Regulamentul 941/05-iun-2019 privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2005/89/CE

Acte UE

Jurnalul Oficial 158L

În vigoare

Versiune de la: 14 Iunie 2019

Dată act: 5-iun-2019

Emitent: Parlamentul European;Consiliul Uniunii Europene

(1)Sectorul energiei electrice din Uniune este supus unei transformări profunde, caracterizate prin mai multe pieţe decentralizate, cu mai mulţi actori, o proporţie mai mare de energie din surse regenerabile şi sisteme mai bine interconectate. Pentru a răspunde acestei situaţii, Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European şi al Consiliului (⁴) şi Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European şi a Consiliului (⁵) urmăresc modernizarea cadrului juridic care reglementează piaţa internă a energiei electrice a Uniunii, pentru a asigura funcţionarea în mod optim a pieţelor şi a reţelelor, în beneficiul întreprinderilor şi al cetăţenilor Uniunii. Prezentul regulament urmăreşte să contribuie la punerea în aplicare a obiectivelor uniunii energetice, din care securitatea energetică, solidaritatea, încrederea şi o politică climatică ambiţioasă fac parte integrantă.

(2)Pieţele şi sistemele care au o funcţionare corespunzătoare şi dispun de interconexiuni adecvate sunt cea mai bună garanţie a siguranţa alimentării cu energie electrică. Cu toate acestea, chiar şi atunci când pieţele şi sistemele funcţionează bine şi sunt interconectate, riscul unei crize de energie electrică, ca rezultat al unor dezastre naturale, cum ar fi condiţiile meteorologice extreme, al unor atacuri rău-intenţionate sau al unui deficit de combustibil, nu poate fi exclus niciodată. Consecinţele unor crize de energie electrică se fac resimţite de multe ori dincolo de frontierelor naţionale. Chiar şi în cazurile în care astfel de crize survin la nivel local, efectele lor se pot propaga rapid dincolo de graniţe. Unele condiţii extreme, cum ar fi valurile de frig, valurile de căldură sau atacurile cibernetice, pot afecta regiuni întregi în acelaşi timp.

(3)În contextul unor pieţe şi sisteme de energie electrică interconectate, prevenirea şi gestionarea crizelor de energie electrică nu pot fi considerate o sarcină pur naţională. Ar trebui exploatat mai bine potenţialul unor măsuri mai eficiente şi mai puţin costisitoare, prin intermediul cooperării regionale. Este nevoie de un cadru comun de norme şi de proceduri mai bine coordonate pentru ca statele membre şi alţi actori să poată coopera eficace la nivel transfrontalier, în spiritul unei mai mari transparenţe, încrederi şi solidarităţi între statele membre.

(4)Directiva 2005/89/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (⁶) a stabilit măsurile necesare pe care statele membre trebuie să le adopte pentru a asigura siguranţa alimentării cu energie electrică, în general. Dispoziţiile directivei respective au fost înlocuite în mare măsură de acte legislative ulterioare, în special în ceea ce priveşte modul în care trebuie organizate pieţele de energie electrică pentru a asigura disponibilitatea unei capacităţi suficiente, modul în care trebuie să coopereze operatorii de transport şi de sistem pentru a garanta stabilitatea sistemului şi în ceea ce priveşte asigurarea unei infrastructuri corespunzătoare. Prezentul regulament abordează problema specifică a prevenirii şi gestionării crizelor de energie electrică.

(5)Regulamentele (UE) 2017/1485 (⁷) şi (UE) 2017/2196 (⁸) ale Comisiei constituie un cadru detaliat de reglementare a modului în care operatorii de transport şi de sistem şi alte părţi interesate relevante ar trebui să acţioneze şi să coopereze pentru a asigura securitatea sistemului. Aceste norme tehnice ar trebui să garanteze faptul că cea mai mare parte a incidentelor legate de energia electrică sunt tratate în mod eficace la nivel operaţional. Prezentul regulament se axează pe crizele de energie electrică care au o amploare şi un impact mai mari. Regulamentul prevede ce anume ar trebui să facă statele membre pentru a preveni astfel de crize şi ce măsuri pot lua în cazul în care normele de operare a sistemului se dovedesc insuficiente. Chiar şi în cazul unor crize de energie electrică, normele de funcţionare a sistemului ar trebui să fie în continuare pe deplin respectate, iar prezentul regulament ar trebui să fie coerent cu Regulamentul (UE) 2017/2196.

(6)Prezentul regulament stabileşte un cadru comun de norme cu privire la modul de prevenire a crizelor de energie electrică, de pregătire pentru astfel de crize şi de gestionare a acestora, aducând o mai mare transparenţă în faza de pregătire şi în timpul unei crize de energie electrică şi garantând că măsurile sunt luate într-un mod coordonat şi eficace. Regulamentul impune statelor membre să coopereze la nivel regional şi, dacă este cazul, la nivel bilateral, într-un spirit de solidaritate. De asemenea, el prevede un cadru pentru monitorizarea eficace a siguranţei alimentării cu energie electrică în Uniune, prin intermediul Grupului de coordonare în domeniul energiei electrice (denumit în continuare "GCEE"), care a fost instituit printr-o decizie a Comisiei din 15 noiembrie 2012 (⁹) ca forum în care să se facă schimb de informaţii şi să se promoveze cooperarea între statele membre, în special în domeniul siguranţei alimentării cu energie electrică. Cooperarea dintre statele membre şi cadrul de monitorizare urmăresc să permită asigurarea unei mai bune pregătiri pentru riscuri cu costuri mai reduse. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să consolideze piaţa internă de energie electrică prin sporirea încrederii între statele membre şi excluderea intervenţiilor necorespunzătoare ale statelor în crizele de energie electrică, evitând în special reducerea nejustificată a fluxurilor transfrontaliere şi a capacităţilor de transport interzonale, reducând astfel riscul unor efecte de propagare negative asupra statelor membre învecinate.

(7)Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European şi a Consiliului (¹⁰) stabileşte normele generale privind securitatea reţelelor şi a sistemelor informatice, în timp ce normele specifice privind securitatea cibernetică vor fi elaborate prin intermediul unui cod de reţea, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2019/943. Prezentul regulament completează Directiva (UE) 2016/1148 asigurându-se că incidentele cibernetice sunt identificate în mod corespunzător ca un risc şi că măsurile luate pentru a le face faţă sunt reflectate în mod corespunzător în planurile de pregătire pentru riscuri.

(8)Directiva 2008/114/CE a Consiliului (¹¹) stabileşte un proces conceput să consolideze securitatea infrastructurilor critice europene desemnate, inclusiv a anumitor infrastructuri de energie electrică. Directiva 2008/114/CE contribuie, împreună cu prezentul regulament, la elaborarea unei abordări globale a securităţii energetice a Uniunii.

