Partea iii - Organizare şi dispoziţii procedurale - Acord din 2013 privind Curtea unică în materie de brevete (2013/C 175/01)

M.Of. 337

În vigoare
Versiune de la: 14 Aprilie 2024
PARTEA III:Organizare şi dispoziţii procedurale
CAPITOLUL I:Dispoziţii generale
Art. 40: Statutul
(1)Statutul prevede detaliile de organizare şi de funcţionare ale Curţii.
(2)Statutul este anexat la prezentul acord. Statutul poate fi modificat prin decizia Comitetului de gestiune, pe baza unei propuneri a Curţii sau a unei propuneri a unui stat membru contractant după consultarea Curţii. Cu toate acestea, astfel de modificări nu trebuie să intre în contradicţie cu prezentul acord sau să îl modifice.
(3)Statutul garantează faptul că funcţionarea Curţii este organizată în modul cel mai eficient şi eficace din punctul de vedere al costurilor cu putinţă şi garantează accesul echitabil la justiţie.
Art. 41: Regulamentul de procedură
(1)Regulamentul de procedură furnizează informaţii detaliate cu privire la procedurile pe rolul Curţii. Acesta respectă prezentul acord şi statutul.
(2)Regulamentul de procedură este adoptat de Comitetul de gestiune pe baza unei consultări extinse cu actorii interesaţi. În prealabil se solicită opinia Comisiei Europene cu privire la compatibilitatea Regulamentului de procedură cu dreptul Uniunii. Regulamentul de procedură poate fi modificat printr-o decizie a Comitetului de gestiune, pe baza unei propuneri din partea Curţii şi după consultarea Comisiei Europene. Cu toate acestea, astfel de modificări nu trebuie să intre în contradicţie cu prezentul acord sau cu statutul.
(3)Regulamentul de procedură garantează faptul că hotărârile Curţii sunt de cea mai înaltă calitate posibilă şi că procedurile sunt organizate în modul cel mai eficient şi eficace cu putinţă din punctul de vedere al costurilor. Regulamentul asigură echilibrul corect între interesele legitime ale tuturor părţilor. Acesta prevede nivelul necesar al puterii de apreciere a judecătorilor, fără a compromite previzibilitatea procedurilor pentru părţi.
Art. 42: Proporţionalitate şi echitate
(1)Curtea soluţionează litigiile într-un mod proporţional cu importanţa şi complexitatea acestora.
(2)Curtea garantează faptul că normele, procedurile şi căile de atac prevăzute în prezentul acord şi în statut sunt utilizate într-un mod corect şi echitabil şi nu denaturează concurenţa.
Art. 43: Gestionarea cauzelor
Curtea gestionează într-un mod activ cauzele aflate pe rolul său în conformitate cu Regulamentul de procedură, fără a compromite libertatea părţilor de a determina obiectul şi probele în propriile cauze.
Art. 44: Proceduri electronice
Curtea utilizează în mod optim procedurile electronice precum depunerea electronică a concluziilor părţilor şi consemnarea probelor în format electronic, precum şi videoconferinţele, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
Art. 45: Procedură publică
Procedura este deschisă publicului, cu excepţia cazurilor în care Curtea hotărăşte să îi dea un caracter confidenţial, în măsura necesară, în interesul uneia dintre părţi sau al altor persoane afectate sau în interesul general al justiţiei sau al ordinii publice.
Art. 46: Capacitatea juridică
Orice persoană fizică sau juridică sau orice organism echivalent al unei persoane juridice care are dreptul de a iniţia proceduri în conformitate cu legislaţia sa naţională are capacitatea de a fi parte la procedurile pe rolul Curţii.
Art. 47: Părţile
(1)Titularul brevetului are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii.
(2)Cu excepţia cazurilor în care acordul de licenţă cuprinde dispoziţii contrare, deţinătorul unei licenţe exclusive cu privire la un brevet are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii în aceleaşi împrejurări ca titularul unui brevet, cu condiţia ca titularul brevetului să fie înştiinţat în prealabil.
(3)Deţinătorul unei licenţe neexclusive nu are dreptul de a intenta acţiuni în faţa Curţii, cu excepţia cazului în care titularul brevetului este înştiinţat în prealabil şi în măsura în care acest lucru este permis în mod explicit de acordul de licenţă.
(4)În cazul acţiunilor intentate de deţinătorul unei licenţe, titularul brevetului are dreptul să intervină în acţiunea intentată în faţa Curţii.
(5)Valabilitatea unui brevet nu poate fi contestată în cadrul acţiunii în constatarea încălcării iniţiate de deţinătorul unei licenţe în situaţia în care titularul brevetului nu participă la procedură. Partea la acţiunea în constatarea încălcării care doreşte să conteste valabilitatea unui brevet trebuie să iniţieze o acţiune împotriva titularului brevetului.
