luând în considerare securitatea şi sănătatea sa. Ele sunt considerate potrivite şi adecvate, dacă atunci când sunt purtate corect, nivelul de zgomot la urechea persoanei este sub 80 dB(A).
Art. 611
La locurile de muncă unde expunerea personală zilnică la zgomot a angajaţilor nu poate fi redusă sub valoarea de 85 dB(A), trebuie să se asigure examinarea stării auzului personalului la angajare şi periodic de către un medic sau de altă persoană calificată sub responsabilitatea unui medic, conform anexei nr. 48. Scopul verificării trebuie să fie diagnosticarea hipoacuziei datorată zgomotului şi conservarea auzului.
Art. 612
Rezultatele examinărilor auzului trebuie păstrate şi angajaţii respectivi trebuie să aibă acces la acestea.
Art. 613
Medicul şi/sau autoritatea responsabilă trebuie să dea, în cadrul verificării, indicaţii adecvate privind măsurile individuale de protecţie şi prevenire, care trebuie urmate.
Art. 614
La proiectarea unităţilor, echipamentelor tehnice şi la construcţia acestora vor fi prevăzute măsuri pentru reducerea zgomotului la cel mai mic nivel posibil prin caracteristici constructive (izolarea şi absorbţia acustică a elementelor clădirilor pe baza evaluărilor nivelului surselor de zgomot, criterii de amplasare a surselor de zgomot etc.).
Art. 615
Acolo unde este probabil ca un echipament tehnic nou (unealtă, maşină, aparat etc.), care urmează să intre în lucru, să producă angajatului care îl utilizează corect pe o perioadă convenţională de opt ore, o expunere personală zilnică la zgomot egală sau mai mare de 85 dB(A) sau o presiune acustică instantanee neponderată cu valoarea maximă egală sau mai mare de 200 Pa, trebuie să fie furnizate informaţii despre zgomotul în condiţii de utilizare precizate.
Art. 616
Pentru reducerea acţiunii nocive a zgomotului la locurile de muncă sunt obligatorii una sau mai multe din măsurile tehnice prezentate în continuare:
a)măsuri de combatere a zgomotului la sursă - se realizează prin modificări constructive aduse echipamentului tehnic sau prin adoptarea unor dispozitive atenuatoare speciale; la alegerea echipamentului tehnic, în condiţii tehnologice comparabile, se va acorda prioritate acelora ce produc zgomotul cel mai mic;
b)măsuri de izolare a surselor de zgomot - se realizează prin creşterea rezistenţei mediului la transmisia energiei acustice; soluţiile cele mai des utilizate constau în amplasarea de ecrane fonoizolante sau în carcasarea fonoizolantă a echipamentului tehnic;
c)măsuri de combatere a zgomotului la receptor - constau în izolarea personalului care lucrează într-o zonă zgomotoasă, soluţia cea mai cunoscută fiind utilizarea cabinelor fonoizolante.
Art. 617
Măsurile tehnice trebuie să fie completate cu următoarele măsuri organizatorice:
a)instruirea personalului privind riscul expunerii la acţiunea zgomotului şi modul de utilizare a echipamentului individual de protecţie împotriva zgomotului;
b)examinarea stării auzului personalului care lucrează în locuri de muncă cu niveluri de zgomot ridicate (la angajare şi periodic);
c)stabilirea programului de lucru pe posturi de muncă în funcţie de durata expunerii la zgomot.
Art. 618
În cazul locurilor de muncă unde expunerea la zgomot a unui angajat variază considerabil de la o zi de lucru la alta, se acceptă depăşirea limitei maxime admise pe durata unei zile de lucru cu condiţia ca expunerea săptămânală medie la zgomot a acelui angajat să nu depăşească limita maximă admisă.
Art. 619
În anexele nr. 47 şi 48 sunt prezentate indicaţii pentru măsurarea zgomotului şi pentru verificarea auzului personalului.
Art. 620
Pentru măsurarea zgomotului şi verificarea auzului angajaţilor pot fi utilizate orice metode care satisfac cel puţin prevederile conţinute în art. 597-602 şi art. 611-613.
CAPITOLUL VIII:Vibraţii
Art. 621
(1)Mărimea de bază pentru descrierea vibraţiei este acceleraţia, exprimată în m/s2, fie ca valoare eficace analizată în benzi de treime de octavă, fie ca acceleraţie ponderată.
