Capitolul iii - Agenţi biologici - Norma din 2002 generală de protecţie a muncii

M.Of. 880

În vigoare
Versiune de la: 17 Mai 2007
CAPITOLUL III:Agenţi biologici
Art. 513
Prevederile acestui capitol au ca obiect protecţia angajaţilor împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea lor, rezultate sau care pot să rezulte din expunerea la agenţi biologici în cursul activităţii, precum şi prevenirea acestor riscuri.
Prevederile acestui capitol reprezintă cerinţe minime în acest domeniu.
Art. 514
Agenţii biologici sunt clasificaţi în patru grupe distincte în funcţie de nivelul de risc pe care-l prezintă (anexa nr. 38).
a)grupa 1 - agenţi biologici care nu sunt susceptibili să provoace o boală omului.
b)grupa 2 - agenţi biologici care pot provoca o boală omului şi constituie un pericol pentru angajaţi; propagarea în colectivitate este improbabilă; există, în general, o profilaxie şi un tratament eficace.
c)grupa 3 - agenţi biologici care pot provoca îmbolnăviri grave omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate dar există în general o profilaxie şi un tratament eficace.
d)grupa 4 - agenţi biologici care pot provoca boli grave omului şi constituie un pericol serios pentru angajaţi; ei pot să prezinte un risc ridicat de propagare în colectivitate şi nu există în general o profilaxie şi un tratament eficace.
Art. 515
(1)Prevederile acestui capitol se aplică pentru toate activităţile în care angajaţii, datorită activităţii profesionale, sunt expuşi sau riscă să fie expuşi la agenţi biologici.
(2)Pentru orice activitate susceptibilă să prezinte un risc de expunere la agenţi biologici angajatorul trebuie să determine natura, nivelul şi durata de expunere pentru a se putea evalua orice risc pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor şi pentru a se putea stabili măsurile ce trebuie luate.
Art. 516
(1)Pentru activităţile care implică o expunere la agenţi biologici aparţinând mai multor grupe riscurile sunt evaluate pe baza pericolelor reprezentate de către toţi agenţii biologici periculoşi prezenţi.
(2)Angajatorul va trebui să reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi, în orice caz, la orice modificare a condiţiilor de lucru care pot să determine expunerea angajaţilor la agenţi biologici.
(3)Angajatorul trebuie să furnizeze autorităţilor competente, la cererea acestora, elementele care au stat la baza evaluării riscurilor profesionale.
Art. 517
Evaluarea riscurilor profesionale pentru activităţile care pot prezenta risc de expunere la agenţi biologici se efectuează pe baza tuturor informaţiilor existente şi, mai ales, pe baza:
a)clasificării agenţilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sănătate;
b)recomandărilor emise de autorităţile competente care vor indica, după caz, în funcţie de agentul biologic prezent în mediul de lucru să se ia măsuri în scopul de a proteja sănătatea angajaţilor care sunt expuşi sau pot fi expuşi în cursul activităţii lor acestui agent biologic;
c)informaţiilor asupra bolilor ce pot fi contactate datorită unei activităţi profesionale a angajaţilor;
d)efectelor alergizante şi toxigene ce pot să rezulte ca urmare a activităţii angajaţilor;
e)faptului că un angajat suferă de o boală direct legată de munca sa.
Art. 518
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale pentru activităţile care implică o expunere la agenţi biologici arată că expunerea şi/sau eventuala expunere, se raportează la un agent biologic din grupa 1, inclusiv la vaccinurile vii atenuate, fără risc identificabil pentru sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să respecte doar principiile de securitate şi de igienă la locul de muncă, conform punctului 1 din anexa nr. 41.
(2)Dacă rezultatele evaluării riscurilor arată că activitatea nu implică o intenţie deliberată de a lucra cu un agent biologic sau de a-l utiliza, dar care poate să conducă la expunerea angajaţilor la un agent biologic în cursul unor activităţi a căror listă figurează în anexa nr. 37, atunci se aplică prevederile art. 520, 522, 523 şi 525-529.
Art. 519
Dacă natura activităţii o permite, angajatorul trebuie să evite utilizarea unui agent biologic periculos, înlocuindu-l printru-un agent biologic care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de stadiul actual al cunoştinţelor, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătatea angajaţilor.
Art. 520
(1)Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui risc pentru securitatea şi sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca expunerea acestora să fie evitată.
