Capitolul iv - Bilanţul şi contul de profit şi pierdere - Norma 14/2015 privind reglementările contabile conforme cu directivele europene aplicabile sistemului de pensii private
M.Of. 706 bis
În vigoare Versiune de la: 17 Septembrie 2024
CAPITOLUL IV:Bilanţul şi contul de profit şi pierdere
SECŢIUNEA 1:Dispoziţii generale privind bilanţul şi contul de profit şi pierdere
Art. 122
(1)Formatul bilanţului şi al contului de profit şi pierdere nu se modifică de la un exerciţiu financiar la altul.
(2)În cazuri excepţionale, sunt permise totuşi abateri de la acest principiu pentru a se oferi o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii entităţii.
(3)Cazurile menţionate la alin. (2) se aplică în funcţie de politicile contabile aprobate.
(4)Abaterile şi justificările corespunzătoare se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare.
Art. 123
(1)În bilanţ, elementele prevăzute la art. 126, art. 127, art. 128 şi art. 129 se prezintă separat, în ordinea indicată.
(2)În contul de profit şi pierdere, elementele prevăzute la art. 378, art. 379. art. 380 şi art. 381 se prezintă separat, în ordinea indicată.
Art. 124
Formatul, nomenclatura şi terminologia elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi adaptate, prin reglementări emise în acest sens de către A.S.F., în cazurile în care natura specifică a activităţii entităţilor prevăzute la art. 2 justifică intervenţia legislativă.
Art. 125
(1)Pentru fiecare element de bilanţ, de cont de profit şi pierdere, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie prezentată:
a)valoarea aferentă exerciţiului financiar la care se referă bilanţul şi contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu şi situaţia fluxurilor de trezorerie;
b)valoarea aferentă elementului corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
(2)Un element de bilanţ, din contul de profit şi pierdere, din situaţia modificărilor capitalului propriu şi din situaţia fluxurilor de trezorerie pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepţia cazului în care există un element corespondent pentru exerciţiul financiar precedent.
(3)Dacă valorile nu sunt comparabile, acest fapt se prezintă în notele explicative la situaţiile financiare, însoţit de explicaţii.
SECŢIUNEA 2:Prezentarea bilanţului
Art. 126
Formatul bilanţului pentru fondurile de pensii private este următorul:
(1)BILANŢ
A)Active imobilizate
I.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1.Titluri imobilizate
2.Creanţe imobilizate
B)Active circulante
I.CREANŢE (sume ce trebuie să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element)
1.Clienţi
2.Efecte de primit de la clienţi
3.Creanţe - furnizori debitori
4.Decontări cu participanţii
5.Alte creanţe
II.INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
1.Investiţii financiare pe termen scurt
III.CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
C)Cheltuieli în avans
D)Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an
1.Avansuri încasate în contul clienţilor
2.Datorii comerciale
3.Efecte de plătit
4.Sume datorate privind decontări cu participanţii
5.Alte datorii
E)Active circulante nete/Datorii curente nete
F)Total active minus datorii curente
G)Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an
1.Avansuri încasate în contul clienţilor
2.Datorii comerciale
3.Efecte de plătit
4.Sume datorate privind decontări cu participanţii
5.Alte datorii
H)Venituri în avans
I)Capitaluri proprii
1.Capitalul fondului
2.Rezerve
3.Profitul sau pierderea reportat(ă)
4.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Art. 127
Formatul bilanţului întocmit de administratori este următorul:
(1)BILANŢ
A)Active Imobilizate
I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire
2.Cheltuieli de dezvoltare
3.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4.Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5.Alte imobilizări necorporale
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE
1.Terenuri şi construcţii
2.Instalaţii tehnice şi maşini
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4.Alte imobilizări corporale
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1.Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
2.Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3.Interese de participare
4.Împrumuturi acordate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
5.Investiţii deţinute ca imobilizări
6.Alte împrumuturi
B)Active circulante
I.STOCURI
1.Materiale consumabile
2.Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II.Creanţe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru fiecare element.)
1.Creanţe comerciale
2.Sume de încasat de la entităţile afiliate
3.Sume de încasat de la entităţile de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
4.Alte creanţe
5.Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat
III.INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT:
1.Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
2.Alte investiţii pe termen scurt
IV.CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
C)Cheltuieli în avans
D)Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2.Sume datorate instituţiilor de credit
3.Avansuri încasate de la clienţi
4.Datorii comerciale - furnizori
5.Efecte de comerţ de plătit
6.Sume datorate entităţilor afiliate
7.Sume datorate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E)Active circulante nete/Datorii curente nete
F)Total active minus datorii curente
G)Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2.Sume datorate instituţiilor de credit
3.Avansuri încasate de la clienţi
4.Datorii comerciale - furnizori
5.Efecte de comerţ de plătit
6.Sume datorate entităţilor afiliate
7.Sume datorate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H)Provizioane
1.Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private
2.Provizioane nespecifice
I)Venituri în avans
1.Subvenţii pentru investiţii
2.Venituri înregistrate în avans
J)Capitaluri proprii
I.Capital subscris
1.Capital subscris vărsat
2.Capital subscris nevărsat
II.Prime de capital
III.Rezerve din reevaluare
IV.Rezerve
1.Rezerve legale
2.Rezerve statutare sau contractuale
3.Alte rezerve
V.Profitul sau pierderea reportată
VI.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Art. 128
Formatul bilanţului întocmit de brokerii de pensii private este următorul:
(1)BILANŢ
A)Active imobilizate
I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire
2.Cheltuieli de dezvoltare
3.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4.Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
5.Alte imobilizări necorporale
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE
1.Terenuri şi construcţii
2.Instalaţii tehnice şi maşini
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4.Alte imobilizări corporale
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1.Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
2.Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3.Interese de participare
4.Împrumuturi acordate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
5.Investiţii deţinute ca imobilizări
6.Alte împrumuturi
B)Active circulante
I.STOCURI
1.Materiale consumabile
2.Avansuri pentru cumpărări de stocuri
II.CREANŢE
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie să fie prezentate separat pentru fiecare element.)
1.Creanţe comerciale
2.Sume de încasat de la entităţile afiliate
3.Sume de încasat de la entităţile de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
4.Alte creanţe
5.Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat
III.INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
1.Acţiuni deţinute la entităţi afiliate
2.Alte investiţii pe termen scurt
IV.CASAŞI CONTURI LA BĂNCI
C)Cheltuieli în avans
D)Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2.Sume datorate instituţiilor de credit
3.Avansuri încasate de la clienţi
4.Datorii comerciale - furnizori
5.Efecte de comerţ de plătit
6.Sume datorate entităţilor afiliate
7.Sume datorate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E)Active circulante nete/Datorii curente nete
F)Total active minus datorii curente
G)Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an
1.Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni convertibile
2.Sume datorate instituţiilor de credit
3.Avansuri încasate de la clienţi
4.Datorii comerciale - furnizori
5.Efecte de comerţ de plătit
6.Sume datorate entităţilor afiliate
7.Sume datorate entităţilor de care societatea este legată în virtutea intereselor de participare
8.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H)Provizioane
I)Venituri în avans
1.Subvenţii pentru investiţii
2.Venituri înregistrate în avans
J)Capitaluri proprii
I.Capital subscris
1.Capital subscris vărsat
2.Capital subscris nevărsat
II.Prime de capital
III.Rezerve din reevaluare
IV.Rezerve
1.Rezerve legale
2.Rezerve statutare sau contractuale
3.Alte rezerve
V.Profitul sau pierderea reportată
VI.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
Art. 129
Formatul bilanţului întocmit de Fondul de garantare este următorul:
(1)BILANŢ
A)Active imobilizate
I.IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire
2.Concesiuni, licenţe, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros şi alte imobilizări necorporale
3.Alte imobilizări necorporale
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE
1.Terenuri şi construcţii
2.Mijloace de transport
3.Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale şi alte active corporale
4.Alte imobilizări corporale
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1.Alte titluri imobilizate
2.Creanţe imobilizate
B)Active circulante
I.MATERIALE CONSUMABILE
1.Materiale consumabile şi materiale de natura obiectelor de inventar
2.Avansuri pentru achiziţia de materiale consumabile
II.CREANŢE
1.Sume de încasat de la administratorii de fonduri de pensii şi furnizorii de pensii private
2.Alte creanţe
III.INVESTIŢII PE TERMEN SCURT
1.Investiţii pe termen scurt
IV.CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI
C)Cheltuieli în avans
D)Datorii: sume care urmează să fie plătite într-o perioadă de până la un an
1.Împrumuturi şi dobânzi din emisiunea de obligaţiuni
2.Sume datorate instituţiilor financiare
3.Sume datorate pentru achiziţii de bunuri şi servicii legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare
4.Efecte de plătit
5.Decontări între Fondul de garantare, administratorii de fonduri de pensii private şi furnizorii de pensii private şi/sau terţi, precum şi decontările interne înregistrate la nivelul Fondului de garantare
6.Sume datorate cu titlu de compensaţie pentru pierderile participanţilor şi/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private
7.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
E)Active circulante nete/datorii curente nete
F)Active minus datorii curente
G)Datorii: sume care urmează să fie plătite după o perioadă mai mare de un an
1.Împrumuturi şi dobânzi din emisiunea de obligaţiuni
2.Sume datorate instituţiilor financiare
3.Sume datorate pentru achiziţii de bunuri şi servicii legate de administrarea şi funcţionarea Fondului de garantare
4.Efecte de plătit
5.Decontări între Fondul de garantare, administratorii de fonduri de pensii private şi furnizorii de pensii private şi/sau terţi, precum şi decontările interne înregistrate la nivelul Fondului de garantare
6.Sume datorate cu titlu de compensaţie pentru pierderile participanţilor şi/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private
7.Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale
H)Provizioane
I)Venituri în avans
J)Capitaluri proprii
I.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private
1.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din contribuţii
2.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din penalităţi de întârziere pentru neachitarea la termen a contribuţiilor datorate Fondului de garantare
3.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din sume rezultate din fructificarea disponibilităţilor plasate
4.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din recuperarea creanţelor
5.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din donaţii, sponsorizări, asistenţă tehnică, fonduri nerambursabile
6.Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private constituit din alte resurse financiare
II.Rezerve din reevaluare
III.Rezerve
IV.Profitul sau pierderea reportată
V.Profitul sau pierderea exerciţiului financiar
SECŢIUNEA 3:Dispoziţii speciale cu privire la anumite elemente din bilanţ
Art. 130
(1)Dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din formatul bilanţului, relaţia sa cu alte elemente trebuie prezentată în cadrul elementului la care apare sau în notele explicative la situaţiile financiare.
(2)Elementele menţionate la alin. (1) pot fi:
a)o imobilizare corporală finanţată parţial din subvenţii, parţial din surse proprii;
b)o imobilizare corporală reevaluată, pentru care transferul în rezultatul reportat al surplusului din reevaluare se face pe măsura amortizării imobilizării;
c)un împrumut obligatar pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare a obligaţiunilor;
d)o majorare de capital subscrisă de acţionari la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor corespunzătoare (subscriere cu primă de capital) etc.
Art. 131
Acţiunile proprii şi acţiunile deţinute la entităţile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor prevăzute în acest scop.
Art. 132
(1)Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul căruia îi sunt destinate şi intenţia de păstrare, potrivit politicilor contabile aprobate de administratori sau persoanele care au obligaţia gestionării entităţii.
(2)Modificarea naturii unui activ, în baza deciziei managementului, trebuie să se realizeze în baza documentelor justificative.
(3)Natura categoriilor de active imobilizate prevăzute la alin. (1) se stabileşte prin politicile contabile.
Art. 133
Depozitele bancare se prezintă la imobilizări financiare, investiţii pe termen scurt sau la elementul "Casa şi conturi la bănci" în funcţie de perioada şi condiţiile de deţinere aferente acestora.
Art. 134
Drepturile asupra proprietăţilor imobiliare şi alte drepturi similare, astfel cum sunt definite de legislaţia naţională, se prezintă în bilanţ la elementul "Terenuri şi construcţii".
SECŢIUNEA 4:Active imobilizate
SUBSECŢIUNEA 1:4.1 Reguli de evaluare de bază
Art. 135
(1)Activele imobilizate sunt active generatoare de beneficii economice viitoare şi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.
(2)Activele prevăzute la alin. (1) trebuie evaluate conform prevederilor art. 54 alin. (1), cu respectarea prevederilor prezentei subsecţiuni.
(3)Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către entitate.
Art. 136 
(5)Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii iniţiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabileşte o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă.
(6)Entitatea revizuieşte metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă.
(1)În cazurile în care se aplică prevederile referitoare la reevaluarea imobilizărilor corporale, costul de achiziţie sau valoarea reevaluată a activelor imobilizate a căror utilizare este limitată în timp se reduce cu ajustările valorice calculate pentru amortizarea sistematică a valorii activelor în cauză pe parcursul duratei lor de utilizare economică.
(2)Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare economică reprezintă alocarea sistematică a valorii amortizabile a unui activ pe întreaga durată de utilizare economică.
(3)Valoarea amortizabilă este reprezentată de cost sau altă valoare care substituie costul, cum ar fi valoarea reevaluată.
(4)În înţelesul prezentei norme, prin durata de utilizare economică se înţelege durata de viaţă utilă, aceasta reprezentând:
a)perioada în care un activ este prevăzut a fi disponibil pentru utilizare de către o entitate; sau
b)numărul unităţilor produse sau al unor unităţi similare ce se estimează că vor fi obţinute de entitate prin folosirea activului respectiv.
(5)Atunci când elementele care au stat la baza stabilirii iniţiale a duratei de utilizare economică s-au modificat, entitatea stabileşte o nouă perioadă de amortizare, cu respectarea prevederilor cuprinse în prezentele reglementări. Modificarea duratei de utilizare economică reprezintă modificare de estimare contabilă.(6)Entitatea revizuieşte metoda de amortizare atunci când se constată o modificare semnificativă a modului preconizat de consumare a beneficiilor economice viitoare aduse de activele amortizabile. Modificarea metodei de amortizare reprezintă modificare de estimare contabilă.Art. 1361Pe perioada neutilizării activului, amortizarea nu este nici întreruptă, nici diminuată în funcţie de utilizarea redusă a acestuia, cu excepţia cazului în care activul este complet amortizat.Art. 137
Activele imobilizate amortizabile sunt prezentate în bilanţ la valoarea contabilă, aceasta fiind reprezentată de costul de achiziţie sau altă valoare care substituie costul, diminuată cu amortizarea cumulată până la acea dată, precum şi cu ajustările cumulate din depreciere.
Art. 138 (2)Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului.
(1)Atunci când se constată pierderi de valoare pentru imobilizările financiare, trebuie făcute ajustări pentru pierdere de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuită acestora la data bilanţului.
(2)Imobilizările trebuie să facă obiectul ajustărilor de valoare, astfel încât acestea să fie evaluate la cea mai mică valoare atribuibilă acestora la data bilanţului.(3)Ajustările de valoare prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie înregistrate în contul de profit şi pierdere şi prezentate distinct în notele explicative la situaţiile financiare, dacă acestea nu au fost prezentate separat în contul de profit şi pierdere.
(4)Evaluarea la valorile minime, potrivit alin. (1) şi (2), nu poate fi continuată dacă nu mai sunt aplicabile motivele pentru care au fost făcute ajustările respective.
Art. 139
(1)Prevederile art. 138 alin. (4) nu se aplică ajustărilor de valoare corespunzătoare fondului comercial.
(2)Ajustările pentru deprecierea fondului comercial corectează valoarea acestuia (articol contabil 6817 "Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv"), fără a fi reluate ulterior la venituri.
Art. 140
La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, deprecierea cumulată până la acea dată, în relaţie cu fondul comercial pozitiv, diminuează valoarea acestuia, (articol contabil 2907 "Ajustări pentru deprecierea fondului comercial" = 2071 "Fond comercial pozitiv").
SUBSECŢIUNEA 2:4.2 Imobilizări necorporale
SUBSECŢIUNEA 21:4.2.1. Recunoaşterea imobilizărilor necorporale
Art. 141
(1)O imobilizare necorporală este un activ nemonetar identificabil fără formă fizică.
(2)Cercetarea este investigarea originală şi planificată întreprinsă în scopul câştigării unor cunoştinţe sau înţelesuri ştiinţifice ori tehnice noi.
(3)Dezvoltarea este aplicarea descoperirilor din cercetare sau a altor cunoştinţe într-un plan sau proiect care vizează producţia de materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înainte de începerea producţiei sau utilizării comerciale.
(4)Activităţile de cercetare şi dezvoltare sunt direcţionate către dezvoltarea cunoştinţelor. Prin urmare, chiar dacă aceste activităţi pot avea ca rezultat o imobilizare cu o formă fizică, elementul fizic al activului este secundar componentei sale necorporale, adică pachetul de cunoştinţe încorporat în aceasta.
Art. 142
(1)Anumite imobilizări necorporale pot fi conţinute în sau pe suporturi fizice, cum ar fi un compact-disc, cum ar fi cazul programelor informatice, documentaţia legală, cum ar fi cazul licenţelor sau al brevetelor, sau pe film.
(2)Pentru a stabili dacă o imobilizare care încorporează atât elemente corporale, cât şi necorporale trebuie tratată ca imobilizare corporală sau că imobilizare necorporală, o entitate utilizează raţionamentul pentru a evalua care element este mai semnificativ.
(3)În cazul în care nu fac parte integrantă din echipamentul aferent, programele informatice sunt tratate ca imobilizări necorporale.
(4)Prevederile alin. (1)-(3) se aplică similar şi pentru sistemul de operare al unui computer.
SUBSECŢIUNEA 22:4.2.2. Caracteristica de identificare
Art. 143
(1)Fondul comercial generat intern nu trebuie recunoscut ca activ.
(2)Imobilizarea necorporală trebuie să fie identificabilă pentru a fi diferenţiată de fondul comercial.
(3)Fondul comercial care este recunoscut într-o combinare de entităţi este un activ care reprezintă beneficiile economice viitoare care rezultă din alte active dobândite într-o combinare de entităţi care nu sunt identificate individual şi recunoscute separat.
(4)Beneficiile economice viitoare pot rezulta din asocierea între activele identificabile dobândite sau din active care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea, în mod individual, în situaţiile financiare.
