Regulamentul 1149/20-iun-2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344
Acte UE
Jurnalul Oficial 186L
În vigoare Versiune de la: 11 Iulie 2019
Regulamentul 1149/20-iun-2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344
Dată act: 20-iun-2019
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
(Text cu relevanţă pentru SEE şi Elveţia)
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 46 şi 48,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JO C 440, 6.12.2018, p. 128.
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),
(2)JO C 461, 21.12.2018, p. 16.
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
(3)Poziţia Parlamentului European din 16 aprilie 2019 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 13 iunie 2019.
întrucât:
(1)Libera circulaţie a lucrătorilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii sunt principii fundamentale ale pieţei interne a Uniunii, consacrate în Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).
(2)În temeiul articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea trebuie să acţioneze pentru o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social şi trebuie să promoveze justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi combaterea discriminării. În temeiul articolului 9 din TFUE, în definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor sale, Uniunea trebuie să ţină seama de cerinţele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forţei de muncă, garantarea unei protecţii sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum şi de cerinţele privind un nivel ridicat de educaţie, de formare profesională şi de protecţie a sănătăţii umane.
(3)Pilonul european al drepturilor sociale a făcut obiectul unei proclamaţii comune a Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei la Summitul social pentru creştere şi locuri de muncă echitabile de la Goteborg, din 17 noiembrie 2017. Summitul a subliniat nevoia de a pune pe primul loc oamenii, pentru a continua dezvoltarea dimensiunii sociale a Uniunii, şi nevoia de a promova convergenţa prin eforturi la toate nivelurile, aşa cum s-a confirmat în concluziile Consiliului European în urma reuniunii din 14 şi 15 decembrie 2017 a acestuia.
(4)În Declaraţia comună privind priorităţile legislative ale Uniunii pentru perioada 2018-2019, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia s-au angajat să ia măsuri pentru consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii, lucrând la îmbunătăţirea coordonării sistemelor de securitate socială, protejând lucrătorii împotriva riscurilor de sănătate la locul de muncă, asigurând un tratament echitabil pentru toţi pe piaţa forţei de muncă din Uniune cu ajutorul unor norme modernizate privind detaşarea lucrătorilor şi îmbunătăţind în continuare asigurarea respectării transfrontaliere a dreptului Uniunii.
(5)Pentru a proteja drepturile lucrătorilor migranţi şi pentru a încuraja concurenţa loială între întreprinderi, în special între întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), este esenţial să se îmbunătăţească asigurarea respectării transfrontaliere a dreptului Uniunii în materie de mobilitate a forţei de muncă şi să se combată abuzurile.
(6)Ar trebui instituită o Autoritate Europeană a Muncii (denumită în continuare "autoritatea"), pentru a contribui la întărirea echităţii şi a încrederii în piaţa internă. Obiectivele autorităţii ar trebui să fie clar definite, punându-se un accent puternic pe un număr limitat de sarcini, pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile în domenii în care autoritatea poate oferi o valoare adăugată maximă. În acest scop, autoritatea ar trebui să ofere asistenţă statelor membre şi Comisiei în îmbunătăţirea accesului la informaţii, ar trebui să sprijine respectarea normelor şi a cooperării între statele membre în cadrul aplicării şi a asigurării respectării în mod coerent, eficient şi eficace a dreptului Uniunii referitoare la mobilitatea forţei de muncă în Uniune şi coordonarea sistemelor de securitate socială din Uniune şi ar trebui să medieze şi să faciliteze soluţionarea litigiilor.
(7)Este esenţial să se îmbunătăţească accesul persoanelor fizice şi al angajatorilor, mai ales a IMM-urilor, la informaţii privind propriile drepturi şi obligaţii în domeniul mobilităţii forţei de muncă, al liberei circulaţii a serviciilor şi al coordonării securităţii sociale, pentru a le permite acestora să exploateze întregul potenţial al pieţei interne.