(2)Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinând seama de activitate şi de evaluarea riscurilor, angajatorul trebuie să reducă riscul de expunere profesională la un nivel suficient de scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi securitatea angajaţilor respectivi, prin aplicarea următoarelor măsuri:
a)limitarea, la un nivel cât mai scăzut posibil, a numărului de angajaţi expuşi sau care pot fi expuşi;
b)conceperea proceselor de muncă şi a măsurilor de control tehnic astfel încât să se evite sau să se reducă la minimum diseminarea agenţilor biologici la locul de muncă;
c)măsuri de protecţie colectivă şi/sau măsuri de protecţie individuală atunci când expunerea nu poate fi evitată prin alte mijloace;
d)măsuri de igienă adecvate pentru prevenirea sau reducerea transportului, eliminării şi scăpării accidentale a unui agent biologic în afara locului de muncă;
e)utilizarea panourilor care semnalizează riscurile biologice şi alte semne de avertizare adecvate conform prescripţiilor de semnalizare;
f)elaborarea unor planuri care să fie puse în aplicare în caz de accidente ce implică prezenţa agenţilor biologici;
g)dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea în afara izolării fizice primare a prezenţei agenţilor biologici utilizaţi în procesul de muncă;
h)utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină securitate de către angajaţi, dacă este cazul, după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, uşor identificabile;
i)măsuri care să permită manipularea şi transportul fără risc a agenţilor biologici la locul de muncă.
Art. 521
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc pentru securitatea sau sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţia autorităţilor competente, la cererea acestora, informaţii privind:
a)rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
b)activităţile în cursul cărora angajaţii au fost sau pot fi expuşi la agenţi biologici;
c)numărul de angajaţi expuşi;
d)numele şi competenţa persoanei responsabile cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă;
e)măsurile de protecţie şi de prevenire luate, inclusiv procedeele şi metodele de lucru;
f)un plan de urgenţă pentru protecţia angajaţilor împotriva expunerii la un agent biologic din grupele 3 sau 4, în cazul unei defectări a izolării fizice.
(2)Angajatorul trebuie să informeze imediat autorităţile competente despre orice accident sau incident care ar putea să provoace diseminarea unui agent biologic ce ar putea provoca angajaţilor infecţie şi/sau boală gravă.
(3)Lista cu angajaţii expuşi la agenţi biologici, vizată în art. 525 (1), precum şi dosarul medical al fiecărui angajat vor fi puse la dispoziţia autorităţilor competente atunci când unitatea îşi încetează activitatea, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Art. 522
(1)Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi biologici ce constituie un risc pentru sănătatea şi securitatea angajaţilor, angajatorul este obligat să ia măsuri adecvate:
a)să asigure condiţiile corespunzătoare ca angajaţii să nu servească masa şi să nu bea în zonele de lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi biologici;
b)să furnizeze angajaţilor echipamente individuale de protecţie adecvate sau alte echipamente speciale adecvate;
c)să asigure angajaţilor spaţii dotate cu instalaţii igienico-sanitare adecvate şi substanţe antiseptice pentru ochi şi piele;
d)să aibă în vedere ca echipamentul individual de protecţie să fie:
- aşezat corect într-un loc stabilit separat de celelalte haine;
- verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în orice caz, după fiecare utilizare;
- reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în cazul în care prezintă defecţiuni;
e)să stabilească proceduri privind prelevarea, manipularea şi tratarea eşantioanelor de origine umană sau animală.
(2)Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele de protecţie, incluzând îmbrăcămintea de protecţie vizată în alin. (1), pct. b) care pot fi contaminate de agenţi biologici, trebuie să fie scoase atunci când angajatul părăseşte zona de lucru şi trebuie păstrate separat de altă îmbrăcăminte.
Angajatorul trebuie să aibă grijă ca această îmbrăcăminte şi echipamentul de protecţie să fie dezinfectate şi curăţate sau, la nevoie, distruse.
(3)Costurile pentru măsurile ce trebuie aplicate conform alin. (1) şi (2) nu vor fi imputate angajaţilor.
Art. 523
(1)Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca angajaţii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind:
a)eventualele riscuri pentru sănătate;
b)măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
c)prescripţii în domeniul igienei;
d)purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcăminţii de protecţie;
e)măsurile pe care angajaţii trebuie să le ia în caz de evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi măsurile de prevenire ale acestora.
(2)Instruirea angajatului trebuie efectuată înainte de începerea unei activităţi care implică contactul cu agenţi biologici, adaptată la apariţia unor noi riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi repetată periodic şi ori de câte ori este necesar.
Art. 524
(1)Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă instrucţiuni de securitate scrise şi, după caz, afişe privind procedura de urmat în caz de:
a)accident sau incident grav datorat manipulării unui agent biologic;
b)manipularea unui agent biologic din grupa 4.
(2)Angajaţii trebuie să semnaleze imediat superiorului lor sau persoanei responsabile cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă, orice accident sau incident ce implică manipularea unui agent biologic.
(3)Angajatorul trebuie să informeze imediat angajaţii şi/sau reprezentanţii lor despre orice accident sau incident care poate sau ar putea să antreneze diseminarea unui agent biologic susceptibil să producă infecţii şi/sau boli grave. De asemenea, trebuie să îi informeze, cât mai repede posibil, despre cauzele accidentelor sau incidentelor grave, precum şi despre măsurile care au fost luate sau care trebuie luate pentru a remedia situaţia.
