Partea iv - DATORIA VAMALĂ - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 8 Decembrie 2015
PARTEA IV:DATORIA VAMALĂ
Art. 857
(1)Tipurile de garanţie, altele decât depozitul bănesc sau garantul, în înţelesul articolelor 193, 194 şi 195 din cod, precum şi depozitul bănesc sau remiterea de titluri pe care statele membre le pot reţine fără a se respecta condiţiile prevăzute în articolul 194 alineatul (1), sunt următoarele:
a)constituirea unei ipoteci, a unei datorii funciare, a unei antihreze sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ţinând de proprietatea de bunuri imobiliare;
b)cesiunea de creanţe, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanţelor, sau, în special, a unui livret de economii sau a unui înscris în Registrul datoriei publice;
c)constituirea unei responsabilităţi contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de către o terţă parte agreată în acest scop de autorităţile vamale şi, mai ales, depunerea unei poliţe a cărei plată este garantată de respectiva persoană terţă;
d)un depozit bănesc sau o garanţie considerată echivalentă a acestuia în altă monedă decât cea a statului membru în care se constituie garanţia;
e)participarea, prin plata unei contribuţii, la un sistem de garanţie general administrat de către autorităţile vamale.
(2)Cazurile şi condiţiile în care se poate recurge la tipurile de garanţii menţionate la alineatul (1) se stabilesc de către autorităţile vamale.
Art. 858
Constituirea unei garanţii prin depozit bănesc nu dă dreptul la plata de dobândă de către autorităţile vamale.
Art. 859
Următoarele omisiuni sunt considerate ca neavând un efect semnificativ asupra corectitudinii operaţiunii de depozitare temporare sau a regimului vamal considerat în sensul articolului 204 alineatul (1) din cod, în cazul în care:
- nu constituie o tentativă de sustragere a mărfurilor de sub supravegherea vamală;
- nu presupun o neglijenţă manifestă din partea persoanei interesate şi
- toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt îndeplinite ulterior:
1.depăşind termenul limită permis pentru a se atribui mărfurilor una dintre destinaţiile vamale prevăzute în cadrul depozitării temporare sau al regimului vamal respectiv, în cazul în care limita de timp ar fi fost prelungită dacă cererea de prelungire ar fi fost prezentată la timp;
2.fiind vorba despre o marfă plasată sub regim de tranzit, neîndeplinirea uneia din obligaţiile pe care le implică utilizarea regimului atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)marfa plasată sub regim vamal a fost efectiv prezentată intactă la biroul de destinaţie;
(b)biroul de destinaţie a fost în măsură să garanteze că această marfă a primit o destinaţie vamală sau a fost plasată în depozit temporar la încheierea operaţiunii de tranzit şi
(c)atunci când termenul stabilit în conformitate cu articolul 356 nu a fost respectat şi alineatul (3) din articolul menţionat anterior nu se aplică, marfa a fost totuşi prezentată la biroul de destinaţie într-un termen rezonabil.
3.în cazul mărfurilor plasate în depozitare temporară sau sub regimul de antrepozit vamal, manipulările fără autorizarea prealabilă din partea autorităţilor vamale, cu condiţia ca manipulările respective să fi fost autorizate dacă ar fi fost solicitate;
4.în cazul unor mărfuri plasate sub regim de admitere temporară, utilizarea mărfurilor în alte condiţii decât cele prevăzute în autorizaţie, cu condiţia ca această utilizare să fi fost autorizată sub respectivul regim dacă ar fi fost solicitată;
5.în cazul unor mărfuri în depozitare temporară sau plasate sub un regim vamal, deplasarea neautorizată a mărfurilor, cu condiţia ca mărfurile să poată fi prezentate autorităţilor vamale la cererea acestora;
6.În cazul mărfurilor depozitate temporar sau plasate sub un regim vamal, mutarea mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau introducerea lor într-o zonă liberă de control tip I în sensul articolului 799 sau într-un antrepozit liber fără încheierea formalităţilor necesare;
7.fiind vorba despre o marfă sau despre un produs care face obiectul unui transfer fizic în conformitate cu articolele 296, 29 7 sau 511, neîndeplinirea uneia din condiţiile stabilite pentru transferul respectiv atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
(a)partea interesată poate demonstra, la cererea autorităţilor vamale, că această marfă sau acest produs a ajuns în locaţia sau la locul de destinaţie prevăzut şi, atunci când este vorba despre un transfer în conformitate cu articolele 296, 297, 512 alineatul (2) sau cu articolul 513, că această marfă sau acest produs a fost corect înscris în documentele locaţiei sau ale locului de destinaţie prevăzut, în cazul în care articolele respective prevăd o asemenea înscriere;
(b)atunci când termenul, fixat de autorizaţie, dacă este cazul, nu a fost respectat, această marfă sau acest produs a ajuns totuşi la locaţia respectivă sau la locul respectiv de destinaţie într-un termen rezonabil.
8.În cazul mărfurilor eligibile în momentul punerii în liberă circulaţie pentru scutirea parţială sau totală de plata drepturilor de import menţionată în articolul 145 din cod, existenţa uneia din situaţiile menţionate în articolul 204 alineatul (1) litera (a) sau (b) din cod în timp ce mărfurile respective se află depozitate temporar sau sub un alt regim vamal înainte de a fi puse în liberă circulaţie;
9.În cadrul perfecţionării active şi transformării sub control vamal, depăşind termenul permis pentru prezentarea autorizaţiei de încheiere, cu condiţia ca termenul să fi fost prelungit dacă s-ar fi solicitat o prelungire din vreme;
10.depăşind termenul de timp permis pentru mutarea temporară dintr-un antrepozit vamal, cu condiţia ca termenul să fi fost prelungit dacă s-ar fi solicitat o prelungire din vreme;
Art. 860
Autorităţile vamale consideră că s-a născut o datorie vamală în conformitate cu articolul 204 alineatul (1) din cod, dacă persoana susceptibilă de a fi debitor nu demonstrează că sunt îndeplinite condiţiile stabilite la articolul 859.
Art. 861
Faptul că omisiunile menţionate la articolul 859 nu dau naştere unei datorii vamale nu împiedică aplicarea dispoziţiilor legii penale în vigoare, precum şi a dispoziţiilor permiţând anularea şi revocarea autorizaţiilor eliberate sub regimul vamal în cauză.
Art. 862
(1)În conformitate cu articolul 206 din cod, autorităţile vamale, la cererea persoanei interesate, iau în considerare cantităţile lipsă ori de câte ori se poate demonstra că pierderile constatate se datorează exclusiv unor cauze legate de natura mărfurilor şi nu din neglijenţă sau dol din partea acesteia.
(2)Neglijenţă sau dol reprezintă, în special, orice omisiune a regulilor de transport, depozitare, manipulare, prelucrare sau transformare a mărfurilor respective impuse de autorităţile vamale sau care decurg din utilizările obişnuite ale mărfurilor respective.
Art. 863
Autorităţile vamale pot scuti persoana interesată de obligaţia de a furniza dovada că mărfurile au fost pierdute iremediabil din motive inerente propriei lor naturi, în cazul în care sunt convinse că pierderea lor nu se explică în alt mod.
Art. 864
Dispoziţiile naţionale în vigoare în statele membre referitoare la ratele standard de pierdere iremediabilă dintr-o cauză ţinând de natura mărfurilor se aplică în cazul în care persoana interesată nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei standard pentru mărfurile respective.
Art. 865
Se consideră sustragere a mărfurilor de sub supraveghere vamală, în înţelesul articolului 203 alineatul (1) din cod, declaraţia vamală a acestor mărfuri, orice alt act care are aceleaşi efecte juridice, precum şi prezentarea unui document pentru vizare de către autorităţile competente, de îndată ce aceste acţiuni au efectul de a le conferi în mod fals statutul de mărfuri comunitare.