Art. 144
Un activ este identificabil dacă:
a)este separabil, adică poate fi separat sau desprins din entitate şi vândut, transferat, cesionat printr-un contract de licenţă, închiriat sau schimbat, fie individual, fie împreună cu un alt contract, cu un activ identificabil sau cu o datorie identificabilă aferent(ă), indiferent dacă entitatea intenţionează sau nu să facă acest lucru; sau
b)decurge din drepturile contractuale sau de altă natură legală, indiferent dacă acele drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.
SUBSECŢIUNEA 23:4.2.3. Controlul
Art. 145
(1)O entitate controlează un activ în situaţia în care aceasta are capacitatea de a obţine beneficii economice viitoare de pe urma resursei de bază şi de a restricţiona accesul altora la beneficiile respective.
(2)Capacitatea unei entităţi de a controla beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală provine din drepturile legale a căror aplicare poate fi susţinută în instanţă.
(3)În sensul alin. (2), exercitarea unui drept nu este o condiţie necesară pentru control, întrucât entitatea poate fi capabilă să controleze beneficiile economice viitoare în alt mod.
SUBSECŢIUNEA 24:4.2.4. Beneficiile economice viitoare
Art. 146
Beneficiile economice viitoare generate de o imobilizare necorporală pot include venituri din prestarea serviciilor, economii de costuri sau alte beneficii rezultate din utilizarea activului de către entitate.
SUBSECŢIUNEA 25:4.2.5. Recunoaştere şi evaluare
Art. 147
(1)Recunoaşterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elementul respectiv îndeplineşte:
a)definiţia unei imobilizări necorporale; şi
b)criteriile de recunoaştere.
(2)Cerinţa prevăzută la alin. (1) se aplică:
a)costurilor suportate iniţial pentru dobândirea sau generarea internă a unei imobilizări necorporale; şi
b)costurilor suportate ulterior pentru adăugarea sau înlocuirea unor părţi ale sale sau pentru întreţinerea sa.
Art. 148
(1)În cazul imobilizărilor necorporale nu există, în principiu, adăugiri sau înlocuiri ale componentelor acesteia. Majoritatea costurilor ulterioare mai degrabă menţin beneficiile economice viitoare preconizate încorporate într-o imobilizare necorporală existentă, decât să corespundă definiţiei unei imobilizări necorporale şi criteriilor de recunoaştere din prezenta normă.
(2)În situaţii excepţionale, costurile ulterioare, respectiv cele suportate după recunoaşterea iniţială a unei imobilizări necorporale dobândite sau după finalizarea unei imobilizări necorporale generate intern, sunt recunoscute în valoarea contabilă a unui activ.
(3)Costurile ulterioare aferente mărcilor, titlurilor de publicaţii şi elementelor similare în fond, fie dobândite din afară, fie generate intern, sunt întotdeauna recunoscute în contul de profit şi pierdere în momentul în care sunt suportate, întrucât astfel de costuri nu pot fi diferenţiate de costurile cu dezvoltarea entităţii ca întreg.
Art. 149
(1)O entitate trebuie să evalueze probabilitatea producerii de beneficii economice viitoare preconizate pe baza unor calcule raţionale.
(2)Probabilitatea prevăzută la alin. (1) trebuie să constituie cea mai bună estimare a echipei de conducere pentru condiţiile economice care vor exista pe parcursul duratei de viaţă a imobilizării.
(3)O entitate foloseşte raţionamentul pentru a evalua gradul de siguranţă asociat obţinerii de beneficii economice viitoare care pot fi atribuite utilizării activului pe baza dovezilor disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale.
SUBSECŢIUNEA 26:4.2.6. Evaluarea iniţială a imobilizărilor necorporale
Art. 150
O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de producţie, după caz.
SUBSECŢIUNEA 27:4.2.7. Achiziţia separată
Art. 151
(1)Preţul pe care o entitate îl plăteşte pentru a dobândi separat o imobilizare necorporală va reflecta aşteptările privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate ale imobilizării să revină entităţii.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), entitatea preconizează o intrare de beneficii economice, inclusiv în cazul în care plasarea în timp a sumei generate de intrare este nesigură.
(3)Imobilizările necorporale dobândite separat îndeplinesc criteriul referitor la probabilitatea ca beneficiile economice viitoare preconizate atribuibile imobilizării să revină entităţii.
(4)Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat poate fi evaluat în mod credibil, inclusiv în cazul în care contravaloarea achiziţiei ia forma numerarului sau a altor active monetare.
Art. 152
(1)Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din:
a)costul său de achiziţie, inclusiv taxele vamale de import şi taxele de achiziţie nerambursabile, după scăderea reducerilor şi rabaturilor comerciale; şi
b)orice cost direct atribuibil pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.
(2)Costurile direct atribuibile prevăzute la alin. (1) sunt, cel puţin, următoarele:
a)cheltuielile cu personalul care reies direct din aducerea activului la starea sa de funcţionare;
b)onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la condiţia sa de funcţionare; şi
c)costurile de testare a activului privind funcţionarea sa în mod corespunzător.
Art. 153
(1)Costurile care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt, cel puţin, următoarele:
a)costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate şi activităţi promoţionale);
b)costurile de desfăşurare a unei activităţi într-un loc nou sau cu o nouă clasă de clienţi (inclusiv costurile de instruire a personalului); şi
c)costurile administrative şi alte cheltuieli generale de regie.
(2)Listele de clienţi nu se recunosc ca imobilizări necorporale.
Art. 154
Recunoaşterea costurilor în valoarea contabilă a unei imobilizări necorporale încetează atunci când activul se află în starea necesară pentru a putea funcţiona.
SUBSECŢIUNEA 28:4.2.8. Imobilizări necorporale dobândite în cadrul achiziţiei unei afaceri
Art. 155
În cazul achiziţiei unei afaceri, cumpărătorul poate recunoaşte drept activ unic un grup de imobilizări necorporale complementare, cu condiţia ca activele individuale să aibă durate de viaţă utilă similare.
SUBSECŢIUNEA 29:4.2.9. Costurile ulterioare aferente unui proiect de cercetare şi dezvoltare în curs de desfăşurare, dobândit de entitate
Art. 156
(1)Costurile de cercetare sau dezvoltare trebuie contabilizate în conformitate cu art. 159-161, dacă:
a)sunt aferente unui proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de entităţi, şi sunt recunoscute ca imobilizări necorporale; şi
b)sunt suportate după achiziţia proiectului prevăzut la lit. a).
(2)Costurile ulterioare cu un proiect de cercetare sau dezvoltare în curs de realizare, dobândit separat sau printr-o combinare de entităţi, şi recunoscut ca imobilizare necorporală sunt:
a)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă acestea sunt cheltuieli de cercetare;
b)recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate, dacă se referă la cheltuieli de dezvoltare care nu satisfac criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale de la art. 161 alin. (1); şi
c)adăugate valorii contabile a proiectului de dezvoltare în curs de realizare, astfel dobândit, dacă cheltuielile de dezvoltare îndeplinesc criteriile de recunoaştere prevăzute la art. 161 alin. (1).
SUBSECŢIUNEA 210:4.2.10. Imobilizări necorporale generate intern
Art. 157
În cazul imobilizărilor necorporale generate intern, o entitate aplică:
a)prevederile stabilite la art. 158-162;
b)prevederile privind recunoaşterea şi evaluarea imobilizărilor necorporale.
Art. 158
(1)Pentru a stabili dacă o imobilizare necorporală generată intern respectă criteriile de recunoaştere, o entitate împarte procesul de generare a activului în două faze, respectiv:
a)o fază de cercetare; şi
b)o fază de dezvoltare.
(2)În cazul în care o entitate nu poate face distincţia între faza de cercetare şi cea de dezvoltare ale unui proiect intern de creare a unei imobilizări necorporale, entitatea tratează costurile aferente proiectului ca fiind suportate exclusiv în faza de cercetare.
SUBSECŢIUNEA 211:4.2.11. Faza de cercetare
Art. 159
(1)Nicio imobilizare necorporală provenită din cercetare sau din faza de cercetare a unui proiect intern nu trebuie recunoscută.
(2)Costurile de cercetare sau costurile din faza de cercetare a unui proiect intern trebuie recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.
(3)În faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra că există o imobilizare necorporală şi că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile, aceste costuri fiind recunoscute drept cheltuială atunci când sunt suportate.
Art. 160
Activităţile de cercetare sunt, cel puţin, următoarele:
a)activităţile destinate obţinerii de cunoştinţe noi;
b)identificarea, evaluarea şi selecţia finală a aplicaţiilor pentru rezultatele cercetărilor sau pentru alte cunoştinţe;
c)căutarea de alternative pentru materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii; şi
d)formularea, proiectarea, evaluarea şi selecţia finală a alternativelor posibile de materiale, instrumente, produse, procese, sisteme sau servicii noi ori îmbunătăţite.
SUBSECŢIUNEA 212:4.2.12. Faza de dezvoltare
Art. 161
(1)O imobilizare necorporală provenită din dezvoltare sau din faza de dezvoltare a unui proiect intern trebuie recunoscută atunci când o entitate poate demonstra toate elementele de mai jos:
a)fezabilitatea tehnică necesară finalizării imobilizării necorporale, astfel încât aceasta să fie disponibilă pentru utilizare sau vânzare;
b)intenţia sa de a finaliza imobilizarea necorporală şi de a o utiliza sau vinde;
c)capacitatea sa de a utiliza sau vinde imobilizarea necorporală;
d)modul în care imobilizarea necorporală va genera beneficii economice viitoare probabile, entitatea putând demonstra existenţa unei pieţe pentru producţia generată de imobilizarea necorporală sau pentru imobilizarea necorporală în sine sau, dacă se prevede folosirea ei pe plan intern, utilitatea imobilizării necorporale;
e)disponibilitatea unor resurse tehnice, financiare şi de altă natură adecvate pentru finalizarea dezvoltării imobilizării necorporale şi pentru utilizarea sau vânzarea acesteia;
f)capacitatea sa de a evalua fiabil costurile atribuibile imobilizării necorporale în cursul dezvoltării sale.
(2)În faza de dezvoltare a unui proiect intern, o entitate poate, în anumite cazuri, să identifice o imobilizare necorporală şi să demonstreze că aceasta va genera beneficii economice viitoare probabile, având în vedere faptul că faza de dezvoltare a unui proiect este mai avansată decât faza de cercetare.
(3)Activităţile de dezvoltare sunt, cel puţin, următoarele:
a)proiectarea, construcţia şi testarea unor prototipuri şi modele înainte de producţie şi utilizare;
b)proiectarea instrumentelor, şabloanelor, tiparelor şi matriţelor care implică o tehnologie nouă;
c)proiectarea, construcţia şi funcţionarea unei fabrici-pilot care nu se află pe o scală fezabilă din punct de vedere economic pentru producţia comercială; şi
d)proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru materiale, dispozitive, produse, procese, sisteme sau servicii noi sau îmbunătăţite.
(4)Costurile cu mărcile, titlurile de publicaţii şi alte elemente similare în fond generate intern nu pot fi diferenţiate de costul dezvoltării entităţii ca întreg, astfel de elemente nefiind recunoscute ca imobilizări necorporale.
SUBSECŢIUNEA 213:4.2.13. Costul unei imobilizări necorporale generate intern
Art. 162
(1)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este suma costurilor suportate de la data la care imobilizarea necorporală a îndeplinit pentru prima oară criteriile de recunoaştere ca imobilizări necorporale.
(2)Costul unei imobilizări necorporale generate intern este compus din toate costurile direct atribuibile care sunt necesare pentru crearea, producerea şi pregătirea activului pentru a fi capabil să funcţioneze în maniera intenţionată de către conducere.
(3)Costurile direct atribuibile sunt, cel puţin, următoarele:
a)cheltuielile cu materialele şi serviciile utilizate sau consumate pentru generarea imobilizării necorporale;
b)cheltuielile cu personalul provenite din generarea imobilizării necorporale;
c)taxele de înregistrare a unui drept legal; şi
d)amortizarea brevetelor şi licenţelor care sunt utilizate pentru a genera imobilizarea necorporală.
(4)Următoarele elemente nu sunt componente ale costului unei imobilizări necorporale generate intern:
a)costurile aferente vânzării, cele administrative şi alte costuri generale de regie, cu excepţia cazului în care astfel de costuri pot fi atribuite direct procesului de pregătire a imobilizării pentru utilizare;
b)ineficienţele identificate şi pierderile iniţiale din exploatare suportate înainte ca imobilizarea să atingă performanţa planificata; şi
c)costurile cu instruirea personalului pentru a utiliza activul.
SUBSECŢIUNEA 214:4.2.14. Contabilizarea cheltuielilor
Art. 163
(1)Costurile cu un element necorporal trebuie recunoscute drept cheltuieli atunci când sunt suportate, cu excepţia cazurilor în care:
a)fac parte din costul unei imobilizări necorporale care îndeplineşte criteriile de recunoaştere; sau
b)elementul este dobândit în cadrul unei combinări de entităţi şi nu poate fi recunoscut ca imobilizare necorporală. În acest caz, face parte din valoarea recunoscută ca fond comercial la data achiziţiei.
(2)Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporală după cumpărarea sau finalizarea acesteia se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.
(3)Cheltuielile ulterioare vor majora costul imobilizării necorporale atunci când este probabil că aceste cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare peste performanţa prevăzută iniţial şi pot fi evaluate credibil.
SUBSECŢIUNEA 215:4.2.15. Costuri anterioare care nu trebuie recunoscute ca active
Art. 164
Costurile aferente unui element necorporal care au fost iniţial recunoscute drept cheltuieli nu trebuie recunoscute ca parte din costul unei imobilizări necorporale la o dată ulterioară.
SUBSECŢIUNEA 216:4.2.16. Durata de viaţă utilă
Art. 165
(1)Durata de viaţă utilă a unei imobilizări necorporale care decurge din drepturile contractuale sau din alte drepturi legale nu trebuie să depăşească perioada drepturilor contractuale sau a celorlalte drepturi legale, dar poate fi mai scurtă, în funcţie de perioada pentru care entitatea preconizează că va folosi activul.
(2)Dacă drepturile contractuale sau alte drepturi legale sunt transferate pentru o durată limitată care poate fi reînnoită, durata de viaţă utilă a imobilizării necorporale trebuie să includă perioada sau perioadele de reînnoire doar dacă există dovezi din partea entităţii în sensul reînnoirii fără un cost semnificativ.
(3)Durata de viaţă utilă a unui drept redobândit recunoscut drept imobilizare necorporală într-o combinare de entităţi este reprezentată de perioada contractuală rămasă din contractul prin care a fost acordat dreptul şi nu va include perioadele de reînnoire.
SUBSECŢIUNEA 217:4.2.17. Categorii de imobilizări necorporale
Art. 166
În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:
a)cheltuielile de constituire;
b)cheltuielile de dezvoltare;
c)concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor create intern de entitate;
d)fondul comercial pozitiv;
e)alte imobilizări necorporale; şi
f)avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale.
Art. 167
(1)La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, soldul contului 233 "Imobilizări necorporale în curs de execuţie" se transferă asupra contului 1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene" în contul 203 "Cheltuieli de dezvoltare" sau în contul 208 "Alte imobilizări necorporale" în funcţie de stadiul realizării proiectului şi modul de îndeplinire a condiţiilor de recunoaştere a acestuia ca activ.
(2)Eventualele ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie se transferă, de asemenea, fie asupra rezultatului reportat (articol contabil 2933 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs de execuţie"/2931 "Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în curs de execuţie", după caz =1176 "Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene"), fie asupra contului 2903 "Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare" sau contului 2908 "Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale".
SUBSECŢIUNEA 218:4.2.18. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
Art. 168
(1)Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări necorporale la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz. În această situaţie valoarea de aport se asimilează valorii juste.
(2)Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare determinate pentru concesiune,
(3)Amortizarea valorii concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită potrivit contractului de concesiune.
(4)În cazul în care contractul de concesiune prevede plata periodică a unei redevenţe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea se reflectă cheltuiala reprezentând redevenţa/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări necorporale.
(5)Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
SUBSECŢIUNEA 219:4.2.19. Fondul comercial
Art. 169
Fondul comercial se recunoaşte, de regulă, la consolidare şi reprezintă diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea justă la data tranzacţiei, a părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate.
Art. 170
(1)În situaţiile financiare anuale individuale, fondul comercial se poate recunoaşte numai în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora şi, după caz, şi de datorii şi capitaluri proprii, indiferent dacă este realizat ca urmare a cumpărării sau ca urmare a unor operaţiuni de fuziune.
(2)Pentru ca fondul comercial să fie contabilizat distinct, transferul trebuie să fie în legătură cu o afacere, reprezentată de un ansamblu integrat de activităţi şi active organizate şi administrate în scopul obţinerii de profituri, înregistrării de costuri mai mici sau alte beneficii.
(3)Pentru recunoaşterea în contabilitate a activelor şi datoriilor primite cu ocazia acestui transfer, entităţile trebuie să procedeze la evaluarea valorii juste a elementelor primite, în scopul determinării valorii individuale a acestora.
(4)Evaluarea prevăzută la alin. (3) se efectuează de către evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
(5)Onorariile de intermediere, onorariile de consiliere, juridice, contabile, de evaluare şi alte onorarii profesionale sau de consultanţă, precum şi alte cheltuieli legate de dobândirea unei afaceri reprezintă cheltuieli în perioadele în care sunt suportate costurile respective.
(6)Dacă în situaţiile financiare anuale individuale se înregistrează fond comercial negativ, tratamentul acestuia este cel prevăzut la art. 489.
SUBSECŢIUNEA 220:4.2.20. Amortizare
Art. 172
(1)Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
(2)În cazul în care durata contractului sau durata de utilizare depăşeşte 5 ani, durata de amortizare a cheltuielilor de dezvoltare nu poate depăşi 10 ani.
Art. 173
(1)În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ, acesta se amortizează, de regulă, în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.
(2)Prin excepţie de la alin. (1), în cazurile în care durata de utilizarea fondului comercial nu poate fi estimată în mod credibil, entităţile pot să amortizeze fondul comercial în mod sistematic într-o perioadă de peste 5 ani, cu condiţia ca această perioadă să nu depăşească 10 ani.
(3)În notele explicative la situaţiile financiare trebuie furnizate explicaţii privind perioada de amortizare a fondului comercial.
Art. 174
În situaţia în care cheltuielile de dezvoltare nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
Art. 175
(1)O entitate poate include cheltuielile de constituire la "Active", caz în care poate imobiliza cheltuielile de constituire.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1), cheltuielile de constituire trebuie amortizate în cadrul unei perioade de maximum 5 ani.
