Secţiunea 4 - Dispoziţii comune - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială

Acte UE

Jurnalul Oficial 351L

În vigoare
Versiune de la: 26 Februarie 2015
SECŢIUNEA 4:Dispoziţii comune
Art. 52
În niciun caz hotărârea pronunţată într-un stat membru nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în statul membru solicitat.
Art. 53
La cererea oricărei părţi interesate, instanţa de origine emite certificatul, utilizând formularul prevăzut în anexa I.
Art. 54
(1)În cazul în care o hotărâre conţine o măsură sau un ordin care nu este cunoscut în dreptul statului membru solicitat, măsura sau ordinul în cauză se adaptează, în măsura posibilului, la o măsură sau la un ordin recunoscute în dreptul statului membru în cauză care au efecte echivalente şi care urmăresc obiective şi interese similare.
Adaptarea respectivă nu poate să producă efecte care să le depăşească pe cele prevăzute de dreptul statului membru de origine.
(2)Orice parte poate să conteste adaptarea măsurii sau a ordinului înaintea unei instanţe.
(3)Părţii care invocă hotărârea sau care solicită executarea sa i se poate solicita, dacă este necesar, să furnizeze o traducere sau o transcriere a hotărârii.
Art. 55
Hotărârea pronunţată într-un stat membru prin care se dispune plata unor penalităţi este executorie în statul membru solicitat numai dacă suma a fost stabilită în mod definitiv de instanţa de origine.
Art. 56
Unei părţi care solicită într-un stat membru executarea unei hotărâri pronunţate în alt stat membru nu i se poate solicita vreo cauţiune sau garanţie, indiferent de denumirea acestora, pe motiv că este cetăţean străin sau că nu îşi are domiciliul sau reşedinţa în statul membru solicitat.
Art. 57
(1)În cazul în care se solicită o traducere sau o transcriere în temeiul prezentului regulament, această traducere sau transcriere se efectuează în limba oficială a statului membru în cauză sau, atunci când statul membru respectiv are mai multe limbi oficiale, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale procedurii judiciare corespunzătoare locului în care este invocată hotărârea pronunţată într-un alt stat membru sau în care este formulată cererea, conform legii statului membru respectiv.
(2)În ceea ce priveşte formularele menţionate la articolele 53 şi 60, traducerile sau transcrierile se pot efectua, de asemenea, în orice altă (alte) limbă (limbi) oficială (oficiale) a (ale) instituţiilor Uniunii pe care statul membru în cauză declară că o (le) poate accepta.
(3)Orice traducere efectuată în temeiul prezentului regulament este realizată de o persoană autorizată în acest scop în unul dintre statele membre.