Totuşi, în cazul companiilor aeriene autorizate să folosească un regim de tranzit simplificat prin utilizarea unui document electronic, mărfurile nu sunt considerate a fi fost scoase de sub supravegherea vamală dacă, la iniţiativa sau în numele persoanei interesate, sunt tratate în conformitate cu statutul lor de bunuri necomunitare înainte ca autorităţile vamale să sesizeze existenţa unei situaţii neobişnuite şi dacă comportamentul persoanei în cauză nu sugerează existenţa unei tranzacţii frauduloase.
Art. 865a
În cazul în care declaraţia sumară de intrare a fost modificată şi când comportamentul persoanei interesate nu implică o manevră frauduloasă, nu rezultă nicio datorie vamală, în temeiul articolului 202 din cod, în momentul introducerii neregulate a unor mărfuri care nu au fost declarate corect înainte de modificarea declaraţiei.
Art. 866
Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute referitoare la interdicţiile sau restricţiile care pot fi aplicabile mărfurilor respective, în cazul în care se naşte o datorie vamală la import în conformitate cu articolul 202, 203, 204 sau 205 din cod, iar drepturile de import au fost achitate, mărfurile se consideră ca fiind comunitare fără a mai fi necesar să se facă o declaraţie de punere în circulaţie liberă.
Art. 867
Confiscarea unor mărfuri în conformitate cu articolul 233 literele (c) şi (d) din cod nu modifică statutul vamal al mărfurilor respective.
Art. 867a
(1)Mărfurile necomunitare care au fost abandonate în favoarea bugetului statului, puse sub sechestru sau confiscate, se consideră a fi plasate sub regim de antrepozit vamal.
(2)Mărfurile menţionate la alineatul (1) pot fi vândute de către autorităţile vamale numai cu condiţia îndeplinirii fără întârziere de către cumpărător a formalităţilor de atribuire de destinaţii vamale.
În cazul în care vânzarea se face la un preţ care include drepturile de import, vânzarea este considerată echivalentă cu punerea în liberă circulaţie şi autorităţile vamale trebuie să calculeze, la rândul lor, cuantumul drepturilor şi să le înregistreze în evidenţele contabile.
În aceste cazuri, vânzarea se desfăşoară în conformitate cu procedurile în vigoare din statele membre.
(3)În cazul în care administraţia decide să cedeze ea însăşi mărfurile menţionate la alineatul (1) altfel decât prin vânzare, aceasta îndeplineşte de îndată formalităţile de atribuire de destinaţii vamale stabilite în articolul 4 alineatul (15) literele (a), (b) (c) şi (d) din cod.
Art. 868
Statele membre pot să nu înscrie în conturi sumele drepturilor mai mici de 10 ECU.
Nu se procedează la recuperarea a posteriori a drepturilor de import sau a drepturilor de export în cazul în care suma pentru fiecare acţiune de recuperare este mai mică de 10 ECU.
Art. 869
Autorităţile vamale decid de la sine să nu înscrie în conturi drepturile nepercepute:
a)în cazurile în care s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial în cadrul unui contingent tarifar, al unui plafon tarifar sau al altui regim când dreptul de a beneficia de acest tratament s-a încheiat la data acceptării declaraţiei vamale fără să se fi publicat acest fapt în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene înainte de acordarea liberului de vamă al mărfurilor respective sau, în cazul în care nu s-a făcut public acest lucru, după ce s-a făcut o informare corespunzătoare în statul membru interesat, persoana pasibilă de plată acţionând de bună-credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la declaraţia vamală;
b)în cazul în care acestea consideră că toate condiţiile prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod sunt îndeplinite, cu excepţia cazurilor în care Comisia trebuie să fie sesizată cu privire la dosar în conformitate cu articolul 871. Cu toate acestea, atunci când se aplică articolul 871 alineatul (2) a doua liniuţă, o decizie a autorităţilor vamale, care permite ca drepturile respective să nu se înscrie a posteriori în evidenţa contabilă, nu poate fi adoptată decât după încheierea procedurii deja începute în conformitate cu articolele 871-876.
c)[textul din Art. 869, litera C. din partea IV, titlul III a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 1., alin. (B) din Regulamentul 1335/25-iul-2003]
În cazurile în care se prezintă o cerere pentru o rambursare sau o remitere în temeiul articolului 236 din cod, coroborat cu articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod, litera (b) din primul paragraf şi articolele 871-876 se aplică mutatis mutandis.
În înţelesul paragrafelor precedente, statele membre îşi acordă reciproc asistenţă, în special atunci când este vorba despre o eroare a autorităţilor vamale dintr-un alt stat membru decât cel în măsură să ia decizia.
Art. 870
(1)Fiecare stat membru pune la dispoziţia Comisiei lista cazurilor în care a aplicat:
- dispoziţiile articolului 869 litera (a);
- dispoziţiile articolului 236 din cod, coroborat cu articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod, în cazul în care comunicarea nu este necesară în temeiul alineatului (2) din prezentul articol;
- dispoziţiile articolului 869 litera (b), în cazul în care comunicarea nu este necesară în temeiul alineatului (2) din prezentul articol.
(2)Comisiei îi este comunicată de fiecare stat membru lista cazurilor, prezentate pe scurt, în care au fost aplicate dispoziţiile articolului 236 din cod coroborat cu articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod sau dispoziţiile articolului 869 litera (b), în cazul în care suma necolectată de la un comerciant ca urmare a aceleiaşi erori şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, depăşeşte 50 000 EUR. Această comunicare se efectuează în primul şi al treilea trimestru ale fiecărui an pentru totalitatea cazurilor care au făcut obiectul unei decizii de neînscriere a posteriori în evidenţa contabilă în cursul semestrului precedent.
Art. 871
(1)Autoritatea vamală transmite cazul Comisiei pentru ca acesta să fie rezolvat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 872-876, atunci când aceasta consideră că sunt îndeplinite condiţiile din articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod şi:
- În cazul în care consideră că Comisia a comis o eroare în sensul articolului 220 alineatul (2) litera (b) din cod sau
- În cazul în care circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete comunitare efectuate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniul vamal şi agricol (*) sau efectuate pe baza altei dispoziţii comunitare sau a altui acord încheiat de Comunitate cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a proceda la astfel de anchete comunitare sau
- În cazul în care suma necolectată de la un comerciant ca urmare a aceleiaşi erori şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, este mai mare sau egală cu 500 000 EUR.
(2)Nu se procedează la transmiterea prevăzută la alineatul (1) în cazul în care:
- Comisia adoptă deja o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 872-876 privind un caz în care se prezentau elemente de fapt şi de drept comparabile;
- Comisia a fost deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(3)Dosarul adresat Comisiei trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare unei verificări complete a cazului prezentat. Acesta trebuie să includă o evaluare detaliată cu privire la comportamentul comerciantului respectiv, în special cu privire la experienţa sa profesională, buna sa credinţă şi promptitudinea de care a dat dovadă. Această evaluare trebuie să fie însoţită de toate informaţiile susceptibile să demonstreze că respectivul comerciant a acţionat cu bună credinţă. Dosarul trebuie să cuprindă de asemenea o declaraţie semnată de persoana interesată de cazul care urmează să fie prezentat Comisiei, care atestă faptul că a putut să ia cunoştinţă de dosar şi care menţionează fie că acesta nu are nimic de adăugat, fie orice informaţie suplimentară care i se pare că trebuie inclusă în dosar.