(2)Măsurarea acceleraţiei eficace a vibraţiilor, atât a celor cu acţiune generală, cât şi a celor care afectează sistemul mână-braţ trebuie efectuată în zona de transmisie a acestora.
(3)Limitele normate pentru vibraţii transmise la locul de muncă sunt prevăzute în anexele nr. 49-58.
(4)Depăşirea limitelor normate impune abordarea de măsuri pentru diminuarea acţiunii vibraţiilor.
Art. 622
Limitele maxime admise pentru vibraţii cu acţiune generală, transmise întregului corp (anexa nr. 49) prin intermediul suprafeţei de sprijin, pentru locurile de muncă obişnuite, care necesită solicitarea neuropsihică şi senzorială normală a atenţiei, sunt cele din anexele nr. 50 şi 52 şi sunt reprezentate grafic în figurile din anexele nr. 55 şi 57.
Art. 623
Limitele maxime pentru vibraţii cu acţiune generală transmise întregului corp prin intermediul suprafeţei de sprijin, pentru locurile de muncă cu solicitare neuropsihică şi psihosenzorială crescută, sunt cele prevăzute în anexele nr. 54 şi 56 şi sunt reprezentate grafic în figurile din anexele nr. 55 şi 57.
Art. 624
Limitele maxime admise pentru vibraţii cu acţiune locală transmise prin sistemul mână-braţ sunt cele din anexa nr. 58.
Metodele de măsurare şi evaluare sunt standardizate.
Art. 625
(1)Echipamentul tehnic generator de vibraţii puternice se amplasează la parter sau la subsol, pe fundaţii masive, izolate de elementele de structură ale clădirilor. În cazul în care este necesară amplasarea echipamentului industrial pe pardoseala legată de structura clădirii, montarea elementelor vibroizolante este obligatorie.
(2)Echipamentul tehnic care produce vibraţii datorită şocurilor (de exemplu, ciocanele de forjă) se va monta pe fundaţii vibroizolante, dimensionate corespunzător, amplasate independent de structura construcţiilor.
Art. 626
(1)Pentru vibraţiile cu acţiune generală, transmise întregului corp, măsurile de diminuare a vibraţiilor se aplică pe căile de transmisie a vibraţiilor (scaune speciale, platforme vibroizolante, mijloace individuale de protecţie etc.).
(2)Pentru vibraţiile cu acţiune locală transmise sistemului mână-braţ trebuie luat un ansamblu de măsuri preventive medicale, tehnice şi organizatorice:
a)înregistrarea expunerilor anterioare la vibraţii;
b)avertizarea persoanelor care utilizează echipament tehnic vibrant asupra riscurilor expunerii la vibraţii;
c)supravegherea medicală şi înregistrarea simptomelor posibile ale bolii de vibraţii;
d)alegerea echipamentului sau a metodei cu nivelul de vibraţii scăzut;
e)utilizarea echipamentului conform instrucţiunilor;
f)instruirea corectă a angajaţilor;
g)evitarea expunerii continue pe perioade lungi.
CAPITOLUL IX:Ultrasunete
Art. 628
Limitele maxime admise pentru nivelul de presiune acustică la locurile de muncă unde funcţionează instalaţii ce emit ultrasunete, pentru expuneri zilnice mai mari de 4 ore, sunt precizate în tabelul 16.
Tabelul 16
Limite maxime admise pentru nivelul de presiune acustică la locuri de muncă unde durata de expunere zilnică la ultrasunete este mai mare de 4 ore
Frecvenţa centrală a benzii de 1/3 octavă | |||||||||
kHz | 16 | 20 | 25 | 31,5 | 40 | 50 | 63 | 80 | 100 |
dB | 80 | 90 | 105 | 110 | 110 | 110 | 110 | 110 | 110 |
Art. 629
Limitele maxime admise pentru nivelul de presiune acustică la locurile de muncă unde funcţionează instalaţii ce emit ultrasunete, pentru expuneri zilnice mai mici de 4 ore sunt cele din tabelul 16, la care se vor aplica corecţiile precizate în tabelul 17.
Tabelul 17
Corecţiile care se aplică pentru determinarea limitelor maxime admise pentru nivelul de presiune acustică la locuri de muncă unde durata de expunere zilnică la ultrasunete este mai mică de 4 ore
Durata totală a expunerii zilnice la ultrasunete | Corecţia |
2 - 4 ore | + 3 dB |
1 - 2 ore | + 6 dB |
până la 1 oră | + 9 dB |
Art. 630
Reducerea efectului nociv la ultrasunetelor trebuie să se realizeze prin una din următoarele metode:
a)reducerea presiunii acustice la sursă;
b)carcasarea totală sau parţială a sursei;
c)tratamente acustice sau ecrane;
d)izolarea maşinii;
e)mijloace individuale de protecţie.