(8)Autoritatea ar trebui să îşi desfăşoare activităţile în domeniul mobilităţii pe întreg teritoriul Uniunii a forţei de muncă şi al coordonării securităţii sociale, inclusiv în ceea ce priveşte libera circulaţie a lucrătorilor, detaşarea lucrătorilor şi serviciile cu grad ridicat de mobilitate. De asemenea, ea ar trebui să consolideze cooperarea dintre statele membre în ceea ce priveşte combaterea muncii nedeclarate şi a altor situaţii care pun în pericol buna funcţionare a pieţei interne, cum ar fi entităţile de tip "cutie poştală" şi activităţile independente fictive, fără a aduce atingere competenţei statelor membre de a stabili măsuri naţionale. În cazurile în care, în cursul desfăşurării activităţilor sale, autoritatea constată existenţa unor nereguli suspectate în domenii de drept al Uniunii, cum ar fi încălcarea condiţiilor de muncă şi a normelor de sănătate şi siguranţă sau exploatarea forţei de muncă, aceasta ar trebui să le poată raporta şi să poată coopera în aceste domenii cu autorităţile naţionale ale statelor membre implicate şi, după caz, cu Comisia şi cu alte organe competente ale Uniunii.
(9)Sfera activităţilor autorităţii ar trebui să cuprindă actele juridice specifice ale Uniunii enumerate în prezentul regulament, inclusiv modificările acestora. Respectiva listă ar trebui extinsă în cazul în care se adoptă alte acte juridice ale Uniunii în domeniul mobilităţii forţei de muncă pe întreg teritoriul Uniunii.
(10)Autoritatea ar trebui să contribuie în mod proactiv la eforturile depuse la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în domeniul mobilităţii forţei de muncă pe întreg teritoriul Uniunii şi al coordonării securităţii sociale, prin îndeplinirea sarcinilor sale în deplină cooperare cu instituţiile şi organele Uniunii şi cu statele membre, evitând totodată orice suprapunere a activităţilor şi promovând sinergiile şi complementaritatea.
(11)Autoritatea ar trebui să contribuie la facilitarea aplicării şi a asigurării respectării dreptului Uniunii în domeniul de aplicare al prezentului regulament, şi la sprijinirea asigurării respectării dispoziţiilor respective prin contracte colective de muncă universal aplicabile în conformitate cu practicile statelor membre. În acest scop, autoritatea ar trebui să creeze un site web unic al Uniunii pentru accesarea tuturor site-urilor web relevante ale Uniunii şi a site-urilor web naţionale instituite în conformitate cu Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (4) şi cu Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (5). Fără a aduce atingere sarcinilor şi activităţilor comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială instituite prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (6) (denumită în continuare "comisia administrativă"), autoritatea ar trebui, de asemenea, să ofere asistenţă la coordonarea sistemelor de securitate socială.
(4)Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieţei interne ("Regulamentul IMI") (JO L 159, 28.5.2014, p. 11).
(5)Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulaţii a lucrătorilor (JO L 128, 30.4.2014, p. 8).
(6)Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 166, 30.4.2004, p. 1).
(12)În anumite cazuri s-a adoptat o legislaţie sectorială a Uniunii, pentru a se răspunde nevoilor specifice ale unui anumit sector, cum ar fi cel al transportului internaţional, inclusiv transportul rutier, feroviar, maritim, căile navigabile interioare şi aviaţia. În limitele domeniului de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui, de asemenea, să abordeze aspectele legate de mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă şi securitatea socială ale aplicării acestei legislaţii sectoriale a Uniunii. Sfera activităţilor autorităţii, în special caracterul oportun al extinderii sau nu a activităţilor sale la alte acte juridice ale Uniunii care reglementează nevoile specifice sectorului transportului internaţional, ar trebui să facă obiectul unei evaluări periodice şi, după caz, al unei revizuiri.
(13)Activităţile autorităţii ar trebui să vizeze persoanele fizice care fac obiectul dreptului Uniunii în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament, inclusiv lucrători, persoane care desfăşoară o activitate independentă şi persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Printre astfel de persoane fizice ar trebui să se numere atât cetăţenii Uniunii, cât şi resortisanţii ţărilor terţe care au reşedinţa legală în Uniune, cum ar fi lucrătorii detaşaţi, persoanele transferate în cadrul aceleiaşi companii sau rezidenţii pe termen lung, precum şi membrii familiilor acestora, în conformitate cu dreptul Uniunii care reglementează mobilitatea acestora în cadrul Uniunii.