(4)Comisia confirmă de îndată primirea dosarului respectiv statului membru în cauză.
(5)În cazul în care se dovedeşte că informaţiile comunicate de statul membru sunt insuficiente pentru a-i permite să hotărască în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la cazul care îi este prezentat, Comisia poate solicita acestui stat membru sau oricărui alt stat membru comunicarea de informaţii suplimentare.
(6)Comisia trimite înapoi dosarul autorităţii vamale şi se consideră că procedura menţionată la articolele 872-876 nu a început niciodată, în cazul în care se prezintă una dintre următoarele situaţii:
- se constată în dosar existenţa unui dezacord între autoritatea vamală care a transmis dosarul şi persoana care a semnat declaraţia menţionată la alineatul (3) cu privire la prezentarea faptică a situaţiei;
- dosarul este evident incomplet, în măsura în care nu conţine nici o informaţie susceptibilă să justifice verificarea dosarului de către Comisie;
- nu trebuie să se procedeze la transmiterea dosarului în conformitate cu alineatele (1) şi (2);
- nu s-a stabilit existenţa datoriei vamale;
- informaţii noi privind dosarul, de natură să modifice substanţial prezentarea faptică a dosarului menţionat sau evaluarea sa juridică, au fost transmise Comisiei de către autoritatea vamală în cursul verificării dosarului respectiv.
Art. 872
Comisia comunică statelor membre o copie a dosarului menţionat la articolul 871 alineatul (3) în cincisprezece zile de la data primirii dosarului respectiv.
Verificarea dosarului respectiv se înscrie cât mai curând posibil pe ordinea de zi a unei reuniuni a grupului de experţi, menţionat la articolul 873.
(*)JO L 82, 22.3.1997, p. 1.
Art. 872a
În cazul în care, în orice moment al regimului prevăzut în articolele 872 şi 873, Comisia intenţionează să ia o decizie nefavorabilă împotriva persoanei interesate de cazul prezentat, Comisia comunică obiecţiile sale persoanei respective în scris, împreună cu toate documentele care stau la baza acestor obiecţii. Persoana interesată de cazul supus Comisiei poate să-şi exprime punctul de vedere în scris într-un interval de o lună de la data la care obiecţiile au fost trimise. Dacă persoana nu îşi exprimă un punct de vedere în acest interval, se consideră că a renunţat la dreptul de a-şi exprima poziţia.
Art. 873
După consultarea unui grup de experţi, constituit din reprezentanţi ai tuturor statelor membre reunite în cadrul comitetului pentru a examina cazul respectiv, Comisia ia o decizie care stabileşte dacă situaţia verificată permite sau nu ca drepturile în cauză să nu se înscrie a posteriori în evidenţa contabilă.
Această decizie trebuie să intervină în termen de nouă luni de la data primirii de către Comisie a dosarului menţionat la articolul 871 alineatul (3). Cu toate acestea, atunci când declaraţia sau evaluarea detaliată privind comportamentul comerciantului în cauză, prevăzute la articolul 871 alineatul (3), nu sunt cuprinse în dosar, termenul de nouă luni nu se socoteşte decât de la data primirii acestor documente de către Comisie. Autoritatea vamală şi persoana interesată de cazul prezentat Comisiei sunt informate cu privire la aceasta.
În cazul în care Comisia trebuie să ceară informaţii suplimentare pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada care s-a scurs între data trimiterii de către Comisie a cererii de informaţii suplimentare şi data primirii acestora. Persoana interesată de cazul prezentat Comisiei este informată în legătură cu această prelungire.
în cazul în care Comisia a procedat ea însăşi la investigaţii pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada necesară investigaţiilor respective. Durata acestei prelungiri nu poate depăşi nouă luni. Autoritatea vamală şi persoana interesată de cazul prezentat Comisiei sunt informate cu privire la data la care se întreprind investigaţiile şi la data încheierii acestor investigaţii.
În cazul în care Comisia a comunicat obiecţiile sale persoanei interesate de cazul prezentat, în conformitate cu articolul 8 72a, termenul de nouă luni se prelungeşte cu o lună.
Art. 874
Notificarea deciziei menţionate la articolul 873 trebuie să fie făcută statului membru interesat în cel mai scurt timp şi, în orice caz, în termen de o lună de la data expirării termenului prevăzut la articolul menţionat.
Comisia informează statele membre cu privire la deciziile adoptate, pentru a ajuta autorităţile vamale să ia o hotărâre în situaţiile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
Art. 875
În cazul în care decizia prevăzută la articolul 873 stabileşte că situaţia examinată permite ca drepturile respective să nu fie înscrise a posteriori în evidenţa contabilă, Comisia poate preciza condiţiile în care statele membre pot să nu înscrie a posteriori în evidenţa contabilă drepturile în cazurile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
Art. 876
În cazul în care Comisia nu ia o decizie în intervalul menţionat la articolul 873 sau nu notifică statul membru cu privire la decizia luată în termenul menţionat la articolul 874, autorităţile vamale ale statului membru respectiv nu înscriu în conturi drepturile respective.
Art. 876a
(1)Autorităţile vamale suspendă obligaţiile debitorului de plată a drepturilor până în momentul în care iau o decizie asupra cererii, cu condiţia ca, dacă bunurile nu mai sunt sub supraveghere vamală, să se constituie garanţii pentru valoarea acelor drepturi, şi că:
a)în cazurile în care a fost depusă o cerere de invalidare a unei declaraţii, această cerere este probabil să fie aprobată;
b)în cazurile în care o cerere a fost prezentată pentru remitere ca urmare a aplicării articolului 236 în combinaţie cu articolul 220 alineatul (2) litera (b) din cod sau ca urmare a aplicării articolului 238 sau 239, autorităţile vamale consideră că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute în dispoziţiile respective;
c)în alte cazuri decât cele menţionate la litera (b), a fost prezentată o cerere pentru remitere în urma aplicării articolului 236 din cod şi au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alineatul (2) din articolul 244 din cod.
Nu este necesară solicitarea unei garanţii în cazul în care o asemenea solicitare poate, ca urmare a situaţiei debitorului, să cauzeze dificultăţi sociale sau economice serioase.
(2)În cazurile în care mărfurile aflate în una din situaţiile menţionate la articolul 233 litera (c) a doua liniuţă sau articolul 233 litera (d) din cod sunt confiscate, autorităţile vamale suspendă obligaţia debitorului de a plăti drepturile, dacă se consideră că s-au întrunit condiţiile pentru confiscare.
(3)Atunci când apare o datorie vamală în conformitate cu Art. 203 din cod, autorităţile vamale suspendă obligaţia persoanei prevăzute la alineatul (3) a patra liniuţă din respectivul articol de a achita drepturile, în cazul în care cel puţin un alt debitor a fost stabilit şi a fost informat cu privire la valoarea drepturilor în conformitate cu aticolul 221 din cod.
Suspendarea nu se poate acorda decât dacă persoana prevăzută la Art. 203 alineatul (3) a patra liniuţă din cod nu este vizată de asemenea de una dintre celelalte liniuţe din acelaşi alineat şi nu a dovedit vreo neglijenţă evidentă în îndeplinirea obligaţiilor sale.
Durata suspendării este limitată la un an. Totuşi, autorităţile vamale pot prelungi acest termen din motive întemeiate.
Acordarea suspendării este condiţionată de constituirea, de către persoana care beneficiază de ea, a unei garanţii valabile, corespunzătoare valorii drepturilor respective, cu excepţia cazului în care o asemenea garanţie, care acoperă integral valoarea respectivă, există deja şi cu condiţia ca garantul să nu fi fost eliberat de obligaţiile sale. Garanţia poate să nu fie cerută atunci când o asemenea cerinţă ar fi de natură să provoace grave probleme de ordin economic sau social, din cauza situaţiei debitorului.