(9)Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (¹²) conţine dispoziţii prin care li se cere statelor membre să elaboreze evaluări ale riscurilor la nivel naţional sau la nivelul subnaţional corespunzător, din trei în trei ani, precum şi să dezvolte şi să îmbunătăţească planificarea managementului riscurilor de dezastru la nivel naţional sau la nivelul subnaţional corespunzător. Acţiunile specifice de prevenire a riscurilor, de pregătire şi de planificare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie coerente cu evaluările mai ample ale riscurilor, bazate pe o abordare multirisc, la nivel naţional, cerute de Decizia nr. 1313/2013/UE.

(10)Statele membre sunt responsabile de garantarea siguranţei alimentării cu energie electrică pe teritoriul lor, care este, de asemenea, o responsabilitate partajată între Comisie şi alţi actori ai Uniunii, în domeniile lor de activitate şi de competenţă respective. Siguranţa alimentării cu energie electrică implică o cooperare eficace între statele membre, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi părţile interesate relevante. Operatorii de distribuţie şi operatorii de transport şi de sistem joacă un rol esenţial în asigurarea unui sistem de energie electrică sigur, fiabil şi eficient, în conformitate cu articolele 31 şi 40 din Directiva (UE) 2019/944. Autorităţile de reglementare şi alte autorităţi naţionale relevante joacă, de asemenea, un rol important în garantarea şi monitorizarea siguranţei alimentării cu energie, ca parte din sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul articolului 59 din Directiva (UE) 2019/944. Statele membre ar trebui să desemneze o entitate existentă sau nouă în calitate de unică autoritate guvernamentală sau de reglementare naţională competentă, pentru a asigura participarea transparentă şi incluzivă a tuturor actorilor implicaţi, pregătirea eficientă şi punerea în aplicare corespunzătoare a planurilor de pregătire pentru riscuri, precum şi pentru a facilita prevenirea şi evaluarea ex post a crizelor de energie electrică şi a schimburilor de informaţii cu privire la acestea.

(11)Pentru a putea avea o abordare comună în materie de prevenire şi gestionare a crizelor de energie electrică este necesar ca statele membre să definească în acelaşi fel criza de energie electrică. Prezentul regulament ar trebui, îndeosebi, să faciliteze coordonarea între statele membre pentru a identifica situaţiile în care riscul potenţial al unui deficit semnificativ de energie electrică sau al imposibilităţii de a o furniza energie electrică clienţilor este prezent sau iminent. Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO pentru energie electrică) şi statele membre ar trebui să stabilească scenarii regionale şi, respectiv, naţionale concrete de criză de energie electrică. Această abordare ar trebui să garanteze că toate crizele de energie electrică relevante sunt avute în vedere, ţinând seama de particularităţile regionale şi naţionale, cum ar fi topologia reţelei, mixul energetic, volumul producţiei şi al consumului şi densitatea populaţiei.

(12)O abordare comună în materie de prevenire şi gestionare a crizelor de energie electrică impune, de asemenea, ca statele membre să utilizeze aceleaşi metode şi definiţii pentru identificarea riscurilor legate de siguranţa alimentării cu energie electrică, precum şi să fie în măsură să compare în mod eficace nivelul de performanţă propriu în acest domeniu cu cel al statelor învecinate. Prezentul regulament identifică doi indicatori pentru monitorizarea siguranţei alimentării cu energie electrică în Uniune: "previziunea de energie nefurnizată", exprimată în GWh/an şi "previziunea de neasigurare a sarcinii", exprimată în ore pe an. Aceşti indicatori fac parte din evaluarea adecvării resurselor la nivel european efectuată de ENTSO pentru energie electrică, în temeiul articolului 23 din Regulamentul (UE) 2019/943. GCEE ar trebui să efectueze monitorizarea regulată a siguranţei alimentării cu energie electrică pe baza rezultatelor acestor indicatori. Agenţia pentru Cooperarea Autorităţilor de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) ar trebui, de asemenea, să utilizeze aceşti indicatori atunci când raportează cu privire la performanţa statelor membre în domeniul siguranţei alimentării cu energie electrică în cadrul rapoartelor anuale de monitorizare a pieţei de energie electrică, în temeiul articolului 15 din Regulamentul (UE) 2019/942 (¹³).

(13)Pentru a asigura coerenţa evaluărilor riscurilor cu scopul de a contribui la instaurarea unui climat de încredere între statele membre într-o criză de energie electrică, este necesară o abordare comună a identificării scenariilor de risc. Prin urmare, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să elaboreze şi să actualizeze, după consultarea părţilor interesate relevante, o metodologie comună pentru identificarea riscurilor în cooperare cu ACER şi GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să propună metodologia, iar ACER să o aprobe. Atunci când se consultă cu GCEE, ACER trebuie să ţină seama în cea mai mare măsură posibilă de punctul de vedere al acestuia. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să actualizeze metodologia comună pentru identificarea riscurilor în cazul în care devin disponibile noi informaţii semnificative.

(14)Pe baza metodologiei comune pentru identificarea riscurilor, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să elaboreze şi să actualizeze în mod regulat scenarii de criză de energie electrică regionale şi să identifice cele mai relevante riscuri pentru fiecare regiune, cum ar fi condiţii meteorologice extreme, dezastre naturale, deficite de combustibil sau atacuri rău-intenţionate. Atunci când se ia în considerare scenariul de criză al unui deficit de combustibil gazos, riscul perturbării furnizării de gaze ar trebui să fie evaluat pe baza scenariilor de perturbare a furnizării şi a infrastructurilor de gaze elaborate de către Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaze naturale (ENTSOG) în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2017/1938 al Parlamentului European şi al Consiliului (¹⁴). ENTSO pentru energie electrică ar trebui să poată delega sarcini legate de stabilirea scenariilor regionale de criză de energie electrică centrelor de coordonare regionale înfiinţate în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2019/943. Aceste sarcini delegate ar trebui îndeplinite sub supravegherea ENTSO pentru energie electrică. Statele membre ar trebui să stabilească şi să actualizeze scenariile lor naţionale de criză de energie electrică pe baza scenariilor regionale de criză de energie electrică, în principiu, la fiecare patru ani. Aceste scenarii ar trebui să ofere baza pentru planurile de pregătire pentru riscuri. Atunci când identifică riscurile la nivel naţional, statele membre ar trebui să descrie toate riscurile pe care le identifică în ceea ce priveşte dreptul de proprietate asupra infrastructurii relevante pentru siguranţa alimentării cu energie electrică şi toate măsurile luate pentru a face faţă acestor riscuri, cum ar fi legi generale sau specifice sectorului referitoare la verificarea prealabilă a investiţiilor, drepturi speciale pentru anumiţi acţionari, indicând motivele pentru care consideră că aceste măsuri sunt necesare şi proporţionale.