(6)Orice altă persoană fizică sau juridică sau orice organism care are dreptul de a iniţia acţiuni în conformitate cu legislaţia sa naţională, care are legătură cu un brevet, poate intenta o acţiune în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(7)Orice persoană fizică sau juridică sau orice organism care are dreptul de a iniţia acţiuni în conformitate cu legislaţia sa naţională şi care este afectată de o decizie a Oficiului European de Brevete în îndeplinirea atribuţiilor sale menţionate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012 are dreptul de a iniţia acţiuni în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i).
Art. 48: Reprezentare
(1)Părţile sunt reprezentate de avocaţi autorizaţi să profeseze în faţa unei instanţe dintr-un stat membru contractant.
(2)Părţile pot fi reprezentate în mod alternativ de avocaţi specializaţi în brevete europene care au dreptul de a acţiona ca mandatari autorizaţi în faţa Oficiului European de Brevete în temeiul articolului 134 din CBE şi care deţin calificările necesare, precum un certificat european de avocat pledant în materie de brevete.
(3)Cerinţele privind calificările în temeiul alineatului (2) sunt stabilite de Comitetul de gestiune. O listă a avocaţilor specializaţi în brevete europene care au dreptul de a reprezenta părţile în faţa Curţii este păstrată de grefier.
(4)Reprezentanţii părţilor pot fi asistaţi de avocaţi specializaţi în brevete care au dreptul de a lua cuvântul în şedinţele Curţii, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(5)Reprezentanţii părţilor se bucură de drepturile şi imunităţile necesare pentru exercitarea independentă a atribuţiilor lor, inclusiv privilegiul protecţiei faţă de dezvăluiri în cadrul procedurilor în faţa Curţii, în ceea ce priveşte comunicarea dintre un reprezentant şi o parte sau orice altă persoană, în conformitate cu condiţiile prevăzute în Regulamentul de procedură, cu excepţia cazului în care partea în cauză renunţă în mod expres la acest privilegiu.
(6)Reprezentanţii părţilor trebuie să nu facă uz de fals în declaraţii în privinţa cauzelor sau a faptelor în faţa Curţii cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză.
(7)Reprezentarea în conformitate cu alineatele (1) şi (2) din prezentul articol nu este necesară în procedurile în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i).
CAPITOLUL II:Limba de procedură
Art. 49: Limba de procedură în cadrul Tribunalului de Primă Instanţă
(1)Limba de procedură în faţa oricărei divizii locale sau regionale este o limbă oficială a Uniunii Europene care este limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru contractant pe teritoriul căruia se află divizia în cauză sau limba/limbile oficială/oficiale desemnată/desemnate de statele membre contractante din cadrul aceleiaşi divizii regionale.
(2)În pofida alineatului (1), statele membre contractante pot desemna una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete ca limbă de procedură a diviziei locale sau regionale proprii.
(3)Părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură, sub rezerva aprobării de către completul competent. În cazul în care completul în cauză nu aprobă alegerea acestora, părţile pot solicita trimiterea cauzei către divizia centrală.
(4)Cu acordul părţilor, completul competent poate, din considerente practice şi care ţin de echitate, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură.
(5)La solicitarea uneia dintre părţi şi după audierea celorlalte părţi şi a completului competent, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă poate, din considerente care ţin de echitate şi ţinând seama de toate circumstanţele relevante, inclusiv poziţia părţilor, în special cea a pârâtului, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură. În acest caz, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă evaluează necesitatea unor modalităţi specifice de traducere şi interpretare.
(6)Limba de procedură la divizia centrală este limba în care a fost acordat brevetul respectiv.
Art. 50: Limba de procedură în cadrul Curţii de Apel
(1)Limba de procedură în faţa Curţii de Apel este limba de procedură în faţa Tribunalului de Primă Instanţă.
(2)În pofida alineatului (1), părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură.
(3)În cazuri excepţionale şi în măsura oportunităţii, Curtea de Apel poate decide ca o altă limbă oficială a unui stat membru contractant să fie limba de procedură pentru întreaga procedură sau pentru o parte din aceasta, sub rezerva acordului părţilor.
Art. 51: Alte dispoziţii lingvistice
(1)Orice complet al Tribunalului de Primă Instanţă sau al Curţii de Apel poate, în măsura oportunităţii, să renunţe la cerinţele referitoare la traducere.
(2)La solicitarea uneia dintre părţi şi în măsura oportunităţii, orice divizie a Tribunalului de Primă Instanţă şi a Curţii de Apel furnizează servicii de interpretare pentru a asista părţile vizate în cadrul procedurii orale.