Art. 877
(1)În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a)birou vamal de înscriere în conturi: biroul vamal unde s-au înscris drepturile de import sau de export a căror rambursare sau remitere se solicită;
b)autoritate vamală de decizie: autoritatea vamală competentă să decidă asupra cererii de rambursare sau de remitere din statul membru în care au fost înscrise în conturi drepturile respective;
c)birou vamal de control: biroul vamal în a cărui jurisdicţie se află mărfurile care au generat înscrierea în conturi a drepturilor de import sau de export a căror rambursare sau remitere este solicitată şi care procedează la anumite controale necesare pentru analizarea cererii;
d)birou vamal de implementare: biroul vamal care adoptă măsurile necesare pentru a se asigura de execuţia corectă a deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export.
(2)Funcţiile de birou de înscriere în conturi, de autoritate vamală de decizie, de birou vamal de control, precum şi de birou vamal de implementare pot fi îndeplinite în întregime sau parţial de acelaşi birou vamal.
Art. 878
(1)Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export, denumită în continuare "cerere de rambursare sau de remitere", este făcută de către persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibilă de a le achita ori de către persoana sau persoanele care au preluat drepturile şi obligaţiile acesteia.
Cererea de rambursare sau de remitere poate fi, de asemenea, făcută de reprezentantul persoanei sau al persoanelor menţionate la primul paragraf.
(2)Fără a aduce atingere articolului 882, cererea de rambursare sau de remitere se face, într-un exemplar original şi o copie, pe un formular conform modelului şi dispoziţiilor din anexa 111.
Cu toate acestea, cererea de rambursare sau de remitere poate fi, de asemenea, făcută, la iniţiativa persoanei sau a persoanelor menţionate la alineatul (1), pe o foaie de hârtie obişnuită, cu condiţia ca ea să conţină informaţiile care apar în anexa menţionată.
Art. 879
(1)Cererea de rambursare sau de remitere, însoţită de documentele menţionate la articolul 6 alineatul (1) din cod, se depune la biroul vamal de înscriere în conturi, în afara cazului în care autorităţile vamale numesc un alt birou în acest scop; biroul menţionat o transmite imediat după înregistrare către autoritatea vamală de decizie în cazul în care nu a fost desemnat în acest sens.
(2)Biroul vamal menţionat la alineatul (1) confirmă data înscrierii pe originalul şi pe copia cererii. Copia se restituie solicitantului.
În cazul aplicării celui de-al doilea paragraf de la articolul 878 alineatul (2), biroul vamal menţionat confirmă solicitantului în scris primirea.
Art. 880
Fără a aduce atingere dispoziţiilor specifice adoptate în acest sens în cadrul politicii agricole comune, cererea care se referă la mărfuri cu privire la care s-au prezentat certificate de import, de export sau de fixare în avans când s-a prezentat declaraţia vamală relevantă trebuie, de asemenea, însoţită de autentificarea eliberată de către autorităţile abilitate să elibereze astfel de certificate atestând că au fost întreprinse demersurile necesare pentru a anula efectele acestor certificate.
Cu toate acestea, această certificare nu este necesară:
- în cazul în care autoritatea vamală căreia i se prezintă cererea este cea care a eliberat certificatele respective;
- în cazul în care motivul invocat în sprijinul cererii constă într-o eroare de drept material care nu are nici un efect asupra atribuirii certificatelor respective.
Art. 881
(1)Biroul vamal menţionat la articolul 879 poate accepta o cerere care nu cuprinde toate informaţiile prevăzute pe formularul menţionat la articolul 878 alineatul (2). Cu toate acestea, cererea conţine cel puţin informaţiile care se înscriu în casetele nr. 1-3 şi nr. 7.
(2)În cazul în care se aplică alineatul (1), biroul vamal în cauză stabileşte un termen pentru furnizarea informaţiilor şi/sau a documentelor lipsă.
(3)Atunci când termenul fixat de biroul vamal conform alineatului (2) nu se respectă, cererea este considerată ca fiind retrasă.
Solicitantul este informat cu privire la aceasta de îndată.
Art. 882
(1)Pentru mărfurile reintroduse, la care datoriile de export au fost încasate la data exportului de pe teritoriul vamal al Comunităţii, rambursarea sau remiterea se face cu condiţia prezentării autorităţilor vamale a unei cereri însoţite de:
a)documentul eliberat ca dovadă de plată, în cazul în care sumele respective au fost deja percepute;
b)originalul sau copia certificată pentru conformitate de către biroul vamal de reimport, declaraţia de punere în liberă circulaţie a mărfurilor reintroduse respective.
Acest document conţine una dintre următoare menţiuni, aplicate de către biroul vamal de reimport:
- Mercancias de retorno en aplicacion de la letra b) del apartado 2 del articulo 185 del Codigo
- Returvarer i henhold til kodeksens artikel 185, stk. 2, litra b)
- Ruckwaren gemass Artikel 185 Absatz 2 Buchstabe b) des Zollkodex
- Goods admitted as returned goods under Article 185 (2) (b) of the Code
- Marchandises en retour en application de l'article 185 paragraphe 2 point b) du code
- Merci in reintroduzione in applicazione dell'articolo 185, paragrafo 2, lettera b) del codice
- Goederen die met toepassing van artikel 185, lid 2, onder b), van het Wetboek kunnen worden toegelaten als terugkerende goederen
- Mercadorias de retorno por aplicacao da alinea b) do no. 2 do artigo 185o. do codigo;
- Mărfuri admise ca returnate în baza Articolului 185 (2) (b) din Cod
- Roba se ponovno uvozi u skladu s clankom 185. stavkom 2. tockom (b) Kodeksa;
c)exemplarul declaraţiei de export înapoiate exportatorului la data îndeplinirii formalităţilor de export pentru mărfuri sau o copie a acesteia certificată pentru conformitate de către biroul vamal de export.
Atunci când autoritatea vamală de decizie dispune deja de elementele cuprinse de una sau mai multe dintre declaraţiile menţionate la litera (a), (b) sau (c) de mai sus, declaraţia sau declaraţiile respective nu trebuie prezentate.
(2)Cererea menţionată la alineatul (1) se depune la biroul vamal menţionat la articolul 879 în termen de 12 luni de la data înregistrării declaraţiei de export.
Art. 883
Autoritatea vamală de decizie poate autoriza încheierea formalităţilor vamale necesare pentru a se efectua rambursarea sau remiterea înainte de a se pronunţa asupra cererii de rambursare sau remitere. O astfel de autorizaţie nu aduce atingere deciziei sale referitoare la cerere.
Art. 884
Fără a aduce atingere articolului 883 şi până la luarea unei decizii asupra cererii de rambursare sau de remitere, mărfurile cu privire la care se cere rambursarea sau remiterea drepturilor nu pot fi transferate în alt loc decât cel specificat în cererea respectivă fără ca solicitantul să fi notificat în prealabil biroul vamal menţionat la articolul 879, care, la rândul său, trebuie să fi informat autoritatea vamală de decizie.
Art. 885
(1)Atunci când cererea de rambursare sau de remitere se referă la un caz pentru care trebuie obţinute informaţii suplimentare sau dacă mărfurile trebuie verificate pentru a se stabili că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în cod şi în prezentul titlu pentru a se beneficia de rambursare sau de remitere, autoritatea vamală de decizie ia toate măsurile necesare în acest scop, dacă este nevoie solicitând sprijin din partea autorităţii vamale, specificând precis natura informaţiilor de obţinut sau a controalelor de efectuat.
