Capitolul iii - RECUNOAŞTERE ŞI EXECUTARE - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială
Acte UE
Jurnalul Oficial 351L
În vigoare Versiune de la: 26 Februarie 2015
CAPITOLUL III:RECUNOAŞTERE ŞI EXECUTARE
Art. 36
(1)Hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesară vreo procedură specială.
(2)Orice parte interesată poate, în conformitate cu procedura prevăzută în secţiunea 3 subsecţiunea 2, solicita constatarea absenţei motivelor pentru refuzul recunoaşterii, astfel cum se prevede la articolul 45.
(3)Dacă refuzul recunoaşterii este invocat pe cale incidentală în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, instanţa respectivă este competentă să se pronunţe asupra chestiunii respective.
Art. 37
(1)O parte care doreşte să invoce într-un stat membru o hotărâre pronunţată în alt stat membru prezintă:
a)o copie a hotărârii care să întrunească condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii sale; şi
b)un certificat eliberat în conformitate cu articolul 53.
(2)Instanţa sau autoritatea în faţa căreia este invocată hotărârea pronunţată într-un alt stat membru poate, dacă este necesar, să solicite părţii care o invocă să furnizeze, în conformitate cu articolul 57, o traducere sau o transcriere a conţinutului certificatului menţionat la alineatul (1) litera (b). Instanţa sau autoritatea poate solicita părţii furnizarea unei traduceri a hotărârii în locul traducerii conţinutului certificatului dacă nu poate să continue procedura în lipsa traducerii respective.
Art. 38
Instanţa sau o altă autoritate în faţa căreia este invocată o hotărâre pronunţată într-un alt stat membru poate să suspende acţiunea, în totalitate sau parţial, dacă:
(a)hotărârea este contestată în statul membru de origine; sau
(b)a fost transmisă o cerere pentru adoptarea unei decizii de constatare a absenţei motivelor de refuz al recunoaşterii, astfel cum este menţionată la articolului 45, sau pentru adoptarea unei decizii de refuz al recunoaşterii în temeiul unuia dintre motivele respective.
Art. 39
O hotărâre pronunţată într-un stat membru care este executorie în statul membru respectiv este executorie în celelalte state membre fără a fi necesară o hotărâre de încuviinţare a executării.
Art. 40
O hotărâre executorie presupune de drept competenţa de a lua orice măsuri de conservare care sunt prevăzute de legislaţia statului membru solicitat.
Art. 41
(1)Sub rezerva dispoziţiilor prezentei secţiuni, procedura de executare a hotărârilor pronunţate într-un alt stat membru este reglementată de legislaţia statului membru solicitat. O hotărâre pronunţată într-un stat membru care este executorie în statul membru solicitat este executată în aceleaşi condiţii ca o hotărâre pronunţată în statul membru solicitat.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), motivele de refuz sau de suspendare a executării în temeiul legislaţiei statului membru solicitat se aplică în măsura în care acestea nu sunt incompatibile cu motivele menţionate la articolul 45.
(3)Partea care solicită executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru nu are obligaţia de a avea o adresă poştală în statul membru solicitat. Partea respectivă nu are nici obligaţia de a avea un reprezentant autorizat în statul membru solicitat, cu excepţia cazului în care un astfel de reprezentant este obligatoriu, indiferent de cetăţenia sau domiciliul părţilor.
Art. 42
(1)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri pronunţate în alt stat membru, reclamantul furnizează autorităţii competente de executare:
a)o copie a hotărârii, care întruneşte condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia; şi
b)certificatul eliberat în conformitate cu articolul 53, care atestă că hotărârea este executorie şi care conţine un rezumat al hotărârii, precum şi, dacă este cazul, informaţii relevante cu privire la cheltuielile de judecată recuperabile şi la calcularea dobânzii.
(2)În scopul executării într-un stat membru a unei hotărâri pronunţate în alt stat membru care impune o măsură provizorie şi de conservare, reclamantul furnizează autorităţii competente de executare:
a)o copie a hotărârii, care întruneşte condiţiile necesare în vederea stabilirii autenticităţii acesteia;
b)certificatul eliberat în conformitate cu articolul 53, care conţine o descriere a măsurii şi care atestă că:
(i)instanţa este competentă să judece cauza pe fond;
(ii)hotărârea este executorie în statul membru de origine; şi
c)dovada notificării sau comunicării hotărârii, în cazul în care măsura a fost dispusă fără ca pârâtul să fie citat.