(3)În pofida articolului 49 alineatul (6), în cazurile în care o acţiune în constatarea încălcării dreptului conferit de brevet este intentată în faţa diviziei centrale, un pârât care îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau locul de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unui stat membru are dreptul de a obţine, la cerere, traduceri ale documentelor relevante în limba statului membru unde îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii, în următoarele circumstanţe:
a)competenţa este acordată diviziei centrale în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) paragraful al treilea sau al patrulea; şi
b)limba de procedură în faţa diviziei centrale nu este o limbă oficială a statului membru pe teritoriul căruia reclamantul îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii; şi
c)pârâtul nu cunoaşte în mod adecvat limba de procedură.
CAPITOLUL III:Procedura în faţa Curţii
Art. 52: Procedura scrisă, procedura interimară şi procedura orală
(1)Procedura în faţa Curţii cuprinde o procedură scrisă, o procedură interimară şi o procedură orală, în conformitate cu Regulamentul de procedură. Toate procedurile sunt organizate într-o manieră flexibilă şi echilibrată.
(2)În cadrul procedurii interimare, ulterior procedurii scrise şi dacă este cazul, judecătorul având rol de raportor, sub rezerva unui mandat din partea întregului complet, este responsabil de convocarea unei şedinţe interimare. Judecătorul în cauză explorează împreună cu părţile mai ales posibilitatea unei soluţionări a litigiului pe cale amiabilă, inclusiv prin mediere şi/sau arbitrare, prin utilizarea facilităţilor oferite de Centrul menţionat la articolul 35.
(3)Procedura orală le oferă părţilor ocazia de a-şi expune argumentele în mod corespunzător. Cu acordul părţilor, Curtea poate renunţa la şedinţa orală.
Art. 53: Mijloacele de probă
(1)În cadrul procedurilor în faţa Curţii, mijloacele de prezentare sau de obţinere a probelor includ, în special, următoarele:
a)audierea părţilor;
b)solicitarea de informaţii;
c)prezentarea de documente;
d)audierea martorilor;
e)expertiza;
f)cercetarea la faţa locului;
g)teste şi experimente comparative;
h)declaraţiile în scris depuse sub jurământ.
(2)Regulamentul de procedură reglementează procedura pentru administrarea acestor probe. Audierea martorilor şi a experţilor se desfăşoară sub autoritatea Curţii şi este limitată la ceea ce este necesar.
Art. 54: Sarcina probei
Fără a se aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), sarcina probei faptelor îi revine părţii care se bazează pe faptele respective.
Art. 55: Inversarea sarcinii probei
(1)Fără a se aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), în cazul în care obiectul unui brevet este un procedeu de obţinere a unui produs nou, se consideră că, în lipsa unei probe contrare, produsul identic produs fără consimţământul titularului brevetului a fost obţinut prin procedeul brevetat.
(2)Principiul stabilit la alineatul (1) se aplică de asemenea în cazul în care există o probabilitate semnificativă ca produsul identic să fi fost fabricat prin intermediul procedeului brevetat, iar titularul brevetului nu a fost în măsură, în pofida unor eforturi rezonabile, să determine care a fost procedeul utilizat efectiv pentru obţinerea unui astfel de produs identic.
(3)La prezentarea probei contrare, se iau în considerare interesele legitime ale pârâtului în protejarea secretelor de fabricaţie şi a secretelor comerciale.
CAPITOLUL IV:Competenţele Curţii
Art. 56: Competenţele generale ale Curţii
(1)Curtea poate impune măsurile, procedurile şi căile de atac prevăzute de prezentul acord şi poate supune hotărârile sale unor condiţii, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(2)Curtea ţine seama în mod corespunzător de interesele părţilor şi, înainte de a emite o hotărâre, îi dă fiecărei părţi ocazia de a fi audiată, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este incompatibil cu executarea efectivă a hotărârii respective.
Art. 57: Experţi judiciari
(1)Fără a aduce atingere posibilităţii pe care o au părţile de a prezenta probe rezultate în urma unei expertize, Curtea poate numi în orice moment experţi judiciari pentru a efectua expertize cu privire la aspecte specifice ale cauzei. Curtea pune la dispoziţia experţilor toate informaţiile necesare pentru furnizarea expertizei.
(2)În acest scop, Curtea elaborează, în conformitate cu Regulamentul de procedură, o listă orientativă de experţi. Lista este păstrată de grefier.
(3)Experţii judiciari garantează independenţa şi imparţialitatea. Normele care reglementează conflictele de interese aplicabile judecătorilor prevăzute la articolul 7 din statut se aplică prin analogie experţilor judiciari.