(4)Fiecare angajat trebuie să aibă acces la informaţiile conţinute în lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici vizată în art. 525 şi care îl privesc personal.
(5)Angajaţii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să aibă acces la informaţiile colective anonime.
(6)Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor, la cererea acestora, informaţiile prevăzute în art. 521 (1).
Art. 525
(1)Angajatorul trebuie să aibă lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici din grupa 3 şi/sau 4 care indică activitatea efectuată şi, atunci când este posibil, agentul biologic la care angajaţii au fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la expuneri, la accidente şi incidente.
(2)Lista angajaţilor expuşi la agenţi biologici din grupa 3 şi/sau 4 va fi păstrată timp de cel puţin 10 ani de la terminarea expunerii, conform legislaţiei în vigoare.
(3)Lista va fi păstrată pe o perioadă mai îndelungată, care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere cunoscută, în cazul expunerilor susceptibile să antreneze infecţii:
a)produse de agenţi biologici despre care se ştie că pot provoca infecţii persistente sau latente;
b)care, ţinând seama de stadiul actual al cunoştinţelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca boala să se declanşeze, mulţi ani mai târziu;
c)a căror perioadă de incubaţie înainte de declararea bolii este deosebit de lungă;
d)care antrenează boli ce pot prezenta recrudescenţă timp îndelungat, în ciuda tratamentului aplicat;
e)care pot lăsa sechele grave pe termen lung.
(4)Medicul de medicina muncii, autoritatea competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ca şi orice altă persoană responsabilă cu sănătatea şi securitatea la locul de muncă trebuie să aibă acces la lista vizată în alin. (1).
Art. 526
Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea angajaţilor şi/sau reprezentanţilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de sănătate şi securitate în cazul expunerii la agenţi biologici.
Art. 527
(1)Angajatorul trebuie să notifice, în prealabil, direcţiei de sănătate publică şi inspectoratului teritorial de muncă utilizarea pentru prima dată a agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea activităţii.
(2)Laboratoarele care furnizează servicii de diagnostic pentru agenţii biologici din grupa 4 trebuie doar să notifice intenţia lor.
(3)De fiecare dată când procedeele şi/sau procedurile suferă modificări importante din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, trebuie efectuată o nouă notificare.
(4)Notificarea vizată în alin. (1) şi (2) va conţine:
a)denumirea şi adresa unităţii;
b)numele şi competenţele responsabilului cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă;
c)rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
d)specia agentului biologic;
e)măsurile de protecţie şi de prevenire prevăzute.
Art. 528
(1)Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale relevă existenţa unui risc privind securitatea sau sănătatea angajaţilor, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura supravegherea medicală adecvată.
(2)Fiecare angajat trebuie să fie supravegheat medical corespunzător înainte de expunere profesională şi, în continuare, periodic, făcând astfel posibilă aplicarea directă a măsurilor de medicină generală şi de medicină a muncii.
(3)Identificarea angajaţilor pentru care ar fi necesare măsuri speciale de protecţie se va face în urma evaluării riscurilor profesionale.
Dacă este cazul, angajatorii trebuie să pună la dispoziţia angajaţilor vaccinuri eficace, dacă aceştia nu sunt încă imunizaţi împotriva agentului biologic la care ei sunt sau pot fi expuşi. Atunci când angajatorii pun la dispoziţia angajaţilor vaccinuri, va trebui să ţină seamă de codul de conduită recomandat în anexa nr. 42.
În cazul în care se depistează că un angajat prezintă o infecţie sau o boală care ar rezulta din expunerea la agenţi biologici, serviciul de medicina muncii va propune şi celorlalţi angajaţi, care ar fi putut suferi o expunere similară, să fie supravegheaţi medical; în acest caz, angajatorul va efectua o reevaluare a riscului de expunere.
(4)În cursul supravegherii medicale, fiecare angajat trebuie să aibă un dosar medical individual, care va fi păstrat de către serviciul de medicină a muncii cel puţin 10 ani după încetarea expunerii.
În cazurile de la art. 525 (3) dosarul medical individual trebuie păstrat o perioadă mai mare de 10 ani, care poate ajunge până la 40 de ani de la ultima expunere cunoscută. În cazul în care unitatea se desfiinţează sau angajatul îşi schimbă locul de muncă, dosarul medical individual va fi preluat de direcţia teritorială de sănătate publică sau de serviciul de medicina muncii de la noul loc de muncă.
(5)Serviciul de medicina muncii trebuie să propună măsuri de protecţie sau prevenire utile, pentru fiecare angajat.