(15)O abordare regională a identificării scenariilor de risc şi a elaborării măsurilor de prevenire, de pregătire şi de atenuare ar trebui să aducă beneficii semnificative din punctul de vedere al eficacităţii acestor măsuri şi al utilizării optime a resurselor. În plus, în cazul unei crize simultane de energie electrică, o abordare coordonată şi convenită în prealabil ar asigura un răspuns coerent şi ar reduce riscul efectelor de propagare negative în statele membre învecinate pe care l-ar putea prezenta măsurile pur naţionale. Prin urmare, prezentul regulament impune statelor membre să coopereze într-un context regional.

(16)Centrele regionale de coordonare ar trebui să îndeplinească sarcinile de interes regional care le sunt atribuite în conformitate cu Regulamentului (UE) 2019/943. Pentru ca acestea să îşi poată îndeplini sarcinile în mod eficace şi să acţioneze în strânsă cooperare cu autorităţile naţionale relevante în vederea prevenirii şi a atenuării incidentelor la scară mai mare legate de energia electrică, cooperarea regională impusă prin prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe structurile de cooperare regională utilizate la nivel tehnic, şi anume grupurile statelor membre care împart acelaşi centru de coordonare regional. Regiunile geografice ale centrelor de coordonare regionale sunt, prin urmare, relevante pentru stabilirea scenariilor regionale de criză de energie electrică şi evaluările riscurilor. Totuşi, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a constitui subgrupuri în cadrul regiunilor pentru a coopera cu privire la adoptarea unor măsuri regionale concrete sau pentru a coopera în cadrul forumurilor de cooperare regională existente în acest scop, deoarece este esenţial să se dispună de capacitatea tehnică necesară pentru a-şi oferi asistenţă reciprocă în caz de criză de energie electrică. Acest lucru se datorează faptului că nu toate statele membre dintr-o regiune mai mare vor fi în mod necesar în măsură să furnizeze energie electrică unui alt stat membru într-o criză de energie electrică. Prin urmare, nu este necesar ca toate statele membre dintr-o regiune să încheie acorduri regionale privind măsuri regionale concrete. În schimb, statele membre care au capacitatea tehnică de a-şi oferi asistenţă reciprocă ar trebui să încheie astfel de acorduri.

(17)Regulamentul (UE) 2019/943 prevede utilizarea unei metodologii comune pentru evaluarea adecvării resurselor la nivel european pe termen mediu şi lung (de la un an la 10 ani), în vederea asigurării faptului că deciziile statelor membre cu privire la eventualele necesităţi în materie de investiţii sunt luate în mod transparent şi de comun acord. Evaluarea adecvării resurselor la nivel european are un obiectiv diferit faţă de evaluările adecvării pe termen scurt, care sunt utilizate pentru a detecta posibile probleme de adecvare în intervale scurte de timp, şi anume evaluări ale adecvării sezoniere (pentru următoarele şase luni) şi evaluări ale adecvării pentru săptămâna următoare şi cel puţin ziua următoare. În ceea ce priveşte evaluările pe termen scurt, este necesară o abordare comună a modului în care sunt detectate posibilele probleme de adecvare. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să realizeze evaluări ale adecvării pentru perioada de iarnă şi de vară pentru a alerta statele membre şi operatorii de transport şi de sistem cu privire la riscurile legate de siguranţa alimentării cu energie electrică care ar putea apărea în următoarele şase luni. Pentru a îmbunătăţi respectivele evaluări ale adecvării, ENTSO pentru energie electrică ar trebui să dezvolte o metodologie probabilistică comună pentru aceste evaluări, după consultarea părţilor interesate relevante şi în cooperare cu ACER şi cu GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să propună metodologia şi actualizările sale ACER, iar ACER ar trebui să aprobe propunerea şi actualizările. Atunci când consultă GCEE, ACER ar trebui să ţină seama în cea mai mare măsură posibilă de punctul de vedere exprimat de acesta. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să actualizeze metodologia în cazul în care devin disponibile noi informaţii semnificative. ENTSO pentru energie electrică ar trebui să poată delega sarcini referitoare la evaluările sezoniere ale adecvării către centrele de coordonare regionale, în timp ce sarcinile delegate ar trebui să fie executate sub supravegherea ENTSO pentru energie electrică.

(19)Pentru a asigura o abordare comună a prevenirii şi gestionării crizelor de energie electrică, autoritatea competentă a fiecărui stat membru ar trebui să elaboreze un plan de pregătire pentru riscuri, pe baza scenariilor regionale şi naţionale de criză de energie electrică. Autorităţile competente ar trebui să consulte părţile interesate sau reprezentanţii grupurilor de părţi interesate, cum ar fi reprezentanţii producătorilor sau ai organizaţiile lor profesionale sau ai operatorilor de distribuţie a energiei electrice, dacă sunt relevante pentru prevenirea şi gestionarea unei crize de energie electrică. În acest scop, autorităţile competente ar trebui să decidă cu privire la modalităţile adecvate pentru desfăşurarea acestei consultări. Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să descrie măsuri eficace, proporţionale şi nediscriminatorii care abordează toate scenariile de crize de electricitate identificate. Ar trebui luat în considerare impactul de mediu al măsurilor propuse bazate pe cerere şi pe ofertă. Planurile ar trebui să asigure transparenţă, în special în ceea ce priveşte condiţiile în care pot fi luate măsuri care nu se bazează pe piaţă pentru atenuarea crizelor de energie electrică. Toate măsurile luate în considerare care nu se bazează pe piaţă ar trebui să fie conforme cu normele stabilite în prezentul regulament. Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să fie făcute publice, asigurând totodată confidenţialitatea informaţiilor sensibile.

(20)Planurile de pregătire pentru riscuri ar trebui să prevadă măsuri naţionale, regionale şi, dacă este cazul, bilaterale. Măsurile regionale şi, dacă este cazul, măsurile bilaterale sunt necesare, în special în cazul unei crize simultane de energie electrică, când o abordare coordonată şi convenită în prealabil trebuie să asigure un răspuns coerent şi să reducă riscul efectelor de propagare negative. În acest scop, înainte de adoptarea planurilor de pregătire pentru riscuri, autorităţile competente ar trebui să consulte autorităţile competente din statele membre relevante. Statele membre relevante sunt cele în care ar putea exista efecte de propagare negative sau alte impacturi asupra sistemelor lor de energie electrică, indiferent dacă aceste state membre se află în aceeaşi regiune sau sunt conectate în mod direct. Planurile ar trebui să ia în considerare circumstanţele naţionale relevante, inclusiv situaţia regiunilor ultraperiferice, în sensul articolului 349 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, şi cea a unor microsisteme izolate care nu sunt conectate la sistemele naţionale de transport. În acest sens, statele membre ar trebui să tragă concluziile care se impun în ceea ce priveşte, printre altele, dispoziţiile prezentului regulament privind identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică şi măsurile regionale şi bilaterale prevăzute în cadrul planurilor de pregătire pentru riscuri, precum şi dispoziţiile privind acordarea de asistenţă. Planurile ar trebui să stabilească în mod clar rolurile şi responsabilităţile care le revin autorităţilor competente. Măsurile naţionale ar trebui să ia în considerare pe deplin măsurile regionale şi bilaterale convenite şi ar trebui să valorifice la maximum oportunităţile oferite de cooperarea regională. Planurile ar trebui să aibă un caracter tehnic şi operaţional, rolul acestora fiind de a contribui la prevenirea apariţiei sau a agravării unei crize de energie electrică şi de a atenua efectele acesteia.