CAPITOLUL X:Radiaţii neionizante
SECŢIUNEA 1:Radiaţii ultraviolete
Art. 631
Valorile maxime admise ale expunerii energetice eficace (Hef) (mJ/cm2) pentru radiaţiile ultraviolete cu acţiune oculară sau cutanată exprimate în funcţie de lungimea de undă 
(nm) şi eficacitatea spectrală relativă S
sunt cele din anexa nr. 59.
(nm) şi eficacitatea spectrală relativă S sunt cele din anexa nr. 59.Art. 632
Timpii de expunere zilnică admişi în funcţie de iluminarea energetică eficace (Eef) (
W/cm2) pentru radiaţiile ultraviolete actinice cu acţiune oculară sau cutanată sunt cele din anexa nr. 60.
W/cm2) pentru radiaţiile ultraviolete actinice cu acţiune oculară sau cutanată sunt cele din anexa nr. 60.SECŢIUNEA 2:Radiaţii din spectrul vizibil şi infraroşu apropiat (400 - 1400 nm)
Art. 633
Valorile maxime admise pentru expunerea oculară de natură profesională la radiaţii din spectrul vizibil, exprimate prin valorile luminanţei energetice eficace L
şi iluminării energetice spectrale E
produse de sursă sunt cele din anexa nr. 61.
şi iluminării energetice spectrale E produse de sursă sunt cele din anexa nr. 61.Art. 634
Coeficienţii de ponderare spectrală (B
, R
) pentru evaluarea riscului de leziune retiniană prezentat de sursele de radiaţii vizibile sunt cele din anexa nr. 62.
, R) pentru evaluarea riscului de leziune retiniană prezentat de sursele de radiaţii vizibile sunt cele din anexa nr. 62.Art. 635
Valorile maxime admise pentru expunerea oculară de natură profesională la radiaţii infraroşii din spectrul apropiat (
între 770 - 1400 nm) exprimate prin valorile iluminării energetice EIR (mW/cm2) sunt prezentate în anexa nr. 63.
între 770 - 1400 nm) exprimate prin valorile iluminării energetice EIR (mW/cm2) sunt prezentate în anexa nr. 63.SECŢIUNEA 3:Radiaţii laser
Art. 636
Prezenta secţiune se referă la protecţia în utilizarea produselor cu laser. Un produs cu laser se poate compune dintr-un singur laser sau poate încorpora mai mulţi laseri într-un sistem complex optic, electric sau mecanic.
Art. 637
Radiaţia laser poate prezenta riscuri datorită colimării foarte bune a fascicolului şi cantităţii mari de energie asociată acestuia, fapt care poate conduce la absorbţia energiei în ţesutul biologic.
Art. 638
La aplicarea acestor norme trebuie să se aibă în vedere prevederile standardelor în vigoare referitoare la securitatea în utilizarea produselor cu laseri.
Art. 639
Orice produs cu laser trebuie să fie corect clasificat în clasa corespunzătoare şi trebuie să fie etichetat corespunzător acesteia conform prevederilor standardelor de securitate în utilizarea produselor cu laseri.
Art. 640
Pentru fiecare clasă de produs cu laser sunt indicate limitele de emisie acceptabile conform anexelor nr. 64 până la 67. Factorii de corecţie C1 până la C7 şi valorile de tranziţie T1 şi T2 utilizaţi în anexele nr. 64 până la 67 sunt definiţi în anexa nr. 68.
Art. 641
Valorile maxime permise ale expunerii energetice (J/cm2) respectiv ale densităţii de putere (W/cm2), la care pot fi expuse ochiul şi pielea fără să sufere o leziune imediată sau după un timp îndelungat sunt cele din anexele nr. 69 şi 70. Aceste niveluri sunt determinate de lungimea de undă a radiaţiei, de durata impulsului, de timpul de expunere şi de ţesutul expus, iar pentru radiaţia din vizibil şi infraroşu apropiat, de dimensiunea imaginii pe retină.
Art. 642
La efectuarea măsurărilor şi calculelor valorilor de expunere trebuie utilizate aperturi limitatoare conform indicaţiilor din anexa nr. 71.