(4)Expertizele furnizate Curţii de către experţii judiciari sunt puse la dispoziţia părţilor, care au posibilitatea de a face comentarii asupra acestora.
Art. 58: Protejarea informaţiilor cu caracter confidenţial
Pentru a proteja secretele comerciale, datele cu caracter personal sau alte informaţii confidenţiale ale unei părţi la procedură sau ale unui terţ sau pentru a preveni utilizarea abuzivă a probelor, Curtea poate dispune limitarea sau interzicerea colectării şi a utilizării probelor în cadrul procedurii aflate pe rol sau limitarea accesului la aceste probe la anumite persoane.
Art. 59: Hotărârea prin care se dispune prezentarea de probe
(1)La cererea unei părţi care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile şi suficiente în susţinerea pretenţiilor sale şi a precizat, în argumentarea acelor pretenţii, elemente de probă care se află sub controlul părţii adverse sau al unui terţ, Curtea poate dispune ca aceste elemente de probă să fie prezentate de partea adversă sau de terţ, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial. O astfel de hotărâre nu trebuie să creeze o obligaţie de autoincriminare.
(2)La cererea uneia dintre părţi, Curtea poate dispune, în condiţiile specificate la alineatul (1), comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se află sub controlul părţii adverse, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial.
Art. 60: Hotărârea prin care se dispun conservarea probelor şi inspecţia la faţa locului
(1)La cererea reclamantului care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate, înainte chiar de începerea procedurii privind fondul cauzei, să dispună măsuri provizorii, rapide şi eficiente pentru conservarea probelor pertinente cu privire la presupusa încălcare, sub rezerva protejării informaţiilor cu caracter confidenţial.
(2)Aceste măsuri pot include descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eşantioane, sechestrul produselor litigioase şi, după caz, al materialelor şi al instrumentelor utilizate pentru a produce şi/sau distribui produsele în cauză, precum şi al documentelor aferente.
(3)Chiar înainte de începerea procedurii privind fondul cauzei, la cererea reclamantului care a prezentat probe în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate dispune inspecţia la faţa locului. O astfel de inspecţie la faţa locului este efectuată de către o persoană numită de Curte în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(4)La inspecţia la faţa locului, reclamantul nu este prezent în persoană, putând fi reprezentat de un specialist independent al cărui nume trebuie să fie precizat în hotărârea Curţii.
(5)Măsurile sunt dispuse, dacă este necesar, fără ca cealaltă parte să fie audiată, în special atunci când orice întârziere este susceptibilă să cauzeze un prejudiciu ireparabil titularului brevetului sau când există un risc de distrugere a probelor care poate fi dovedit.
(6)În cazul în care măsurile de conservare a probelor sau de inspecţie la faţa locului sunt dispuse fără ca cealaltă parte să fie audiată, părţile afectate vor fi înştiinţate fără întârziere şi cel târziu imediat după executarea măsurilor. La solicitarea părţilor afectate, are loc o revizuire, incluzând dreptul de a fi audiat, pentru a se decide, într-un termen rezonabil de la notificarea măsurilor, dacă măsurile trebuie modificate, revocate sau confirmate.
(7)Măsurile de conservare a probelor pot face obiectul constituirii de către reclamant a unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente corespunzătoare destinate să asigure despăgubirea oricărui prejudiciu suferit de pârât, în conformitate cu alineatul (9).
(8)La cererea pârâtului, Curtea se asigură că măsurile de conservare a probelor sunt revocate sau încetează să mai producă efecte într-un alt mod, fără a aduce atingere daunelor-interese care pot fi pretinse, în cazul în care reclamantul nu iniţiază, într-un termen care să nu depăşească 31 de zile calendaristice sau 20 de zile lucrătoare, dacă acesta din urmă este mai lung, o acţiune care să ducă la o hotărâre de fond în faţa Curţii.
(9)În cazul în care măsurile de conservare a probelor sunt revocate sau în cazul în care acestea nu mai sunt aplicabile din cauza unei acţiuni sau omisiuni a reclamantului sau în cazul în care, ulterior încuviinţării măsurilor, se constată că nu a existat o încălcare sau un risc de încălcare a dreptului conferit de brevet, Curtea poate dispune ca reclamantul, la cererea pârâtului, să îi acorde acestuia din urmă o despăgubire corespunzătoare pentru orice daune suferite ca urmare a măsurilor respective.
Art. 61: Hotărâri de îngheţare
(1)La cererea reclamantului care a prezentat probe în mod rezonabil accesibile în susţinerea pretenţiilor sale din care rezultă că o încălcare a dreptului conferit de un brevet a avut loc sau că această încălcare este iminentă, Curtea poate, înainte chiar de începerea procedurii privind fondul cauzei, să interzică unei părţi să retragă din jurisdicţia sa orice active aflate pe teritoriul acesteia sau să comercializeze orice active, indiferent dacă acestea se află în jurisdicţia sa sau nu.
