Capitolul 3 - Dispoziţii specifice referitoare la aplicarea articolului 239 din cod - Regulamentul 2454/02-iul-1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 8 Decembrie 2015
CAPITOLUL 3:Dispoziţii specifice referitoare la aplicarea articolului 239 din cod
Art. 899
(1)Atunci când autoritatea vamală de decizie, sesizată cu privire la cererea de rambursare sau de remitere, prevăzută la articolul 239 alineatul (2) din cod, constată:
- că motivele invocate în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situaţiile menţionate la articolele 900-903 şi că acestea nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea celui interesat, aceasta acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză;
- că motivele în sprijinul acestei cereri corespund uneia sau alteia din situaţiile menţionate la articolul 904, aceasta nu acordă rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export în cauză.
(2)În celelalte cazuri, cu excepţia celor în care Comisia trebuie sesizată în legătură cu dosarul, în conformitate cu articolul 905, autoritatea vamală de decizie hotărăşte ea însăşi să acorde rambursarea sau remiterea valorii drepturilor de import sau de export atunci când circumstanţele cazului constituie o situaţie specială care rezultă din circumstanţe ce nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea persoanei interesate.
În cazul în care se aplică articolul 905 alineatul (2) a doua liniuţă, o decizie a autorităţilor vamale care autorizează rambursarea sau remiterea drepturilor respective nu poate fi adoptată decât la încheierea procedurii deja începute în conformitate cu articolele 906-909.
(3)În conformitate cu articolul 239 alineatul (1) din cod şi cu prezentul articol, se înţelege prin «persoana interesată» persoana sau persoanele menţionate la articolul 878 alineatul (1) sau reprezentanţii lor, precum şi, dacă este cazul, orice altă persoană care a intervenit în îndeplinirea formalităţilor vamale referitoare la mărfurile respective sau care a dat instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor formalităţi.
(4)În înţelesul alineatelor (1) şi (2), statele membre îşi acordă reciproc asistenţă, în special atunci când este vorba despre o neîndeplinire a obligaţiilor autorităţilor vamale dintr-un alt stat membru decât cel în măsură să ia decizia.

Art. 900
(1)Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
a)mărfurile necomunitare plasate sub un regim vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau mărfurile puse în liberă circulaţie în beneficiul unui tratament tarifar favorabil având în vedere destinaţia lor în anumite scopuri au fost furate şi recuperate în scurt timp, în starea în care se aflau în momentul furtului, şi plasate din nou sub regimul vamal iniţial;
b)mărfurile necomunitare sunt scoase din greşeală din regimul vamal care presupune o exonerare totală sau parţială de drepturile sub care au fost plasate, cu condiţia ca, imediat ce eroarea a fost descoperită, să fie plasate din nou în situaţia vamală iniţială în starea în care se aflau când au fost retrase;
c)este imposibil să se pună în funcţiune mecanismul de deschidere a mijlocului de transport în care se află mărfurile puse în prealabil în liberă circulaţie şi să se procedeze, în consecinţă, la descărcarea lor când sosesc la destinaţie, cu condiţia ca ele să fie reexportate imediat;
d)furnizorul, stabilit într-o ţară terţă, al mărfurilor puse iniţial în liberă circulaţie, căruia i-au fost reexpediate ulterior în regim de perfecţionare pasivă pentru a-i permite să elimine gratuit defectele existente înainte de acordarea liberului de vamă (chiar dacă acestea sunt descoperite după acordarea liberului de vamă) sau să le aducă în conformitate cu clauzele contractuale în baza cărora au fost puse în liberă circulaţie, păstrează definitiv mărfurile deoarece se află în imposibilitatea de a remedia defectele sau de a le remedia în condiţii economice acceptabile;
e)se constată, în momentul în care autorităţile vamale decid să înscrie în conturi a posteriori drepturile de import de care sunt efectiv pasibile mărfurile puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de aceste drepturi, că mărfurile respective au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără a fi supuse controlului vamal, cu condiţia de a se stabili că s-ar fi îndeplinit efectiv condiţiile materiale prevăzute de cod pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul dacă suma ar fi fost percepută la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor;
f)o instanţă judiciară a pronunţat interdicţia de comercializare a unui articol plasat în prealabil sub un regim vamal care a obligat persoana interesată să plătească drepturi de import în condiţii normale, iar articolul respectiv este reexportat în afara teritoriului vamal al Comunităţii sau distrus sub controlul autorităţilor vamale, cu condiţia să se constate că articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat în Comunitate;
g)mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care presupune obligaţia ca plata drepturilor să se facă de către un declarant abilitat să acţioneze din oficiu şi, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;
h)mărfurile au fost adresate destinatarului printr-o greşeală a expeditorului;
i)mărfurile s-au dovedit a fi improprii utilizării prevăzute de către destinatar din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;
j)mărfurile în legătură cu care se constată că, după acordarea liberului de vamă pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, în momentul în care a avut loc această acordare a liberului de vamă, nu erau conforme cu reglementările în vigoare în ceea ce priveşte utilizarea sau comercializarea lor şi că din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute de destinatar;
k)utilizarea mărfurilor în scopurile prevăzute de destinatar este împiedicată sau considerabil limitată ca urmare a unor măsuri de interes general luate ulterior datei la care s-au pus în liberă circulaţie pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import, de către o autoritate sau un organism având putere de decizie în materie;
l)exonerarea totală sau parţială de drepturi de import, solicitată de persoana interesată în baza dispoziţiilor în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urmă, nu poate fi efectiv acordată de autorităţile vamale care, în consecinţă, înscriu în conturi drepturile de import care devin astfel exigibile;
m)mărfurile au ajuns la destinatar după expirarea termenelor de livrare obligatorii prevăzute în contractul în baza căruia au fost plasate sub un regim vamal, care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import;
n)a fost imposibil să se vândă mărfurile pe teritoriul vamal al Comunităţii, astfel că ele sunt livrate gratuit către instituţii de binefacere:
- care îşi desfăşoară activitatea în ţări terţe, cu condiţia de a fi reprezentate în Comunitate sau
- care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul vamal al Comunităţii, cu condiţia să poată beneficia de scutire în cazul importului pentru liberă circulaţie a unor mărfuri similare care provin din ţări terţe.
o)datoria vamală a fost contractată altfel decât în baza articolului 201 din cod şi persoana interesată poate să prezinte un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un document de tranzit comunitar intern sau orice alt document adecvat care atestă că, dacă mărfurile importate ar fi fost declarate în vederea punerii în liberă circulaţie, ar fi fost eligibile pentru un tratament comunitar sau un tratament tarifar preferenţial, cu condiţia să fi fost îndeplinite celelalte condiţii menţionate în articolul 890.