(22)Modelul prevăzut în prezentul regulament are scopul de a facilita elaborarea planurilor, permiţând includerea de informaţii suplimentare şi specifice statelor membre. Modelul este destinat, de asemenea, să faciliteze consultarea altor state membre din regiunea în cauză şi a GCEE. Consultarea în cadrul regiunii şi a GCEE ar trebui să garanteze că măsurile luate într-un stat membru sau într-o regiune nu pun în pericol siguranţa alimentării cu energie electrică din celelalte state membre sau regiuni.

(23)Este importantă facilitarea comunicării şi a transparenţei între statele membre ori de câte ori acestea dispun de informaţii concrete, importante şi credibile conform cărora s-ar putea produce o criză de energie electrică. În astfel de împrejurări, statele membre în cauză ar trebui să informeze fără întârziere nejustificată Comisia, statele membre învecinate şi GCEE, furnizând, în special, informaţii cu privire la cauzele deteriorării semnificative a situaţiei alimentării cu energie electrică, măsurile planificate pentru a preveni criza de energie electrică şi posibila nevoie de asistenţă din partea altor state membre.

(24)Schimbul de informaţii în cazul unei crize de energie electrică este esenţial pentru a asigura acţiuni coordonate şi asistenţă specifică. Prin urmare, prezentul regulament impune autorităţii competente să informeze fără întârziere nejustificată statele membre din regiune, statele membre învecinate şi Comisia atunci când se confruntă cu o criză de energie electrică. Autoritatea competentă ar trebui, de asemenea, să furnizeze informaţii cu privire la cauzele crizei, măsurile planificate sau întreprinse pentru atenuarea crizei şi posibila nevoie de asistenţă din partea altor state membre. În cazul în care această asistenţă se extinde dincolo de siguranţa alimentării cu energie electrică, mecanismul de protecţie civilă al Uniunii ar trebui să rămână cadrul normativ aplicabil.

(25)În cazul unei crize de energie electrică, statele membre ar trebui să coopereze în spiritul solidarităţii. În plus faţă de această regulă generală, ar trebui prevăzute dispoziţii corespunzătoare pentru ca statele membre să îşi ofere reciproc asistenţă în cazul unei crize de energie electrică. Această asistenţă ar trebui să se bazeze pe măsuri convenite şi coordonate, prevăzute în planurile de pregătire pentru riscuri. Prezentul regulament acordă statelor membre o marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte conţinutul acestor măsuri coordonate şi, prin urmare, conţinutul asistenţei pe care o oferă. Statelor membre le revine competenţa de a decide şi conveni cu privire la aceste măsuri coordonate, ţinând seama de cerere şi de ofertă. În acelaşi timp, prezentul regulament garantează că, în scopul acordării asistenţei convenite, energia electrică este livrată în mod coordonat. Statele membre ar trebui să se pună de acord cu privire la dispoziţiile tehnice, juridice şi financiare necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor regionale şi bilaterale convenite. În cadrul acestor acorduri tehnice, statele membre ar trebui să indice cantităţile maxime de energie electrică care trebuie livrate, care ar trebui să fie reevaluate pe baza fezabilităţii tehnice a livrării de energie electrică atunci când asistenţa este necesară în timpul unei crize de energie electrică. Ulterior, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor regionale şi bilaterale convenite şi a acordurilor tehnice, juridice şi financiare.

(26)Atunci când convin asupra măsurilor coordonate şi a dispoziţiilor tehnice, juridice şi financiare, precum şi atunci când pun în aplicare dispoziţiile privind asistenţa, statele membre ar trebui să ia în considerare factori sociali şi economici, inclusiv securitatea cetăţenilor, şi proporţionalitatea. Ele sunt încurajate să facă schimb de bune practici şi să utilizeze GCEE ca pe o platformă de discuţii prin care să identifice opţiunile disponibile pentru acordarea asistenţei, în special în ceea ce priveşte măsurile coordonate şi dispoziţiile tehnice, juridice şi financiare necesare, inclusiv compensarea echitabilă. Comisia poate facilita pregătirea măsurile regionale şi bilaterale.

(27)Asistenţa acordată între statele membre în temeiul prezentului regulament ar trebui să facă obiectul unei compensaţii echitabile, convenite între statele membre. Prezentul regulament nu armonizează toate aspectele legate de o astfel de compensaţie echitabilă între statele membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să convină asupra unor dispoziţii referitoare la compensaţia echitabilă înainte ca asistenţa să fie acordată. Statul membru care solicită asistenţă ar trebui să plătească prompt o compensaţie statului membru care acordă asistenţă sau să asigure plata cu promptitudine a acestei compensaţii. Comisia ar trebui să ofere orientări fără caracter obligatoriu privind elementele-cheie ale unei compensaţii echitabile şi alte elemente ale acordurilor tehnice, juridice şi financiare.

(28)Atunci când acordă asistenţă în temeiul prezentului regulament, statele membre pun în aplicare dreptul Uniunii şi sunt, prin urmare, obligate să respecte drepturile fundamentale garantate de acesta. Această asistenţă poate da naştere, aşadar, obligaţiei ca un stat membru să plătească o compensaţie celor afectaţi de măsurile sale, în funcţie de măsurile convenite între statele membre. În consecinţă, statele membre ar trebui să se asigure, atunci când este necesar, că sunt în vigoare norme naţionale privind compensarea care respectă dreptul Uniunii şi, mai ales, drepturile fundamentale. În plus, statul membru care primeşte asistenţă ar trebui, în cele din urmă, să suporte toate costurile rezonabile suportate de un alt stat membru ca urmare a acordării de asistenţă, în temeiul acestor norme naţionale privind compensarea.