(3)Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unei entităţi, precum taxele şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, precum şi alte cheltuieli de această natură, legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii.
(4)În situaţia în care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nicio distribuire din profituri, cu excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a cheltuielilor neamortizate.
SUBSECŢIUNEA 221:4.2.21. Avansuri şi alte imobilizări necorporale
Art. 176
(1)În cadrul avansurilor şi altor imobilizări necorporale se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări necorporale, programele informatice create de entitate sau achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum şi reţete, formule, modele, proiecte şi prototipuri.
(2)Programele informatice, precum şi celelalte imobilizări necorporale înregistrate la elementul "Alte imobilizări necorporale" se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le deţine.
(3)În cazul programelor informatice achiziţionate împreună cu licenţele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat.
(4)Preţul plătit pentru contractele de clienţi transferate între entităţi cu titlu oneros se recunoaşte la "Alte imobilizări necorporale", în condiţiile în care clienţii respectivi vor continua relaţiile cu entitatea.
(5)În sensul alin. (4), pentru recunoaşterea ca activ a preţului plătit, respectiv costul de achiziţie, aferent contractelor astfel achiziţionate, acestea trebuie identificate, iar entitatea trebuie să dispună de mijloace prin care să controleze relaţiile cu clienţii, astfel încât să poată controla beneficiile economice viitoare preconizate, care rezultă din relaţia cu acei clienţi.
(6)Identificarea prevăzută la alin. (5) se realizează cel puţin prin următoarele elemente:
a)număr contract;
b)denumire client;
c)durată contract.
(7)Activul imobilizat reprezentând costul de achiziţie al contractelor menţionate la alin. (1) se amortizează pe durata acestora.
SUBSECŢIUNEA 222:4.2.22. Evaluarea la data bilanţului
Art. 177
O imobilizare necorporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
SUBSECŢIUNEA 223:4.2.23. Cedarea
Art. 178
O imobilizare necorporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sau cedarea sa.
Art. 179
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări necorporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2)În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile care apar odată cu încetarea utilizării sau ieşirea unei imobilizări necorporale se determină ca diferenţă între veniturile generate de ieşirea activului şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de cedarea acestuia, şi trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.
SUBSECŢIUNEA 3:4.3: Imobilizări corporale
SUBSECŢIUNEA 31:4.3.1. Recunoaşterea imobilizărilor corporale
Art. 180
Imobilizările corporale reprezintă active care:
a)sunt deţinute de o entitate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b)sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Art. 181
(1)O entitate poate achiziţiona elemente de imobilizări corporale din motive de siguranţă sau legate de mediu.
(2)Achiziţia prevăzută la alin. (1) poate fi necesară unei entităţi pentru a obţine beneficii economice viitoare din alte active, deşi nu creşte în mod direct beneficiile economice viitoare ale oricărui element existent de imobilizări corporale.
(3)Elementele de imobilizări corporale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi recunoscute ca active, deoarece dau posibilitatea unei entităţi să obţină din activele conexe beneficii economice viitoare în plus faţă de ceea ce s-ar putea obţine dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
(4)Prin politicile contabile se stabilesc condiţiile specifice pentru recunoaşterea imobilizărilor corporale.
(5)În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea raţionamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere pentru circumstanţele specifice entităţii.
(6)Piesele de schimb şi echipamentul de service sunt contabilizate ca stocuri şi recunoscute în profit sau pierdere atunci când sunt consumate.
(7)Prin excepţie de la alin. (6), piesele de schimb importante şi echipamentele de securitate sunt considerate imobilizări corporale atunci când o entitate preconizează că le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Art. 182
(1)Imobilizările corporale cuprind: terenuri şi construcţii; instalaţii tehnice şi maşini; alte instalaţii, utilaje şi mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale şi imobilizări corporale în curs de execuţie.
(2)Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt contabilizate separat, inclusiv în cazul în care sunt achiziţionate împreună.
(3)O creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.
Art. 184
(1)Imobilizările în curs reprezintă investiţiile neterminate efectuate în regie proprie sau în antrepriză.
(2)Imobilizările în curs se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora, după caz.
Art. 185
Sunt reflectate distinct în contabilitate acele imobilizări corporale cumpărate pentru care s-au transferat riscurile şi beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare.
SUBSECŢIUNEA 32:4.3.2. Imobilizări deţinute în baza unui contract de leasing
Art. 186
(1)Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se evidenţiază în contabilitate în funcţie de prevederile contractelor încheiate între părţi, precum şi legislaţia în vigoare.
(2)Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau leasing operaţional se efectuează la începutul contractului.
(3)Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ţinând cont de fondul economic al tranzacţiei sau al angajamentului în cauză, şi numai de forma juridică a contractelor.
Art. 187
(1)În înţelesul prezentei norme, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)contract de leasing - acordul prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă stabilită;
b)leasing financiar - operaţiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului;
c)leasing operaţional - operaţiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.
(2)Un contract de leasing poate fi recunoscut ca leasing financiar dacă îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing;
b)locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic în comparaţie cu valoarea justă la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opţiunea va fi exercitată;
c)durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viaţă economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat;
d)valoarea totală a ratelor de leasing, mai puţin cheltuielile accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului, reprezentată de valoarea la care a fost achiziţionat bunul de către finanţator, respectiv costul de achiziţie;
e)bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără modificări majore.
Art. 188
(1)Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operaţional, de către locator/finanţator.
(2)În cazul leasingului financiar, achiziţiile de către locatar de bunuri imobile şi mobile sunt tratate ca investiţii în imobilizări, fiind supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale locatarului.
(3)În cazul leasingului operaţional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri similare ale acestuia.
Art. 189
(1)Reflectarea în contabilitatea locatarilor a activelor aferente operaţiunilor de leasing financiar se efectuează cu ajutorul conturilor de imobilizări necorporale şi de imobilizări corporale.
(2)Dobânzile de plătit corespunzătoare datoriilor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatarilor periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de cheltuieli. Dobânda de plătit, aferentă perioadelor viitoare, se evidenţiază în conturi în afara bilanţului.
Art. 190
(1)Locatorul are recunoscute în contabilitate bunurile date în regim de leasing financiar drept creanţe imobilizate.
(2)Dobânzile de primit corespunzătoare creanţelor din operaţiuni de leasing financiar se înregistrează în contabilitatea locatorului periodic, conform contabilităţii de angajamente, în contrapartida contului de venituri.
(3)La recunoaşterea în contabilitate a contractelor de leasing financiar trebuie avută în vedere legislaţia care reglementează categoriile de entităţi care pot derula asemenea operaţiuni.
Art. 191
(1)La contabilizarea operaţiunilor de leasing operaţional, locatorul trebuie să prezinte bunurile date în regim de leasing operaţional în conturile de imobilizări necorporale şi imobilizări corporale, în conformitate cu natura acestora.
(2)Sumele încasate sau de încasat se înregistrează în contabilitatea locatorului ca un venit în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente.
Art. 192
(1)În contabilitatea locatarului, bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi de evidenţă din afara bilanţului.
(2)Sumele plătite sau de plătit se înregistrează în contabilitatea locatarului ca o cheltuială în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente.
Art. 193
(1)O tranzacţie de vânzare a unui activ pe termen lung şi de închiriere a aceluiaşi activ în regim de leasing, respectiv leaseback, se contabilizează în funcţie de clauzele contractului de leasing, astfel:
a)dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing financiar, tranzacţia reprezintă un mijloc prin care locatorul acordă o finanţare locatarului, activul având rol de garanţie;
b)dacă tranzacţia de vânzare şi închiriere a aceluiaşi activ are ca rezultat un leasing operaţional, entitatea vânzătoare contabilizează o tranzacţie de vânzare, cu înregistrarea scoaterii din evidenţă a activului şi a sumelor încasate sau de încasat şi a taxei pe valoarea adăugată pentru operaţiunile taxabile, conform prevederilor legale.
(2)În sensul alin. (1) lit. a), se aplică următoarele:
a)Entitatea beneficiară a finanţării (locatarul) nu va recunoaşte în contabilitate operaţiunea de vânzare a activului, nefiind îndeplinite condiţiile de recunoaştere a veniturilor.
b)Activul rămâne înregistrat în continuare la valoarea existentă anterior operaţiunii de leasing, cu regimul de amortizare aferent.
(3)În sensul alin. (1) lit. b), operaţiunea de închiriere a activului în regim de leasing operaţional se contabilizează de utilizator conform prezentei norme, respectiv pe seama contului de profit şi pierdere.
Art. 194
(1)În vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale, utilizatorii bunurilor luate în leasing financiar sau operaţional inventariază şi transmit societăţii de leasing lista bunurilor deţinute în baza contractelor de leasing.
(2)Entităţile contractante care au efectuat operaţiuni de leasing şi leaseback trebuie să prezinte în notele explicative la situaţiile financiare anuale informaţii referitoare la operaţiunile derulate.
SUBSECŢIUNEA 33:4.3.3. Evaluarea iniţială a imobilizărilor corporale
Art. 195
O imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată iniţial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezenta normă, în funcţie de modalitatea de intrare în entitate.
SUBSECŢIUNEA 34:4.3.4. Cheltuieli ulterioare
Art. 196
(1)Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale perioadei în care sunt efectuate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.
(2)Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau în baza altor contracte similare se evidenţiază în contabilitatea entităţii care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcţie de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.
(3)Entitatea stabileşte prin politicile contabile criteriile în funcţie de care cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu imobilizările corporale majorează valoarea acestora sau se evidenţiază în contul de profit şi pierdere.
Art. 197
Componentele elementelor de imobilizări corporale pot necesita înlocuirea la intervale regulate de timp.
Art. 198
Entitatea recunoaşte în valoarea contabilă a unui element de imobilizări corporale costul părţii înlocuite a unui astfel de element când acel cost este suportat de entitate, dacă sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere pentru imobilizările corporale.
Art. 199
(1)În cazul inspecţiilor sau reviziilor generale regulate, efectuate de entitate pentru depistarea defecţiunilor, la momentul efectuării fiecărei inspecţii generale, costul acesteia poate fi recunoscut drept cheltuială sau în valoarea contabilă a elementului de imobilizări corporale ca o înlocuire, dacă sunt respectate criteriile de recunoaştere.
(2)În cazul recunoaşterii costului inspecţiei ca o componentă a activului, valoarea componentei se amortizează pe perioada dintre două inspecţii planificate.
(3)Prevederile referitoare la posibilitatea recunoaşterii costurilor cu revizii şi inspecţii drept componente ale imobilizărilor corporale se aplică în cazul imobilizărilor corporale ale căror costuri de inspecţie şi revizie sunt semnificative, cum ar fi echipamente complexe, conform politicilor contabile aprobate.
(4)Costul reviziilor şi inspecţiilor curente, altele decât cele recunoscute, ca o componentă a imobilizării reprezintă cheltuieli ale perioadei.
SUBSECŢIUNEA 35:4.3.5. Evaluarea la data bilanţului
Art. 200
O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate de valoare.
SUBSECŢIUNEA 36:4.3.6. Amortizarea
Art. 201
(1)Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare, respectiv asupra valorii reevaluate a imobilizărilor.
(2)Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor.
(3)La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică şi condiţiile de utilizare a acestora.
(4)Duratele de amortizare din contabilitate, stabilite potrivit politicilor contabile, pot fi diferite de duratele de amortizare utilizate de entităţi pentru scopuri fiscale.
(5)În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcţie de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.
(6)O modificare semnificativă a condiţiilor de utilizare, cum ar fi numărul de schimburi în care este utilizat activul, precum şi în cazul efectuării unor investiţii sau reparaţii, altele decât cele determinate de întreţinerile curente, sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare.
(7)În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, iar folosirea lor este întreruptă pe o perioadă îndelungată, revizuirea duratei de amortizare este considerată ca fiind justificată.
(8)În cazurile menţionate la alin. (6) şi (7), inclusiv în situaţia în care o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, durata de amortizare stabilită iniţiai se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.
Art. 202
(1)Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locaţie de gestiune se calculează şi se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.
(2)Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe durata contractului respectiv.
(3)La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării.
(4)În funcţie de clauzele cuprinse în contractele încheiate, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare.
(5)Înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor prevăzute la alin. (3) şi (4) se efectuează conform prezentei norme.
Art. 203
(1)Entităţile amortizează imobilizările corporale utilizând una dintre următoarele metode de amortizare:
a)amortizarea liniară;
b)amortizarea degresivă;
c)amortizarea accelerată.
(2)Amortizarea liniară se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporţional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora.
(3)Amortizarea degresivă se realizează conform legislaţiei în vigoare.
(4)Amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcţionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exerciţiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămaşi.
(5)Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se aşteaptă să fie consumate de entitate.
(6)Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeaşi natură şi având condiţii de utilizare identice, în funcţie de politica contabilă adoptată.
(7)[textul din Art. 203, alin. (7) din capitolul IV, sectiunea 4, subsectiunea 3^6 a fost abrogat la 08-apr-2019 de Art. I, punctul 3. din Norma 8/2019]
(8)Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate pe seama conturilor de cheltuieli.
Art. 204
(1)Terenurile nu se amortizează.
(2)Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare potrivit politicilor contabile aprobate, pe baza duratelor de viaţă utilă ale acestora.
SUBSECŢIUNEA 37:4.3.7. Cedarea şi casarea
Art. 205
(1)O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidenţă la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea sa ulterioară.
(2)Dacă o entitate recunoaşte în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parţiale, precum înlocuirea unei componente, atunci ea scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informaţiile necesare.
Art. 206
(1)În cazul scoaterii din evidenţă a unei imobilizări corporale, sunt evidenţiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării şi alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.
(2)În scopul prezentării în contul de profit şi pierdere, câştigurile sau pierderile obţinute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferenţă între veniturile generate de scoaterea din evidenţă şi valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta, şi trebuie prezentate ca valoare netă, la venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.
SUBSECŢIUNEA 38:4.3.8. Compensaţii de la terţi
Art. 207
(1)În cazul distrugerii totale sau parţiale a unor imobilizări corporale, creanţele sau sumele compensatorii încasate de la terţi, legate de acestea, precum şi achiziţionarea sau construcţia ulterioară de active noi sunt operaţiuni economice distincte şi trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.
(2)Deprecierea activelor se evidenţiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensaţiile se evidenţiază pe seama veniturilor conform contabilităţii de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.
(3)Compensaţiile de la terţi pot fi înregistrate, cel puţin, în următoarele situaţii:
a)sume încasate/de încasat de la companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;
b)sume acordate de guvern în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.
SUBSECŢIUNEA 4:4.4 Imobilizări financiare
SUBSECŢIUNEA 41:4.4.1. Prevederi generale
Art. 208
(1)Imobilizările financiare cuprind acţiunile deţinute la entităţile afiliate, împrumuturile acordate entităţilor afiliate, interesele de participare, împrumuturile acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare, alte investiţii deţinute ca imobilizări, alte împrumuturi.
(2)Diferenţa dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entităţi, precum şi diferenţa dintre valoarea participaţiilor primite ca urmare a participării cu active pe termen scurt (creanţe) şi valoarea activelor care lac obiectul participaţiei se înregistrează pe seama veniturilor (contul 768 "Alte venituri financiare"), la data dobândirii acelor titluri.
(3)Acţiunile şi alte imobilizări financiare primite fără plată, potrivit legii, se evidenţiază în conturile de active şi venituri, prin contul 768 "Alte venituri financiare".
Art. 209
(1)La alte creanţe imobilizate se cuprind garanţiile, depozitele şi cauţiunile depuse de entitate la terţi.
(2)În conturile de creanţe imobilizate reprezentând împrumuturi acordate se înregistrează sumele acordate terţilor în baza unor contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
(3)Entităţile care au evidenţiate în contul de creanţe imobilizate creanţe imobilizate cu scadenţa mai mare de un an vor prezenta în bilanţ, la imobilizări financiare, numai partea cu scadenţa mai mare de 12 luni, diferenţa urmând a fi reflectată la creanţe.
SUBSECŢIUNEA 42:4.4.2. Prevederi specifice
Art. 210
(1)Resursele fondurilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".
(2)În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile de imobilizări financiare se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.
Art. 211
(1)Resursele administratorilor investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare" şi al grupei 27 "Imobilizări financiare pentru acoperirea provizionului tehnic".
(2)În contabilitatea administratorilor, conturile de imobilizări financiare se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea administratorilor, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.
(4)Cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 27 "Imobilizări financiare pentru acoperirea provizionului tehnic" se evidenţiază, conform prevederilor legale, investirea activelor corespunzătoare provizionului tehnic, în următoarele categorii de imobilizări:
a)titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale din România, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an;
b)titluri cotate cu rating maxim de către cel puţin două agenţii de rating, emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale din state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia şi care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an;
c)obligaţiuni emise de Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii, care urmează a fi deţinute pe o perioadă mai mare de un an.
Art. 212
(1)Resursele brokerilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".
(2)În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile de imobilizări financiare se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.
Art. 213
(1)Sumele investite de Fondul de garantare conform prevederilor legale, recunoscute drept imobilizări financiare, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 26 "Imobilizări financiare".
(2)În contabilitatea Fondului de garantare, conturile de imobilizări financiare se evidenţiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor sistemului de pensii private şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(3)În contabilitatea Fondului de garantare, conturile sintetice de imobilizări financiare se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de imobilizări financiare.
SUBSECŢIUNEA 43:4.4.3. Evaluarea iniţială
SUBSECŢIUNEA 44:4.4.4. Evaluarea la data bilanţului
Art. 215
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare.
SECŢIUNEA 5:Active circulante
SUBSECŢIUNEA 1:5.1 Prevederi generale referitoare la activele circulante
SUBSECŢIUNEA 11:5.1.1. Recunoaşterea activelor circulante
Art. 216
(1)Un activ se clasifică ca activ circulant atunci când:
a)se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
b)este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
c)se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
d)este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricţionată.
(2)Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
(3)Ciclul de exploatare al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
(4)Echivalentele de numerar reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, foarte lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Art. 217
În categoria activelor circulante se cuprind:
a)stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b)creanţe;
c)investiţii pe termen scurt;
d)casa şi conturi la bănci.
SUBSECŢIUNEA 12:5.1.2. Evaluarea activelor circulante
Art. 218
(1)Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz, cu respectarea prevederilor alin. (2).
(2)Ajustările de valoare se fac pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau, în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuibilă acestora la data bilanţului.