(2)Articolul 60 alineatele (5)-(9) se aplică prin analogie măsurilor menţionate în prezentul articol.
Art. 62: Măsuri provizorii şi asiguratorii
(1)Prin intermediul unei hotărâri, Curtea poate emite ordine împotriva unei persoane despre care se presupune că încalcă un drept conferit de un brevet sau împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de persoana în cauză, cu scopul de a preveni orice încălcare iminentă, de a interzice, cu titlu provizoriu şi, dacă este cazul, sub rezerva plăţii unor daune cominatorii, continuarea presupusei încălcări sau cu scopul de a subordona o astfel de continuare constituirii unor garanţii destinate să asigure despăgubirea titularului dreptului.
(2)Curtea poate pune în balanţă interesele părţilor şi poate, în special, lua în considerare potenţialul prejudiciu care derivă pentru fiecare dintre părţi din acordarea sau refuzarea ordinului.
(3)De asemenea, Curtea poate dispune sechestrarea sau confiscarea produselor bănuite că ar încălca un drept conferit de un brevet sau care îl încalcă, pentru a împiedica introducerea sau circulaţia acestora în circuitele comerciale. În cazul în care reclamantul dovedeşte că există circumstanţe care ar putea pune în pericol recuperarea daunelor-interese, Curtea poate dispune sechestrarea cu titlu asiguratoriu a bunurilor mobiliare şi imobiliare ale persoanei despre care se presupune că încalcă dreptul conferit de brevet, inclusiv blocarea conturilor bancare şi a altor active ale acesteia.
(4)Tribunalul poate, cu privire la măsurile menţionate la alineatele (1) şi (3), să solicite reclamantului să furnizeze orice elemente de probă rezonabile pentru a se asigura cu un grad suficient de certitudine că reclamantul este titularul dreptului şi că dreptul reclamantului a fost încălcat sau că această încălcare este iminentă.
(5)Articolul 60 alineatele (5)-(9) se aplică prin analogie măsurilor menţionate în prezentul articol.
Art. 63: Ordine permanente
(1)În cazul în care se ia o hotărâre de constatare a încălcării unui drept conferit de un brevet, Curtea poate emite un ordin împotriva persoanei care încalcă dreptul pentru a interzice continuarea încălcării. De asemenea, Curtea poate să emită astfel de ordine împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terţ pentru a încălca un drept conferit de un brevet.
(2)Atunci când este cazul, nerespectarea ordinului menţionat la alineatul (1) face obiectul plăţii unor daune cominatorii către Curte.
Art. 64: Măsuri corective în cadrul acţiunii în constatarea încălcării unui drept conferit de brevet
(1)Fără a aduce atingere oricăror daune-interese datorate părţii vătămate din cauza încălcării unui drept conferit de brevet şi fără niciun fel de despăgubire, Curtea poate dispune, la cererea reclamantului, luarea unor măsuri corespunzătoare în ceea ce priveşte produsele cu privire la care s-a constatat încălcarea drepturilor conferite de brevet şi, dacă este cazul, cu privire la materialele şi instrumentele utilizate în principal la crearea şi fabricarea acestor produse.
(2)Astfel de măsuri includ:
a)o declaraţie privind încălcarea dreptului conferit de brevet;
b)rechemarea produselor din circuitele comerciale;
c)eliminarea din produs a caracteristicilor prin care se produce încălcarea;
d)retragerea definitivă a produselor din circuitele comerciale; sau
e)distrugerea produselor şi/sau a materialelor şi instrumentelor vizate.
(3)Curtea dispune ca măsurile respective să fie efectuate pe cheltuiala persoanei care încalcă dreptul conferit de brevet, cu excepţia cazurilor în care se invocă motive speciale pentru a nu face aceasta.
(4)La examinarea unei cereri de măsuri corective în temeiul prezentului articol, Curtea ia în considerare nevoia de proporţionalitate între gravitatea încălcării şi măsurile reparatorii care urmează a fi dispuse, dorinţa persoanei care încalcă dreptul conferit de brevet de a aduce materialele în cauză într-o stare în care nu se mai produce încălcarea, precum şi interesele terţilor.
Art. 65: Decizia privind valabilitatea unui brevet
(1)Curtea hotărăşte cu privire la valabilitatea unui brevet în temeiul unei acţiuni în revocare sau al unei cereri reconvenţionale de revocare.