Art. 643
Măsurile de securitate în utilizarea produselor cu laseri trebuie stabilite în raport cu clasa de laseri şi au ca scop reducerea posibilităţii de expunere la o radiaţie laser de nivel periculos şi la alte riscuri asociate.
Art. 644
Pentru instalaţiile care funcţionează cu laseri din clasa superioară clasei 3A trebuie desemnat un responsabil cu securitatea laser şi trebuie stabilite măsuri de securitate în utilizare ţinând cont de prevederile reglementărilor în vigoare.
SECŢIUNEA 4:Câmpuri electrice şi magnetice statice
Art. 645
Expunerea la câmpuri electrice şi magnetice statice, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de câmpuri în mediul de muncă, trebuie să fie limitată în conformitate cu prevederile din aceste norme.
Art. 646
(1)Câmpul electric, reprezentat ca un vector, este caracterizat prin intensitatea sa E, în volt pe metru (V m-1).
(2)Un câmp magnetic, reprezentat ca un vector, este caracterizat fie prin densitatea de flux magnetic B, în tesla (T), fie prin intensitatea câmpului magnetic H, în amper pe metru (A m-1).
Art. 647
Limitele pentru expuneri profesionale la câmpuri electrice şi magnetice statice sunt prezentate în anexele nr. 72 şi 73.
SECŢIUNEA 5:Câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz*
*Radiaţii electromagnetice neionizante până la 300 GHz
Art. 648
Expunerea la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi la câmpuri electromagnetice până la 300 GHz, produse de echipamentele tehnice care constituie surse de astfel de câmpuri în mediul de muncă, trebuie să fie limitată în conformitate cu prevederile din prezentele norme.
Art. 649
Prezentele norme nu se referă la cerinţele de performanţă ale echipamentului tehnic din punctul de vedere al compatibilităţii electromagnetice şi nu tratează tehnicile sau metodele utilizate pentru măsurarea nici uneia dintre mărimile fizice care caracterizează câmpurile electrice, magnetice şi electromagnetice.
Art. 650
(1)Aceste norme se referă la efecte imediate, pe termen scurt, asupra sănătăţii, cum sunt: stimularea nervilor periferici şi a muşchilor, şocuri şi arsuri cauzate de atingerea obiectelor bune conducătoare şi temperaturi ridicate ale ţesuturilor ca rezultat al absorbţiei energiei în timpul expunerii la câmpuri electromagnetice.
(2)Îndeplinirea prevederilor din această normă nu exclude efectele perturbatoare asupra dispozitivelor medicale cum sunt protezele metalice, stimulatoarele cardiace, defibrilatoarele şi implanturile cohleare. Interferenţa cu stimulatoarele cardiace se poate produce la niveluri mai mici decât nivelurile de referinţă din aceste norme.
(3)Efectele potenţiale pe termen lung ale expunerii, nu sunt acoperite prin aceste norme.
Art. 651
(1)Mecanismele de cuplare de bază prin care câmpurile electrice şi magnetice variabile în timp interacţionează direct cu corpul uman sunt:
- cuplare la câmpuri electrice de joasă frecvenţă;
- cuplare la câmpuri magnetice de joasă frecvenţă; şi
- absorbţia energiei din câmpurile electromagnetice.
(2)Mecanisme de cuplare indirectă:
- curenţi de contact care apar atunci când corpul uman intră în contact cu un obiect cu un potenţial electric diferit (adică, atunci când ori corpul ori obiectul este încărcat de un câmp electromagnetic); şi
- cuplarea câmpului electromagnetic cu aparate electrice purtate de sau implantate într-o persoană (care nu este considerată în prezenta normă).
Art. 652
(1)Prevederile pentru limitarea expunerii conţin două categorii de indicaţii (conform anexei nr. 74): limite de bază (anexa nr. 75) şi nivele de referinţă (anexele nr. 76 până la 79).
(2)Expunerea simultană la câmpuri cu diferite frecvenţe este prezentată în anexa nr. 80.
Art. 653
(1)Măsurarea parametrilor care caracterizează câmpurile electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpurile electromagnetice până la 300 GHz prezente în timpul muncii trebuie să se realizeze cu aparate specifice.