(14)Instituirea autorităţii nu ar trebui să creeze noi drepturi sau obligaţii pentru persoane fizice sau angajatori, cum ar fi operatorii economici sau organizaţiile fără scop lucrativ întrucât activităţile autorităţii ar trebui să aibă în vedere persoanele fizice şi angajatorii în măsura în care sunt acoperiţi de dreptul Uniunii în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament. Cooperarea susţinută în aspectele ce ţin de asigurarea respectării dispoziţiilor nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă excesivă pentru lucrătorii migranţi sau pentru angajatori, în special pentru IMM-uri, nici să descurajeze mobilitatea forţei de muncă.
(15)Pentru a se asigura că persoanele fizice şi angajatorii pot beneficia de o piaţă internă echitabilă şi eficientă, autoritatea ar trebui să ajute statele membre să promoveze oportunităţi pentru mobilitatea forţei de muncă sau pentru furnizarea de servicii şi recrutarea oriunde în Uniune, inclusiv oportunităţi de acces la servicii de mobilitate transfrontalieră, cum ar fi corelarea transfrontalieră a locurilor de muncă, a stagiilor şi a uceniciei şi programe de mobilitate cum ar fi Primul loc de muncă EURES sau ErasmusPRO. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să contribuie la îmbunătăţirea transparenţei informaţiilor, inclusiv a celor privind propriile drepturi şi obligaţii prevăzute în dreptul Uniunii, precum şi a celor privind accesul la serviciile destinate persoanelor fizice şi angajatorilor, în cooperare cu alte servicii de informare din Uniune, cum ar fi "Europa ta - Consiliere", şi ar trebui să profite din plin şi să asigure coerenţa cu portalul "Europa ta", care constituie coloana vertebrală a portalului digital unic instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European şi al Consiliului (7).
(7)Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înfiinţarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informaţii, la proceduri şi la servicii de asistenţă şi de soluţionare a problemelor şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).
(16)În acest scop, autoritatea ar trebui să coopereze în cadrul altor iniţiative şi reţele relevante ale Uniunii, în special în cadrul Reţelei europene a serviciilor publice de ocupare a forţei de muncă, al Reţelei întreprinderilor europene, al Punctului de contact frontalier, al SOLVIT şi al Comitetului inspectorilor de muncă principali, precum şi al serviciilor naţionale relevante precum organismele de promovare a egalităţii de tratament şi de sprijinire a lucrătorilor din Uniune şi a membrilor familiilor acestora, desemnate de statele membre în temeiul Directivei 2014/54/UE. Autoritatea ar trebui să înlocuiască Comisia în gestionarea Biroului european de coordonare al Reţelei de servicii europene de ocupare a forţei de muncă (EURES) instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2016/589 al Parlamentului European şi al Consiliului (8), inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea nevoilor utilizatorilor şi a cerinţelor operaţionale pentru eficacitatea portalului EURES şi a serviciilor conexe de tehnologie a informaţiilor (IT), dar cu excepţia furnizării de servicii IT şi a exploatării şi dezvoltării infrastructurii IT, care vor continua să fie asigurate de Comisie.
(8)Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 aprilie 2016 privind o reţea europeană de servicii de ocupare a forţei de muncă (EURES), accesul lucrătorilor la servicii de mobilitate şi integrarea mai bună a pieţelor forţei de muncă şi de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 492/2011 şi (UE) nr. 1296/2013 (JO L 107, 22.4.2016, p. 1).
(17)Din perspectiva unei aplicări echitabile, simple şi eficace a dreptului Uniunii şi a asigurării respectării acesteia, autoritatea ar trebui să sprijine cooperarea şi schimbul prompt de informaţii între statele membre. Împreună cu alţi membri ai personalului, ofiţerii naţionali de legătură care lucrează în cadrul autorităţii ar trebui să sprijine respectarea obligaţiilor de cooperare de către statele membre, să accelereze schimburile dintre acestea prin proceduri dedicate reducerii întârzierilor şi să asigure relaţiile cu alte birouri de legătură, organisme şi puncte de contact naţionale stabilite în temeiul dreptului Uniunii. Autoritatea ar trebui să încurajeze utilizarea unor abordări inovatoare pentru o cooperare transfrontalieră eficace şi eficientă, inclusiv a unor instrumente pentru schimbul electronic de date, cum ar fi Sistemul de schimb electronic de informaţii privind securitatea socială (EESSI) şi Sistemul de informare al pieţei interne (IMI), şi ar trebui să contribuie la continuarea digitalizării procedurilor şi la îmbunătăţirea instrumentelor informatice utilizate pentru schimbul de mesaje între autorităţile naţionale.
