Capitolul vi - Decizii - Acord din 2013 privind Curtea unică în materie de brevete (2013/C 175/01)
M.Of. 337
În vigoare Versiune de la: 14 Aprilie 2024
CAPITOLUL VI:Decizii
Art. 76: Temeiul deciziilor şi dreptul de a fi audiat
(1)Curtea hotărăşte în conformitate cu solicitările înaintate de către părţi şi nu acordă mai mult decât ceea ce este solicitat.
(2)Deciziile privind fondul cauzei pot fi întemeiate doar pe considerentele, faptele şi probele comunicate de părţi sau introduse în procedură printr-o hotărâre a Curţii şi cu privire la care părţile şi-au putut prezenta comentariile.
(3)Curtea evaluează probele în mod liber şi independent.
Art. 77: Condiţii de formă
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii se motivează şi se emit în scris, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(2)Deciziile şi hotărârile Curţii se eliberează în limba de procedură.
Art. 78: Deciziile Curţii şi opiniile divergente
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii se adoptă cu o majoritate a completului de judecată, în conformitate cu statutul. În cazul unui număr de voturi egale, votul judecătorului care prezidează prevalează.
(2)În circumstanţe excepţionale, orice judecător din completul de judecată poate exprima o opinie divergentă separat de decizia Curţii.
Art. 79: Tranzacţia
În orice moment pe durata procedurii, părţile pot încheia litigiul printr-o tranzacţie care este confirmată printr-o decizie a Curţii. Un brevet nu poate fi revocat sau limitat printr-o tranzacţie.
Art. 80: Publicarea deciziilor
Curtea poate dispune, la cererea reclamantului şi pe cheltuiala persoanei care încalcă un drept conferit de brevet, măsuri adecvate pentru difuzarea informaţiilor privind decizia Curţii, incluzând afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a deciziei prin mijloacele de comunicare publice.
Art. 81: Reexaminarea
(1)În mod excepţional, Curtea de Apel poate da curs unei cereri de reexaminare după o decizie definitivă a Curţii în următoarele circumstanţe:
a)la descoperirea unui fapt de către partea care solicită reexaminarea, care este de aşa natură încât să reprezinte un factor decisiv şi care, în momentul pronunţării deciziei, nu era cunoscut părţii care solicită reexaminarea; o astfel de cerere poate fi întemeiată numai pe considerente care ţin de un act calificat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată de o instanţă naţională ca fiind o infracţiune; sau
b)în eventualitatea unui viciu fundamental de procedură, în special în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un document echivalent nu i-a fost notificat pârâtului care nu s-a înfăţişat în faţa Curţii în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea.
(2)O cerere de reexaminare se depune în termen de 10 ani de la data emiterii deciziei, dar fără a depăşi un termen de două luni de la data descoperirii faptului nou sau a viciului de procedură. Această cerere nu are efect suspensiv, cu excepţia cazurilor în care Curtea de Apel decide contrariul.
(3)În cazul în care cererea de reexaminare este întemeiată, Curtea de Apel anulează integral sau parţial decizia care face obiectul revizuirii şi redeschide procedura pentru un nou proces şi o nouă decizie, în conformitate cu Regulamentul de procedură.
(4)Persoanelor care utilizează brevete care fac obiectul unei decizii în curs de revizuire şi care acţionează cu bună-credinţă ar trebui să li se permită să continue să utilizeze brevetele în cauză.
Art. 82: Executarea deciziilor şi a hotărârilor
(1)Deciziile şi hotărârile Curţii au forţă executorie în toate statele membre contractante. Deciziei Curţii i se anexează un titlu executoriu pentru decizia în cauză.
(2)Dacă este cazul, executarea unei decizii poate face obiectul constituirii unei garanţii sau al unei asigurări echivalente pentru a asigura despăgubirea pentru orice prejudicii suferite, în special în cazul unui ordin.
(3)Fără a aduce atingere prezentului acord şi statutului, procedurile de executare sunt reglementate de legea statului membru contractant unde are loc executarea. Orice decizie a Curţii se execută în aceleaşi condiţii ca o decizie emisă în statul membru contractant unde are loc executarea.
(4)În cazul în care o parte nu respectă termenii unei hotărâri a Curţii, partea în cauză poate fi sancţionată cu plata unor daune cominatorii, plătibile Curţii. Sancţiunea individuală este proporţională cu importanţa hotărârii care trebuie executată şi nu aduce atingere dreptului părţii de a solicita daune-interese sau garanţii.