(2)Măsurarea se va face o dată pe an şi în următoarele situaţii:
- când se pun în exploatare noi echipamente tehnice care emit câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz;
- la realizarea unor schimbări în construcţia, amplasarea şi regimul de lucru al echipamentelor tehnice în funcţiune;
- după realizarea lucrărilor de reparaţii care pot să conducă la schimbarea parametrilor tehnici ai echipamentelor emiţătoare de câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice până la 300 GHz;
- la schimbarea construcţiei mijloacelor de protecţie faţă de acţiunea câmpurilor electrice şi magnetice variabile în timp şi a câmpurilor electromagnetice până la 300 GHz.
Nu sunt necesare astfel de evaluări la locurile de muncă la care echipamentele tehnice emiţătoare, conform specificaţiilor tehnice, au puterea nominală mică.
(3)Înainte de evaluare se recomandă cunoaşterea caracteristicilor surselor şi ale propagării radiaţiilor, folosind informaţiile date în specificaţiile tehnice ale surselor radiante:
- tipul şi puterea generatorului;
- frecvenţele purtătoare, frecvenţele armonice şi caracteristicile de modulare;
- ciclurile de sarcină, mărimea impulsului şi frecvenţele de repetare ale impulsurilor;
- numărul surselor inclusiv polarizarea;
- tipul, dimensiunile şi amplificarea antenei sau ale elementelor radiante;
- curenţii şi tensiunile în conductori;
- distanţa de la sursă la locul de măsurare;
- timpul de expunere;
- existenţa obiectelor absorbante sau de dispersie în vecinătatea locului de măsurare etc.
(4)Alegerea aparatului de măsurare trebuie să fie făcută în conformitate cu caracteristicile de emisie ale echipamentului tehnic, astfel încât domeniul de operare al aparatului de măsurare să acopere domeniul de frecvenţă al sursei de radiaţie.
(5)Aparatul de măsurare trebuie să fie însoţit de un manual care să conţină informaţii complete şi precise atât asupra performanţelor în utilizare cât şi eventualele restricţii de utilizare, de exemplu, cele referitoare la măsurările în câmp apropiat sau în prezenţa emisiilor multiple.
(6)Aparatele de măsurare trebuie să respecte condiţiile cerute de standardele internaţionale în domeniu.
(7)Aparatul nu trebuie să aibă nevoie de o sursă externă de alimentare cu energie şi trebuie să fie bine ecranat. La aparat trebuie să fie indicate condiţiile pentru baterii. Este de dorit ca funcţionarea continuă pentru cel puţin 8 ore să se facă fără înlocuirea sau reîncărcarea bateriilor.
(8)Aparatul trebuie să poată fi dotat atât cu sonde de câmp electric cât şi cu sonde de câmp magnetic şi să poată măsura valorile eficace (valori rms) şi/sau valorile maxime ale fiecărei componente a câmpului atunci când măsurările sunt necesar de realizat în câmpul, apropiat.
(9)Rezultatele măsurărilor nu trebuie să fie afectate în mod semnificativ prin:
- condiţiile de mediu, de ex. temperatură, umiditate etc.;
- aşezarea aparatului de măsurare;
- interferenţa de câmp cauzată de vecinătatea persoanei care face măsurarea, etc.
(10)Datele obţinute în urma utilizării aparatelor de măsurare trebuie să fie prezentate sub o formă adecvată care să permită analiza lor ulterioară.
Art. 654
Măsurile de protecţie a angajaţilor includ măsuri tehnice şi organizatorice, programe de protecţie a personalului şi supraveghere medicală.
Măsurile tehnice includ alegerea şi dispunerea echipamentelor, alegerea proceselor tehnologice, reducerea emisiilor nedorite de la echipamentele tehnice sursă de câmpuri, folosirea mijloacelor de ecranare şi a altor măsuri similare pentru a reduce expunerea la nivele cât mai mici, sub nivelul menţionat în anexa nr. 79.
Măsurile organizatorice se referă la limitarea accesului şi utilizarea avertizărilor sonore şi luminoase şi trebuie să fie utilizate împreună cu măsurile tehnice.
Măsurile de protecţie a personalului prin echipamente de protecţie individuală, cum este îmbrăcămintea de protecţie, deşi sunt utile în anumite condiţii, trebuie considerate ca ultima măsură pentru asigurarea securităţii angajatului.
Art. 655
Angajaţii trebuie să fie informaţi în legătură cu riscul pentru starea de sănătate pe care îl prezintă expunerea profesională la câmpuri electrice şi magnetice variabile în timp şi câmpuri electromagnetice de până la 300 GHz, mai ales atunci când expunerea depăşeşte valoarea limită.