Art. 219
(1)Evaluarea efectuată conform prevederilor de la art. 218 alin. (2) nu poate fi continuată dacă motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt aplicabile.
(2)În situaţia în care ajustarea devine total sau parţial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare trebuie reluată corespunzător la venituri.
Art. 220
(1)Stocurile sunt active circulante:
a)deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b)în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
c)sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
(2)În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate vânzării.
(3)În cazul în care construcţiile sunt realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele reprezintă imobilizări.
Art. 221
(1)Atunci când există o modificare a utilizării unei imobilizări corporale, în sensul că aceasta urmează a fi îmbunătăţită în perspectiva vânzării, la momentul luării deciziei privind modificarea destinaţiei, în contabilitate se înregistrează transferul activului din categoria imobilizări corporale în cea de stocuri.
(2)Transferul prevăzut la alin. (1) se înregistrează ia valoarea neamortizată a imobilizării.
(3)Dacă imobilizarea corporală a fost reevaluată, concomitent cu reclasificarea activului se procedează la închiderea contului de rezerve din reevaluare aferente acestuia.
Art. 222
(1)În înţelesul art. 221, transferul poate fi efectuat dacă şi numai dacă există o modificare a utilizării imobilizării, evidenţiată de începerea modernizării, în vederea vânzării.
(2)Dacă o entitate decide să cedeze o imobilizare corporală fără a fi modernizată, ea continuă să o trateze ca imobilizare corporală până la scoaterea sa din evidenţă, şi nu ca element de stoc.
(3)Modernizarea prevăzută la alin. (2) are semnificaţia cheltuielilor ulterioare recunoscute ca o componentă a activului.
Art. 223
În cadrul stocurilor se cuprind:
a)materialele consumabile;
b)materialele de natura obiectelor de inventar.
Art. 224
(1)În cadrul stocurilor se includ şi stocurile în curs de aprovizionare.
(2)Stocurile în curs de aprovizionare se înregistrează distinct în contabilitate, în conturile din grupa 32 "Stocuri în curs de aprovizionare".
SUBSECŢIUNEA 13:5.1.3. Costul stocurilor
Art. 225
(1)Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi destinata unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifică a costurilor individuale.
(2)Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natură care nu se pot distinge în mod substanţial unele de altele.
(3)Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor.
(4)Tratamentul contabil prevăzut la alin. (3) se aplică acelor elemente care fac obiectul unei comenzi distincte.
(5)Identificarea specifică nu se aplică în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente, care sunt de regulă fungibile.
Art. 226
Diferenţele de preţ se înregistrează proporţional atât asupra valorii bunurilor ieşite din stoc, cât şi asupra bunurilor rămase în stoc.
Art. 227
(1)Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă pentru elemente similare de natura stocurilor şi a activelor fungibile de la un exerciţiu financiar la altul.
(2)În cazul în care administratorii decid, în mod excepţional, să modifice metoda pentru un anumit element de stocuri sau alte active fungibile, în notele explicative trebuie să se prezinte informaţii privind motivul modificării metodei, şi efectele sale asupra rezultatului.
Art. 228
(1)În sensul art. 227, o entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură şi utilizare similare.
(2)Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.
(3)O diferenţă în localizarea geografică nu este suficientă pentru a justifica alegerea de metode diferite.
Art. 229
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent.
Art. 230
(1)În contabilitate se înregistrează toate operaţiunile de intrare şi ieşire a stocurilor.
(2)Înregistrările prevăzute la alin. (1) trebuie să permită entităţii stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
Art. 231
Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor.
Art. 232
În sensul art. 231, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
SUBSECŢIUNEA 2:5.2 Investiţii pe termen scurt
Art. 233
În categoria investiţiilor pe termen scurt sunt cuprinse acţiunile deţinute la entităţile afiliate şi alte investiţii pe termen scurt.
Art. 234
(1)Contravaloarea acţiunilor pe termen scurt primite fără plată, potrivit legii, se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte venituri financiare".
(2)Alte investiţii pe termen scurt reprezintă obligaţiunile emise şi răscumpărate, obligaţiunile achiziţionate şi alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit într-un termen scurt.
(3)În categoria altor investiţii pe termen scurt intră şi depozitele bancare pe termen scurt, cu excepţia depozitelor bancare cu termen de cel mult 3 luni, care sunt considerate disponibilităţi.
Art. 235
(1)La intrarea în entitate, investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
(2)Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la constituire la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de constituire.
Art. 236
(1)Lichidarea depozitelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.
(2)Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării depozitelor bancare se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Art. 237
(1)Pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante, la sfârşitul exerciţiului financiar, cu ocazia inventarierii, se recunosc ajustări pentru pierdere de valoare, înregistrate pe seama cheltuielilor.
(2)La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare înregistrate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.
(3)La ieşirea din entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierdere de valoare se anulează.
Art. 238
(1)Resursele fondurilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiţii pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiţii pe termen scurt".
(2)În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile de investiţii pe termen scurt se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea fondurilor de pensii private, conturile sintetice de investiţii pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiţii pe termen scurt.
Art. 239
(1)Resursele administratorilor investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiţii pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiţii pe termen scurt" şi al grupei 52 "Investiţii pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic".
(2)În contabilitatea administratorilor, conturile de investiţii pe termen scurt se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea administratorilor, conturile sintetice de investiţii pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiţii pe termen scurt.
(4)Cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 52 "Investiţii pe termen scurt pentru acoperirea provizionului tehnic" se evidenţiază, conform prevederilor legale, investirea activelor corespunzătoare provizionului tehnic, în următoarele categorii de investiţii:
a)titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale din România, care urmează a fi deţinute pe termen scurt;
b)titluri cotate cu rating maxim de către cel puţin două agenţii de rating, emise de autorităţi ale administraţiei publice centrale din state membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, din Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia şi care urmează a fi deţinute pe termen scurt;
c)obligaţiuni emise de Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii, care urmează a fi deţinute pe termen scurt;
d)conturi, depozite şi certificate de depozit la o instituţie de credit persoană juridică română sau la o instituţie de credit străină care nu se află în procedură de supraveghere specială ori administrare specială sau a cărei autorizaţie nu este retrasă.
Art. 240
(1)Resursele brokerilor de pensii private investite conform prevederilor legale, recunoscute drept investiţii pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiţii pe termen scurt".
(2)În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile de investiţii pe termen scurt se evidenţiază distinct.
(3)În contabilitatea brokerilor de pensii private, conturile sintetice de investiţii pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiţii pe termen scurt.
Art. 241
(1)Sumele investite de Fondul de garantare conform prevederilor legale, recunoscute drept investiţii pe termen scurt, se înregistrează distinct, cu ajutorul conturilor deschise în cadrul grupei 50 "Investiţii pe termen scurt".
(2)În contabilitatea Fondului de garantare, conturile de investiţii pe termen scurt se evidenţiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor sistemului de pensii private şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(3)În contabilitatea Fondului de garantare, conturile sintetice de investiţii pe termen scurt se dezvoltă pe conturi analitice pentru fiecare categorie de investiţii pe termen scurt.
SUBSECŢIUNEA 3:5.3 Casa şi conturi la bănci
Art. 242
(1)Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, disponibilităţile în lei şi valută, cecurile entităţii, precum şi dobânzile aferente disponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci în conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot fi incluse în numerar şi echivalente de numerar doar în măsura în care acestea sunt deţinute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe termen scurt, şi nu în scop investiţional.
(2)Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 5125 "Sume în curs de decontare".
(3)Sumele acordate personalului prin sistemul de cârduri, cu titlu de avansuri spre decontare în vederea plăţii unor achiziţii sau prestări de servicii, se evidenţiază în contul 542 "Avansuri de trezorerie"/analitic distinct.
(4)Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.
(5)Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare pe termen scurt.
(6)Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.
Art. 243
Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.
Art. 244
(1)Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii respective. În vederea asigurării unui tratament contabil unitar, prin curs de schimb de la data efectuării operaţiunii se înţelege cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară anterioară operaţiunii, disponibil ca informaţie la momentul efectuării operaţiunii (încasare, plată, emitere de documente).
(2)Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.
(3)La sfârşitul fiecărei luni, disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, cum sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite în valută, se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.
(4)Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Art. 245
(1)În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.
(2)Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.
(3)Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Art. 246
(1)Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate, prin contul 542 "Avansuri de trezorerie", respectiv contul 461 "Debitori diverşi", în cazul terţilor.
(2)În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul din data decontării avansului.
(3)Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi, prin contul 461 "Debitori diverşi" sau creanţe în legătură cu personalul, prin contul 4282 "Alte creanţe în legătură cu personalul", în funcţie de natura creanţei.
Art. 247
În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria entităţii.
Art. 248
Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise în acest scop.
SECŢIUNEA 6:Terţi
SUBSECŢIUNEA 1:6.1 Prevederi privind terţii
Art. 249
Contabilitatea terţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor entităţii în relaţiile acesteia cu furnizorii, clienţii, personalul, asigurările sociale, bugetul statului, entităţile afiliate şi cele legate prin interese de participare, asociaţii/acţionarii, debitorii şi creditorii diverşi.
Art. 250
(1)În contabilitatea furnizorilor şi clienţilor se înregistrează operaţiunile privind cumpărările, respectiv serviciile prestate, precum şi alte operaţiuni similare efectuate.
(2)Datoriile către furnizorii de bunuri, respectiv prestatorii de servicii de la care, până la finele lunii, nu s-au primit facturile se evidenţiază distinct în contabilitate prin contul 408 "Furnizori - facturi nesosite", pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
(3)Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturile se evidenţiază distinct în contabilitate, prin contul 418 "Clienţi - facturi de întocmit", pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
(4)În baza contabilităţii de angajamente, entităţile trebuie să evidenţieze în contabilitate toate veniturile şi cheltuielile, respectiv creanţele şi datoriile rezultate ca urmare a unor prevederi legale sau contractuale.
(5)În conturile de furnizori şi clienţi se evidenţiază distinct datoriile, respectiv creanţele din penalităţi stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contracte întrerupte înainte de termen şi alte elemente de natură similară.
Art. 251
(1)Avansurile acordate furnizorilor, precum şi cele primite de la clienţi se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
(2)Avansurile acordate furnizorilor de imobilizări se reflectă distinct de avansurile acordate altor furnizori.
Art. 252
(1)În conturile de terţi se înregistrează distinct operaţiunile de scontare, forfetare şi alte operaţiuni, efectuate cu instituţii de credit.
(2)Scontul comercial reprezintă operaţiunea prin care în schimbul unui efect de comerţ, precum cambia şi biletul la ordin, instituţia de credit pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului, mai puţin taxa de scont şi comisioanele aferente, fără a aştepta scadenţa efectului respectiv, iar instituţia are drept de recurs asupra beneficiarului fondurilor.
(3)Forfetarea reprezintă cumpărarea, fără recurs asupra oricărui deţinător anterior, a unor creanţe scadente la termen, ca rezultat al livrării de bunuri sau prestărilor de servicii, contra unei taxe forfetare.
Art. 253
(1)Operaţiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri şi prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de primit sau de plătit, după caz.
(2)Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi fond prevăzute de legislaţia în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.
(3)Efectele comerciale scontate neajunse la scadenţă se înregistrează într-un cont în afara bilanţului, prin contul 8037 "Efecte scontate neajunse la scadenţă" şi se menţionează în notele explicative la situaţiile financiare.
Art. 254
(1)Creanţele şi datoriile în valută, rezultate ca efect al tranzacţiilor entităţii, se înregistrează în contabilitate atât în lei, cât şi în valută.
(2)Din punct de vedere contabil, efectuarea operaţiunii economico-financiare este probată de orice document în care se consemnează aceasta.
(3)În cazul bunurilor achiziţionate însoţite de factură sau de aviz de însoţire, urmând ca factura să sosească ulterior, cursul valutar utilizat la înregistrarea în contabilitate este cursul de la data recepţiei bunurilor.
SUBSECŢIUNEA 2:6.2 Elementele monetare
Art. 255
(1)Prin elemente monetare se înţelege disponibilităţile băneşti şi activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.
(2)Caracteristica esenţială a unui element monetar este dreptul de a primi (sau obligaţia de a plăti) un număr fix sau determinabil de unităţi monetare.
(3)Elementele monetare sunt, cel puţin, următoarele:
a)pensii şi alte beneficii ale angajaţilor ce trebuie plătite în numerar;
b)provizioane ce trebuie decontate în numerar; şi
c)dividende în numerar care sunt recunoscute ca datorie.
(4)Un contract de primire sau de furnizare a unui număr variabil de instrumente de capitaluri proprii ale entităţii sau a unei cantităţi variabile de active în care valoarea justă ce trebuie primită sau furnizată este egală cu un număr fix sau determinabil de unităţi monetare este un element monetar.
(5)Caracteristica esenţială a unui element nemonetar este absenţa unui drept de a primi (sau a unei obligaţii de a plăti) un număr fix sau determinabil de unităţi monetare.
(6)Elementele nemonetare sunt, cel puţin, următoarele:
a)sumele plătite în avans pentru bunuri şi servicii, precum chiria plătită în avans;
b)imobilizările necorporale;
c)stocurile;
d)imobilizările corporale; şi
e)provizioanele care urmează a fi decontate prin furnizarea unui activ nemonetar.
Art. 256
(1)La aplicarea pentru prima dată a prezentei norme, sumele reprezentând avansuri acordate pentru imobilizări corporale, respectiv necorporale, se preiau în conturile 4093 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" şi 4094 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale" la valoarea rezultată din evaluarea efectuată la 31 decembrie 2015, potrivit Normei nr. 14/2007 privind reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene aplicabile entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private, aprobată prin Hotărârea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private nr. 37/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
(2)Începând cu data aplicării prezentei norme, sumele înregistrate în conturile menţionate la alin. (1), precum şi cele reflectate în conturile 409 "Furnizori - debitori" şi 419 "Clienţi - creditori" nu mai fac obiectul evaluării în funcţie de cursul valutar, la sfârşitul lunii, respectiv la sfârşitul exerciţiului financiar.
SUBSECŢIUNEA 3:6.3 Operaţiuni în valută
Art. 257
(1)În înţelesul prezentei norme, o tranzacţie în valută este o tranzacţie care este exprimată sau necesită decontarea într-o altă monedă decât moneda naţională, respectiv leu, inclusiv tranzacţiile rezultate atunci când o entitate:
a)cumpără sau vinde bunuri sau servicii al căror preţ este exprimat în valută;
b)împrumută sau oferă spre împrumut fonduri, iar sumele ce urmează să fie plătite sau încasate sunt exprimate în valută; sau
c)achiziţionează sau cedează într-o altă manieră active, contractează sau achită datorii exprimate în valută.
(2)Cursul de schimb valutar este raportul de schimb dintre două monede.
(3)Diferenţa de curs valutar este diferenţa ce rezultă din conversia unui anumit număr de unităţi ale unei monede într-o altă monedă la cursuri de schimb diferite.
Art. 258
Creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate elementelor exprimate în valută.
Art. 259
O tranzacţie în valută trebuie înregistrată iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
Art. 260
(1)Înregistrarea contravalorii în lei a capitalului social subscris în valută se face la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din data subscrierii.
(2)Diferenţele de curs valutar între cursul de la data subscrierii şi cursul de la data vărsării capitalului social în valută se înregistrează la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
Art. 261
(1)În cazul datoriilor de leasing financiar în valută, acestea se înregistrează la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data acordării finanţării.
(2)În situaţia în care data acordării finanţării este zi nebancară, la calculul diferenţelor de curs valutar aferente se va avea în vedere cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară acesteia.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul datoriilor de leasing financiar în lei, cu decontare în funcţie de cursul unei valute.
Art. 262
(1)Diferenţele de curs valutar care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor în valută la cursuri diferite faţă de cele la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate trebuie recunoscute în luna în care apar, ca venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar.
(2)În cazul în care creanţa sau datoria în valută este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă de curs valutar este recunoscută în acea lună.
(3)În cazul în care creanţa sau datoria în valută este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa de curs valutar recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărei luni.
Art. 263
(1)Diferenţele de valoare care apar cu ocazia decontării creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, în funcţie de un curs valutar diferit de cel la care au fost înregistrate iniţial pe parcursul lunii sau faţă de cele la care sunt înregistrate în contabilitate, trebuie recunoscute în luna în care apar, la alte venituri sau cheltuieli financiare.
(2)În cazul în care creanţa sau datoria este decontată în decursul aceleiaşi luni în care a survenit, întreaga diferenţă rezultată este recunoscută în acea lună.
(3)Atunci când creanţa sau datoria este decontată într-o lună ulterioară, diferenţa recunoscută în fiecare lună, care intervine până în luna decontării, se determină ţinând seama de modificarea cursurilor de schimb, survenită în cursul fiecărei luni.
Art. 264
Prevederile art. 257-263 se aplică şi pentru activitatea desfăşurată în străinătate de subunităţile fără personalitate juridică şi care aparţin persoanelor juridice cu sediul în România, inclusă în situaţiile financiare ale persoanei juridice române.
Art. 265
(1)La sfârşitul fiecărei luni, creanţele şi datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ultima zi bancară a lunii în cauză.
(2)Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.
(3)Prevederile alin. (1)-(2) se aplică şi creanţelor şi datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
(4)În sensul alin. (3), diferenţele înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.
Art. 266
Evaluarea prevăzută la art. 265 se aplică şi în cazul:
a)creanţelor, respectiv al datoriilor, reflectate în conturile 481 "Decontări între unitate şi subunităţi" şi 482 "Decontări între subunităţi" de subunităţile din România, care aparţin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, provenind din relaţiile cu persoana juridică căreia îi aparţin aceste subunităţi, respectiv cu alte subunităţi ale aceleiaşi persoane juridice;
b)depozitelor bancare constituite în valută, în conturile 267 "Creanţe imobilizate" şi 508 "Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate".
Art. 267
În contextul datelor informative raportate potrivit legii, creanţele şi datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute, sunt asimilate creanţelor şi datoriilor în lei.
Art. 268
La scăderea din evidenţă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora.
SUBSECŢIUNEA 4:6.4 Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe
Art. 269
(1)Contabilitatea furnizorilor şi clienţilor, a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
(2)În sensul alin. (1), în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţii se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.
(3)În cadrul conturilor de furnizori şi clienţi, se grupează distinct datoriile şi creanţele rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate.
Art. 270
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate, respectiv în contul 4118 "Clienţi incerţi sau în litigiu" sau în conturi analitice ale conturilor de creanţe, pentru alte creanţe decât clienţii.