(3)Dacă este necesar, autoritatea de executare competentă poate să solicite reclamantului să furnizeze, în conformitate cu articolul 57, o traducere sau o transcriere a conţinutului certificatului.
(4)Autoritatea de executare competentă poate impune solicitantului să furnizeze o traducere a hotărârii numai dacă nu poate continua procedura în lipsa traducerii respective.
Art. 43
(1)În cazul în care se solicită executarea unei hotărâri pronunţate într-un alt stat membru, certificatul emis conform articolului 53 se notifică sau se comunică persoanei împotriva căreia se solicită executarea înainte de prima măsură de executare. Certificatul este însoţit de hotărâre, dacă aceasta nu a fost deja notificată sau comunicată persoanei respective.
(2)În cazul în care persoana împotriva căreia se solicită executarea are domiciliul în alt stat membru decât statul membru de origine, persoana respectivă poate solicita o traducere a hotărârii pentru a contesta executarea, dacă hotărârea nu este scrisă sau nu este însoţită de o traducere în una dintre următoarele limbi:
a)o limbă pe care persoana respectivă o înţelege; sau
b)limba oficială a statului membru în care îşi are domiciliul sau, dacă în statul membru respectiv există mai multe limbi oficiale, limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului unde îşi are domiciliul.
În cazul în care se solicită o traducere a hotărârii în temeiul primului paragraf, nu se pot lua alte măsuri de executare decât măsuri de conservare până când persoanei împotriva căreia se solicită executarea nu i-a fost furnizată traducerea.
Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care hotărârea a fost deja notificată sau comunicată persoanei împotriva căreia se solicită executarea în una dintre limbile menţionate la primul paragraf sau este însoţită de o traducere în una dintre aceste limbi.
(3)Prezentul articol nu se aplică în cazul executării unei măsuri de conservare dintr-o hotărâre sau în cazul în care persoana care solicită executarea recurge la măsuri de conservare în conformitate cu articolul 40.
Art. 44
(1)În cazul formulării unei cereri de refuz de executare a unei hotărâri în temeiul secţiunii 3 subsecţiunea 2, instanţa din statul membru solicitat poate, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea:
a)să limiteze procedura de executare la măsuri de conservare; sau
b)să condiţioneze executarea de constituirea unei garanţii pe care instanţa o stabileşte; sau
c)să suspende, în totalitate sau în parte, procedura de executare.
(2)La cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea, autoritatea competentă din statul membru solicitat suspendă procedura de executare în cazul în care forţa executorie a hotărârii respective este suspendată în statul membru de origine.
Subsecţiunea 1:Refuzul recunoaşterii
Art. 45
(1)La cererea oricărei părţi interesate, se refuză recunoaşterea unei hotărâri:
a)dacă recunoaşterea este vădit contrară ordinii publice (ordre public) a statului membru solicitat;
b)în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea, cu excepţia cazului în care pârâtul nu a introdus o acţiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă;
c)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul membru solicitat;
d)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi într-o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cu condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească condiţiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat; sau
e)dacă hotărârea contravine:
(i)capitolului II secţiunile 3, 4 sau 5, în măsura în care pârâtul era deţinătorul poliţei de asigurare, asiguratul, beneficiarul contractului de asigurare, partea vătămată, consumatorul sau angajatul; sau
(ii)capitolului II secţiunea 6.
(2)La verificarea temeiurilor de competenţă prevăzute la alineatul (1) litera (e), instanţa căreia i-a fost transmisă cererea este obligată să respecte constatările de fapt pe baza cărora instanţa de origine şi-a întemeiat competenţa.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1) litera (e), competenţa instanţei de origine nu poate fi revizuită. Criteriul ordinii publice prevăzut la alineatul (1) litera (a) nu poate fi aplicat normelor în materie de competenţă.
(4)Solicitarea refuzului recunoaşterii se face în conformitate cu procedurile prevăzute în subsecţiunea 2 şi, dacă este cazul, în secţiunea 4.
Subsecţiunea 2:Refuzul executării
Art. 46
Executarea unei hotărâri se refuză, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre motivele prevăzute la articolul 45.