(2)Restituirea sau remiterea drepturilor de import în cazurile menţionate la alineatul (1) litera (c) şi literele (f)-(n) este condiţionată, în afara cazurilor în care aceste mărfuri sunt distruse din ordinul autorităţii publice sau livrate gratuit către instituţii de binefacere care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Comunităţii, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al Comunităţii sub controlul autorităţilor vamale.
Dacă i se solicită, autoritatea de decizie autorizează înlocuirea reexportului mărfurilor cu distrugerea sau plasarea lor sub regimul de tranzit comunitar extern, sub regim de antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber.
Mărfurile care urmează a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se consideră mărfuri necomunitare.
În acest caz, autorităţile vamale trebuie să ia toate măsurile necesare pentru ca mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber să poată fi recunoscute ulterior ca mărfuri necomunitare.

(3)[textul din Art. 900, alin. (3) din partea IV, titlul IV, capitolul 3, sectiunea 1 a fost abrogat la 01-ian-2007 de Art. 1, punctul 26. din Regulamentul 881/21-mai-2003]
(4)De asemenea, biroul vamal de control stabileşte în mod satisfăcător că mărfurile nu au fost nici utilizate, nici vândute înainte de reexportul lor.
Art. 901
(1)Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
a)mărfurile declarate din greşeală pentru un regim vamal care presupune obligaţia de a plăti drepturi de import au fost reexportate în afara teritoriului vamal al Comunităţii fără să fi fost introduse în prealabil sub regimul vamal sub care ar fi trebuit să fie plasate, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în articolul 237 din cod să fi fost îndeplinite;
b)reexportul sau distrugerea mărfurilor prevăzute la articolul 238 alineatul (2) litera (b) din cod nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale, celelalte condiţii prevăzute la articolul 237 din cod fiind îndeplinite;
c)reexportul sau distrugerea mărfurilor nu s-a efectuat sub controlul autorităţilor vamale în conformitate cu articolul 900 alineatul (1) literele (c) şi (f)-(n), celelalte condiţii prevăzute la articolul 900 alineatele (2) şi (4) din cod fiind îndeplinite.
(2)Acordarea rambursării sau remiterii drepturilor de import în cazurile menţionate la alineatul (1) se efectuează în cazul în care:
a)se prezintă toate dovezile necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea drepturilor au fost:
- fie efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii,
- fie distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă oficial constatarea distrugerii;
b)restituirea către autoritatea vamală de decizie a oricărui document atestând caracterul comunitar al mărfurilor în cauză sub acoperirea căruia mărfurile respective au putut părăsi teritoriul vamal al Comunităţii sau prezentarea oricărui mijloc de probă considerat necesar de către autoritatea respectivă pentru a se asigura că documentul în cauză nu va putea fi utilizat ulterior cu ocazia unui import de mărfuri în Comunitate.
Art. 902
(1)În conformitate cu articolul 901 alineatul (2):
a)elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care este solicitată rambursarea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii se prezintă de către solicitant şi cuprind:
- originalul sau o copie certificată pentru conformitate după declaraţia de export a mărfurilor de pe teritoriul Comunităţii şi
- o autentificare din partea biroului vamal prin care mărfurile au ieşit efectiv de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
În cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada ieşirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al Comunităţii poate fi prezentată sub forma:
- unei atestări din partea biroului de vamă din ţara terţă de destinaţie confirmând sosirea mărfurilor sau
- originalului sau a copiei certificate pentru conformitate a declaraţiei vamale pentru mărfuri, întocmită în ţara terţă de destinaţie.
La aceste documente se ataşează documentaţia administrativă şi comercială care să permită autorităţii vamale de decizie să controleze dacă mărfurile care au făcut obiectul exportului în afara teritoriului vamal al Comunităţii sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import, şi anume:
- originalul sau o copie certificată pentru conformitate a declaraţiei pentru regimul menţionat şi,