Art. 271
(1)În scopul prezentării în situaţiile financiare anuale, creanţele se evaluează la valoarea probabilă de încasat.
(2)Atunci când se estimează că o creanţă nu se va încasa integral, în contabilitate se înregistrează ajustări pentru pierdere de valoare, la nivelul sumei care nu se mai poate recupera.
Art. 272
(1)Creanţele preluate prin cesionare se evidenţiază în contabilitate la costul de achiziţie (articol contabil 461 "Debitori diverşi" = 462 "Creditori diverşi").
(2)Valoarea nominală a creanţelor preluate prevăzute la alin. (1) se evidenţiază în afara bilanţului, în contul 809 "Creanţe preluate prin cesionare".
(3)În cazul achiziţiei unui portofoliu de creanţe, costul de achiziţie se alocă pentru fiecare creanţă astfel preluată.
(4)În cazul în care cesionarul recuperează de la debitorul preluat o sumă mai mare decât costul de achiziţie al creanţei faţă de acesta, diferenţa dintre suma încasată şi costul de achiziţie se înregistrează la venituri, prin contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct, la data încasării.
(5)În cazul în care cesionarul cedează creanţa faţă de debitorul preluat, acesta recunoaşte în contabilitate la data cedării:
a)o cheltuială, prin contul 654 "Pierderi din creanţe şi debitori diverşi", dacă costul de achiziţie al creanţei cedate este mai mare decât preţul de cesiune al acesteia; sau
b)un venit, prin contul 758 "Alte venituri din exploatare"/analitic distinct, dacă preţul de cesiune al creanţei cedate este mai mare decât costul de achiziţie al acesteia.
SUBSECŢIUNEA 5:6.5 Contabilitatea decontărilor cu personalul
Art. 273
Contabilitatea decontărilor cu personalul cuprinde drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, indemnizaţiile pentru concediile de odihnă, precum şi cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii, primele reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, şi alte drepturi în bani şi/sau în natură datorate de entitate personalului pentru munca prestată.
Art. 274
(1)În vederea înregistrării primelor reprezentând participarea personalului la profit, acordate potrivit legii, o entitate recunoaşte ca provizion costul previzionat al acestora atunci când:
a)entitatea are o obligaţie legală sau implicită de a face astfel de plăţi ca rezultat al evenimentelor anterioare; şi
b)poate fi făcută o estimare certă a obligaţiei.
(2)O obligaţie curentă există atunci când entitatea nu are o altă alternativă realistă decât să efectueze aceste plăţi.
(3)În situaţiile financiare ale exerciţiului pentru care se propun prime reprezentând participarea personalului la profit, contravaloarea acestora se reflectă sub formă de provizion, cheltuiala rezultând din serviciul angajatului.
(4)Provizionul prevăzut la alin. (3) urmează a fi reluat la venituri în exerciţiul financiar în care se acordă aceste prime.
Art. 275
(1)În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi şi avantaje care, potrivit legislaţiei în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii, precum masa caldă, respectiv alte drepturi acordate potrivit legii.
(2)Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, pe persoane.
Art. 276
Reţinerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligaţii ale salariaţilor, datorate terţilor (popriri, pensii alimentare şi altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relaţii contractuale.
Art. 277
(1)Sumele datorate şi neachitate personalului până la sfârşitul exerciţiului financiar (concediile de odihnă şi alte drepturi de personal), respectiv eventualele sume care urmează să fie încasate de la acesta, aferente exerciţiului în curs, dar care urmează a fi plătite/încasate în exerciţiul financiar următor, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul.
(2)Concediile de odihnă se înregistrează pe seama datoriilor atunci când suma lor este comensurată în baza statelor de salarii sau a altor documente care să justifice suma respectivă, în lipsa acestora, sumele reprezentând concedii de odihnă se recunosc pe seama provizioanelor.
(3)Prevederile alin. (2) referitoare la recunoaşterea unor obligaţii faţă de salariaţi, pe seama datoriilor sau a provizioanelor, se aplică şi în cazul bonusurilor acordate angajaţilor.
(4)Se înregistrează ca "alte creanţe în legătură cu personalul", debitele provenite din:
a)avansuri de trezorerie nedecontate;
b)distribuiri de uniforme şi echipamente de lucru;
c)debitele provenite din pagube materiale, amenzile şi penalităţile stabilite în baza unor hotărâri ale instanţelor judecătoreşti; şi
d)alte creanţe faţă de personalul entităţii.
Art. 278
(1)Beneficiile sub forma acţiunilor proprii ale entităţii sau alte instrumente de capitaluri proprii, acordate angajaţilor, sunt înregistrate distinct, prin contul 643 "Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri proprii", în contrapartida conturilor de capitaluri proprii, prin contul 1031 "Beneficii acordate angajaţilor sub forma instrumentelor de capitaluri proprii"), la valoarea justă a respectivelor instrumente de capitaluri proprii, de la data acordării acelor beneficii.
(2)Recunoaşterea cheltuielilor aferente muncii prestate de angajaţi are loc în momentul prestării acesteia.
(3)Data acordării beneficiilor reprezintă data la care entitatea şi angajaţii beneficiari ai respectivelor instrumente înţeleg şi acceptă termenii şi condiţiile tranzacţiei, cu menţiunea că, dacă respectivul acord face obiectul unui proces de aprobare ulterioară, data acordării beneficiilor este data la care este obţinută respectiva aprobare.
(4)Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate care intră în drepturi imediat, la data acordării beneficiilor, angajaţilor nu li se cere să finalizeze o perioadă specificată de servicii înainte de a avea dreptul necondiţionat asupra respectivelor instrumente de capitaluri proprii şi, în absenţa unei dovezi privind contrariul, entitatea va considera că serviciile prestate în schimbul instrumentelor de capitaluri proprii au fost deja primite.
(5)În cazul prevăzut la alin. (4), cheltuielile aferente se înregistrează integral, la momentul respectiv, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.
(6)Pentru instrumentele de capitaluri proprii acordate, care intră în drepturi numai după îndeplinirea de către angajaţi a unei perioade specificate de servicii, cheltuielile aferente sunt înregistrate pe măsura prestării serviciilor, pe parcursul perioadei pentru satisfacerea condiţiilor de intrare în drepturi, în contrapartidă cu conturile de capitaluri proprii.
(7)Suma înregistrată drept cheltuieli conform alin. (6) are în vedere estimarea numărului de instrumente de capitaluri proprii care vor intra în drepturi, iar această estimare trebuie revizuită dacă informaţiile ulterioare indică faptul că numărul de instrumente de capitaluri proprii preconizate a intra în drepturi este diferit faţă de estimările precedente, astfel încât, la data intrării în drepturi, estimarea respectivă să fie egală cu numărul de instrumente de capitaluri proprii care intră în drepturi.
SUBSECŢIUNEA 6:6.6 Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale
Art. 279 (31)Contribuţia entităţii la fondurile de pensii ocupaţionale este evidenţiată similar prevederilor alin. (2), în corespondenţă cu contul 6459. Cheltuieli privind contribuţia angajatorului la fondurile de pensii ocupaţionale.
(1)Contabilitatea decontărilor privind contribuţiile sociale cuprinde obligaţiile pentru contribuţia la asigurări sociale, contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi la constituirea fondului pentru ajutorul de şomaj.
(2)Eventualele sume datorate sau care urmează să fie încasate în perioadele următoare, aferente exerciţiului în curs, se înregistrează ca alte datorii şi creanţe sociale.
(3)Contribuţia entităţii la fondurile de pensii facultative este evidenţiată similar prevederilor alin. (2), în corespondenţă cu contul 6456 "Cheltuieli privind contribuţia angajatorului la fondurile de pensii facultative".
(31)Contribuţia entităţii la fondurile de pensii ocupaţionale este evidenţiată similar prevederilor alin. (2), în corespondenţă cu contul 6459. Cheltuieli privind contribuţia angajatorului la fondurile de pensii ocupaţionale.(4)Contribuţia entităţii la primele de asigurare voluntară de sănătate este evidenţiată similar prevederilor alin. (2), în corespondenţă cu contul 6457 "Cheltuieli privind contribuţia angajatorului la primele de asigurare voluntară de sănătate".
Art. 280
În cadrul decontărilor cu bugetul statului şi fondurile speciale se cuprind: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvenţiile de primit, alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate.
Art. 281
(1)Impozitul pe profit/venit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
(2)Dacă suma plătită depăşeşte suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanţă.
(3)Impozitul pe profit, precum şi celelalte impozite pentru care legislaţia fiscală prevede efectuarea de plăţi anticipate se reflectă distinct în contabilitate, pe seama cheltuielilor şi a conturilor de datorii, cu evidenţierea separată a achitării contravalorii acestora.
Art. 282
Taxa pe valoarea adăugată pentru achiziţiile din România şi pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate în România se determină şi se înregistrează în contabilitate potrivit legii.
Art. 283
Impozitul pe venituri de natura salariilor, care se înregistrează în contabilitate, cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii.
Art. 284
(1)La alte impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale se cuprind: accizele, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, vărsămintele din profitul net al regiilor autonome, impozitul pe dividende, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe pentru folosirea terenurilor proprietate de stat şi alte impozite şi taxe.
(2)Acestea se defalcă în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe şi vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale.
Art. 285
(1)Subvenţiile primite sau de primit de către entitate se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
(2)Atunci când datoriile în valută aferente anumitor obiective sau lucrări finanţate din subvenţii sunt achitate direct de către autorităţile care gestionează fondurile, din sumele reprezentând acele subvenţii, fără ca aceste sume să tranziteze conturile entităţii, în contabilitate se reflectă atât datoria în valută, cât şi creanţa din subvenţii corespunzătoare.
(3)Dacă la sfârşitul lunii sau perioadei de raportare conturile de datorii faţă de furnizori şi creanţe din subvenţii în valută prezintă sold, acestea se evaluează similar oricărui element monetar în valută, astfel încât veniturile şi cheltuielile financiare aferente să nu influenţeze rezultatul acelei luni, respectiv perioade.
(4)În toate cazurile se va urmări ca modul de contabilizare a operaţiunilor să respecte clauzele cuprinse în contractele încheiate şi prevederile legislaţiei în vigoare.
(5)În cazul achiziţiilor în valută, finanţate din sume nerambursabile, decontate de operatorii economici, în calitate de beneficiari ai acestor fonduri, diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, se decontează cu instituţia finanţatoare dacă există clauze în acest sens, cuprinse în contractele încheiate, sau prevederi în actele normative aplicabile. Diferenţele respective se înregistrează în conturi de debitori diverşi sau creditori diverşi, în relaţie cu alte venituri financiare, respectiv alte cheltuieli financiare, după caz.
(6)Prevederile alin. (2)-(5) se aplică şi în cazul datoriilor exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul unei valute.
SUBSECŢIUNEA 7:6.7 Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii
Art. 286
Contabilitatea decontărilor între entităţile din cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii, cuprinde operaţiunile care se înregistrează reciproc şi în aceeaşi perioadă de gestiune, atât în contabilitatea entităţii debitoare, cât şi a celei creditoare, precum şi decontările între acţionari/asociaţi şi entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acţionarii/asociaţii, precum şi conturile coparticipanţilor referitoare la operaţiunile efectuate în comun, în cazul asocierilor în participaţie.
Art. 287
(1)Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare efectuate din profit nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului.
(2)Cota-parte din profit ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.
Art. 288
Sumele depuse sau lăsate temporar de către acţionari/asociaţi la dispoziţia entităţii, precum şi dobânzile aferente, calculate în condiţiile legii, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte, contul 4551 "Acţionari/Asociaţi - conturi curente", respectiv contul 4558 "Acţionari/Asociaţi - dobânzi la conturi curente".
Art. 289
Creanţele/datoriile entităţii faţă de alţi terţi, alţii decât personalul propriu, clienţii şi furnizorii, se înregistrează în conturile de debitori/creditori diverşi.
Art. 290
(1)Cheltuielile plătite/de plătit şi veniturile încasate/de încasat în exerciţiul financiar curent, dar care privesc exerciţiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans, prin contul 471 "Cheltuieli înregistrate în avans" sau venituri în avans, prin contul 472 "Venituri înregistrate în avans", după caz.
(2)În conturile prevăzute la alin. (1) se înregistrează, în principal, următoarele cheltuieli şi venituri: chirii, abonamente, asigurări şi alte cheltuieli efectuate anticipat, respectiv veniturile din chirii, abonamente şi alte venituri aferente perioadelor sau exerciţiilor următoare.
(3)Onorariile profesionale şi comisioanele bancare achitate în vederea obţinerii de împrumuturi pe termen lung se recunosc pe seama cheltuielilor înregistrate în avans.
(4)Cheltuielile în avans urmează să se recunoască la cheltuieli curente eşalonat, pe perioada de rambursare a împrumuturilor respective.
(5)Prevederile alin. (3) şi (4) nu se aplică pentru operaţiunile în derulare la data trecerii la aplicarea prezentelor reglementări.
SUBSECŢIUNEA 8:6.8 Operaţiunile care necesită clarificări
Art. 291
(1)Operaţiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează, provizoriu, în contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare".
(2)Sumele înregistrate în contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare" trebuie clarificate de către entitate într-un termen de cel mult 3 luni de la data constatării.
(3)[textul din Art. 291, alin. (3) din capitolul IV, sectiunea 6, subsectiunea 8 a fost abrogat la 27-feb-2017 de Art. I, punctul 1. din Norma 2/2017]
(4)Entităţile care înregistrează sold la contul 473 "Decontări din operaţiuni în curs de clarificare" la sfârşitul exerciţiului financiar prezintă în notele explicative informaţii privind natura operaţiunilor în curs de clarificare.
SUBSECŢIUNEA 9:6.9 Prevederi privind inventarierea
Art. 292
Pentru deprecierea creanţelor din conturile de clienţi, decontări în cadrul grupului şi debitori, cu ocazia inventarierii la sfârşitul exerciţiului financiar, se reflectă ajustări pentru pierdere de valoare.
SECŢIUNEA 7:Contabilitatea angajamentelor şi a altor elemente extrabilanţiere
Art. 293
(1)Drepturile şi obligaţiile, precum şi unele bunuri care nu pot fi integrate în activele şi datoriile entităţii se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanţului, denumite şi conturi de ordine şi evidenţă.
(2)În categoria elementelor extrabilanţiere prevăzute la alin. (1) se includ:
a)volumul provizioanelor tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private;
b)angajamentele (giruri, garanţii, cauţiuni) acordate sau primite în relaţiile cu terţii;
c)imobilizări corporale luate cu chirie;
d)valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare ori în custodie;
e)debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare;
f)stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă;
g)redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii asimilate;
h)efecte scontate neajunse la scadenţă;
i)bunuri primite în administrare, concesiune şi cu chirie;
j)dobânzi aferente contractelor de leasing financiar, neajunse la scadenţă;
k)alte valori.
Art. 294
(1)Bunurile luate în administrare, concesiune sau chirie se reflectă în conturi în afara bilanţului, prin contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune şi cu chirie".
(2)La sfârşitul duratei contractului de administrare, concesiune sau chirie, bunurile se restituie proprietarului.
(3)La restituirea bunurilor prevăzute la alin. (2) se creditează contul 8038 "Bunuri primite în administrare, concesiune şi cu chirie".
Art. 295
În notele explicative la situaţiile financiare anuale trebuie prezentate informaţii referitoare la elementele înregistrate în conturi în afara bilanţului.
Art. 296
În cadrul elementelor extrabilanţiere sunt cuprinse şi activele contingente, prin contul 807 "Active contingente", respectiv datoriile contingente, prin contul 808 "Datorii contingente".
Art. 297
(1)Un activ contingent este un activ potenţial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare datei bilanţului şi a căror existenţă va fi confirmată numai prin apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii, cum ar fi un drept de creanţă ce poate rezulta dintr-un litigiu în instanţă, în care este implicată entitatea şi al cărui rezultat este incert.
(2)Activele contingente sunt generate, de regulă, de evenimente neplanificate sau neaşteptate, care pot să genereze intrări de beneficii economice în entitate.
(3)Activele contingente nu trebuie recunoscute în conturile bilanţiere. Acestea trebuie prezentate în notele explicative în cazul în care este probabilă apariţia unor intrări de beneficii economice.
(4)Activele contingente nu sunt recunoscute în situaţiile financiare, deoarece ele nu sunt certe, iar recunoaşterea lor ar putea determina un venit care să nu se realizeze niciodată.
(5)În cazul în care realizarea unui venit este sigură, activul aferent nu este un activ contingent şi trebuie procedat la recunoaşterea lui în bilanţ.
(6)Activele contingente sunt evaluate continuu pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situaţiile financiare a modificărilor survenite.
(7)În cazul în care intrarea de beneficii economice devine certă, activul şi venitul corespunzător vor fi recunoscute în situaţiile financiare aferente perioadei în care au survenit modificările.
(8)În cazul în care o creştere a beneficiilor economice este doar probabilă, entitatea va prezenta în notele explicative activul contingent
Art. 298
(1)O datorie contingentă este:
a)o obligaţie potenţială, apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului şi a cărei existenţă va fi confirmată numai de apariţia sau neapariţia unuia sau mai multor evenimente viitoare incerte, care nu pot fi în totalitate sub controlul entităţii; sau
b)o obligaţie curentă apărută ca urmare a unor evenimente trecute, anterior datei bilanţului, dar care nu este recunoscută, deoarece: nu este sigur că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea acestei datorii; sau valoarea datoriei nu poate fi evaluată suficient de credibil.
(2)O entitate nu va recunoaşte în bilanţ o datorie contingentă, aceasta fiind prezentată în notele explicative.
(3)În situaţia în care o entitate are o obligaţie angajată în comun cu alte părţi, partea asumată de celelalte părţi este prezentată ca o datorie contingentă.
(4)Datoriile contingente sunt continuu evaluate pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieşire de resurse care încorporează beneficiile economice.
(5)Dacă se consideră că este necesară ieşirea de resurse, generată de un element considerat anterior datorie contingentă, se va recunoaşte, după caz, o datorie sau un provizion în situaţiile financiare aferente perioadei în care a intervenit modificarea încadrării evenimentului, cu excepţia cazurilor în care nu poate fi efectuată nicio estimare credibilă.