(18)Pentru a spori capacitatea statelor membre de a asigura protecţia persoanelor care îşi exercită dreptul de liberă circulaţie şi de a soluţiona neregulile cu o dimensiune transfrontalieră, în raport cu dreptul Uniunii care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui să sprijine autorităţile naţionale în efectuarea de inspecţii concertate şi comune, inclusiv prin facilitarea implementării inspecţiilor în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2014/67/UE. Aceste inspecţii ar trebui să aibă loc la cererea statelor membre sau după aprobarea de către statele membre a unei propuneri a autorităţii. Autoritatea ar trebui să ofere sprijin strategic, logistic şi tehnic statelor membre care participă la inspecţiile concertate sau comune, cu respectarea deplină a cerinţelor de confidenţialitate. Inspecţiile ar trebui să fie efectuate cu acordul statelor membre în cauză şi ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu cadrul juridic al dreptului intern sau cu practicile din statele membre în care au loc inspecţiile. Statele membre ar trebui să desfăşoare acţiuni de urmărire subsecventă a rezultatelor inspecţiilor concertate şi comune în conformitate cu dreptul intern sau practica naţională.
(19)Inspecţiile concertate şi comune nu ar trebui să înlocuiască nici să submineze competenţele naţionale. De asemenea, autorităţile naţionale ar trebui să lucreze în asociere deplină în cadrul respectivelor inspecţii şi să aibă autoritate deplină. În cazul în care sindicatele sunt responsabile pentru inspecţiile la nivel naţional, inspecţiile comune şi concertate ar trebui să aibă loc după obţinerea acordului partenerilor sociali relevanţi şi în cooperare cu aceştia.
(20)Pentru a ţine pasul cu tendinţele, provocările sau lacunele emergente în domeniul mobilităţii forţei de muncă şi al coordonării securităţii sociale, autoritatea ar trebui să-şi dezvolte, în cooperare cu statele membre şi, după caz, cu partenerii sociali, o capacitate de analiză şi de evaluare a riscurilor. Acest lucru ar trebui să implice realizarea de analize şi de studii ale pieţei muncii, precum şi efectuarea de evaluări inter pares. Autoritatea ar trebui să monitorizeze potenţialele dezechilibre la nivelul competenţelor şi al fluxurilor transfrontaliere de forţă de muncă, inclusiv posibilul lor impact asupra coeziunii teritoriale. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să sprijine evaluarea riscurilor menţionată la articolul 10 din Directiva 2014/67/UE. Autoritatea ar trebui să asigure sinergii şi complementaritate cu agenţiile, serviciile sau reţelele Uniunii. Acest lucru ar trebui să includă solicitarea de contribuţii din partea SOLVIT şi a unor servicii similare privind provocările specifice acestui sector şi problemele recurente referitoare la mobilitatea forţei de muncă în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să faciliteze şi să eficientizeze activităţile de colectare de date prevăzute de dreptul Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Acest lucru nu implică crearea unor noi obligaţii de raportare pentru statele membre.
(21)Pentru a consolida capacitatea autorităţilor naţionale în domeniile mobilităţii forţei de muncă şi coordonării securităţii sociale şi pentru a îmbunătăţi coerenţa aplicării dreptului Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui să ofere asistenţă operaţională autorităţilor naţionale, inclusiv prin elaborarea de orientări practice, prin stabilirea unor programe de formare şi de învăţare reciprocă, inclusiv pentru ca inspectoratele de muncă să poată combate provocări precum activităţile independente fictive şi abuzurile legate de detaşare, prin promovarea unor proiecte de asistenţă reciprocă, prin facilitarea unor schimburi de personal precum cele menţionate la articolul 8 din Directiva 2014/67/UE şi prin sprijinirea statelor membre în organizarea de campanii de sensibilizare care să informeze persoanele fizice şi angajatorii cu privire la propriile drepturi şi obligaţii. Autoritatea ar trebui să promoveze schimburile, diseminarea şi adoptarea bunelor practici şi a cunoştinţelor şi să promoveze înţelegerea reciprocă a diferitelor sisteme şi practici naţionale.