- în măsura în care se consideră necesar de către autoritatea vamală de decizie, documentele comerciale sau administrative (cum ar fi facturi, note de expediţie, documente de tranzit, certificate sanitare) cuprinzând o descriere precisă a mărfurilor (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) ce au fost prezentate împreună cu declaraţia de export de pe teritoriul vamal al Comunităţii sau declaraţia vamală făcută pentru mărfurile din ţara terţă de destinaţie, după caz;
b)elementele de probă necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea au fost efectiv distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă în mod oficial constatarea constau în prezentarea de către solicitant:
- fie a procesului verbal sau a declaraţiei de distrugere întocmite de autorităţile oficiale sub controlul cărora a avut loc această distrugere, sau a unei copii certificate pentru conformitate;
- fie a unui certificat întocmit de persoana abilitată să constate distrugerea, însoţit de dovada acestei abilitări.
Aceste documente cuprind o descriere suficient de precisă a mărfurilor distruse (denumirea comercială, cantităţi, mărci şi alte elemente de identificare) pentru a permite autorităţilor vamale să stabilească, prin comparaţie cu menţiunile înscrise pe declaraţia pentru un regim vamal, presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import şi documentele comerciale însoţitoare (cum ar fi facturi, note de expediţie etc.), faptul că mărfurile distruse sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub regim.
(2)În cazul în care probele menţionate la alineatul (1) se dovedesc insuficiente pentru a permite autorităţii vamale de decizie să ia o hotărâre asupra cazului prezentat în deplină cunoştinţă de cauză sau în cazul în care unele elemente de probă nu sunt disponibile, ele sunt completate sau înlocuite cu orice alte documente considerate necesare de autoritatea amintită.
Art. 903
(1)Pentru mărfurile reintroduse pentru care s-au încasat drepturi de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al Comunităţii, punerea în liberă circulaţie dă dreptul de rambursare a drepturilor percepute în acest sens.
(2)Alineatul (1) se aplică numai mărfurilor care se află în una din situaţiile menţionate la articolul 844.
Trebuie să se facă dovada faţă de biroul vamal la care mărfurile se declară pentru punerea în liberă circulaţie că mărfurile se află întruna dintre situaţiile menţionate la articolul 185 alineatul (2) litera (b) din cod.
(3)Alineatul (1) se aplică chiar şi atunci când mărfurile reintroduse reprezintă numai o parte din mărfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al Comunităţii.
Art. 904
Nu se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import atunci când singurul motiv în sprijinul cererii de rambursare sau remitere este, după caz:
a)reexportul de pe teritoriul vamal al Comunităţii al mărfurilor plasate anterior sub un regim vamal care presupune obligaţia de a se plăti drepturi de import, din alte motive decât cele menţionate la articolul 237 sau 238 din cod sau la articolul 900 sau 901, în special imposibilitatea de a le vinde;
b)distrugerea, indiferent de motiv, în afara cazurilor prevăzute expres de legislaţia comunitară, a mărfurilor declarate pentru un regim vamal care presupune obligaţia de plată a drepturilor de import, după acordarea liberului de vamă de către autorităţile vamale;
c)prezentarea, în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial în favoarea mărfurilor declarate pentru liberă circulaţie, a unor documente care ulterior se dovedesc a fi false, falsificate sau nevalabile pentru acordarea acestui tratament tarifar preferenţial, chiar dacă ele au fost prezentate de bună credinţă.
Art. 904a
(1)În cazul în care comunicarea nu este necesară în temeiul alineatului (2), fiecare stat membru pune la dispoziţia Comisiei lista cazurilor în care s-au aplicat dispoziţiile articolului 899 alineatul (2).
(2)Comisiei îi este comunicată de către fiecare stat membru lista cazurilor, prezentate pe scurt, în care s-au aplicat dispoziţiile articolului 899 alineatul (2), în cazul în care suma rambursată sau remisă unui comerciant ca urmare a unei situaţii speciale similare şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, depăşeşte 50 000 EUR. Această comunicare se efectuează în primul şi al treilea trimestru ale fiecărui an pentru totalitatea cazurilor care au făcut obiectul unei decizii de rambursare sau de remitere în cursul semestrului precedent.