(6)Datoriile contingente se disting de provizioane prin faptul că:
a)provizioanele sunt recunoscute ca datorii, având în vedere faptul că acestea constituie obligaţii curente la data bilanţului şi este probabil că vor fi necesare ieşiri de resurse pentru stingerea obligaţiilor; şi
b)datoriile contingente nu sunt recunoscute ca datorii, deoarece sunt:
(i)obligaţii posibile, dar pentru care trebuie să se confirme dacă entitatea are o obligaţie curentă care poate genera o ieşire de resurse; sau
(ii)obligaţii curente care nu îndeplinesc criteriile de recunoaştere în bilanţ, având în vedere faptul că nu este probabil să fie necesară o reducere a resurselor entităţii pentru stingerea obligaţiei sau nu poate fi realizată o estimare suficient de credibilă a valorii obligaţiei.
SECŢIUNEA 8:Datorii pe termen scurt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an
Art. 299
(1)O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită şi datorie curentă, atunci când:
a)se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii; sau
b)este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
(2)Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Art. 300
(1)Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung şi această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă inclusiv în situaţia în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare şi înainte ca situaţiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării.
(2)O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiţionat de a-şi amâna decontarea pentru cel puţin 12 luni după acea dată.
(3)Totuşi, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de graţie care să se încheie la cel puţin 12 luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea şi în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.
Art. 301
(1)Dacă o entitate preconizează şi are capacitatea să refinanţeze sau să reînnoiască o obligaţie pentru cel puţin 12 luni după perioada de raportare, conform unei facilităţi de împrumut existente, ea clasifică obligaţia ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă.
(2)Dacă refinanţarea sau reînnoirea obligaţiei nu ar fi la îndemâna entităţii, cum ar fi situaţia când nu există un acord de refinanţare, entitatea nu ia în calcul potenţialul de refinanţare a obligaţiei şi clasifică obligaţia drept curentă.
Art. 302
În ceea ce priveşte împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare şi data când situaţiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situaţiilor financiare:
a)refinanţarea pe termen lung;
b)rectificarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung; şi
c)acordarea de către creditor a unei perioade de graţie pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puţin 12 luni după perioada de raportare.
SECŢIUNEA 9:Datorii pe termen lung: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
Art. 303
Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor asimilate acestora se ţine pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare, alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora.
Art. 304
(1)Dacă suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferenţa se înregistrează într-un cont de activ distinct, respectiv prin contul 169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor şi a altor datorii".
(2)Diferenţa prevăzută la alin. (1) trebuie prezentată în bilanţ, ca o corecţie a datoriei corespunzătoare, precum şi în notele explicative la situaţiile financiare.
(3)Valoarea diferenţei prevăzută la alin. (1) trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exerciţiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei (articol contabil 6868 "Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor şi a altor datorii" = 169 "Prime privind rambursarea obligaţiunilor şi a altor datorii").
Art. 305
(1)Împrumuturile din emisiunile de obligaţiuni reprezintă contravaloarea obligaţiunilor emise potrivit legii.
(2)În cadrul împrumuturilor prevăzute la alin. (1), trebuie evidenţiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligaţiuni convertibile.
Art. 306
Datoriile privind concesiunile şi alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate.
Art. 307
Entităţile trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă:
a)termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b)există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului.
SECŢIUNEA 10:Provizioane
SUBSECŢIUNEA 1:10.1 Recunoaşterea provizioanelor
Art. 308
(1)Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
(2)Pentru stabilirea existenţei unei obligaţii curente la data bilanţului, trebuie luate în considerare toate informaţiile disponibile.
Art. 309
(1)La data bilanţului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligaţii, a sumei necesare pentru stingerea acesteia.
(2)Provizioanele prevăzute la alin. (1) nu pot depăşi din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei curente la data bilanţului.
(3)Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate.
Art. 311
(1)Nu se recunosc provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare deoarece aceste pierderi viitoare nu corespund definiţiei unei datorii şi nu sunt îndeplinite criteriile de recunoaştere a provizioanelor.
(2)Previzionarea unor pierderi viitoare din exploatare indică faptul că anumite active de exploatare ar putea fi depreciate.
(3)În cazul prevăzut la alin. (2), entitatea testează activele pentru depreciere.
Art. 313
(1)Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
a)o entitate are o obligaţie curentă generată de un eveniment anterior;
b)este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora obligaţia respectivă; şi
c)poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligaţiei.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.
(2)O obligaţie curentă este o obligaţie legală sau implicită.
(3)În înţelesul prezentei norme:
a)o obligaţie legală este obligaţia care rezultă:
(i)dintr-un contract (în mod explicit sau implicit);
(ii)din legislaţie; sau
(iii)din alt efect al legii;
b)o obligaţie implicită, cum ar fi obligaţia prin care o entitate se angajează să efectueze plăţi compensatorii personalului disponibilizat, este obligaţia care rezultă din acţiunile unei entităţi în cazul în care:
(i)prin stabilirea unei practici anterioare, prin politica scrisă a firmei sau dintr-o declaraţie suficient de specifică, entitatea a indicat partenerilor săi că îşi asumă anumite responsabilităţi; şi
(ii)ca rezultat, entitatea a indus partenerilor ideea că îşi va onora acele responsabilităţi.
Art. 314
(1)Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite, datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.
(2)Datoriile din credite comerciale constituie obligaţii de plată a bunurilor sau serviciilor ce au fost primite de la ori expediate de furnizori şi care au fost facturate sau a căror plată a fost convenită în mod oficial cu furnizorii.
(3)Cheltuielile angajate sunt obligaţiile de plată pentru bunuri şi servicii care au fost primite de la sau expediate de furnizori, dar care nu au fost încă plătite, facturate ori nu s-a convenit oficial asupra plăţii lor cu furnizorul, inclusiv salariile datorate angajaţilor, cum ar fi sumele aferente concediului plătit.
(4)Angajamentele entităţilor sunt prezentate, de regulă, ca parte a datoriilor rezultate din credite comerciale sau din alte activităţi, în timp ce provizioanele sunt raportate separat.
Art. 315
(1)Se recunosc provizioane doar pentru acele obligaţii generate de evenimente anterioare care sunt independente de acţiunile viitoare ale entităţii, cum ar fi modul de desfăşurare a activităţii în viitor.
(2)Obligaţiile prevăzute la alin. (1) includ amenzile sau costurile de eliminare a efectelor negative produse mediului, pedepsite de lege, ambele generând ieşiri de resurse care încorporează beneficii economice, indiferent de acţiunile viitoare ale entităţii.
SUBSECŢIUNEA 2:10.2 Categorii de provizioane
SUBSECŢIUNEA 21:10.2.1. Clasificarea provizioanelor
Art. 316
(1)Provizioanele se clasifică în:
a)provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private;
b)provizioane cu caracter general.
(2)Provizioanele prevăzute la alin. (1) lit. b) se constituie pentru elemente cum sunt:
a)litigii, amenzi şi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b)cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată clienţilor;
c)dezafectare imobilizări corporale şi alte acţiuni similare legate de acestea;
d)acţiunile de restructurare;
e)pensii şi obligaţii similare;
f)impozite;
g)terminarea contractului de muncă;
h)prime ce urmează a se acorda personalului în funcţie de profitul realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;
i)provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
j)provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
k)alte provizioane.
(3)Contabilitatea provizioanelor se ţine pe feluri, în funcţie de natura, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
SUBSECŢIUNEA 22:10.2.2. Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private
Art. 317 c)provizioane tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele fondurilor de pensii ocupaţionale, conform prevederilor Legii nr. 1/2020.
Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private cuprind:
a)provizioane tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii administrate privat, conform prevederilor Legii nr. 411/2004;
b)provizioane tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii facultative, conform prevederilor Legii nr. 204/2006.
c)provizioane tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele fondurilor de pensii ocupaţionale, conform prevederilor Legii nr. 1/2020.Art. 318 Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private se constituie pentru acoperirea riscurilor aferente garanţiei investiţionale minime obligatorii stabilite prin lege sau, dacă este cazul, şi a riscurilor aferente garanţiilor suplimentare asumate de administrator prin prospectul schemei de pensii administrate privat şi/sau prin prospectul schemei de pensii facultative şi/sau prin prospectul fondului de pensii ocupaţionale, potrivit legii.Art. 319
Prevederile referitoare la provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private sunt aplicabile numai entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b).
Art. 320
Provizioanele tehnice specifice sistemului de pensii private se reflectă în contul 150 "Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private".
Art. 321
Cu ajutorul contului 150 "Provizioane tehnice specifice sistemului de pensii private" se ţine evidenţa sumelor ce reprezintă provizioanele constituite, majorate, respectiv diminuate sau anulate, determinate potrivit legislaţiei specifice sistemului de pensii.
Art. 322
Provizioanele tehnice se constituie având în vedere legislaţia specifică sistemului de pensii private.
SUBSECŢIUNEA 23:10.2.3. Provizioane pentru restructurare
Art. 323
(1)Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele situaţii:
a)vânzarea sau încetarea activităţii unei părţi a afacerii;
b)închiderea unor sedii ale entităţii;
c)modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de conducere;
d)reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi scopul activităţilor entităţii.
(2)În cazul în care restructurarea este la nivelul grupului, provizionul pentru restructurare se recunoaşte atât în situaţiile financiare anuale individuale ale entităţii din grup afectate de restructurare, cât şi în cele consolidate.
(3)Provizioanele de restructurare, în cazul unei obligaţii legale, se constituie cu respectarea condiţiilor generale de recunoaştere a provizioanelor şi a prevederilor legale.
(4)O entitate are o obligaţie implicită care determină constituirea unui provizion pentru restructurare atunci când sunt îndeplinite condiţiile generale de recunoaştere a provizioanelor şi entitatea:
a)dispune de un plan oficial detaliat pentru restructurare, care să stipuleze cel puţin:
(i)activitatea sau partea de activitate la care se referă;
(ii)principalele locaţii afectate de planul de restructurare;
(iii)numărul aproximativ de angajaţi care vor primi compensaţii pentru încetarea activităţii, distribuţia şi posturile acestora;
(iv)cheltuielile implicate; şi
(v)data de la care se va implementa planul de restructurare; şi
b)a provocat celor afectaţi de procesul de restructurare o aşteptare că va realiza restructurarea prin începerea implementării acelui plan sau prin anunţarea principalelor sale caracteristici celor afectaţi de acesta.
(5)În cazul în care o entitate începe un plan de restructurare sau anunţă principalele sale caracteristici celor afectaţi numai după data bilanţului, dacă restructurarea este semnificativă şi neprezentarea ar putea influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare, este necesară prezentarea de informaţii în acest sens.
Art. 324
(1)Un provizion aferent restructurării va include numai costurile directe generate de restructurare, şi anume cele care:
a)sunt generate în mod necesar de procesul de restructurare; şi
b)nu sunt legate de desfăşurarea continuă a activităţii entităţii.
(2)Un provizion pentru restructurare nu trebuie să includă costuri precum cele legate de:
a)recalificarea sau mutarea personalului permanent;
b)marketing; sau
c)investiţiile în noi sisteme şi reţele de distribuţie.
(3)Cheltuielile referitoare la administrarea viitoare a activităţii nu reprezintă datorii de restructurare la data bilanţului.
SUBSECŢIUNEA 24:10.2.4. Provizioane pentru pensii
Art. 325
(1)Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de entitate după ce angajaţii au părăsit entitatea.
(2)Provizioanele prevăzute la alin. (1) se constituie atunci când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă obligaţia achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajaţii au părăsit entitatea.
(3)La constituirea provizioanelor prevăzute la alin. (1) se vor avea în vedere şi prevederile legislaţiei în vigoare.
(4)Valoarea provizioanelor pentru pensii se stabileşte, de regulă, de către specialişti în domeniu.
(5)La determinarea provizioanelor prevăzute la alin. (1) se ţine seama de vârsta, vechimea în muncă şi rotaţia personalului în cadrul entităţii.
(6)Provizioanele prevăzute la alin. (1) se recunosc pe parcursul perioadei de muncă rămase până la pensie.
SUBSECŢIUNEA 25:10.2.5. Provizioane pentru impozite
Art. 326
(1)Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare de plată datorate bugetului de stat, în condiţiile în care sumele respective nu sunt reflectate ca datorie în relaţia cu statul.
(2)Provizioanele pentru impozite se constituie, de regulă, în următoarele situaţii:
a)pentru diferenţe de impozite rezultate din operaţiuni de control nefinalizate;
b)pentru impozite pentru care entitatea are deschise procese în instanţă;
c)pentru rezerve din facilităţi fiscale sau alte rezerve pentru care în legislaţia fiscală există prevederi referitoare la impozitarea acestora, precum şi
d)pentru alte situaţii care pot genera datorii sub forma impozitului pe profit.
SUBSECŢIUNEA 26:10.2.6. Provizioane pentru terminarea contractului de muncă
Art. 327
Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se constituie pentru obligaţiile asumate de entitate în relaţie cu angajaţii, pentru terminarea contractului de muncă, cum ar fi obligaţii rezultate din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul de ani lucraţi în entitate.
Art. 328
Provizioanele prevăzute la art. 327 se recunosc atunci când există certitudinea achitării lor într-o perioadă previzibilă de timp.
SUBSECŢIUNEA 27:10.2.7. Provizioane pentru contracte cu titlu oneros
Art. 329
(1)Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligaţia contractuală actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată ca provizion.
(2)Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care costurile inevitabile aferente îndeplinirii obligaţiilor contractuale depăşesc beneficiile economice preconizat a fi obţinute din contractul în cauză.
(3)Costurile inevitabile ale unui contract cu titlu oneros reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensaţii sau penalităţi generate de neîndeplinirea contractului.
(4)Înainte de a constitui un provizion separat pentru un contract cu titlu oneros, o entitate recunoaşte orice pierdere din deprecierea activelor alocate contractului în cauză.
SUBSECŢIUNEA 28:10.2.8. Alte provizioane
Art. 330
(1)În categoria altor provizioane se includ provizioane constituite pentru:
a)alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaţilor sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de restructurare, pensii, impozite sau terminarea contractului de muncă;
b)cheltuielile legate de protecţia mediului înconjurător;
c)obligaţii asumate în comun cu o terţă parte etc.
(2)Provizioanele incluse la "Alte provizioane" trebuie descrise în notele explicative la situaţiile financiare, dacă acestea sunt semnificative.
SUBSECŢIUNEA 3:10.3 Evaluarea provizioanelor
Art. 331
(1)Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanţului a costurilor necesare stingerii obligaţiei curente.
(2)Cea mai bună estimare a costurilor necesare stingerii datoriei curente este suma pe care o entitate ar plăti-o, în mod raţional, pentru stingerea obligaţiei la data bilanţului sau pentru transferarea acesteia unei terţe părţi la acel moment.
(3)Acolo unde efectul valorii-timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimat a fi necesare pentru stingerea obligaţiei.
(4)În cazul prevăzut la alin. (3), actualizarea provizioanelor se face întrucât, datorită valorii-timp a banilor, provizioanele aferente unor ieşiri de resurse care apar la scurt timp de la data bilanţului sunt mult mai oneroase decât cele aferente unor ieşiri de resurse de aceeaşi valoare, dar care apar mai târziu.
(5)Cheltuielile cu actualizarea provizioanelor reprezintă cheltuieli financiare şi se reflectă în contul 6861 "Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor".
(6)Actualizarea provizioanelor se efectuează de către persoane specializate.
(7)Rata de actualizare utilizată trebuie să reflecte evaluările curente pe piaţă ale valorii-timp a banilor şi ale riscurilor specifice datoriei.
Art. 332
(1)Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanţ şi ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă.
(2)În cazul în care pentru stingerea unei obligaţii nu mai este probabilă o ieşire de resurse, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.
(3)Provizioanele vor fi utilizate numai pentru scopul pentru care au fost iniţial recunoscute.
(4)Numai cheltuielile aferente provizionului iniţial pot fi acoperite din provizion.
(5)Acoperirea unor cheltuieli dintr-un provizion care a fost recunoscut iniţial pentru alt scop prezintă suspiciunea că poate ascunde impactul a două evenimente diferite.
(6)Provizioanele se evaluează înaintea determinării impozitului pe profit, tratamentul fiscal al acestora fiind cel prevăzut de legislaţia fiscală.
SUBSECŢIUNEA 4:10.4 Rambursări în legătură cu provizioanele
Art. 333
(1)Câştigurile rezultate din cedarea preconizată a activelor nu trebuie luate în considerare în evaluarea unui provizion, chiar dacă cedarea preconizată este strâns legată de evenimentul care generează constituirea provizionului.
(2)Entitatea recunoaşte câştigurile din cedările preconizate de active în conformitate cu prevederile subsecţiunii 4.3 "Imobilizări corporale".
Art. 334
(1)În cazul în care preconizează că o terţă parte îi va rambursa, integral sau parţial, cheltuielile necesare pentru decontarea unui provizion, o entitate trebuie să recunoască rambursarea dacă şi numai dacă există dovezi clare că va primi rambursarea în cazul în care îşi onorează obligaţia.
(2)Rambursarea trebuie tratată ca un activ separat.
(3)Suma recunoscută ca rambursare nu trebuie să depăşească valoarea provizionului.
Art. 335
(1)O entitate poate solicita unei alte părţi să plătească, integral sau parţial, cheltuielile impuse pentru decontarea unui provizion, cum ar fi în temeiul unor contracte de asigurare, al unor clauze de despăgubire sau al unor garanţii oferite de furnizori.
(2)Cealaltă parte poate să ramburseze sumele plătite de entitate sau să plătească direct sumele în cauză.
(3)În cazul menţionat la alin. (1), entitatea rămâne responsabilă pentru toată suma în cauză.
(4)În cazul în care cealaltă parte prevăzută la alin. (1) şi (2) nu plăteşte din orice motiv, entitatea este cea care trebuie să plătească întreaga sumă.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (1), entitatea recunoaşte un provizion pentru întreaga valoare a datoriei şi un activ separat pentru rambursarea preconizată, în momentul în care are dovezi că va primi suma în cauză dacă îşi onorează obligaţia.
(6)Dacă terţa parte nu efectuează plata, entitatea nu va fi răspunzătoare pentru sumele în cauză.
(7)În cazul menţionat la alin. (6), entitatea nu este răspunzătoare pentru costurile în cauză şi acestea nu sunt incluse în provizion.
SECŢIUNEA 11:Subvenţii
Art. 336
(1)În categoria subvenţiilor se cuprind subvenţiile aferente activelor şi subvenţiile aferente veniturilor.