(22)Autoritatea ar trebui să dezvolte sinergii între sarcina sa de a asigura mobilitatea echitabilă a forţei de muncă şi combaterea muncii nedeclarate. În înţelesul prezentului regulament, "combaterea" muncii nedeclarate înseamnă prevenirea, descurajarea şi combaterea muncii nedeclarate, precum şi încurajarea declarării acesteia. Pe baza cunoştinţelor şi a metodelor de lucru ale Platformei europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate, instituită prin Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European şi a Consiliului (9), autoritatea ar trebui să instituie, cu implicarea partenerilor sociali, un grup de lucru permanent, denumit şi Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate. Autoritatea ar trebui să asigure un transfer fără probleme al activităţilor existente ale platformei instituite prin Decizia (UE) 2016/344 către noul grup de lucru din cadrul autorităţii.
(9)Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 2016 privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate (JO L 65, 11.3.2016, p. 12).
(23)Autoritatea ar trebui să aibă un rol de mediere. Statele membre ar trebui să poată sesiza autorităţii cazuri individuale care fac obiectul unui litigiu în vederea medierii după ce nu a reuşit să le soluţioneze prin contact direct şi prin dialog. Medierea ar trebui să vizeze doar litigiile dintre statele membre, în timp ce persoanele fizice şi angajatorii care se confruntă cu dificultăţi în exercitarea propriilor drepturi la nivelul Uniunii ar trebui să aibă în continuare la dispoziţia lor serviciile naţionale şi serviciile Uniunii dedicate soluţionării unor astfel de cazuri, cum ar fi reţeaua SOLVIT, pe care autoritatea ar trebui să o sesizeze în astfel de cazuri. Reţeaua SOLVIT ar trebui la rândul ei să poată sesiza autoritatea în vederea examinării acelor cazuri în care problema nu poate fi soluţionată din cauza unor neînţelegeri între administraţiile naţionale. Autoritatea ar trebui să-şi îndeplinească rolul de mediere fără a aduce atingere competenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (denumită în continuare "Curtea de Justiţie") în ceea ce priveşte interpretarea dreptului Uniunii şi fără a aduce atingere competenţei comisiei administrative.
(24)Cadrul european de interoperabilitate (European Interoperability Framework, EIF) oferă principii şi recomandări privind îmbunătăţirea guvernanţei activităţilor de interoperabilitate şi a furnizării de servicii publice, stabilirea de relaţii transorganizaţionale şi transfrontaliere, eficientizarea proceselor care sprijină schimburile digitale end-to-end, precum şi asigurarea faptului că atât noua, cât şi actuala legislaţie sprijină principiile interoperabilităţii. Arhitectura de referinţă a interoperabilităţii europene (European Interoperability Reference Architecture, EIRA) este o structură generică, cuprinzând principii şi orientări aplicabile implementării soluţiilor de interoperabilitate, menţionate în Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European şi a Consiliului (10). Atât EIF, cât şi EIRA ar trebui să ghideze şi să sprijine autoritatea atunci când este vorba de aspecte legate de interoperabilitate.
(10)Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluţiile de interoperabilitate şi cadrele comune pentru administraţiile publice europene, întreprinderi şi cetăţeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public (JO L 318, 4.12.2015, p. 1).
(25)Autoritatea ar trebui să urmărească furnizarea unui acces îmbunătăţit la informaţii şi servicii online părţilor interesate de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional, precum şi facilitarea schimbului de informaţii dintre acestea. Prin urmare, utilizarea instrumentelor digitale ar trebui încurajată de autoritate, ori de câte ori este posibil. Pe lângă sistemele informatice şi site-urile web, instrumentele digitale cum ar fi platformele şi bazele de date online au un rol din ce în ce mai important pe piaţa mobilităţii transfrontaliere a forţei de muncă. Astfel, aceste instrumente sunt utile pentru a oferi un acces facil la informaţii online relevante şi pentru a facilita schimbul de informaţii părţilor interesate de la nivelul Uniunii şi de la nivel naţional cu privire la activităţile lor transfrontaliere.
(26)Autoritatea ar trebui să urmărească asigurarea conformităţii site-urilor web şi aplicaţiilor mobile create în scopul punerii în aplicare a sarcinilor prevăzute în prezentul regulament cu cerinţele de accesibilitate relevante ale Uniunii. Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European şi a Consiliului (11) impune statelor membre să se asigure că site-urile web ale organismelor lor publice sunt accesibile în conformitate cu principiile conform cărora acestea trebuie să fie perceptibile, operabile, inteligibile şi robuste şi că se conformează cerinţelor respectivei directive. Respectiva directivă nu se aplică site-urilor web sau aplicaţiilor mobile ale instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii. Cu toate acestea, autoritatea ar trebui să depună eforturi pentru a se conforma principiilor stabilite în respectiva directivă.