Biroul vamal de control dă imediat curs acestei cereri şi comunică autorităţii vamale de decizie informaţiile obţinute şi rezultatele controalelor efectuate.
(2)În cazul în care mărfurile care fac obiectul cererii se află într-un stat membru, altul decât cel în care au fost înscrise în conturi drepturile de import sau de export aferente lor, se aplică dispoziţiile capitolului 4 din prezentul titlu.
Art. 886
(1)Atunci când se află în posesia tuturor elementelor necesare, autoritatea vamală de decizie se pronunţă în scris asupra cererii de rambursare sau de remitere în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) şi (3) din cod.
(2)În cazul în care este favorabilă, decizia cuprinde toate informaţiile necesare aplicării sale.
După caz, toate sau o parte din informaţiile următoare trebuie să apară în decizie:
a)informaţii care să permită identificarea mărfurilor cărora li se aplică;
b)motivele rambursării sau ale remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la articolul corespunzător din cod şi, după caz, articolul corespunzător din prezentul titlu;
c)utilizarea pe care o pot primi sau destinaţia la care pot fi trimise mărfurile în funcţie de posibilităţile prevăzute în cazul particular cu respectarea codului şi, după caz, pe baza unei autorizaţii specifice din partea autorităţii vamale de decizie;
d)termenul de îndeplinire a formalităţilor pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export;
e)un anunţ precizând că drepturile de import sau de export nu se restituie sau remit decât după ce biroul de executare a informat autoritatea vamală de decizie că formalităţile de care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;
f)elementele cerinţelor pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile în aşteptarea executării deciziei;
g)o menţiune informând beneficiarul că trebuie să predea originalul deciziei către biroul vamal de aplicare ales de el atunci când prezintă mărfurile.
Art. 887
(1)Biroul vamal de aplicare întreprinde măsuri pentru a se asigura:
- după caz, că cerinţele menţionate la articolul 886 alineatul (2) litera (f) sunt îndeplinite;
- că, în toate cazurile, mărfurile sunt efectiv folosite în modul prevăzut pentru utilizarea sau destinaţia specificată în decizia de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export.
(2)În cazul în care decizia precizează că mărfurile pot fi plasate în antrepozit vamal, zonă liberă sau antrepozit liber, iar beneficiarul foloseşte această posibilitate, formalităţile necesare se îndeplinesc la biroul vamal de aplicare.
(3)Atunci când alocarea efectivă a mărfurilor pentru utilizarea sau destinaţia prevăzută prin decizia de acordare a rambursării sau a remiterii drepturilor nu se poate constata decât într-un alt stat membru decât cel în care se află biroul vamal de aplicare, dovada respectării condiţiilor se face prin prezentarea exemplarului de control T5 eliberat şi utilizat în conformitate cu dispoziţiile articolelor 912a-912g şi ale prezentului articol.
Exemplarul de control T5 cuprinde:
a)în caseta 33, codul din Nomenclatura Combinată aferent mărfurilor;
b)în caseta 103, în litere, cantitatea netă a mărfurilor;
c)în caseta 104, după caz, fie menţiunea "ieşire de pe teritoriul vamal al Comunităţii", fie una dintre menţiunile următoare sub rubrica "altele":
- Livrare gratuită pentru următoarea acţiune de binefacere:...;
- Distrugere sub control vamal;
- Plasare sub următorul regim vamal:...;
- Plasare în zonă liberă sau în antrepozit liber;
d)în caseta 106, referirea la decizia de acordare a rambursării sau a restituirii drepturilor;
(4)Biroul vamal de control care constată sau sub răspunderea căruia se constată că mărfurile au fost efectiv alocate pentru utilizarea sau destinaţia prevăzută completează caseta "Controlul utilizării şi/sau al destinaţiei" din documentul de control marcând cu o cruce menţiunea "au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarată pe verso" şi indicând data relevantă.
(5)După ce s-a asigurat că au fost îndeplinite condiţiile menţionate la alineatul (1), biroul vamal de aplicare trimite un certificat în acest sens autorităţii vamale de decizie.
Art. 888
După ce a aprobat cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor, autoritatea vamală de decizie rambursează sau remite drepturile numai după ce primeşte certificatul menţionat la articolul 887 alineatul (5).
Art. 889
(1)În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se bazează, la data acceptării declaraţiei de punere în circulaţie liberă a mărfurilor, pe existenţa unui drept de import redus sau zero, aplicabil în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a unui alt regim tarifar preferenţial, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii pentru rambursare sau remitere, însoţită de documentele necesare:
- în cazul unui contingent tarifar, volumul acestuia să nu fie epuizat;
- în alte cazuri, restabilirea drepturilor datorate în mod normal să nu fi avut loc.
Cu toate acestea, în cazul în care condiţiile prevăzute în paragraful precedent nu se îndeplinesc, rambursarea sau remiterea se va acorda dacă omisiunea de a aplica drepturile zero sau reduse la mărfuri a fost rezultatul unei erori din partea autorităţilor vamale, iar declaraţia de liberă circulaţie a cuprins toate datele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea drepturilor reduse sau zero.
(2)Fiecare stat pune la dispoziţie Comisiei o listă a cazurilor în care s-au aplicat dispoziţiile celui de-al doilea paragraf al alineatului (1).
Art. 890
Autoritatea vamală de decizie aprobă cererea de rambursare sau de remitere în cazul în care se stabileşte că:
(a)documentul este însoţit de un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un certificat de autenticitate, un document de tranzit comunitar intern sau de orice alt document corespunzător, care atestă că mărfurile importate ar fi putut, în momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, să beneficieze de tratamentul comunitar, de un tratament tarifar preferenţial sau de un tratament tarifar favorabil datorită naturii mărfurilor;
(b)documentul astfel prezentat se referă în mod expres la mărfurile respective;
(c)sunt îndeplinite toate condiţiile referitoare la acceptarea acestui document;
(d)sunt îndeplinite toate celelalte condiţii pentru acordarea tratamentului comunitar, unui tratament tarifar preferenţial sau a unui tratament tarifar favorabil datorită naturii mărfurilor.
Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal de aplicare, acesta din urmă acordă rambursarea sau remiterea numai dacă deţine informaţii care indică în mod neîndoielnic că certificatul sau documentul prezentat a posteriori se aplică mărfurilor respective.
Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. În cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal care aplică regulamentul, autoritatea vamală de decizie acordă rambursarea sau remiterea doar acolo unde are informaţii care să ateste fără echivoc că certificatul sau documentul întocmit ulterior se aplică acestor mărfuri.
Art. 891
Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor în cazul în care în sprijinul cererii se prezintă certificate care presupun fixarea în avans a prelevărilor.
Art. 892
Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor de import în conformitate cu articolul 238 din cod atunci când:
- caracterul defectuos al mărfurilor a fost luat în considerare la stabilirea condiţiilor contractului, mai ales a preţului, la care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import.
- mărfurile sunt vândute de importator după ce s-a stabilit caracterul lor defectuos sau neconformitatea cu condiţiile contractului.
Art. 893
(1)Fără a aduce atingere articolului 900 alineatul (1) litera (c), autoritatea vamală de decizie stabileşte un termen de cel mult două luni de la data comunicării deciziei de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export pentru îndeplinirea formalităţilor vamale care condiţionează rambursarea sau remiterea drepturilor.
(2)Nerespectarea termenului menţionat la alineatul (1) duce la pierderea dreptului de rambursare sau remitere, cu excepţia cazului în care persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să respecte termenul de un caz fortuit sau de un caz de forţă majoră.
Art. 894
În cazul în care distrugerea mărfurilor autorizată de autoritatea vamală de decizie conduce la producerea de resturi şi deşeuri, acestea se consideră mărfuri necomunitare imediat ce se ia o decizie favorabilă asupra cererii de rambursare sau de remitere.