(6)Serviciul de medicina muncii trebuie să dea informaţii şi sfaturi medicale angajaţilor privind supravegherea medicală la care ei vor fi supuşi după ce a încetat expunerea la agenţi biologici.
(7)Angajaţii trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii lor medicale şi pot solicita o reexaminare a rezultatelor acesteia.
De asemenea, angajatorul poate solicita o reexaminare a rezultatelor supravegherii medicale.
(8)Recomandările practice pentru supravegherea medicală a angajaţilor sunt indicate în anexa nr. 39.
Art. 529
(1)Serviciile medicale şi veterinare, în afară de laboratoarele de diagnostic, în vederea evaluării riscurilor profesionale, trebuie să aibă în vedere în mod deosebit:
a)incertitudinile legate de prezenţa agenţilor biologici în organismul pacienţilor sau al animalelor precum şi în probele sau produsele biologice care rezultă de la aceştia;
b)pericolul pe care îl constituie agenţii biologici care sunt sau ar putea fi prezenţi în organismul pacienţilor sau la animale precum şi în probele prelevate de la aceştia;
c)riscurile inerente datorate naturii activităţii.
(2)În serviciile medicale şi veterinare angajatorii trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura protecţia sanitară şi securitatea angajaţilor respectivi.
Măsurile care trebuie luate în serviciile medicale şi veterinare cuprind:
a)stabilirea procedeelor corespunzătoare de decontaminare şi de dezinfecţie;
b)aplicarea procedeelor care să permită manipularea şi eliminarea fără riscuri a deşeurilor contaminate.
(3)În serviciile de izolare unde se găsesc pacienţi umani sau animale care sunt, sau ar putea fi contaminaţi cu agenţi biologici din grupele 3 şi 4, angajatorul trebuie să aleagă măsuri de izolare dintre cele prezentate în anexa nr. 40, coloana A, în scopul reducerii la minimum a riscului de infecţie.
Art. 530
(1)În laboratoare, inclusiv în laboratoarele de diagnostic şi în încăperile destinate animalelor de laborator contaminate deliberat cu agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4, care sunt sau ar putea fi purtători ai acestor agenţi, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri speciale:
a)în laboratoarele care efectuează activităţi ce implică manipularea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4 în scopuri de cercetare, de dezvoltare, învăţământ, diagnostic, trebuie să stabilească măsuri de izolare conform anexei nr. 40, în scopul reducerii la minimum a riscului de infecţie;
b)în urma evaluării riscurilor profesionale, după fixarea nivelului de izolare fizică necesară pentru agenţii biologici, în funcţie de gradul de risc pe aceştia îl prezintă, va stabili măsurile necesare conform anexei nr. 40, iar activităţile care implică manipularea unui agent biologic trebuie efectuate:
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 2, pentru un agent biologic din grupa 2;
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 3, pentru un agent biologic din grupa 3;
- numai în zonele de lucru corespunzătoare cel puţin nivelului de izolare numărul 4, pentru un agent biologic din grupa 4.
c)în laboratoarele în care se manipulează materiale despre care nu există certitudinea că ar conţine agenţi biologici ce ar putea determina îmbolnăvire, dar care nu au ca obiectiv lucrul cu agenţii biologici ca atare (adică a-i cultiva sau a-i concentra) trebuie să adopte cel puţin nivelul 2 de izolare. Nivelurile de izolare numărul 3 sau 4 trebuie utilizate, dacă este cazul, când se ştie sau se presupune că ele sunt necesare, în afara situaţiilor în care recomandările furnizate de autorităţile naţionale competente indică, pentru anumite cazuri, un nivel de izolare mai scăzut.
(2)Angajatorii trebuie să ia următoarele măsuri speciale privind procedeele industriale care utilizează agenţi biologici din grupele 2, 3 şi 4:
a)principiile de izolare expuse în alin. (1) pct. b) trebuie să se aplice, de asemenea, procedeelor industriale pe baza măsurilor practice din anexa nr. 41;
b)în funcţie de evaluarea riscului privind utilizarea agenţilor biologici din grupele 2, 3 şi 4, autorităţile competente pot să decidă măsuri corespunzătoare care trebuie să fie luate la folosirea industrială a agenţilor biologici.
(3)Toate activităţile de la alin. (1) şi (2), acolo unde nu a fost posibil să se facă o evaluare concludentă a agentului biologic, dar se presupune că utilizarea acestuia ar putea să reprezinte un risc grav pentru sănătatea angajaţilor, vor trebui să se desfăşoare în spaţii de lucru în care nivelul de izolare corespunde cel puţin nivelului 3.
Art. 531
Dacă agentul biologic ce trebuie evaluat nu poate fi clasificat clar într-una din grupele cu riscul cel mai ridicat (grupele 2, 3, 4), el trebuie clasificat în grupa de risc cea mai înaltă dintre grupele luate în considerare.