(29)În cazul unei crize de energie electrică, asistenţa ar trebui să fie furnizată chiar şi în cazul în care statele membre nu au convenit încă asupra unor măsuri coordonate şi asupra unor dispoziţii tehnice, juridice şi financiare, conform cerinţelor prezentului regulament privind asistenţa. Pentru a fi în măsură să acorde asistenţă într-o astfel de situaţie, în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament, statele membre ar trebui să convină asupra unor măsuri şi dispoziţii ad hoc în locul măsurilor coordonate şi al dispoziţiilor tehnice, juridice şi financiare care lipsesc.

(31)Prezentul regulament ar trebui să permită întreprinderilor din domeniul energiei electrice şi consumatorilor să se bazeze pe mecanismele de piaţă stabilite prin Regulamentul (UE) 2019/943 şi Directiva (UE) 2019/944 pentru cât mai mult timp posibil, atunci când se confruntă cu crize de energie electrică. Normele care reglementează piaţa internă şi normele de operare a sistemului ar trebui să fie respectate inclusiv în crizele de energie electrică. Aceste norme includ articolul 22 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) 2017/1485 şi articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2196, care reglementează restricţionarea tranzacţiilor, limitarea furnizării de capacitate interzonală pentru alocarea capacităţii sau limitarea furnizării de programe. Acest lucru înseamnă că măsurile care nu se bazează pe piaţă, cum ar fi deconectarea forţată a consumatorilor sau aprovizionările suplimentare în afara funcţionării normale a pieţei, ar trebui să fie întreprinse numai în ultimă instanţă, atunci când toate posibilităţile furnizate de piaţă au fost epuizate. Prin urmare, deconectarea forţată a consumatorilor ar trebui să fie introdusă numai după epuizarea tuturor posibilităţilor de deconectare voluntară. În plus, orice măsură care nu se bazează pe piaţă ar trebui să fie necesară, proporţională, nediscriminatorie şi temporară.

(32)Pentru a asigura transparenţa în urma unei crize de energie electrică, autoritatea competentă care a declarat criza de energie electrică ar trebui să efectueze o evaluare ex post a crizei şi a impactului acesteia. Evaluarea respectivă ar trebui să ia în considerare, printre altele, eficacitatea şi proporţionalitatea măsurilor întreprinse, precum şi costurile economice ale acestora. De asemenea, evaluarea respectivă ar trebui să cuprindă consideraţii transfrontaliere, cum ar fi impactul măsurilor asupra altor state membre şi nivelul de asistenţă pe care statul membru care a declarat criza de energie electrică l-a primit din partea acestora.

(34)Prezentul regulament consolidează rolul GCEE. Grupul ar trebui să îndeplinească sarcini specifice, în special în legătură cu elaborarea unei metodologii de identificare a scenariilor regionale de criză de energie electrică şi a unei metodologii pentru evaluările adecvării pe termen scurt şi sezoniere, precum şi în legătură cu planurile de pregătire pentru riscuri şi ar trebui să aibă un rol important în monitorizarea performanţei statelor membre în domeniul siguranţa alimentării cu energie electrică, dezvoltând cele mai bune practici pe această bază.

(35)O criză de energie electrică s-ar putea extinde dincolo de frontierele Uniunii, până la teritoriile părţilor contractante ale Comunităţii Energiei În calitatea sa de parte la Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei, Uniunea ar trebui să promoveze modificarea tratatului respectiv, cu scopul de a crea o piaţă integrată şi un spaţiu unic de reglementare, prin asigurarea unui cadru de reglementare corespunzător şi stabil. Pentru a asigura o gestionare eficientă a crizelor, Uniunea ar trebui să coopereze îndeaproape cu părţile contractante din cadrul Comunităţii Energiei pentru prevenirea crizelor de energie electrică, pregătirea pentru astfel de crize şi gestionarea acestora.

(36)În cazul în care Comisia, ACER, GCEE, ENTSO pentru energie electrică, statele membre şi autorităţile lor competente şi de reglementare naţionale sau orice alte organisme, entităţi sau persoane primesc informaţii confidenţiale în temeiul prezentului regulament, acestea ar trebui să asigure confidenţialitatea informaţiilor primite. În acest scop, informaţiile confidenţiale ar trebui să respecte normele Uniunii şi cele naţionale în vigoare privind tratarea informaţiilor şi a proceselor confidenţiale.

(37)Întrucât obiectivul prezentului regulament, şi anume asigurarea celei mai eficiente şi eficace pregătiri împotriva riscurilor în Uniune, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea şi efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(38)Ciprul este în prezent singurul stat membru care nu este direct conectat cu un alt stat membru. În ceea ce priveşte anumite dispoziţii din prezentul regulament, ar trebui să se clarifice că, atât timp cât această situaţie persistă, dispoziţiile respective, şi anume cele privind identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică, privind includerea măsurilor regionale şi bilaterale prevăzute în planurile de pregătire pentru riscuri şi cele privind asistenţa, nu se aplică în cazul Ciprului. Ciprul şi alte state membre relevante sunt încurajate să elaboreze, cu sprijinul Comisiei, măsuri şi proceduri alternative în domeniile vizate de dispoziţiile respective, cu condiţia ca astfel de măsuri şi proceduri alternative să nu afecteze aplicarea efectivă a prezentului regulament între celelalte state membre.

CAPITOLUL I:Dispoziţii generale

Art. 2: Definiţii

Art. 3: Autoritatea competentă

(1)Cât mai curând posibil şi în orice caz până la 5 ianuarie 2020, fiecare stat membru desemnează o autoritate naţională guvernamentală sau de reglementare în calitate de autoritate competentă. Autorităţile competente sunt responsabile de îndeplinirea sarcinilor prevăzute de prezentul regulament şi cooperează între ele în vederea îndeplinirii acestor sarcini. După caz, până la desemnarea autorităţii competente, entităţile naţionale responsabile de siguranţa alimentării cu energie electrică îndeplinesc sarcinile care îi revin acesteia în conformitate cu prezentul regulament.

CAPITOLUL II:Evaluarea riscurilor

Art. 4: Evaluarea riscurilor la adresa siguranţa alimentării cu energie electrică

Fiecare autoritate competentă se asigură că toate riscurile relevante referitoare la siguranţa alimentării cu energie electrică sunt evaluate în conformitate cu normele stabilite în prezentul regulament şi în capitolul IV din Regulamentul (UE) 2019/943. În acest scop, autoritatea cooperează cu operatorii de transport şi de sistem, cu operatorii de distribuţie, cu autorităţile de reglementare, cu ENTSO pentru energie electrică, cu centrele de coordonare regionale şi cu alte părţi interesate relevante, în funcţie de necesităţi.