Art. 47
(1)Cererea de refuz al executării se depune la instanţa pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei, în temeiul articolului 75 litera (a), ca fiind instanţa la care se depune cererea.
(2)Procedura de refuz a executării, în măsura în care nu este reglementată de prezentul regulament, se determină conform legislaţiei statului membru solicitat.
(3)Solicitantul furnizează instanţei o copie a hotărârii şi, dacă este cazul, o traducere sau o transcriere a acesteia.
Instanţa poate să se dispenseze de prezentarea documentelor menţionate la primul paragraf în cazul în care le deţine deja sau în cazul în care nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant. În cel de al doilea caz, instanţa poate solicita celeilalte părţi să furnizeze respectivele documente.
(4)Partea care solicită refuzul executării hotărârii pronunţate într-un alt stat membru nu are obligaţia de a avea o adresă poştală în statul membru solicitat. Partea respectivă nu are nici obligaţia de a avea un reprezentant autorizat în statul membru solicitat, cu excepţia cazului în care numirea unui astfel de reprezentant este obligatorie, indiferent de cetăţenia sau domiciliul părţilor.
Art. 49
(1)Oricare dintre părţi poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al executării.
(2)Calea de atac se introduce la instanţa pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei, în temeiul articolului 75 litera (b), ca fiind instanţa la care se introduce o astfel de cale de atac.
Art. 50
Decizia pronunţată cu privire la calea de atac poate fi contestată printr-o cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanţele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 75 litera (c).
Art. 51
(1)Instanţa căreia i se transmite o cerere de refuz al executării sau instanţa în faţa căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolelor 49 sau 50 poate să suspende acţiunea, dacă împotriva hotărârii a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acesteia nu a expirat încă. În acest ultim caz, instanţa poate specifica termenul în care poate fi introdusă o astfel de cale de atac.
(2)În cazul în care hotărârea a fost pronunţată în Irlanda, Cipru sau în Regatul Unit, orice cale de atac prevăzută în statul membru de origine este considerată cale de atac ordinară în sensul alineatului (1).
Art. 52
În niciun caz hotărârea pronunţată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru solicitat.
Art. 53
La cererea oricărei părţi interesate, instanţa de origine emite certificatul, utilizând formularul prevăzut în anexa I.
Art. 54
(1)În cazul în care o hotărâre conţine o măsură sau un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru solicitat, măsura sau ordinul în cauză se adaptează, în măsura posibilului, la o măsură sau la un ordin recunoscute în dreptul statului membru în cauză care au efecte echivalente şi care urmăresc obiective şi interese similare.
Adaptarea respectivă nu poate să producă efecte care să le depăşească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine.
(2)Orice parte poate să conteste adaptarea măsurii sau a ordinului înaintea unei instanţe.
(3)Părţii care invocă hotărârea sau care solicită executarea sa i se poate solicita, dacă este necesar, să furnizeze o traducere sau o transcriere a hotărârii.
Art. 55
Hotărârea pronunţată într-un stat membru prin care se dispune plata unor penalităţi este executorie în statul membru solicitat numai dacă suma a fost stabilită în mod definitiv de instanţa de origine.
Art. 56
Unei părţi care solicită într-un stat membru executarea unei hotărâri pronunţate în alt stat membru nu i se poate solicita vreo cauţiune sau garanţie, indiferent de denumirea acestora, pe motiv că este cetăţean străin sau că nu îşi are domiciliul sau reşedinţa în statul membru solicitat.
Art. 57
(1)În cazul în care se solicită o traducere sau o transcriere în temeiul prezentului regulament, această traducere sau transcriere se efectuează în limba oficială a statului membru în cauză sau, atunci când statul membru respectiv are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale procedurii judiciare corespunzătoare locului în care este invocată hotărârea pronunţată într-un alt stat membru sau în care este formulată cererea, conform legii statului membru respectiv.
(2)În ceea ce priveşte formularele menţionate la articolele 53 şi 60, traducerile sau transcrierile se pot efectua, de asemenea, în orice altă (alte) limbă (limbi) oficială (oficiale) a (ale) instituţiilor Uniunii pe care statul membru în cauză declară că o (le) poate accepta.
(3)Orice traducere efectuată în temeiul prezentului regulament este realizată de o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.