Art. 905
(1)În cazul în care cererea de rambursare sau de remitere menţionată la articolul 239 alineatul (2) din cod este însoţită de justificări susceptibile să constituie o situaţie specială care rezultă din circumstanţe care nu implică nici manipulare, nici neglijenţă evidentă din partea persoanei interesate, statul membru de care aparţine autoritatea vamală de decizie transmite cazul Comisiei pentru ca acesta să fie rezolvat în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 în cazul în care:
- autoritatea consideră că situaţia specială rezultă dintr-o neîndeplinire a obligaţiilor sale de către Comisie sau
- circumstanţele cazului sunt legate de rezultatele unei anchete comunitare efectuate în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 515/97 sau efectuate pe baza unei alte dispoziţii comunitare sau a unui acord încheiat de Comunitate cu anumite ţări sau grupuri de ţări, în care se prevede posibilitatea de a se proceda la realizarea unor astfel de anchete comunitare sau
- suma care priveşte persoana interesată, ca urmare a unei situaţii speciale similare şi care se referă, dacă este cazul, la mai multe operaţiuni de import sau de export, este mai mare sau egală cu 500 000 EUR.
Termenul de «persoană interesată» trebuie înţeles în acelaşi sens ca şi la articolul 899.
(2)Nu trebuie să se procedeze la transmiterea prevăzută la alineatul (1) în cazul în care:
- Comisia adoptă deja o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 906-909 referitoare la un caz în care se prezentau elemente de fapt şi de drept comparabile;
- Comisia este deja sesizată cu privire la un caz în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(3)Dosarul adresat Comisiei trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare unei verificări complete a cazului prezentat. Acesta trebuie să includă o evaluare detaliată cu privire la comportamentul comerciantului respectiv, în special comportamentul său profesional, buna sa credinţă şi promptitudinea de care a dat dovadă. Această evaluare trebuie să fie însoţită de toate informaţiile susceptibile să demonstreze că respectivul comerciant a acţionat cu bună credinţă. Dosarul trebuie de asemenea să cuprindă o declaraţie, semnată de solicitantul rambursării sau al remiterii, care atestă faptul că acesta a putut lua cunoştinţă de dosar şi care menţionează fie că acesta nu are nimic de adăugat, fie orice informaţie suplimentară care i se pare că trebuie inclusă în dosar.
(4)Comisia anunţă de îndată primirea dosarului statului membru în cauză.
(5)În cazul în care se dovedeşte că informaţiile comunicate de către statul membru sunt insuficiente pentru a-i permite să hotărască în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la cazul care îi este prezentat, Comisia poate solicita acestui stat membru sau oricărui alt stat membru comunicarea unor informaţii suplimentare.
(6)Comisia trimite înapoi dosarul autorităţii vamale şi se consideră că procedura menţionată la articolele 906-909 nu a început niciodată, atunci când se prezintă una dintre următoarele situaţii:
- se constată existenţa în dosar a unui dezacord între autoritatea vamală care a transmis dosarul şi persoana care a semnat declaraţia menţionată la alineatul (3) cu privire la prezentarea faptică a situaţiei;
- dosarul este evident incomplet, în măsura în care acesta nu conţine nici o informaţie susceptibilă să justifice verificarea dosarului de către Comisie;
- nu trebuie să se procedeze la transmiterea dosarului în conformitate cu alineatele (1) şi (2);
- nu s-a stabilit existenţa datoriei vamale;
- informaţii noi cu privire la dosar, de natură să modifice substanţial prezentarea faptică a dosarului menţionat sau evaluarea sa juridică, au fost transmise Comisiei de către autoritatea vamală în cursul verificării dosarului respectiv.