Art. 5: Metodologia de identificare a scenariilor regionale de criză de energie electrică

(3)Metodologia propusă include cel puţin următoarele elemente:

(5)Înainte de prezentarea către ACER a metodologiei propuse, ENTSO pentru energie electrică efectuează o consultare implicând cel puţin centrele de coordonare regionale, organizaţiile sectoriale şi organizaţiile de consumatori, producătorii sau organizaţiile lor profesionale, operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie relevanţi, autorităţile competente, autorităţile de reglementare şi alte autorităţi naţionale relevante. ENTSO pentru energie electrică ia în considerare în mod corespunzător rezultatele consultării şi le prezintă, împreună cu metodologia propusă, cu ocazia unei reuniuni a GCEE.

(7)ENTSO pentru energie electrică actualizează şi îmbunătăţeşte metodologia în conformitate cu alineatele (1)-(6) în cazul în care devin disponibile noi informaţii semnificative. GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre, poate recomanda, iar ACER sau Comisia poate solicita astfel de actualizări sau îmbunătăţiri, cu indicarea motivelor. În termen de şase luni de la primirea solicitării, ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER un proiect al modificărilor propuse. În termen de două luni de la primirea proiectului, ACER aprobă modificările propuse sau le modifică, după consultarea GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică şi ACER publică versiunea finală a metodologiei actualizate pe site-urile lor.

Art. 6: Identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică

(1)În termen de şase luni de la aprobarea metodologiei în temeiul articolului 5 alineatul (6), pe baza metodologiei respective şi în strânsă cooperare cu GCEE, cu centrele de coordonare regionale, cu autorităţile competente şi cu autorităţile de reglementare, ENTSO pentru energie electrică identifică cele mai relevante scenarii de criză de energie electrică pentru fiecare regiune. Aceasta poate delega sarcini legate de identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică către centrele de coordonare regionale.

Art. 7: Identificarea scenariilor naţionale de criză de energie electrică

(4)În termen de patru luni de la identificarea scenariilor regionale de criză de energie electrică în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), statele membre informează GCEE şi Comisia cu privire la evaluările lor referitoare la riscurile legătură cu dreptul de proprietate asupra infrastructurii relevante pentru siguranţa alimentării cu energie electrică şi la orice măsuri întreprinse pentru a preveni sau a atenua astfel de riscuri, indicând motivul pentru care astfel de măsuri sunt considerate necesare şi proporţionate.

Art. 8: Metodologia pentru evaluările adecvării pe termen scurt şi sezoniere

(1)Până la 5 ianuarie 2020, ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER o propunere de metodologie pentru evaluarea adecvării sezoniere şi pe termen scurt, şi anume adecvarea lunară şi pentru săptămâna următoare şi cel puţin pentru ziua următoare, aceasta cuprinzând cel puţin următoarele elemente:

(2)Metodologia menţionată la alineatul (1) prevede o abordare probabilistică, care cuprinde scenarii multiple, şi ia în considerare contextul naţional, regional şi la nivelul Uniunii, inclusiv nivelul de interconectare dintre statele membre şi, în măsura în care este posibil, ţările terţe din cadrul zonelor sincrone ale Uniunii. Metodologia ţine seama de specificul sectorului energetic al fiecărui stat membru, inclusiv de condiţiile meteorologice specifice şi de circumstanţele externe.

(3)Înainte de prezentarea metodologiei propuse, ENTSO pentru energie electrică efectuează o consultare implicând cel puţin centrele de coordonare regionale, organizaţiile sectoriale şi organizaţiile de consumatori, producătorii sau organizaţiile lor profesionale, operatorii de transport şi de sistem, operatorii de distribuţie relevanţi, autorităţile competente, autorităţile de reglementare şi alte autorităţi naţionale relevante. ENTSO pentru energie electrică ia în considerare în mod corespunzător rezultatele consultării şi le prezintă, împreună cu metodologia propusă, cu ocazia unei reuniuni GCEE.

(5)ENTSO pentru energie electrică actualizează şi îmbunătăţeşte metodologia în conformitate cu alineatele (1)-(4) în cazul în care devin disponibile noi informaţii semnificative. GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre, poate recomanda, iar ACER sau Comisia poate solicita astfel de actualizări sau îmbunătăţiri, cu indicarea motivelor. În termen de şase luni de la primirea solicitării, ENTSO pentru energie electrică prezintă ACER un proiect al modificărilor propuse. În termen de două luni de la primirea proiectului, ACER aprobă modificările propuse sau le modifică, după consultarea GCEE, în formaţia sa alcătuită doar din reprezentanţi ai statelor membre. ENTSO pentru energie electrică şi ACER publică versiunea finală a metodologiei actualizate pe site-urile lor.

Art. 9: Evaluările adecvării pe termen scurt şi sezoniere

(2)ENTSO pentru energie electrică realizează evaluări ale adecvării sezoniere în conformitate cu metodologia dezvoltată în temeiul articolului 8. Aceasta publică rezultatele până la data de 1 decembrie a fiecărui an, în cazul evaluării adecvării pentru perioada de iarnă, şi până la data de 1 iunie a fiecărui an, în cazul evaluării adecvării pentru perioada de vară. ENTSO pentru energie electrică poate delega sarcini referitoare la evaluările adecvării către centrele de coordonare regionale. Aceasta prezintă evaluarea adecvării cu ocazia unei reuniuni a GCEE, care poate formula recomandări, dacă este cazul.

CAPITOLUL III:Planurile de pregătire pentru riscuri

Art. 10: Stabilirea planurilor de pregătire pentru riscuri

(1)Pe baza scenariilor regionale şi naţionale de criză de energie electrică identificate în temeiul articolelor 6 şi 7, autoritatea competentă din fiecare stat membru stabileşte un plan de pregătire pentru riscuri în urma consultării cu operatorii de distribuţie consideraţi relevanţi de autoritatea competentă, cu operatorii de transport şi de sistem, cu producătorii relevanţi sau cu organizaţiile lor profesionale, cu întreprinderile din domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale, cu organizaţiile relevante care reprezintă interesele consumatorilor industriali şi neindustriali de energie electrică şi cu autoritatea de reglementare, dacă aceasta nu este autoritatea competentă.

(2)Planul de pregătire pentru riscuri cuprinde măsurile naţionale şi regionale şi, după caz, bilaterale, astfel cum sunt prevăzute la articolele 11 şi 12. În conformitate cu articolul 16, toate măsurile planificate sau întreprinse pentru prevenirea crizelor de energie electrică, pregătirea pentru astfel de crize şi atenuarea acestora trebuie să fie pe deplin conforme cu normele care reglementează piaţa internă a energiei electrice şi operarea sistemului. Aceste măsuri trebuie să fie definite în mod clar, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii.