Art. 895
În cazul în care se acordă autorizaţia menţionată la articolul 238 alineatul (2) litera (b) alineatul al doilea din cod, autorităţile vamale întreprind toate demersurile necesare pentru a se asigura că mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber pot fi recunoscute ulterior ca mărfuri necomunitare.
Art. 896
(1)Mărfurile care, în cadrul politicii agricole comune, se plasează sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import în baza unui certificat de import sau a unui certificat de fixare în avans nu sunt admise în beneficiul articolelor 237, 238 şi 239 din cod decât dacă biroul vamal menţionat la articolul 879 constată în mod satisfăcător că au fost luate măsurile necesare de către autorităţile competente pentru anularea efectelor cu privire la certificatul sub acoperirea căruia a avut loc această operaţiune de import.
(2)Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în caz de reexport, plasare în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber, ori de distrugere a mărfurilor.
Art. 897
În cazul în care exportul, reexportul sau distrugerea, ori orice altă destinaţie autorizată nu se referă la un articol complet, ci la unul sau mai multe elemente componente ale acestui articol, rambursarea sau remiterea constă în diferenţa dintre suma drepturilor de import aferente articolului complet şi cea a drepturilor de import care s-ar fi aplicat restului articolului dacă acesta ar fi fost plasat în aceeaşi stare sub un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti astfel de drepturi la data la care articolul complet a fost plasat astfel.
Art. 899
(1)Atunci când autoritatea vamală de decizie, sesizată cu privire la cererea de rambursare sau de remitere, prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din cod, constată:
- că motivele invocate în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situaţiile menţionate la articolele 900-903 şi că acestea nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea celui interesat, aceasta acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză;
- că motivele în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situaţiile menţionate la articolul 904, aceasta nu acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză.
(2)În celelalte cazuri, cu excepţia celor în care Comisia trebuie sesizată în legătură cu dosarul, în conformitate cu articolul 905, autoritatea vamală de decizie hotărăşte ea însăşi să acorde rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export atunci când circumstanţele cazului constituie o situaţie specială care rezultă din circumstanţe ce nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea persoanei interesate.
În cazul în care se aplică articolul 905 alineatul (2) a doua liniuţă, o decizie a autorităţilor vamale care autorizează rambursarea sau remiterea drepturilor respective nu poate fi adoptată decât la încheierea procedurii deja începute în conformitate cu articolele 906-909.
(3)În conformitate cu articolul 239 alineatul (1) din cod şi cu prezentul articol, se înţelege prin «persoana interesată» persoana sau persoanele menţionate la articolul 878 alineatul (1) sau reprezentanţii lor, precum şi, dacă este cazul, orice altă persoană care a intervenit în îndeplinirea formalităţilor vamale referitoare la mărfurile respective sau care a dat instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor formalităţi.
(4)În înţelesul alineatelor (1) şi (2), statele membre îşi acordă reciproc asistenţă, în special atunci când este vorba despre o neîndeplinire a obligaţiilor autorităţilor vamale dintr-un alt stat membru decât cel în măsură să ia decizia.
Art. 900
(1)Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
a)mărfurile necomunitare plasate sub un regim vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau mărfurile puse în liberă circulaţie în beneficiul unui tratament tarifar favorabil având în vedere destinaţia lor în anumite scopuri au fost furate şi recuperate în scurt timp, în starea în care se aflau în momentul furtului, şi plasate din nou sub regimul vamal iniţial;
b)mărfurile necomunitare sunt scoase din greşeală din regimul vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturile sub care au fost plasate, cu condiţia ca, imediat ce eroarea a fost descoperită, să fie plasate din nou în situaţia vamală iniţială în starea în care se aflau când au fost retrase;
c)este imposibil să se pună în funcţiune mecanismul de deschidere a mijlocului de transport în care se află mărfurile puse în prealabil în liberă circulaţie şi să se procedeze, în consecinţă, la descărcarea lor când sosesc la destinaţie, cu condiţia ca ele să fie reexportate imediat;
d)furnizorul, stabilit într-o ţară terţă, al mărfurilor puse iniţial în liberă circulaţie, căruia i-au fost reexpediate ulterior în regim de perfecţionare pasivă pentru a-i permite să elimine gratuit defectele existente înainte de acordarea liberului de vamă (chiar dacă acestea sunt descoperite după acordarea liberului de vamă) sau să le aducă în conformitate cu clauzele contractuale în baza cărora au fost puse în liberă circulaţie, păstrează definitiv mărfurile deoarece se află în imposibilitatea de a remedia defectele sau de a le remedia în condiţii economice acceptabile;
e)se constată, în momentul în care autorităţile vamale decid să înscrie în conturi a posteriori drepturile de import de care sunt efectiv pasibile mărfurile puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de aceste drepturi, că mărfurile respective au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără a fi supuse controlului vamal, cu condiţia de a se stabili că s-ar fi îndeplinit efectiv condiţiile materiale prevăzute de cod pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul dacă suma ar fi fost percepută la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor;
f)o instanţă judiciară a pronunţat interdicţia de comercializare a unui articol plasat în prealabil sub un regim vamal care a obligat persoana interesată să plătească drepturi de import în condiţii normale, iar articolul respectiv este reexportat în afara teritoriului vamal al Comunităţii sau distrus sub controlul autorităţilor vamale, cu condiţia să se constate că articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat în Comunitate;
g)mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia ca plata drepturilor să se facă de către un declarant abilitat să acţioneze din oficiu şi, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;
h)mărfurile au fost adresate destinatarului printr-o greşeală a expeditorului;
i)mărfurile s-au dovedit a fi improprii utilizării prevăzute de către destinatar din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;
j)mărfurile în legătură cu care se constată că, după acordarea liberului de vamă pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, în momentul în care a avut loc această acordare a liberului de vamă, nu erau conforme cu reglementările în vigoare în ceea ce priveşte utilizarea sau comercializarea lor şi că din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute de destinatar;
k)utilizarea mărfurilor în scopurile prevăzute de destinatar este împiedicată sau considerabil limitată ca urmare a unor măsuri de interes general luate ulterior datei la care s-au pus în liberă circulaţie pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, de către o autoritate sau un organism având putere de decizie în materie;
l)exonerarea totală sau parţială de drepturi de import, solicitată de persoana interesată în baza dispoziţiilor în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urmă, nu poate fi efectiv acordată de autorităţile vamale care, în consecinţă, înscriu în conturi drepturile de import care devin astfel exigibile;
m)mărfurile au ajuns la destinatar după expirarea termenelor de livrare obligatorii prevăzute în contractul în baza căruia au fost plasate sub un regim vamal, care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import;
n)a fost imposibil să se vândă mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii, astfel că ele sunt livrate gratuit către instituţii de binefacere:
- care îşi desfăşoară activitatea în ţări terţe, cu condiţia de a fi reprezentate în Comunitate sau
- care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu condiţia să poată beneficia de scutire în cazul importului pentru liberă circulaţie a unor mărfuri similare care provin din ţări terţe.
o)datoria vamală a fost contractată altfel decât în baza articolului 201 din cod şi persoana interesată poate să prezinte un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un document de tranzit comunitar intern sau orice alt document adecvat care atestă că, dacă mărfurile importate ar fi fost declarate în vederea punerii în liberă circulaţie, ar fi fost eligibile pentru un tratament comunitar sau un tratament tarifar preferenţial, cu condiţia să fi fost îndeplinite celelalte condiţii menţionate în articolul 890.
