Art. 45. - La cererea oricărei părţi interesate, se refuză recunoaşterea unei hotărâri: - Regulamentul 1215/12-dec-2012 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială
Acte UE
Jurnalul Oficial 351L
În vigoare Versiune de la: 26 Februarie 2015
Art. 45
(1)La cererea oricărei părţi interesate, se refuză recunoaşterea unei hotărâri:
a)dacă recunoaşterea este vădit contrară ordinii publice (ordre public) a statului membru solicitat;
b)în cazul în care hotărârea a fost pronunţată în lipsă, dacă actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat pârâtului în timp util şi într-o manieră care să îi permită acestuia să îşi pregătească apărarea, cu excepţia cazului în care pârâtul nu a introdus o acţiune împotriva hotărârii atunci când a avut posibilitatea să o facă;
c)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată între aceleaşi părţi în statul membru solicitat;
d)dacă hotărârea este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ între aceleaşi părţi într-o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, cu condiţia ca hotărârea pronunţată anterior să întrunească condiţiile necesare pentru a fi recunoscută în statul membru solicitat; sau
e)dacă hotărârea contravine:
(i)capitolului II secţiunile 3, 4 sau 5, în măsura în care pârâtul era deţinătorul poliţei de asigurare, asiguratul, beneficiarul contractului de asigurare, partea vătămată, consumatorul sau angajatul; sau
(ii)capitolului II secţiunea 6.
(2)La verificarea temeiurilor de competenţă prevăzute la alineatul (1) litera (e), instanţa căreia i-a fost transmisă cererea este obligată să respecte constatările de fapt pe baza cărora instanţa de origine şi-a întemeiat competenţa.
(3)Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1) litera (e), competenţa instanţei de origine nu poate fi revizuită. Criteriul ordinii publice prevăzut la alineatul (1) litera (a) nu poate fi aplicat normelor în materie de competenţă.
(4)Solicitarea refuzului recunoaşterii se face în conformitate cu procedurile prevăzute în subsecţiunea 2 şi, dacă este cazul, în secţiunea 4.