Art. 11: Conţinutul planurilor de pregătire pentru riscuri în ceea ce priveşte măsurile naţionale

(1)Planul de pregătire pentru riscuri al fiecărui stat membru prevede toate măsurile naţionale planificate sau întreprinse pentru prevenirea crizelor de energie electrică, pregătirea pentru astfel de crize şi atenuarea acestora, astfel cum sunt identificate în temeiul articolelor 6 şi 7. Planul trebuie cel puţin:

h)să furnizeze un cadru pentru întreruperea manuală a consumului, care să prevadă circumstanţele în care consumul urmează să fie întrerupt şi, în ceea ce priveşte siguranţa publică şi securitatea personală, să specifice categoriile de utilizatori de energie electrică au dreptul să primească protecţie specială împotriva deconectării, în conformitate cu dreptul intern, justificând necesitatea unei astfel de protecţii şi precizând modul în care operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie ai statelor membre în cauză trebuie să reducă consumul;

Art. 12: Conţinutul planurilor de pregătire pentru riscuri în ceea ce priveşte măsurile regionale şi bilaterale

(1)În plus faţă de măsurile naţionale menţionate la articolul 11, planul de pregătire pentru riscuri al fiecărui stat membru include măsuri regionale şi, după caz, măsuri bilaterale pentru a asigura prevenirea sau gestionarea în mod corespunzător a crizelor de energie electrică cu impact transfrontalier. Măsurile regionale sunt convenite la nivelul regiunii în cauză între statele membre care dispun de capacitatea tehnică de a-şi acorda reciproc asistenţă în conformitate cu articolul 15. În acest scop, statele membre pot, de asemenea, constitui subgrupuri în cadrul unei regiuni. Măsurile bilaterale sunt convenite între statele membre care sunt conectate direct, dar nu fac parte din aceeaşi regiune. Statele membre asigură coerenţa măsurilor regionale şi bilaterale. Măsurile regionale şi bilaterale includ cel puţin:

(2)Măsurile regionale şi bilaterale care urmează să fie incluse în planul de pregătire pentru riscuri sunt convenite de statele membre în cauză, după consultarea centrelor de coordonare regionale relevante. Comisia poate avea un rol de facilitare în pregătirea acordului privind măsurile regionale şi bilaterale. Comisia poate solicita ACER şi ENTSO pentru energie electrică să acorde asistenţă tehnică statelor membre în vederea facilitării unui astfel de acord. Cu cel puţin opt luni înainte de termenul-limită pentru adoptarea sau actualizarea planului de pregătire pentru riscuri, autorităţile competente raportează GCEE cu privire la acordurile la care s-a ajuns. În cazul în care statele membre nu reuşesc să ajungă la un acord, autorităţile competente în cauză informează Comisia cu privire la motivele dezacordului. În acest caz, Comisia propune măsuri, inclusiv un mecanism de cooperare, pentru încheierea unui acord privind măsurile regionale şi bilaterale.

Art. 13: Evaluarea de către Comisie a planurilor de pregătire pentru riscuri

(2)După consultarea GCEE, Comisia emite un aviz fără caracter obligatoriu, cu indicarea în detaliu a motivelor, şi îl transmite autorităţii competente, cu recomandarea de revizuire a planului de pregătire pentru riscuri, în cazul în care planul:

(4)În cazul în care autoritatea competentă nu este de acord cu recomandarea Comisiei, aceasta din urmă, în termen de patru luni de la primirea motivelor de dezacord notificate de autoritatea competentă, îşi poate retrage recomandarea sau poate stabili o întâlnire cu autoritatea competentă şi, dacă Comisia consideră necesar acest lucru, cu GCEE, cu scopul de a analiza chestiunea. Comisia expune în detaliu motivele pentru care solicită orice modificare a planului de pregătire pentru riscuri. În cazul în care poziţia finală a autorităţii competente în cauză se abate de la motivele prezentate în detaliu de Comisie, autoritatea competentă prezintă Comisiei motivele care stau la baza poziţiei sale în termen de două luni de la primirea motivelor detaliate ale Comisiei.

CAPITOLUL IV:Gestionarea crizelor de energie electrică

Art. 14: Alerta timpurie şi declararea unei crize de energie electrică

(1)În cazul în care evaluarea adecvării sezoniere sau o altă sursă calificată furnizează informaţii concrete, importante şi credibile conform cărora ar putea avea loc o criză de energie electrică într-un stat membru, autoritatea competentă a respectivului stat membru emite, fără întârziere, o alertă timpurie adresată Comisiei, autorităţilor competente din statele membre din aceeaşi regiune şi, dacă acestea nu fac parte din aceeaşi regiune, autorităţilor competente ale statelor membre conectate în mod direct. Autoritatea competentă în cauză furnizează, de asemenea, informaţii cu privire la cauzele posibilei crize de energie electrică, la măsurile planificate sau întreprinse pentru a preveni o criză de energie electrică şi la posibila nevoie de asistenţă din partea altor state membre. Informaţiile includ impacturile posibile ale măsurilor asupra pieţei interne a energiei electrice. Comisia transmite aceste informaţii GCEE.

(2)Atunci când se confruntă cu o criză de energie electrică, autoritatea competentă, după consultarea operatorului de transport şi de sistem în cauză, declară criza de energie electrică şi informează fără întârziere nejustificată autorităţile competente ale statelor membre din aceeaşi regiune şi, dacă nu fac parte din aceeaşi regiune, autorităţile competente din statele membre conectate direct, precum şi Comisia. Respectivele informaţii includ cauzele deteriorării semnificative a situaţiei alimentării cu energie electrică, motivele declarării unei crize de energie electrică, măsurile planificate sau întreprinse pentru atenuarea acesteia şi posibila nevoie de asistenţă din partea altor state membre.

Art. 15: Cooperare şi asistenţă

(2)În cazul în care dispun de capacitatea tehnică necesară, statele membre îşi oferă asistenţă reciprocă prin intermediul unor măsuri regionale sau bilaterale convenite în temeiul prezentului articol şi al articolului 12 înainte de acordarea asistenţei respective. În acest scop şi pentru a proteja siguranţa publică şi securitatea personală, statele membre aleg şi convin asupra unor măsuri regionale sau bilaterale în scopul de a livra energie electrică într-o manieră coordonată.

(3)Statele membre se pun de acord cu privire la dispoziţiile tehnice, juridice şi financiare necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor regionale sau bilaterale înainte de acordarea asistenţei. Aceste acorduri prevăd, printre altele, cantitatea maximă de energie electrică ce urmează să fie livrată la nivel regional sau bilateral, factorul declanşator pentru asistenţă şi pentru suspendarea asistenţei, modul în care va fi livrată energia electrică şi dispoziţiile privind compensaţia echitabilă între statele membre în conformitate cu alineatele (4), (5) şi (6).

