Secţiunea 3 - Refuzul recunoaşterii şi al executării - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială
Acte UE
Jurnalul Oficial 351L
În vigoare Versiune de la: 26 Februarie 2015
SECŢIUNEA 3:Refuzul recunoaşterii şi al executării
Subsecţiunea 1:Refuzul recunoaşterii
Art. 45
(1)La cererea oricărei părţi interesate, se refuză recunoaşterea unei hotărâri:
a)dacă recunoaşterea este vădit contrară ordinii publice (ordre public) a statului membru solicitat;
b)în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea, cu excepţia cazului în care pârâtul nu a introdus o acţiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă;
c)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul membru solicitat;
d)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi într-o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cu condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească condiţiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat; sau
e)dacă hotărârea contravine:
(i)capitolului II secţiunile 3, 4 sau 5, în măsura în care pârâtul era deţinătorul poliţei de asigurare, asiguratul, beneficiarul contractului de asigurare, partea vătămată, consumatorul sau angajatul; sau
(ii)capitolului II secţiunea 6.
(2)La verificarea temeiurilor de competenţă prevăzute la alineatul (1) litera (e), instanţa căreia i-a fost transmisă cererea este obligată să respecte constatările de fapt pe baza cărora instanţa de origine şi-a întemeiat competenţa.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1) litera (e), competenţa instanţei de origine nu poate fi revizuită. Criteriul ordinii publice prevăzut la alineatul (1) litera (a) nu poate fi aplicat normelor în materie de competenţă.
(4)Solicitarea refuzului recunoaşterii se face în conformitate cu procedurile prevăzute în subsecţiunea 2 şi, dacă este cazul, în secţiunea 4.
Subsecţiunea 2:Refuzul executării
Art. 46
Executarea unei hotărâri se refuză, la cererea persoanei împotriva căreia se solicită executarea, în cazul în care se constată existenţa unuia dintre motivele prevăzute la articolul 45.
Art. 47
(1)Cererea de refuz al executării se depune la instanţa pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei, în temeiul articolului 75 litera (a), ca fiind instanţa la care se depune cererea.
(2)Procedura de refuz a executării, în măsura în care nu este reglementată de prezentul regulament, se determină conform legislaţiei statului membru solicitat.
(3)Solicitantul furnizează instanţei o copie a hotărârii şi, dacă este cazul, o traducere sau o transcriere a acesteia.
Instanţa poate să se dispenseze de prezentarea documentelor menţionate la primul paragraf în cazul în care le deţine deja sau în cazul în care nu consideră rezonabilă furnizarea acestora de către solicitant. În cel de al doilea caz, instanţa poate solicita celeilalte părţi să furnizeze respectivele documente.
(4)Partea care solicită refuzul executării hotărârii pronunţate într-un alt stat membru nu are obligaţia de a avea o adresă poştală în statul membru solicitat. Partea respectivă nu are nici obligaţia de a avea un reprezentant autorizat în statul membru solicitat, cu excepţia cazului în care numirea unui astfel de reprezentant este obligatorie, indiferent de cetăţenia sau domiciliul părţilor.
Art. 49
(1)Oricare dintre părţi poate introduce o cale de atac împotriva deciziei privind cererea de refuz al executării.
(2)Calea de atac se introduce la instanţa pe care statul membru în cauză a comunicat-o Comisiei, în temeiul articolului 75 litera (b), ca fiind instanţa la care se introduce o astfel de cale de atac.
Art. 50
Decizia pronunţată cu privire la calea de atac poate fi contestată printr-o cale de atac ulterioară doar în cazul în care instanţele înaintea cărora ar putea fi introdusă respectiva cale de atac ulterioară au fost comunicate Comisiei de către statul membru respectiv în temeiul articolului 75 litera (c).
Art. 51
(1)Instanţa căreia i se transmite o cerere de refuz al executării sau instanţa în faţa căreia este introdusă o cale de atac în temeiul articolelor 49 sau 50 poate să suspende acţiunea, dacă împotriva hotărârii a fost introdusă o cale de atac ordinară în statul membru de origine sau dacă termenul pentru introducerea acesteia nu a expirat încă. În acest ultim caz, instanţa poate specifica termenul în care poate fi introdusă o astfel de cale de atac.
(2)În cazul în care hotărârea a fost pronunţată în Irlanda, Cipru sau în Regatul Unit, orice cale de atac prevăzută în statul membru de origine este considerată cale de atac ordinară în sensul alineatului (1).