(2)Restituirea sau remiterea drepturilor de import în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c) şi literele (f)-(n) este condiţionată, în afara cazurilor în care aceste mărfuri sunt distruse din ordinul autorităţii publice sau livrate gratuit către instituţii de binefacere care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Comunităţii, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub controlul autorităţilor vamale.
Dacă i se solicită, autoritatea de decizie autorizează înlocuirea reexportului mărfurilor cu distrugerea sau plasarea lor sub regimul de tranzit comunitar extern, sub regim de antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber.
Mărfurile care urmează a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se consideră mărfuri necomunitare.
În acest caz, autorităţile vamale trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber să poată fi recunoscute ulterior ca mărfuri necomunitare.
(3)[textul din Art. 900, alin. (3) din partea IV, titlul IV, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 26. din Regulamentul 881/21-mai-2003]
(4)De asemenea, biroul vamal de control stabileşte în mod satisfăcător că mărfurile nu au fost nici utilizate, nici vândute înainte de reexportul lor.
Art. 901
(1)Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
a)mărfurile declarate din greşeală pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără să fi fost introduse în prealabil sub regimul vamal sub care ar fi trebuit să fie plasate, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în articolul 237 din cod să fi fost îndeplinite;
b)reexportul sau distrugerea mărfurilor prevăzute la articolul 238 alineatul (2) litera (b) din cod nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale, celelalte condiţii prevăzute la articolul 237 din cod fiind îndeplinite;
c)reexportul sau distrugerea mărfurilor nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale în conformitate cu articolul 900 alineatul (1) literele (c) şi (f)-(n), celelalte condiţii prevăzute la articolul 900 alineatele (2) şi (4) din cod fiind îndeplinite.
(2)Acordarea rambursării sau remiterii drepturilor de import în cazurile menţionate la alineatul (1) se efectuează în cazul în care:
a)se prezintă toate dovezile necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea drepturilor au fost:
- fie efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii,
- fie distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă oficial constatarea distrugerii;
b)restituirea către autoritatea vamală de decizie a oricărui document atestând caracterul comunitar al mărfurilor în cauză sub acoperirea căruia mărfurile respective au putut părăsi teritoriul vamal al Comunităţii sau prezentarea oricărui mijloc de probă considerat necesar de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că documentul în cauză nu va putea fi utilizat ulterior cu ocazia unui import de mărfuri în Comunitate.
Art. 902
(1)În conformitate cu articolul 901 alineatul (2):
a)elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii se prezintă de către solicitant şi cuprind:
- originalul sau o copie certificată pentru conformitate după declaraţia de export a mărfurilor de pe teritoriul Comunităţii şi
- o autentificare din partea biroului vamal prin care mărfurile au ieşit efectiv de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
În cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada ieşirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii poate fi prezentată sub forma:
- unei atestări din partea biroului de vamă din ţara terţă de destinaţie confirmând sosirea mărfurilor sau
- originalului sau a copiei certificate pentru conformitate a declaraţiei vamale pentru mărfuri, întocmită în ţara terţă de destinaţie.
La aceste documente se ataşează documentaţia administrativă şi comercială care să permită autorităţii vamale de decizie să controleze dacă mărfurile care au făcut obiectul exportului în afara teritoriului vamal al Comunităţii sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import, şi anume:
- originalul sau o copie certificată pentru conformitate a declaraţiei pentru regimul menţionat şi,
- în măsura în care se consideră necesar de către autoritatea vamală de decizie, documentele comerciale sau administrative (cum ar fi facturi, note de expediţie, documente de tranzit, certificate sanitare) cuprinzând o descriere precisă a mărfurilor (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) ce au fost prezentate împreună cu declaraţia de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau declaraţia vamală făcută pentru mărfurile din ţara terţă de destinaţie, după caz;
b)elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost efectiv distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă în mod oficial constatarea constau în prezentarea de către solicitant:
- fie a procesului verbal sau a declaraţiei de distrugere întocmite de autorităţile oficiale sub controlul cărora a avut loc această distrugere, sau a unei copii certificate pentru conformitate;
- fie a unui certificat întocmit de persoana abilitată să constate distrugerea, însoţit de dovada acestei abilitări.
Aceste documente cuprind o descriere suficient de precisă a mărfurilor distruse (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) pentru a permite autorităţilor vamale să stabilească, prin comparaţie cu menţiunile înscrise pe declaraţia pentru un regim vamal, presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import şi documentele comerciale însoţitoare (cum ar fi facturi, note de expediţie etc.), faptul că mărfurile distruse sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub regim.
(2)În cazul în care probele menţionate la alineatul (1) se dovedesc insuficiente pentru a permite autorităţii vamale de decizie să ia o hotărâre asupra cazului prezentat în deplină cunoştinţă de cauză sau în cazul în care unele elemente de probă nu sunt disponibile, ele sunt completate sau înlocuite cu orice alte documente considerate necesare de autoritatea amintită.
Art. 903
(1)Pentru mărfurile reintroduse pentru care s-au încasat drepturi de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii, punerea în liberă circulaţie dă dreptul de rambursare a drepturilor percepute în acest sens.
(2)Alineatul (1) se aplică numai mărfurilor care se află în una din situaţiile menţionate la articolul 844.
Trebuie să se facă dovada faţă de biroul vamal la care mărfurile se declară pentru punerea în liberă circulaţie că mărfurile se află întruna dintre situaţiile menţionate la articolul 185 alineatul (2) litera (b) din cod.
(3)Alineatul (1) se aplică chiar şi atunci când mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 904
Nu se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import atunci când singurul motiv în sprijinul cererii de rambursare sau remitere este, după caz:
a)reexportul de pe teritoriul vamal al Comunităţii al mărfurilor plasate anterior sub un regim vamal care presupune obligaţia de a se plăti drepturi de import, din alte motive decât cele menţionate la articolul 237 sau 238 din cod sau la articolul 900 sau 901, în special imposibilitatea de a le vinde;
b)distrugerea, indiferent de motiv, în afara cazurilor prevăzute expres de legislaţia comunitară, a mărfurilor declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de plată a drepturilor de import, după acordarea liberului de vamă de către autorităţile vamale;
c)prezentarea, în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial în favoarea mărfurilor declarate pentru liberă circulaţie, a unor documente care ulterior se dovedesc a fi false, falsificate sau nevalabile pentru acordarea acestui tratament tarifar preferenţial, chiar dacă ele au fost prezentate de bună credinţă.
Art. 904a
(1)În cazul în care comunicarea nu este necesară în temeiul alineatului (2), fiecare stat membru pune la dispoziţia Comisiei lista cazurilor în care s-au aplicat dispoziţiile articolului 899 alineatul (2).
(2)Comisiei îi este comunicată de către fiecare stat membru lista cazurilor, prezentate pe scurt, în care s-au aplicat dispoziţiile articolului 899 alineatul (2), în cazul în care suma rambursată sau remisă unui comerciant ca urmare a unei situaţii speciale similare şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, depăşeşte 50 000 EUR. Această comunicare se efectuează în primul şi al treilea trimestru ale fiecărui an pentru totalitatea cazurilor care au făcut obiectul unei decizii de rambursare sau de remitere în cursul semestrului precedent.
Art. 905
(1)În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere menţionată la articolul 239 alineatul (2) din cod este însoţită de justificări susceptibile să constituie o situaţie specială care rezultă din circumstanţe care nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea persoanei interesate, statul membru de care aparţine autoritatea vamală de decizie transmite cazul Comisiei pentru ca acesta să fie rezolvat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 în cazul în care:
- autoritatea consideră că situaţia specială rezultă dintr-o neîndeplinire a obligaţiilor sale de către Comisie sau
- circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete comunitare efectuate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 515/97 sau efectuate pe baza unei alte dispoziţii comunitare sau a unui acord încheiat de Comunitate cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete comunitare sau
- suma care priveşte persoana interesată, ca urmare a unei situaţii speciale similare şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, este mai mare sau egală cu 500 000 EUR.