Art. 656
(1)Supravegherea stării de sănătate a angajaţilor trebuie să fie efectuată de către un medic şi de fiecare dată când acesta consideră că este necesar, de către un medic specialist.
(2)Rezultatele supravegherii stării de sănătate trebuie păstrate sub o formă corespunzătoare care să permită consultarea lor ulterioară.
CAPITOLUL XI:Presiunea atmosferică crescută
Art. 657
Prevenirea afectării stării de sănătate a personalului care lucrează în condiţii de presiune a aerului care depăşeşte cu cel puţin 0,1 bari presiunea atmosferică exterioară (chesoane, puţuri, scafandri etc.) se realizează prin măsuri generale şi individuale, responsabilitatea aplicării lor revenind conducătorului lucrărilor respective.
Art. 658
Persoanele admise să lucreze în condiţii de presiune atmosferică crescută vor fi examinate obligatoriu la angajare şi periodic, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Se interzice participarea la lucrări în mediu cu presiune atmosferică crescută a persoanelor cu afecţiuni sau stări organice ori funcţionale care ar putea favoriza efecte negative generate de aceste condiţii.
Art. 659
Aerul introdus în chesoane, în echipamentul scafandrului sau în alte spaţii unde se execută lucrări în mediu cu presiune atmosferică crescută, va corespunde "aerului proaspăt" din punctul de vedere al conţinutului său în oxigen şi nu va fi contaminat cu alte gaze, vapori sau aerosoli, ce ar putea afecta starea de sănătate.
Art. 660
Instalaţiile de captare şi introducere a aerului în spaţiile de lucru, conductele de aer, echipamentele de scafandru, precum şi alte instalaţii şi utilaje aferente lucrărilor în condiţii de presiune atmosferică crescută, vor fi verificate periodic, asigurându-se integritatea şi funcţionarea lor corespunzătoare. În cazul constatării unor defecţiuni, se vor lua urgent măsuri de remediere sau se va interzice utilizarea lor în condiţii de presiune atmosferică crescută.
Art. 661
Ecluzarea şi imersia scafandrului se vor face treptat, în funcţie de presiunea la care se va lucra, asigurându-se prevenirea unor efecte negative.
Art. 662
În locurile de muncă cu presiune atmosferică crescută se vor asigura condiţii de microclimat şi iluminat corespunzătoare limitelor stabilite la capitolele IV şi VI şi se vor lua măsuri pentru prevenirea degajării sau pătrunderii în mediul de lucru a unor noxe chimice, pulberi sau factori fizici nocivi.
Art. 663
În apropierea locurilor de muncă vor fi amenajate spaţii destinate odihnei, spălării, păstrării hainelor şi îmbrăcării, având condiţii corespunzătoare.
Art. 664
În timpul activităţii în condiţii de presiune atmosferică crescută, ca şi în spaţiile anexă, sunt interzise fumatul şi consumul de băuturi alcoolice.
Art. 665
Dezecluzarea, ca şi imersia, trebuie efectuate într-o durată de timp suficientă eliminării prin plămâni a azotului dizolvat în umorile şi ţesuturile organismului, pe baza unor tabele întocmite cu acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în funcţie de presiunea atmosferică la care s-a lucrat.
Art. 666
Ecluzarea şi dezecluzarea, ca şi imersia, se vor face numai sub supravegherea unei persoane specializate, care răspunde de respectarea măsurilor de protecţie stabilite.
Art. 667
În situaţiile când se semnalează fenomene negative în timpul creşterii presiunii atmosferice, al lucrului în presiune atmosferică crescută sau la revenirea la presiunea normală, se vor lua imediat măsuri medicale specifice de eliminare a fenomenelor respective, potrivit normelor stabilite cu acordul Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Art. 668
Dacă suprapresiunea din camera de lucru atinge temporar 2 bari, sau dacă se lucrează la o suprapresiune de peste 1,3 bari mai mult de 14 zile, se va amenaja în zona respectivă o barocameră (campană sanitară) pentru tratamentul persoanelor suferinde ca urmare a decomprimării neadecvate.
Art. 669
Unităţile care au lucrări în condiţii de presiune atmosferică crescută îşi vor întocmi regulamente proprii cuprinzând măsurile organizatorice, tehnice şi medicale, necesare unor astfel de activităţi în condiţii de siguranţă. Aceste regulamente vor avea avizul, din punct de vedere sanitar, al Ministerului Sănătăţii şi Familiei.