(2)Curtea poate revoca un brevet, fie în întregime, fie parţial, numai din motivele menţionate la articolul 138 alineatul (1) şi la articolul 139 alineatul (2) din CBE.
(3)Fără a se aduce atingere articolului 138 alineatul (3) din CBE, în cazul în care motivele de revocare afectează brevetul doar parţial, acesta este limitat printr-o modificare corespunzătoare a revendicărilor şi revocat în parte.
(4)În măsura în care un brevet a fost revocat, se consideră că acesta nu a avut, de la început, efectele prevăzute la articolele 64 şi 67 din CBE.
(5)În cazul în care Curtea, printr-o decizie definitivă, revocă un brevet, fie în întregime, fie parţial, aceasta trimite o copie a deciziei Oficiului European de Brevete şi, în cazul unui brevet european, oficiului naţional de brevete al fiecărui stat membru contractant vizat.
Art. 66: Competenţele Curţii în privinţa deciziilor Oficiului European de Brevete
(1)În cadrul acţiunilor intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i), Curtea poate exercita orice competenţe acordate Oficiului European de Brevete în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1.257/2012, inclusiv rectificarea Registrului pentru protecţie unitară prin brevet.
(2)În cadrul acţiunilor intentate în temeiul articolului 32 alineatul (1) litera (i), prin derogare de la articolul 69, părţile suportă propriile cheltuieli.
Art. 67: Competenţa de a dispune comunicarea de informaţii
(1)Ca răspuns la o cerere justificată şi proporţională a reclamantului şi în conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea poate dispune ca o persoană care încalcă un drept conferit de brevet să informeze reclamantul cu privire la:
a)originea şi canalele de distribuţie ale produselor şi procedeelor care încalcă un drept conferit de brevet;
b)cantităţile produse, fabricate, furnizate, primite sau comandate, precum şi preţul obţinut pentru produsele care încalcă un drept conferit de brevet; şi
c)identitatea oricărei persoane terţe implicate în producerea sau distribuţia produselor care încalcă un drept conferit de brevet sau în utilizarea oricărui procedeu care încalcă un astfel de drept.
(2)În conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea poate dispune de asemenea ca orice terţă persoană care:
a)a fost găsită în posesia, la scară comercială, a produselor care încalcă un drept conferit de brevet sau utilizând, la scară comercială, un procedeu care încalcă un astfel de drept;
b)a fost găsită furnizând, la scară comercială, servicii utilizate în activităţi care încalcă un drept conferit de brevet; sau
c)a fost indicată de către persoana menţionată la litera (a) sau la litera (b) ca fiind implicată în producţia, fabricarea sau distribuţia produselor sau procedeelor care încalcă un drept conferit de brevet sau în furnizarea de servicii să îi comunice reclamantului informaţiile menţionate la alineatul (1).
Art. 68: Acordarea de daune-interese
(1)La solicitarea părţii vătămate, Curtea dispune ca persoana care, cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, este implicată într-o activitate care încalcă un drept conferit de brevet, să plătească părţii vătămate daune-interese corespunzătoare prejudiciului real suferit de partea în cauză ca urmare a încălcării.
(2)În măsura posibilului, părţii vătămate i se va restitui poziţia pe care aceasta ar fi avut-o în cazul în care nu s-ar fi produs nicio încălcare. Persoana care încalcă un drept conferit de brevet nu trebuie să aibă beneficii de pe urma încălcării. Cu toate acestea, daunele-interese nu au un caracter punitiv.
(3)Atunci când Curtea stabileşte daunele-interese:
a)aceasta ia în considerare toate aspectele corespunzătoare, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv profiturile pierdute, suferite de partea vătămată, orice profituri inechitabile realizate de către persoana care încalcă dreptul conferit de brevet şi, după caz, alte elemente decât factorii economici, cum ar fi prejudiciul moral cauzat părţii vătămate prin încălcare; sau
b)ca alternativă la litera (a), aceasta poate, după caz, stabili daunele-interese sub forma unei sume forfetare pe baza unor elemente cum ar fi cel puţin valoarea redevenţelor sau taxelor care ar fi fost datorate în cazul în care persoana care a încălcat dreptul conferit de brevet ar fi solicitat autorizaţia de a utiliza brevetul în cauză.
(4)În cazul în care persoana care a încălcat dreptul conferit de brevet nu s-a angajat în activitatea de încălcare cu bună ştiinţă sau având motive întemeiate pentru a fi în cunoştinţă de cauză, Curtea poate dispune recuperarea profiturilor sau plata unei despăgubiri.