Termenul de «persoană interesată» trebuie înţeles în acelaşi sens ca şi la articolul 899.
(2)Nu trebuie să se procedeze la transmiterea prevăzută la alineatul (1) în cazul în care:
- Comisia adoptă deja o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 referitoare la un caz în care se prezentau elemente de fapt şi de drept comparabile;
- Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(3)Dosarul adresat Comisiei trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare unei verificări complete a cazului prezentat. Acesta trebuie să includă o evaluare detaliată cu privire la comportamentul comerciantului respectiv, în special comportamentul său profesional, buna sa credinţă şi promptitudinea de care a dat dovadă. Această evaluare trebuie să fie însoţită de toate informaţiile susceptibile să demonstreze că respectivul comerciant a acţionat cu bună credinţă. Dosarul trebuie de asemenea să cuprindă o declaraţie, semnată de solicitantul rambursării sau al remiterii, care atestă faptul că acesta a putut lua cunoştinţă de dosar şi care menţionează fie că acesta nu are nimic de adăugat, fie orice informaţie suplimentară care i se pare că trebuie inclusă în dosar.
(4)Comisia anunţă de îndată primirea dosarului statului membru în cauză.
(5)În cazul în care se dovedeşte că informaţiile comunicate de către statul membru sunt insuficiente pentru a-i permite să hotărască în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la cazul care îi este prezentat, Comisia poate solicita acestui stat membru sau oricărui alt stat membru comunicarea unor informaţii suplimentare.
(6)Comisia trimite înapoi dosarul autorităţii vamale şi se consideră că procedura menţionată la articolele 906-909 nu a început niciodată, atunci când se prezintă una dintre următoarele situaţii:
- se constată existenţa în dosar a unui dezacord între autoritatea vamală care a transmis dosarul şi persoana care a semnat declaraţia menţionată la alineatul (3) cu privire la prezentarea faptică a situaţiei;
- dosarul este evident incomplet, în măsura în care acesta nu conţine nici o informaţie susceptibilă să justifice verificarea dosarului de către Comisie;
- nu trebuie să se procedeze la transmiterea dosarului în conformitate cu alineatele (1) şi (2);
- nu s-a stabilit existenţa datoriei vamale;
- informaţii noi cu privire la dosar, de natură să modifice substanţial prezentarea faptică a dosarului menţionat sau evaluarea sa juridică, au fost transmise Comisiei de către autoritatea vamală în cursul verificării dosarului respectiv.
Art. 906
Comisia comunică statelor membre o copie a dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (3) în cincisprezece zile de la data primirii dosarului respectiv.
Verificarea acestui dosar se înscrie cât mai curând posibil pe ordinea de zi a unei reuniuni a grupului de experţi, menţionat la articolul 907.
Art. 906a
În cazul în care, la orice moment al procedurii stipulate în articolele 906 şi 907, Comisia intenţionează să ia o decizie nefavorabilă împotriva solicitantului care cere restituirea sau remiterea, îi comunică în scris acestuia obiecţiile sale, împreună cu toate documentele care stau la baza acestor obiecţii. Solicitantul restituirii sau remiterii îşi exprimă punctul de vedere în scris în termen de o lună de la data la care obiecţiile au fost trimise. Dacă persoana nu îşi exprimă punctul de vedere în această perioadă, se consideră că a renunţat la dreptul de a-şi exprima poziţia.
Art. 907
După consultarea unui grup de experţi, compus din reprezentanţi ai tuturor statelor membre, reuniţi în cadrul comitetului pentru a analiza cazul respectiv, Comisia ia o decizie care stabileşte dacă situaţia specială examinată justifică sau nu acordarea rambursării sau a remiterii.
Această decizie trebuie să intervină în termen de nouă luni de la data primirii de către Comisie a dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (3). Cu toate acestea, în cazul în care declaraţia sau evaluarea detaliată privind comportamentul comerciantului respectiv, menţionate la articolul 905 alineatul (3), nu sunt cuprinse în dosar, termenul de nouă luni se socoteşte de la data primirii de către Comisie a acestor documente. Autoritatea vamală şi solicitantul rambursării sau al remiterii sunt informaţi cu privire la aceasta.
În cazul în care Comisia trebuie să solicite informaţii suplimentare pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada care s-a scurs între data trimiterii de către Comisie a cererii de informaţii suplimentare şi data primirii acestora. Solicitantul rambursării sau al remiterii este informat cu privire la prelungire.
În cazul în care Comisia a procedat ea însăşi la investigaţii pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada necesară investigaţiilor respective. Durata acestei prelungiri nu poate depăşi nouă luni. Autoritatea vamală şi solicitantul rambursării sau al remiterii sunt informaţi cu privire la data la care investigaţiile sunt întreprinse şi la data încheierii investigaţiilor respective.
În cazul în care Comisia a comunicat obiecţiile sale solicitantului rambursării sau al remiterii, în conformitate cu articolul 906a, termenul de nouă luni se prelungeşte cu o lună.
Art. 908
(1)Notificarea deciziei menţionate la articolul 907 trebuie să fie făcută statului membru interesat în cel mai scurt timp şi, în orice caz, în termen de o lună de la data expirării termenului prevăzut la articolul menţionat.
Comisia informează statele membre cu privire la deciziile adoptate, pentru a ajuta autorităţile vamale să ia o hotărâre în cazurile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(2)Pe baza deciziei Comisiei, notificată în condiţiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea de decizie hotărăşte cu privire la solicitarea care i-a fost prezentată.
(3)În cazul în care decizia prevăzută la articolul 907 stabileşte că situaţia specială examinată justifică acordarea rambursării sau a remiterii, Comisia poate preciza condiţiile în care statele membre pot rambursa sau remite drepturile, în cazurile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
Art. 909
În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în termenul stabilit la articolul 907 sau nu a notificat nici o decizie a statului membru respectiv în termenul stabilit la articolul 908, autoritatea vamală de decizie dă un răspuns favorabil cererii de rambursare sau de remitere.
Art. 910
În cazurile menţionate la articolul 885 alineatul (2), autoritatea vamală de decizie trimite biroului vamal de control două exemplare ale cererii sale întocmite în scris pe un formular conform modelului din anexa 112. Această cerere este însoţită de cererea de rambursare sau remitere, în original sau copie, şi de toate documentele necesare pentru a permite biroului vamal de control să obţină informaţiile sau să desfăşoare verificările cerute.
Art. 911
(1)În termen de două săptămâni de la data primirii cererii, biroul vamal de control are obligaţia de a obţine informaţiile sau de a desfăşura verificările cerute de autoritatea vamală de decizie. Rezultatele obţinute sunt înscrise în documentul original menţionat la articolul 910, în spaţiul rezervat în acest sens, şi înapoiază acest document autorităţii vamale de decizie, împreună cu toate documentele primite.
(2)În cazul în care nu poate obţine informaţiile necesare sau nu poate efectua verificările necesare în termenul de două săptămâni stabilit la alineatul (1), biroul vamal de control confirmă către autoritatea vamală de decizie primirea cererii prezentate în acest termen înapoind autorităţii vamale de decizie copia documentului menţionat la articolul 910, adnotată corespunzător.
Art. 912
Biroul vamal de aplicare trimite certificatul menţionat în articolul 887 alineatul (5) către autoritatea vamală de decizie, pe un formular în conformitate cu modelul prevăzut în anexa 113.