(4)Asistenţa se acordă sub rezerva unui acord prealabil între statele membre în cauză privind compensaţia echitabilă, ce acoperă cel puţin:

(5)Compensaţia echitabilă în temeiul alineatului (4) include, printre altele, toate costurile rezonabile pe care statul membru care acordă asistenţă le suportă ca urmare a unei obligaţii de a plăti o compensaţie în virtutea drepturilor fundamentale garantate de dreptul Uniunii şi în virtutea obligaţiilor internaţionale aplicabile în momentul punerii în aplicare a dispoziţiilor prezentului regulament în ceea ce priveşte asistenţa, precum şi costurile rezonabile suplimentare suportate ca urmare a plăţii unei compensaţii în temeiul normelor naţionale în materie de compensare.

(8)În cazul unei crize de energie electrică în care statele membre nu au convenit încă asupra unor măsuri regionale sau bilaterale şi asupra unor dispoziţii tehnice, juridice şi financiare în temeiul prezentului articol, statele membre convin, pentru aplicarea prezentului articol, asupra unor măsuri şi dispoziţii ad hoc, inclusiv în ceea ce priveşte compensaţia echitabilă în temeiul alineatelor (4), (5) şi (6). În cazul în care un stat membru solicită asistenţă înainte să fi fost convenite astfel de măsuri şi dispoziţii ad hoc, acesta se angajează, înainte de a primi asistenţă, să plătească o compensaţie echitabilă în conformitate cu alineatele (4), (5) şi (6).

Art. 16: Respectarea normelor pieţei

(2)Măsurile care nu se bazează pe piaţă sunt activate într-o situaţie de criză de energie electrică doar în ultimă instanţă, în cazul în care toate opţiunile furnizate de piaţă au fost epuizate sau dacă este evident că, singure, măsurile bazate pe piaţă nu sunt suficiente pentru a preveni o deteriorare semnificativă suplimentară a situaţiei alimentării cu energie electrică. Măsurile care nu se bazează pe piaţă nu trebuie să denatureze în mod nejustificat concurenţa şi funcţionarea eficace a pieţei interne a energiei electrice. Ele trebuie să fie necesare, proporţionale, nediscriminatorii şi temporare. Autoritatea competentă informează părţile interesate relevante din statul său membru cu privire la aplicarea oricărei măsuri care nu se bazează pe piaţă.

CAPITOLUL V:Evaluare şi monitorizare

Art. 17: Evaluare ex post

(2)Raportul de evaluare ex post cuprinde cel puţin:

Art. 18: Monitorizarea

(1)În plus faţă de efectuarea altor sarcini specifice prevăzute în prezentul regulament, GCEE discută:

Art. 19: Tratarea informaţiilor confidenţiale

(1)Statele membre şi autorităţile competente pun în aplicare procedurile menţionate în prezentul regulament în conformitate cu normele aplicabile, inclusiv cu normele naţionale referitoare la tratarea informaţiilor şi a proceselor confidenţiale. Dacă în urma aplicării respectivelor norme nu se dezvăluie informaţii, printre altele în cadrul planurilor de pregătire pentru riscuri, statul membru sau autoritatea poate furniza un rezumat neconfidenţial al acestor informaţii, iar la cerere are obligaţia de a face acest lucru.

CAPITOLUL VI:Dispoziţii finale

Art. 20: Cooperarea cu părţile contractante la Comunitatea Energiei

În cazul în care statele membre şi părţile contractante la Comunitatea Energiei cooperează în domeniul siguranţei alimentării cu energie electrică, o astfel de cooperare poate include definirea unei crize de energie electrică, procesul de identificare a scenariilor de criză de energie electrică şi stabilirea planurilor de pregătire pentru riscuri, astfel încât să nu fie întreprinse măsuri care pun în pericol siguranţa alimentării cu energie electrică a statelor membre, a părţilor contractante la Comunitatea Energiei sau a Uniunii. În acest sens, părţile contractante la Comunitatea Energiei pot participa la GCEE, la invitaţia Comisiei, cu privire la toate aspectele care prezintă un interes pentru acestea.

Art. 21: Derogare

Până când Ciprul este direct conectat cu un alt stat membru, articolul 6, articolul 12 şi articolul 15 alineatele (2)-(9) nu se aplică între Cipru şi alte state membre şi nici ENTSO pentru energie electrică în ceea ce priveşte Ciprul. Ciprul şi alte state membre relevante pot elabora, cu sprijinul Comisiei, măsuri şi proceduri alternative la cele prevăzute la articolul 6, articolul 12 şi la articolul 15 alineatele (2)-(9), cu condiţia ca respectivele măsuri şi proceduri alternative să nu afecteze aplicarea efectivă a prezentului regulament între celelalte state membre.

ANEXĂ:MODEL PENTRU PLANUL DE PREGĂTIRE PENTRU RISCURI

3.PROCEDURI ŞI MĂSURI ÎN CAZUL UNEI CRIZE DE ENERGIE ELECTRICĂ

3.1.Proceduri şi măsuri naţionale

(c)a se descrie măsurile de atenuare a crizelor de energie electrică, în special măsurile legate de cerere şi măsurile legate de ofertă, indicând în acelaşi timp împrejurările în care măsurile respective pot fi utilizate, în special factorul declanşator al fiecărei măsuri. În cazul în care sunt luate în considerare măsuri care nu se bazează pe piaţă, acestea trebuie să fie justificate în mod corespunzător având în vedere cerinţele stabilite la articolul 16 şi să fie conforme cu măsurile regionale şi, după caz, bilaterale;

(d)a se furniza un cadru pentru întreruperea manuală a consumului, care să prevadă circumstanţele în care consumul urmează să fie întrerupt. A se preciza, în ceea ce priveşte siguranţa publică şi securitatea personală, categoriile de utilizatori de energie electrică ce au dreptul să primească protecţie specială împotriva deconectării şi justificarea nevoii de astfel de protecţie. A se preciza modul în care ar trebui să acţioneze operatorii de transport şi de sistem şi operatorii de distribuţie pentru a reduce consumul;

3.2.Proceduri şi măsuri regionale şi bilaterale

(b)a se descrie măsurile regionale şi bilaterale convenite, inclusiv dispoziţiile tehnice, juridice şi financiare necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor respective. În descrierea acestor dispoziţii, a se furniza informaţii privind, printre altele, cantităţile maxime de energie electrică ce urmează să fie livrate la nivel regional sau bilateral, factorul declanşator pentru asistenţă şi posibilitatea de a solicita suspendarea acesteia, modul în care va fi livrată energia electrică şi dispoziţiile privind compensaţia echitabilă între statele membre. A se descrie măsurile naţionale necesare pentru punerea în aplicare şi asigurarea respectării măsurilor regionale şi bilaterale convenite;

5.CONSULTĂRI CU PĂRŢILE INTERESATE

6.TESTE DE PREGĂTIRE PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