Art. 69: Cheltuielile de judecată
(1)Ca regulă generală, cheltuielile de judecată rezonabile şi proporţionale şi alte cheltuieli suportate de partea care a avut câştig de cauză sunt suportate de către partea care a pierdut procesul, cu excepţia cazurilor în cazul în care echitatea impune contrariul, în limitele unui prag stabilit în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(2)În cazul în care o parte are câştig de cauză doar parţial sau în circumstanţe excepţionale, Curtea poate dispune repartizarea echitabilă a cheltuielilor de judecată sau suportarea de către fiecare parte a cheltuielilor de judecată care îi revin.
(3)O parte ar trebui să suporte toate cheltuielile fără caracter necesar pe care le-a cauzat Curţii sau unei alte părţi.
(4)La cererea pârâtului, Curtea poate dispune ca reclamantul să furnizeze o garanţie adecvată pentru cheltuielile de judecată şi alte cheltuieli suportate de pârât pe care reclamantul ar putea să le suporte, în special în cazurile prevăzute la articolele 59-62.
Art. 70: Taxele judiciare
(1)Părţile la procedura aflată pe rolul Curţii plătesc taxe judiciare.
(2)Taxele judiciare se plătesc anticipat, cu excepţia cazului în care Regulamentul de procedură dispune altfel. Orice parte care nu a plătit o taxă judiciară stabilită poate fi exclusă de la participarea ulterioară la procedură.
Art. 71: Asistenţa judiciară
(1)O parte care este persoană fizică şi se află în incapacitatea totală sau parţială de a face faţă cheltuielilor de judecată poate solicita oricând asistenţă judiciară. Condiţiile de acordare a asistenţei judiciare sunt prevăzute în Regulamentul de procedură.
(2)Curtea decide dacă asistenţa judiciară trebuie acordată integral sau parţial sau dacă aceasta trebuie refuzată, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(3)La propunerea Curţii, Comitetul de gestiune stabileşte nivelul de asistenţă judiciară şi normele conform cărora cheltuielile aferente sunt suportate.
Art. 72: Termenul de prescripţie
Fără a aduce atingere articolului 24 alineatele (2) şi (3), acţiunile referitoare la toate formele de despăgubiri financiare pot fi intentate în termen de maximum cinci ani de la data la care reclamantul a luat cunoştinţă sau a avut motive întemeiate pentru a lua cunoştinţă de ultimul fapt care justifică acţiunea.
CAPITOLUL V:Căi de atac
Art. 73: Apelul
(1)Orice parte care nu a avut câştig de cauză, în întregime sau parţial, poate sesiza Curtea de Apel cu un apel formulat împotriva unei decizii a Tribunalului de Primă Instanţă în termen de două luni de la data notificării deciziei.
(2)Orice parte care nu a avut câştig de cauză, în întregime sau parţial, poate sesiza Curtea de Apel cu un apel formulat împotriva unei hotărâri a Tribunalului de Primă Instanţă:
a)pentru hotărârile menţionate la articolul 49 alineatul (5) şi la articolele 59-62 şi 67 în termen de 15 zile calendaristice de la notificarea hotărârii reclamantului;
b)pentru alte hotărâri decât cele menţionate la litera (a):
(i)împreună cu apelul împotriva deciziei; sau
(ii)în cazul în care Curtea admite apelul, în termen de 15 zile de la notificarea deciziei Curţii în acest sens.
(3)Apelul împotriva unei decizii sau hotărâri a Tribunalului de Primă Instanţă poate fi întemeiat pe elemente de drept şi pe chestiuni de fapt.
(4)Fapte sau probe noi pot fi introduse doar în conformitate cu Regulamentul de procedură şi în cazul în care nu ar fi fost de aşteptat în mod rezonabil ca partea în cauză să le depună în timpul procedurii în faţa Tribunalului de Primă Instanţă.
Art. 74: Efectele apelului
(1)Un apel nu are efect suspensiv, cu excepţia cazului în care Curtea de Apel dispune contrariul, la solicitarea motivată a uneia dintre părţi. Regulamentul de procedură garantează că o astfel de decizie este adoptată fără întârziere.
(2)În pofida alineatului (1), un apel împotriva unei decizii privind acţiuni sau cereri reconvenţionale de revocare şi privind acţiuni întemeiate pe articolul 32 alineatul (1) litera (i) au întotdeauna efect suspensiv.
(3)Un apel împotriva unei hotărâri menţionate la articolul 49 alineatul (5) şi la articolele 59-62 sau 67 nu împiedică continuarea procedurii principale. Cu toate acestea, Tribunalul de Primă Instanţă nu pronunţă o decizie în cadrul procedurii principale înainte de pronunţarea deciziei Curţii de Apel referitoare la o hotărâre atacată.
