Capitolul ii - Limba de procedură - Acord din 2013 privind Curtea unică în materie de brevete (2013/C 175/01)
M.Of. 337
În vigoare Versiune de la: 14 Aprilie 2024
CAPITOLUL II:Limba de procedură
Art. 49: Limba de procedură în cadrul Tribunalului de Primă Instanţă
(1)Limba de procedură în faţa oricărei divizii locale sau regionale este o limbă oficială a Uniunii Europene care este limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru contractant pe teritoriul căruia se află divizia în cauză sau limba/limbile oficială/oficiale desemnată/desemnate de statele membre contractante din cadrul aceleiaşi divizii regionale.
(2)În pofida alineatului (1), statele membre contractante pot desemna una dintre limbile oficiale ale Oficiului European de Brevete ca limbă de procedură a diviziei locale sau regionale proprii.
(3)Părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură, sub rezerva aprobării de către completul competent. În cazul în care completul în cauză nu aprobă alegerea acestora, părţile pot solicita trimiterea cauzei către divizia centrală.
(4)Cu acordul părţilor, completul competent poate, din considerente practice şi care ţin de echitate, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură.
(5)La solicitarea uneia dintre părţi şi după audierea celorlalte părţi şi a completului competent, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă poate, din considerente care ţin de echitate şi ţinând seama de toate circumstanţele relevante, inclusiv poziţia părţilor, în special cea a pârâtului, să decidă utilizarea limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură. În acest caz, preşedintele Tribunalului de Primă Instanţă evaluează necesitatea unor modalităţi specifice de traducere şi interpretare.
(6)Limba de procedură la divizia centrală este limba în care a fost acordat brevetul respectiv.
Art. 50: Limba de procedură în cadrul Curţii de Apel
(1)Limba de procedură în faţa Curţii de Apel este limba de procedură în faţa Tribunalului de Primă Instanţă.
(2)În pofida alineatului (1), părţile pot conveni asupra utilizării limbii în care a fost acordat brevetul ca limbă de procedură.
(3)În cazuri excepţionale şi în măsura oportunităţii, Curtea de Apel poate decide ca o altă limbă oficială a unui stat membru contractant să fie limba de procedură pentru întreaga procedură sau pentru o parte din aceasta, sub rezerva acordului părţilor.
Art. 51: Alte dispoziţii lingvistice
(1)Orice complet al Tribunalului de Primă Instanţă sau al Curţii de Apel poate, în măsura oportunităţii, să renunţe la cerinţele referitoare la traducere.
(2)La solicitarea uneia dintre părţi şi în măsura oportunităţii, orice divizie a Tribunalului de Primă Instanţă şi a Curţii de Apel furnizează servicii de interpretare pentru a asista părţile vizate în cadrul procedurii orale.
(3)În pofida articolului 49 alineatul (6), în cazurile în care o acţiune în constatarea încălcării dreptului conferit de brevet este intentată în faţa diviziei centrale, un pârât care îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau locul de desfăşurare a activităţii pe teritoriul unui stat membru are dreptul de a obţine, la cerere, traduceri ale documentelor relevante în limba statului membru unde îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii, în următoarele circumstanţe:
a)competenţa este acordată diviziei centrale în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) paragraful al treilea sau al patrulea; şi
b)limba de procedură în faţa diviziei centrale nu este o limbă oficială a statului membru pe teritoriul căruia reclamantul îşi are reşedinţa, locul principal de desfăşurare a activităţii sau, în lipsa reşedinţei sau a locului principal de desfăşurare a activităţii, locul de desfăşurare a activităţii; şi
c)pârâtul nu cunoaşte în mod adecvat limba de procedură.