Art. 906
Comisia comunică statelor membre o copie a dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (3) în cincisprezece zile de la data primirii dosarului respectiv.
Verificarea acestui dosar se înscrie cât mai curând posibil pe ordinea de zi a unei reuniuni a grupului de experţi, menţionat la articolul 907.

Art. 906a
În cazul în care, la orice moment al procedurii stipulate în articolele 906 şi 907, Comisia intenţionează să ia o decizie nefavorabilă împotriva solicitantului care cere restituirea sau remiterea, îi comunică în scris acestuia obiecţiile sale, împreună cu toate documentele care stau la baza acestor obiecţii. Solicitantul restituirii sau remiterii îşi exprimă punctul de vedere în scris în termen de o lună de la data la care obiecţiile au fost trimise. Dacă persoana nu îşi exprimă punctul de vedere în această perioadă, se consideră că a renunţat la dreptul de a-şi exprima poziţia.

Art. 907
După consultarea unui grup de experţi, compus din reprezentanţi ai tuturor statelor membre, reuniţi în cadrul comitetului pentru a analiza cazul respectiv, Comisia ia o decizie care stabileşte dacă situaţia specială examinată justifică sau nu acordarea rambursării sau a remiterii.
Această decizie trebuie să intervină în termen de nouă luni de la data primirii de către Comisie a dosarului menţionat la articolul 905 alineatul (3). Cu toate acestea, în cazul în care declaraţia sau evaluarea detaliată privind comportamentul comerciantului respectiv, menţionate la articolul 905 alineatul (3), nu sunt cuprinse în dosar, termenul de nouă luni se socoteşte de la data primirii de către Comisie a acestor documente. Autoritatea vamală şi solicitantul rambursării sau al remiterii sunt informaţi cu privire la aceasta.
În cazul în care Comisia trebuie să solicite informaţii suplimentare pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada care s-a scurs între data trimiterii de către Comisie a cererii de informaţii suplimentare şi data primirii acestora. Solicitantul rambursării sau al remiterii este informat cu privire la prelungire.
În cazul în care Comisia a procedat ea însăşi la investigaţii pentru a putea lua o hotărâre, termenul de nouă luni se prelungeşte cu perioada necesară investigaţiilor respective. Durata acestei prelungiri nu poate depăşi nouă luni. Autoritatea vamală şi solicitantul rambursării sau al remiterii sunt informaţi cu privire la data la care investigaţiile sunt întreprinse şi la data încheierii investigaţiilor respective.
În cazul în care Comisia a comunicat obiecţiile sale solicitantului rambursării sau al remiterii, în conformitate cu articolul 906a, termenul de nouă luni se prelungeşte cu o lună.

Art. 908
(1)Notificarea deciziei menţionate la articolul 907 trebuie să fie făcută statului membru interesat în cel mai scurt timp şi, în orice caz, în termen de o lună de la data expirării termenului prevăzut la articolul menţionat.
Comisia informează statele membre cu privire la deciziile adoptate, pentru a ajuta autorităţile vamale să ia o hotărâre în cazurile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.
(2)Pe baza deciziei Comisiei, notificată în condiţiile prevăzute la alineatul (1), autoritatea de decizie hotărăşte cu privire la solicitarea care i-a fost prezentată.
(3)În cazul în care decizia prevăzută la articolul 907 stabileşte că situaţia specială examinată justifică acordarea rambursării sau a remiterii, Comisia poate preciza condiţiile în care statele membre pot rambursa sau remite drepturile, în cazurile în care se prezintă elemente de fapt şi de drept comparabile.

Art. 909
În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în termenul stabilit la articolul 907 sau nu a notificat nici o decizie a statului membru respectiv în termenul stabilit la articolul 908, autoritatea vamală de decizie dă un răspuns favorabil cererii de rambursare sau de remitere.