(2)Subvenţiile prevăzute la alin. (1) pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenţii guvernamentale şi alte instituţii similare naţionale şi internaţionale.
(3)Subvenţiile guvernamentale sunt denumite şi subsidii, alocaţii, prime sau transferuri.
Art. 337
În cadrul subvenţiilor se reflectă distinct:
a)subvenţii guvernamentale;
b)împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii;
c)alte sume primite cu caracter de subvenţii.
Art. 338
(1)Subvenţiile aferente activelor reprezintă subvenţii pentru acordarea cărora principala condiţie este ca entitatea beneficiară să cumpere, să construiască sau să achiziţioneze active imobilizate.
(2)O subvenţie guvernamentală poate îmbrăca forma transferului unui activ nemonetar, cum ar fi o imobilizare corporală, caz în care subvenţia şi activul sunt contabilizate la valoarea justă.
(3)În conturile de subvenţii pentru investiţii se contabilizează şi donaţiile pentru investiţii, precum şi plusurile la inventar de natura imobilizărilor corporale şi necorporale.
Art. 339
Subvenţiile aferente veniturilor cuprind toate subvenţiile, altele decât cele pentru active.
Art. 340
(1)Recunoaşterea veniturilor din subvenţii se efectuează cu respectarea clauzelor care au stat la baza acordării lor.
(2)Subvenţiile guvernamentale, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, nu trebuie recunoscute până când nu există suficientă siguranţă că:
a)entitatea va respecta condiţiile impuse de acordarea lor; şi
b)subvenţiile vor fi primite.
(3)Doar primirea unei subvenţii nu furnizează ea însăşi dovezi concludente că toate condiţiile ataşate acordării subvenţiei au fost sau vor fi îndeplinite.
Art. 341
(1)Contabilitatea proiectelor finanţate din subvenţii se ţine distinct, pe fiecare proiect, sursă de finanţare, potrivit contractelor încheiate, fără a se întocmi situaţii financiare anuale distincte pentru fiecare asemenea proiect.
(2)Pentru asigurarea corelării cheltuielilor finanţate din subvenţii cu veniturile aferente se procedează astfel:
a)din punctul de vedere al contului de profit şi pierdere:
(i)în cursul fiecărei luni se evidenţiază cheltuielile după natura lor;
(ii)la sfârşitul lunii se evidenţiază la venituri subvenţiile corespunzătoare cheltuielilor efectuate;
b)din punctul de vedere al bilanţului:
(i)creanţa din subvenţii se recunoaşte în corespondenţă cu veniturile din subvenţii, dacă au fost efectuate cheltuielile suportate din aceste subvenţii, sau pe seama veniturilor amânate, dacă aceste cheltuieli nu au fost efectuate încă;
(ii)periodic, odată cu cererea de rambursare a contravalorii cheltuielilor suportate sau pe baza altor documente prin care se stabilesc şi aprobă sumele cuvenite, se procedează la regularizarea sumelor înregistrate drept creanţă din subvenţii.
Art. 342
(1)Subvenţiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le compenseze.
(2)În cazul în care într-o perioadă se încasează subvenţii aferente unor cheltuieli care nu au fost încă efectuate, subvenţiile primite nu reprezintă venituri ale acelei perioade curente.
Art. 343
(1)Subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în aceeaşi perioadă ca şi cheltuiala aferentă.
(2)Subvenţiile legate de activele amortizabile sunt recunoscute, de regulă, în contul de profit şi pierdere pe parcursul perioadelor, şi în proporţia în care amortizarea acelor active este recunoscută.
(3)În cazul subvenţiilor a căror acordare este legată de activitatea de producţie sau prestări de servicii, recunoaşterea acestora pe seama veniturilor se efectuează concomitent cu recunoaşterea cheltuielilor a căror contravaloare urmează a fi acoperită din aceste subvenţii.
(4)O subvenţie guvernamentală care urmează a fi primită drept compensaţie pentru cheltuieli sau pierderi deja suportate sau în sensul acordării unui ajutor financiar imediat entităţii, fără a exista costuri viitoare aferente, trebuie recunoscută în contul de profit şi pierdere în perioada în care devine creanţă.
(5)În anumite circumstanţe, o subvenţie guvernamentală poate fi acordată în scopul oferirii de ajutor financiar imediat unei entităţi.
(6)Subvenţia prevăzută la alin. (5) poate fi limitată la o anumită entitate şi poate să nu fie disponibilă unei categorii întregi de beneficiari. În acest caz, recunoaşterea subvenţiei în contul de profit şi pierdere are loc în perioada în care entitatea îndeplineşte condiţiile pentru primirea subvenţiei.
Art. 344
Entitatea prezintă în notele explicative informaţii referitoare la subvenţiile primite, destinaţia acestora şi elementele care justifică îndeplinirea condiţiilor necesare pentru acordarea subvenţiilor.
Art. 345
(1)Subvenţiile legate de terenuri pot impune, prin contractele încheiate, îndeplinirea anumitor obligaţii.
(2)Subvenţiile prevăzute la alin. (1) se recunosc drept venituri pe parcursul perioadelor în care sunt suportate costurile îndeplinirii respectivelor obligaţii.
(3)O subvenţie pentru teren poate fi condiţionată de construirea unei clădiri pe terenul respectiv. În acest caz, subvenţia se recunoaşte în contul de profit şi pierdere pe parcursul duratei de viaţă a clădirii.
Art. 346
(1)Subvenţiile nu trebuie înregistrate direct în conturile de capital şi rezerve deoarece acestea reprezintă sume acordate sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii de către societate.
(2)Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat, prin contul 475 "Subvenţii pentru investiţii".
(3)Venitul amânat se înregistrează ca venit curent în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
(4)Veniturile din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete se prezintă în contul de profit şi pierdere ca parte a cifrei de afaceri nete, iar celelalte venituri din subvenţii se prezintă în contul de profit şi pierdere ca o corecţie a cheltuielilor pentru care au fost acordate sau ca elemente de venituri, potrivit structurii prevăzute în acest sens.
Art. 347
În cazul terenurilor şi clădirilor pentru care s-au primit subvenţii şi au făcut obiectul unei cedări parţiale, la scoaterea din evidenţă a acestora subvenţia aferentă părţii cedate se transferă la venituri, corespunzător valorii contabile a terenurilor, respectiv a clădirilor, scoase din evidenţă.
Art. 348
(1)Restituirea unei subvenţii referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.
(2)Restituirea unei subvenţii aferente veniturilor se efectuează prin reducerea veniturilor amânate, dacă există, sau, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor.
(3)În măsura în care suma rambursată depăşeşte venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv valoarea integrală restituită, se recunoaşte imediat ca o cheltuială.
(4)O entitate prezintă în notele explicative informaţii privind condiţiile care nu au fost îndeplinite în legătură cu subvenţiile guvernamentale şi obligaţiile ce derivă din neîndeplinirea acestora.
SECŢIUNEA 12:Capitaluri proprii
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 349
(1)Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.
(2)Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.
(3)În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale fondurilor de pensii private cuprind:
a)capital şi rezerve;
b)rezultatul reportat;
c)rezultatul exerciţiului financiar,
(4)În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale administratorilor fondurilor de pensii private cuprind;
a)capital şi rezerve;
b)rezultatul reportat;
c)rezultatul exerciţiului financiar;
d)câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii,
(5)În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale brokerilor de pensii private cuprind:
a)capital şi rezerve;
b)rezultatul reportat;
c)rezultatul exerciţiului financiar;
d)câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii.
(6)În sensul alin. (1), capitalurile proprii ale fondului de garantare cuprind:
a)capital şi rezerve;
b)rezultatul reportat;
c)rezultatul exerciţiului financiar.
Art. 350
La elaborarea situaţiilor financiare, entităţile adoptă conceptul financiar de capital, potrivit căruia capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entităţii.
SUBSECŢIUNEA 1:12.1 Capital
Art. 351
(1)Capitalul este reprezentat de capitalul social, în funcţie de forma juridică a entităţii.
(2)În sensul alin. (1), capitalul fondurilor de pensii private este reprezentat de contribuţiile participanţilor la fondurile de pensii private care se regăsesc evidenţiate în contul 101 "Capitalul fondului".
(3)În sensul alin. (1), capitalul administratorilor fondurilor de pensii private este reprezentat de capitalul social, evidenţiat în contul 101 "Capital social".
(4)În sensul alin. (1), capitalul brokerilor de pensii private este reprezentat de capitalul social, evidenţiat în contul 101 "Capital social".
(5)În sensul alin. (1), capitalul fondului de garantare este reprezentat de sumele plătite de către administratorii fondurilor de pensii care vor fi utilizate numai pentru asigurarea plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor fondurilor de pensii şi este evidenţiat în contul 102 "Fondul de garantare a drepturilor din sistemul de pensii private".
Art. 352
Capitalul prevăzut la art. 351 se înregistrează distinct în contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a documentelor justificative privind vărsămintele de capital.
Art. 353
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate.
(2)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), contabilitatea analitică a capitalului se ţine pe participanţii fondului de pensii private, cuprinzând numărul unităţilor de fond şi valoarea unitară a activului net.
(3)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. d), contabilitatea analitică a capitalului se ţine pe fiecare fond de pensii private.
Art. 354
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:
a)subscrierea şi emisiunea de noi acţiuni;
b)încorporarea rezervelor; şi
c)alte operaţiuni, potrivit legii.
(2)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:
a)emiterea de noi unităţi de fond pentru fiecare participant;
b)încorporarea rezervelor specifice activităţii fondurilor de pensii; şi
c)alte operaţiuni, potrivit legii.
(3)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. d), principalele operaţiuni care se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:
a)capitalizarea contribuţiilor destinate garantării drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor în sistemul de pensii private;
b)încorporarea rezervelor; şi
c)alte operaţiuni, potrivit legii.
Art. 355
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:
a)reducerea numărului de acţiuni sau părţi sociale sau diminuarea valorii nominale a acestora ca urmare a retragerii unor acţionari sau asociaţi;
b)răscumpărarea acţiunilor;
c)acoperirea pierderilor contabile din anii precedenţi; sau
d)alte operaţiuni, potrivit legii.
(2)Scoaterea din evidenţă a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifică capitalul social, cu excepţia situaţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3)În toate cazurile de modificare a capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:
a)reducerea numărului de unităţi de fond pentru fiecare participant sau diminuarea valorii unitare a acestora, potrivit legii;
b)anularea unităţilor de fond, potrivit legii;
c)alte operaţiuni, potrivit legii.
(5)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. d), operaţiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele:a)acordarea compensaţiilor participanţilor şi/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuţiilor, cât şi după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligaţiile asumate, potrivit legii;
a)acordarea compensaţiilor participanţilor şi/sau beneficiarilor la fondurile de pensii private, atât în perioada de acumulare a contribuţiilor, cât şi după deschiderea dreptului la pensie, provenite din incapacitatea administratorilor sau a furnizorilor de pensii de a onora obligaţiile asumate, potrivit legii;b)alte operaţiuni, potrivit legii.
Art. 356
Acţiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în bilanţ ca o corecţie a capitalului propriu.
Art. 357
(1)Câştigurile sau pierderile legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii, precum acţiuni sau părţi sociale, nu vor fi recunoscute în contul de profit şi pierdere.
(2)Contravaloarea primită sau plătită în urma operaţiunilor prevăzute la alin. (1) este recunoscută direct în capitalurile proprii şi se prezintă distinct în bilanţ, respectiv Situaţia modificărilor capitalului propriu, astfel:
a)câştigurile sunt reflectate în contul 141 "Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii";
b)pierderile sunt reflectate în contul 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii".
(3)Nu reprezintă câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii ale entităţii diferenţele de curs valutar dintre momentul subscrierii acţiunilor şi momentul vărsării contravalorii acestora, acestea fiind recunoscute la venituri sau cheltuieli financiare, după caz.
(4)Câştigurile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între preţul de vânzare al instrumentelor de capitaluri proprii şi valoarea lor de răscumpărare, respectiv între valoarea nominală a instrumentelor anulate şi valoarea lor de răscumpărare.
(5)Pierderile legate de instrumentele de capitaluri proprii se determină ca diferenţă între valoarea de răscumpărare a instrumentelor de capitaluri proprii şi preţul lor de vânzare, respectiv între valoarea de răscumpărare a instrumentelor anulate şi valoarea lor nominală.
(6)Cheltuielile legate de emiterea instrumentelor de capitaluri proprii sunt reflectate direct în capitalurile proprii (cont 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii") atunci când nu sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea lor ca imobilizări necorporale (cont 201 "Cheltuieli de constituire").
(7)Soldul debitor al contului 149 "Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri proprii" poate fi acoperit din rezultatul reportat şi alte elemente ale capitalurilor proprii, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.
Art. 358
În notele explicative la situaţiile financiare trebuie cuprinse informaţii referitoare la operaţiunile care au afectat instrumentele de capitaluri proprii ale entităţii.
Art. 359
În cazul fuziunii prin absorbţie, valoarea acţiunilor deţinute de societatea absorbită în capitalul societăţii absorbante se evidenţiază de societatea absorbantă, cu ocazia preluării elementelor de bilanţ ale societăţii absorbite, în contul 1095 "Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de societatea absorbită la societatea absorbantă".
SUBSECŢIUNEA 2:12.2 Prime legate de capital
Art. 360
(1)Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie.
(2)Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor.
(3)Prima de emisiune se determină ca diferenţă între preţul de emisiune de noi acţiuni sau părţi sociale şi valoarea nominală a acestora.
(4)Prima de fuziune se determină ca diferenţă între valoarea aportului rezultat din fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al societăţii absorbante.
(5)Prima de aport se calculează ca diferenţă între valoarea bunurilor aportate şi valoarea nominală a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi.
(6)Prima de conversie a obligaţiunilor în acţiuni se calculează ca diferenţă între valoarea nominală a obligaţiunilor corespunzătoare împrumuturilor obligatare şi valoarea acţiunilor emise potrivit prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligaţiunilor depăşeşte valoarea acţiunilor corespunzătoare.
SUBSECŢIUNEA 3:12.3 Rezerve din reevaluare
Art. 361
(1)Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, în conformitate cu prevederile prezentei norme, trebuie reflectat în debitul sau creditul contului 105 "Rezerve din reevaluare", după caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea imobilizărilor corporale din prezenta normă.
(2)Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc.
(3)Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării respective.
(4)Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua numai cu respectarea prevederilor subsecţiunii 4.1 "Reevaluarea imobilizărilor corporale" din prezenta normă.
SUBSECŢIUNEA 4:12.4 Rezerve legale şi alte rezerve
Art. 362
(1)Contabilitatea rezervelor se ţine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale şi alte rezerve.
(2)Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege.
(3)Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile prevăzute de lege.
(4)Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
(5)Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
SUBSECŢIUNEA 5:12.5 Rezultatul exerciţiului financiar, rezultatul reportat, repartizarea profitului şi acoperirea pierderii contabile
SUBSECŢIUNEA 51:12.5.1. Dispoziţii generale
SUBSECŢIUNEA 51^1:12.5.1.1. Rezultatul exerciţiului financiar
Art. 363
(1)În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c), profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar.
(2)În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c), profitul sau pierderea anuală se stabileşte la nivelul activităţii acestora.
Art. 364
În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c), rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului.
Art. 365
În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c), rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere.
SUBSECŢIUNEA 51^2:12.5.1.2. Rezultatul raportat şi repartizarea profitului
Art. 366
Repartizarea profitului entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), b) şi c) se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale.
Art. 368
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), profitul exerciţiului financiar curent se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 1171 "Rezultatul reportat aferent activităţii fondurilor de pensii", de unde urmează a fi repartizat în capitalul fondului de pensii private, conform hotărârii adunării generale a acţionarilor administratorului fondului de pensii private, cu respectarea prevederilor legale.
(2)Repartizarea profitului prevăzută la alin. (1) se înregistrează prin articolul contabil 1171 "Rezultatul reportat aferent activităţii fondurilor de pensii" = 1017 "Capital privind unităţile de fond".
Art. 369
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), sumele reprezentând rezerve constituite din profitul exerciţiului financiar curent, în baza unor prevederi legale, se înregistrează prin articolul contabil 129 "Repartizarea profitului" = 106 "Rezerve".
(2)Profitul contabil rămas după repartizarea prevăzută la alin. (1) se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe celelalte destinaţii hotărâte de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
Art. 370
(1)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), evidenţierea în contabilitate a destinaţiei profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acţionarilor administratorului fondului de pensii private care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor destinate a fi repartizate în capitalul fondului de pensii private, potrivit legii.
(2)În cazul entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează după adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor sau asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii.
Art. 371
Închiderea conturilor 121 "Profit sau pierdere" şi 129 "Repartizarea profitului" se efectuează la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale. Ca urmare, cele două conturi apar cu soldurile corespunzătoare, în bilanţul întocmit pentru exerciţiul financiar la care se referă situaţiile financiare anuale.
Art. 372
În contul 117 "Rezultatul reportat" se evidenţiază distinct rezultatul reportat provenit din preluarea la începutul exerciţiului financiar curent a rezultatului din contul de profit şi pierdere al exerciţiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea erorilor contabile, după caz.
SUBSECŢIUNEA 51^3:12.5.1.3. Acoperirea pierderii contabile
Art. 373
În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. a), pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent sau din rezultatul reportat aferent activităţii fondurilor de pensii rămas nerepartizat, după aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii.
Art. 374
(1)În contabilitatea entităţilor prevăzute la art. 2 lit. b) şi c), pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii, şi cel reportat aferent exerciţiilor financiare precedente, din rezerve, prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor legale.
(2)În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acoperă pierderea contabilă este la latitudinea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, respectiv a consiliului de administraţie.
SUBSECŢIUNEA 52:12.5.2. Dispoziţii specifice Fondului de garantare
Art. 375
(1)În contabilitatea Fondului de garantare, profitul sau pierderea se stabileşte cumulat de la începutul exerciţiului financiar şi distinct pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor Fondului de garantare şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(2)În contabilitatea Fondului de garantare, profitul sau pierderea anuală se stabileşte distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor Fondului de garantare şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(3)Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor Fondului de garantare şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(4)Rezultatul definitiv al exerciţiului financiar se stabileşte la închiderea acestuia şi reprezintă soldul final al contului de profit şi pierdere distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor Fondului de garantare şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(5)În cadrul situaţiilor financiare anuale, profitul sau pierderea se evidenţiază la nivelul Fondului de garantare ca persoană juridică de drept public, prin însumarea valorii corespunzătoare celor două activităţi.