Art. 75: Decizia în apel şi trimiterea spre rejudecare
(1)În cazul în care un apel fondat pe articolul 73 este întemeiat, Curtea de Apel revocă decizia Tribunalului de Primă Instanţă şi pronunţă o decizie definitivă. În cazuri excepţionale şi în conformitate cu Regulamentul de procedură, Curtea de Apel poate trimite cauza spre rejudecare Tribunalului de Primă Instanţă în vederea pronunţării unei decizii.
(2)În cazul trimiterii unei cauze spre rejudecare către Tribunalul de Primă Instanţă în conformitate cu alineatul (1), Tribunalul de Primă Instanţă este obligat să respecte elementele de drept soluţionate prin decizia Curţii de Apel.
CAPITOLUL VI:Decizii
Art. 76: Temeiul deciziilor şi dreptul de a fi audiat
(1)Curtea hotărăşte în conformitate cu solicitările înaintate de către părţi şi nu acordă mai mult decât ceea ce este solicitat.
(2)Deciziile privind fondul cauzei pot fi întemeiate doar pe considerentele, faptele şi probele comunicate de părţi sau introduse în procedură printr-o hotărâre a Curţii şi cu privire la care părţile şi-au putut prezenta comentariile.
(3)Curtea evaluează probele în mod liber şi independent.
Art. 77: Condiţii de formă
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii se motivează şi se emit în scris, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(2)Deciziile şi hotărârile Curţii se eliberează în limba de procedură.
Art. 78: Deciziile Curţii şi opiniile divergente
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii se adoptă cu o majoritate a completului de judecată, în conformitate cu statutul. În cazul unui număr de voturi egale, votul judecătorului care prezidează prevalează.
(2)În circumstanţe excepţionale, orice judecător din completul de judecată poate exprima o opinie divergentă separat de decizia Curţii.
Art. 79: Tranzacţia
În orice moment pe durata procedurii, părţile pot încheia litigiul printr-o tranzacţie care este confirmată printr-o decizie a Curţii. Un brevet nu poate fi revocat sau limitat printr-o tranzacţie.
Art. 80: Publicarea deciziilor
Curtea poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care încalcă un drept conferit de brevet, măsuri adecvate pentru difuzarea informaţiilor privind decizia Curţii, incluzând afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a deciziei prin mijloacele de comunicare publice.
Art. 81: Reexaminarea
(1)În mod excepţional, Curtea de Apel poate da curs unei cereri de reexaminare după o decizie definitivă a Curţii în următoarele circumstanţe:
a)la descoperirea unui fapt de către partea care solicită reexaminarea, care este de aşa natură încât să reprezinte un factor decisiv şi care, în momentul pronunţării deciziei, nu era cunoscut părţii care solicită reexaminarea; o astfel de cerere poate fi întemeiată numai pe considerente care ţin de un act calificat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă naţională ca fiind o infracţiune; sau
b)în eventualitatea unui viciu fundamental de procedură, în special în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un document echivalent nu i-a fost notificat pârâtului care nu s-a înfăţişat în faţa Curţii în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea.
(2)O cerere de reexaminare se depune în termen de 10 ani de la data emiterii deciziei, dar fără a depăşi un termen de două luni de la data descoperirii faptului nou sau a viciului de procedură. Această cerere nu are efect suspensiv, cu excepţia cazurilor în care Curtea de Apel decide contrariul.
(3)În cazul în care cererea de reexaminare este întemeiată, Curtea de Apel anulează integral sau parţial decizia care face obiectul revizuirii şi redeschide procedura pentru un nou proces şi o nouă decizie, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(4)Persoanelor care utilizează brevete care fac obiectul unei decizii în curs de revizuire şi care acţionează cu bună-credinţă ar trebui să li se permită să continue să utilizeze brevetele în cauză.
Art. 82: Executarea deciziilor şi a hotărârilor
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii au forţă executorie în toate statele membre contractante. Deciziei Curţii i se anexează un titlu executoriu pentru decizia în cauză.
(2)Dacă este cazul, executarea unei decizii poate face obiectul constituirii unei garanţii sau al unei asigurări echivalente pentru a asigura despăgubirea pentru orice prejudicii suferite, în special în cazul unui ordin.
(3)Fără a aduce atingere prezentului acord şi statutului, procedurile de executare sunt reglementate de legea statului membru contractant unde are loc executarea. Orice decizie a Curţii se execută în aceleaşi condiţii ca o decizie emisă în statul membru contractant unde are loc executarea.
(4)În cazul în care o parte nu respectă termenii unei hotărâri a Curţii, partea în cauză poate fi sancţionată cu plata unor daune cominatorii, plătibile Curţii. Sancţiunea individuală este proporţională cu importanţa hotărârii care trebuie executată şi nu aduce atingere dreptului părţii de a solicita daune-interese sau garanţii.