Art. 376
(1)În contabilitatea Fondului de garantare, repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţii, după aprobarea situaţiilor financiare anuale de către Consiliul A.S.F. Repartizarea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(2)Profitul contabil se preia la începutul exerciţiului financiar următor celui pentru care se întocmesc situaţiile financiare anuale în contul 117 "Rezultatul reportat", de unde urmează a fi repartizat pe destinaţii aprobate de Consiliul A.S.F., la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, cu respectarea prevederilor legale.
(3)Profitul se reportează în exerciţiul financiar următor distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor Fondului de garantare şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
Art. 377
În contabilitatea Fondului de garantare, pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exerciţiului financiar curent, după aprobarea situaţiilor financiare anuale conform legii şi cel reportat aferent exerciţiilor financiare precedente şi din rezerve, potrivit hotărârii Consiliului A.S.F., la propunerea Consiliului de administraţie al Fondului de garantare, cu respectarea prevederilor legale.
SECŢIUNEA 13:Prezentarea contului de profit şi pierdere
Art. 378
Formatul contului de profit şi pierdere pentru fondurile de pensii private este următorul:
(1)CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
A)VENITURI DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
1.Venituri din imobilizări financiare
2.Venituri din investiţii financiare pe termen scurt
3.Venituri din creanţe imobilizate
4.Venituri din investiţii financiare cedate
5.Venituri din dobânzi
6.Alte venituri financiare, inclusiv din diferenţe de curs valutar
7.Alte venituri din activitatea curentă
B)CHELTUIELI DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
1.Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate
2.Cheltuieli privind dobânzile
3.Alte cheltuieli financiare, inclusiv din diferenţe de curs valutar
4.Cheltuieli privind comisioanele, onorariile şi cotizaţiile
5.Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate
6.Cheltuieli privind alte servicii executate de terţi
7.Cheltuieli cu taxe şi vărsăminte asimilate
8.Alte cheltuieli din activitatea curentă
C)PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
D)VENITURI DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
E)CHELTUIELI DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
F)PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
G)TOTAL VENITURI
H)TOTAL CHELTUIELI
I)PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Art. 379
Formatul contului de profit şi pierdere întocmit de administratori este următorul:
(1)CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE VENITURI DIN EXPLOATARE
1.Cifra de afaceri netă
a)Venituri din activitatea de exploatare
b)Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete
2.Veniturile producţiei imobilizate
3.Alte venituri din exploatare
(2)CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
4.Cheltuieli cu materialele şi alte cheltuieli externe
a)Cheltuieli cu materiale consumabile
b)Alte cheltuieli cu materialele
c)Cheltuieli efectuate de administrator în numele fondului de pensii
d)Alte cheltuieli externe
5.Cheltuieli cu personalul
a)Salarii
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială
6.Ajustări
a)Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b)Ajustări de valoare privind activele circulante
7.Alte cheltuieli de exploatare
a)Cheltuieli privind prestaţiile externe
b)Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
c)Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate
8.Ajustări privind provizioanele
(3)PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
a)VENITURI FINANCIARE
9.Venituri din interese de participare
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate
11.Alte dobânzi de încasat şi venituri similare
12.Alte venituri financiare
b)CHELTUIELI FINANCIARE
13.Ajustarea valorilor imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante
14.Dobânzi de plătit şi alte cheltuieli similare (cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate)
15.Alte cheltuieli financiare
(4)PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
16.VENITURI EXTRAORDINARE
17.CHELTUIELI EXTRAORDINARE
18.PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
19.Impozitul pe profit
20.PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Art. 380
Formatul contului de profit şi pierdere întocmit de brokerii de pensii private este următorul:
(1)CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE VENITURI DIN EXPLOATARE
1.Cifra de afaceri netă
a)Venituri din activitatea de exploatare
b)Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete
2.Veniturile producţiei imobilizate
3.Alte venituri din exploatare
(2)CHELTUIELI DIN EXPLOATARE
4.Cheltuieli cu materialele şi alte cheltuieli externe
a)Cheltuieli cu materiale consumabile
b)Alte cheltuieli cu materialele
c)Alte cheltuieli externe
5.Cheltuieli cu personalul
a)Salarii
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială
6.Ajustări
a)Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b)Ajustări de valoare privind activele circulante
7.Alte cheltuieli de exploatare
a)Cheltuieli privind prestaţiile externe
b)Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
c)Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate
8.Ajustări privind provizioanele
(3)PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
a)VENITURI FINANCIARE
9.Venituri din interese de participare
10.Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate
11.Alte dobânzi de încasat şi venituri similare (cu indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate)
12.Alte venituri financiare
b)CHELTUIELI FINANCIARE
13.Ajustarea valorilor imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante
14.Dobânzi de plătit şi alte cheltuieli similare
15.Alte cheltuieli financiare
(4)PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
16.VENITURI EXTRAORDINARE
17.CHELTUIELI EXTRAORDINARE
18.PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
19.Impozitul pe profit
20.PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Art. 381
Formatul contului de profit şi pierdere întocmit de Fondul de garantare este următorul:
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
A)VENITURI DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
1.Venituri din comisioane specifice Fondului de garantare
2.Venituri din imobilizări financiare
3.Venituri din investiţii pe termen scurt
4.Venituri din creanţe imobilizate
5.Venituri din investiţii financiare cedate
6.Venituri din diferenţe de curs valutar
7.Venituri din dobânzi
8.Alte venituri din activitatea curentă
B)CHELTUIELI DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
1.Cheltuieli privind investiţii financiare cedate
2.Cheltuieli din diferenţe de curs valutar
3.Cheltuieli privind dobânzile
4.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile pe termen scurt
5.Alte cheltuieli din activitatea curentă
5.1.Cheltuieli cu materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate, energie, apă şi alte cheltuieli similare
5.2.Cheltuieli cu personalul
- a) Salarii
- b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială
5.3.Alte cheltuieli de exploatare
5.3.1.Ajustări de valoare
- a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
- b) Ajustări de valoare privind activele circulante
5.3.2.Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
5.3.3.Cheltuieli privind prestaţiile externe
5.3.4.Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
5.3.5.Alte cheltuieli de exploatare
5.3.6.Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi
6.Alte cheltuieli din pierderi din creanţe, precum şi alte cheltuieli financiare
C)REZULTATUL DIN ACTIVITATEA CURENTĂ
D)VENITURI PRIVIND EVENIMENTE EXTRAORDINARE
E)CHELTUIELI PRIVIND EVENIMENTE EXTRAORDINARE
F)REZULTATUL DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
G)TOTAL VENITURI
H)TOTAL CHELTUIELI
I)REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR
SECŢIUNEA 14:Dispoziţii speciale cu privire la contul de profit şi pierdere
SUBSECŢIUNEA 0:
Art. 382
(1)Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
(2)Atunci când, în baza unor prevederi legale exprese, în conturile de venituri au fost cuprinse sume reprezentând diverse impozite şi taxe reflectate concomitent în conturi de cheltuieli, cu ocazia întocmirii contului de profit şi pierdere, la cifra de afaceri netă se vor înscrie sumele reprezentând veniturile menţionate, corectate cu cheltuielile corespunzătoare acelor impozite.
Art. 383
Cifra de afaceri netă a fondurilor de pensii private cuprinde veniturile din activitatea curentă.
Art. 384
(1)Cifra de afaceri netă a administratorilor fondurilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare şi venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
(2)Cifra de afaceri netă a brokerilor de pensii private cuprinde venituri din activitatea de exploatare şi venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.
Art. 386
Conturile sintetice de venituri şi de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii ale entităţii.
SUBSECŢIUNEA 1:14.1 Venituri
Art. 387
(1)În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse.
(2)Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
(3)Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevenţe, chirii, subvenţii, dobânzi, dividende.
(4)Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate. În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul "Alte venituri din exploatare".
Art. 388
Sumele colectate de o entitate în numele unor terţe părţi, inclusiv în cazul contractelor de agent, comision sau mandat comercial încheiate potrivit legii, nu reprezintă venit din activitatea curentă, chiar dacă din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată persoanele care acţionează în nume propriu sunt considerate cumpărători revânzători. În această situaţie, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.
Art. 389
Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacţie este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul şi cumpărătorul/utilizatorul activului, ţinând cont de suma oricăror reduceri comerciale.
Art. 390
În contabilitatea fondurilor de pensii administrate privat, veniturile din activitatea curentă cuprind: venituri din imobilizări financiare, venituri din investiţii financiare pe termen scurt, venituri din creanţe imobilizate, venituri din investiţii financiare cedate, venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, drepturile cuvenite în calitate de beneficiar şi nerevendicate în termenul general de prescripţie şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen, alte venituri din activitatea curentă.
Art. 391
În contabilitatea fondurilor de pensii private facultative, veniturile din activitatea curentă cuprind: venituri din imobilizări financiare, venituri din investiţii financiare pe termen scurt, venituri din creanţe imobilizate, venituri din investiţii financiare cedate, venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, drepturile cuvenite în calitate de beneficiar şi nerevendicate în termenul general de prescripţie şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen, alte venituri din activitatea curentă.
Art. 3911În contabilitatea fondurilor de pensii private ocupaţionale, veniturile din activitatea curentă cuprind: venituri din imobilizări financiare, venituri din investiţii financiare pe termen scurt, venituri din creanţe imobilizate, venituri din investiţii financiare cedate, venituri din dobânzi, venituri din diferenţe de curs valutar, drepturile cuvenite în calitate de beneficiar şi nerevendicate în termenul de prescripţie şi dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente contribuţiilor nevirate în termen, alte venituri din activitatea curentă.Art. 392 (2)Contabilitatea veniturilor administratorului care desfăşoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative şi/sau activitatea de administrare a fondurilor de pensii ocupaţionale este organizată şi ţinută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.
(1)În contabilitatea administratorilor fondurilor de pensii private, veniturile se clasifică în:a)venituri de exploatare, care cuprind:(i)venituri din comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii administrat privat şi/sau al fondului de pensii facultative, stabilit prin prospectul schemei de pensii private, în temeiul legislaţiei aplicabile;
(ii)venituri din comisionul de administrare din contribuţiile fondului de pensii administrat privat şi/sau ale fondului de pensii facultative, conform prospectului schemei de pensii private, în temeiul legislaţiei aplicabile;
(iii)venituri din comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii ocupaţionale şi veniturile din comisioanele de administrare suportate de angajatorul schemei de pensii ocupaţionale, în temeiul legislaţiei aplicabile;
(iv)venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
(v)venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;
(vi)alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare;
a)venituri de exploatare, care cuprind:(i)venituri din comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii administrat privat şi/sau al fondului de pensii facultative, stabilit prin prospectul schemei de pensii private, în temeiul legislaţiei aplicabile;(ii)venituri din comisionul de administrare din contribuţiile fondului de pensii administrat privat şi/sau ale fondului de pensii facultative, conform prospectului schemei de pensii private, în temeiul legislaţiei aplicabile;(iii)venituri din comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii ocupaţionale şi veniturile din comisioanele de administrare suportate de angajatorul schemei de pensii ocupaţionale, în temeiul legislaţiei aplicabile;(iv)venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;(v)venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;(vi)alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare;b)venituri financiare, care cuprind:
(i)venituri din imobilizări financiare;
(ii)venituri din investiţii pe termen scurt;
(iii)venituri din creanţe imobilizate;
(iv)venituri din investiţii financiare cedate;
(v)venituri din diferenţe de curs valutar;
(vi)venituri din dobânzi;
(vii)venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
(viii)alte venituri financiare.
(2)Contabilitatea veniturilor administratorului care desfăşoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative şi/sau activitatea de administrare a fondurilor de pensii ocupaţionale este organizată şi ţinută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.Art. 393
În contabilitatea brokerilor de pensii private, veniturile se clasifică în:
a)venituri de exploatare, care cuprind:
1.(i) venituri din activitatea de marketing;
2.(ii) venituri din producţia de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca imobilizări corporale şi necorporale;
3.(iii) venituri din subvenţii de exploatare, reprezentând subvenţiile pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi pentru acoperirea pierderilor, precum şi alte subvenţii de care beneficiază entitatea;
4.(iv) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanţe recuperate, penalităţi contractuale, datorii prescrise, scutite sau anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare;
b)venituri financiare, care cuprind:
1.(i) venituri din imobilizări financiare;
2.(ii) venituri din investiţii pe termen scurt;
3.(iii) venituri din creanţe imobilizate;
4.(iv) venituri din investiţii financiare cedate;
5.(v) venituri din diferenţe de curs valutar;
6.(vi) venituri din dobânzi;
7.(vii) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
8.(viii) alte venituri financiare.
Art. 394
(1)În contabilitatea fondului de garantare, veniturile se evidenţiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor sistemului de pensii private şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(2)Pentru Fondul de garantare, veniturile din activitatea curentă cuprind: venituri din comisioane specifice Fondului de garantare, venituri din imobilizări financiare, venituri din investiţii pe termen scurt, venituri din creanţe imobilizate, venituri din investiţii financiare cedate, venituri din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, alte venituri din activitatea curentă.
Art. 395
Sumele care au fost reflectate în contul 106 "Rezerve", reprezentând diferenţa dintre valoarea acţiunilor dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul participării în natură la capitalul entităţilor la care se deţin respectivele titluri se reiau la venituri (contul 768 "Alte venituri financiare") la data scoaterii din evidenţă a respectivelor titluri.
SUBSECŢIUNEA 2:14.2 Cheltuieli
Art. 396
(1)Cheltuielile entităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
a)consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
b)cheltuieli cu personalul;
c)executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc.
(2)Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activităţii curente a entităţii. Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
(3)În cadrul cheltuielilor exerciţiului financiar se cuprind, de asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate, după caz.
Art. 397
În contabilitatea fondurilor de pensii administrate privat, cheltuielile din activitatea curentă cuprind:
a)cheltuielile privind comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii administrat privat, stabilit prin prospectul schemei de pensii private;
b)cheltuielile privind activitatea de audit financiar a fondului de pensii, precum onorariile de audit;
c)cheltuieli financiare, precum: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; pierderi din creanţe de natură financiară; comisioane bancare şi altele.
Art. 398
În contabilitatea fondurilor de pensii private facultative, cheltuielile din activitatea curentă cuprind:
a)cheltuielile privind comisionul de administrare din activul net al fondului de pensii facultative, stabilit prin prospectul schemei de pensii private;
b)cheltuielile privind activitatea de audit financiar a fondului de pensii facultative (onorarii de audit);
c)cheltuielile privind comisionul de depozitare;
d)cheltuielile privind comisionul de custodie,
e)cheltuielile privind comisionul de tranzacţionare;
f)cheltuieli financiare, precum: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; pierderi din creanţe de natură financiară; comisioane bancare şi altele.
Art. 3981În contabilitatea fondurilor de pensii private ocupaţionale, cheltuielile din activitatea curentă cuprind:a)cheltuielile privind comisionul de administrare;b)cheltuielile privind activitatea de audit financiar a fondului de pensii ocupaţionale (onorarii de audit);c)cheltuielile privind comisionul de depozitare;d)cheltuielile privind comisionul de custodie;e)cheltuielile privind comisionul de tranzacţionare;f)cheltuielile privind comisioanele bancare;g)cheltuieli financiare, precum: pierderi din creanţe legate de participaţii; cheltuieli privind investiţiile financiare cedate; diferenţele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exerciţiul financiar în curs; pierderi din creanţe de natură financiară şi altele.Art. 399
(1)În contabilitatea administratorilor fondurilor de pensii private, cheltuielile se clasifică în:
a)cheltuieli de exploatare, care cuprind:
1.(i) cheltuieli privind activitatea de administrare a fondului de pensii suportate de administrator, conform reglementărilor aplicabile;
2.(ii) cheltuieli cu materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;
3.(iii) cheltuieli cu serviciile executate de terţi, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
4.(iv) cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
5.(v) alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise potrivit legii etc.); şi
b)cheltuieli financiare, care cuprind:
1.(i) pierderi din creanţe legate de participaţii;
2.(ii) cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
3.(iii) diferenţele nefavorabile de curs valutar;
4.(iv) dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
5.(v) pierderi din creanţe de natură financiară şi altele.
(2)Cheltuielile cu provizioanele tehnice corespunzător obligaţiilor financiare rezultate din prospectele schemelor de pensii private administrate şi cheltuielile cu alte provizioane, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, precum şi cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite, calculate potrivit legii, se evidenţiază distinct, în funcţie de natura lor.
(3)Contabilitatea cheltuielilor administratorului care desfăşoară atât activitatea de administrare a fondului de pensii administrate privat, cât şi activitatea de administrare a fondurilor de pensii facultative este organizată şi ţinută separat pentru fiecare segment de activitate, cu ajutorul conturilor contabile analitice.
Art. 400
În contabilitatea brokerilor de pensii private, cheltuielile cuprind:
a)cheltuieli de exploatare, care cuprind:
1.(i) cheltuieli cu materialele consumabile; costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate; costul de achiziţie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei şi apei consumate;
2.(ii) cheltuieli cu serviciile executate de terţi, locaţii de gestiune şi chirii; prime de asigurare; studii şi cercetări; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori); comisioane şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de personal; deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, servicii bancare şi altele;
3.(iii) cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecţia socială şi alte cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
4.(iv) alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii, sponsorizări şi alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital; creanţe prescrise potrivit legii etc.); şi
b)cheltuieli financiare, care cuprind:
1.(i) pierderi din creanţe legate de participaţii;
2.(ii) cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;
3.(iii) diferenţele nefavorabile de curs valutar;
4.(iv) dobânzile privind exerciţiul financiar în curs;
5.(v) pierderi din creanţe de natură financiară şi altele.
Art. 401
(1)În contabilitatea Fondului de garantare, cheltuielile se evidenţiază distinct, pentru activitatea de asigurare a plăţii drepturilor participanţilor şi ale beneficiarilor sistemului de pensii private şi, respectiv, pentru activitatea proprie legată de administrarea şi funcţionarea sa.
(2)Pentru Fondul de garantare, cheltuielile din activitatea curentă cuprind: cheltuieli privind investiţii financiare cedate, cheltuieli din diferenţe de curs valutar, cheltuieli privind dobânzile, ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile pe termen scurt, alte cheltuieli din activitatea curentă, alte cheltuieli din pierderi din creanţe, precum şi alte cheltuieli financiare.