(11)Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web şi a aplicaţiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).
(27)Autoritatea ar trebui să fie administrată şi să funcţioneze în conformitate cu principiile Declaraţiei comune a Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei din 19 iulie 2012 privind agenţiile descentralizate.
(28)Principiul egalităţii reprezintă un principiu fundamental al dreptului Uniunii. Acesta prevede că egalitatea între femei şi bărbaţi se asigură în toate domeniile, inclusiv în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, munca şi remunerarea. Toate părţile ar trebui să urmărească realizarea unei reprezentări echilibrate a femeilor şi a bărbaţilor în cadrul consiliului de administraţie şi al Grupului părţilor interesate. Acest obiectiv ar trebui să fie urmărit şi de consiliul de administraţie în ceea ce priveşte preşedintele şi vicepreşedinţii acestuia, în ansamblul lor.
(29)Statele membre şi Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administraţie, pentru a asigura funcţionarea eficace a autorităţii. Parlamentul European, precum şi organizaţiile interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii, cu reprezentare egală a sindicatelor şi organizaţiile patronale şi cu reprezentare adecvată a IMM-urilor, pot, de asemenea, să numească reprezentanţi în consiliul de administraţie. Componenţa consiliului de administraţie, inclusiv alegerea preşedintelui şi a vicepreşedintelui său, ar trebui să respecte principiile echilibrului de gen, experienţei şi calificării. Pentru funcţionarea eficace şi eficientă a Autorităţii, consiliul de administraţie ar trebui, în special, să adopte un program de lucru anual, să îşi îndeplinească funcţiile legate de bugetul autorităţii, să adopte normele financiare aplicabile Autorităţii, să numească un director executiv şi să stabilească procedurile de luare a deciziilor referitoare la sarcinile operaţionale ale autorităţii de către directorul executiv. Reprezentanţi din ţări terţe care aplică normele Uniunii în domeniul de aplicare al prezentului regulament, ar trebui să poată participa la reuniunile consiliului de administraţie în calitate de observatori.
(30)În cazuri excepţionale, în care este necesar să se menţină nivelul maxim de confidenţialitate, expertul independent numit de Parlamentul European şi reprezentanţii organizaţiilor interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii nu ar trebui să participe la deliberările consiliului de administraţie. Această dispoziţie ar trebui să fie specificată în mod clar în regulamentul de procedură al consiliului de administraţie şi să se limiteze la informaţiile sensibile privind cazurile individuale, pentru a se asigura că participarea efectivă a expertului şi a reprezentanţilor în activitatea consiliului de administraţie nu este limitată în mod nejustificat.
(31)Ar trebui numit un director executiv pentru a asigura gestionarea administrativă globală a autorităţii şi punerea în aplicare a sarcinilor atribuite autorităţii. Alţi membri ai personalului pot înlocui directorul executiv în cazul în care acest lucru este considerat necesar pentru a asigura gestionarea curentă a autorităţii, în conformitate cu normele interne ale autorităţii, fără a crea poziţii de conducere suplimentare.
(32)Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei, consiliul de administraţie şi directorul executiv ar trebui să fie independenţi în îndeplinirea sarcinilor lor şi să acţioneze în interesul public.
(33)Autoritatea ar trebui să se bazeze în mod direct pe expertiza părţilor interesate relevante în domeniile din domeniul de aplicare al prezentului regulament, prin intermediul unui Grup special al părţilor interesate. Membrii grupului ar trebui să fie reprezentanţi ai partenerilor sociali la nivelul Uniunii, printre care se numără şi partenerii sociali sectoriali recunoscuţi la nivelul Uniunii care reprezintă sectoare interesate în special de problemele legate de mobilitatea forţei de muncă. Grupul părţilor interesate ar trebui să fie în măsură să primească informări prealabile şi să îşi prezinte avizele autorităţii, la cerere sau din proprie iniţiativă. În desfăşurarea activităţilor sale, Grupul părţilor interesate va ţine cont în mod corespunzător de avizele Comitetului consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004, şi ale Comitetului consultativ pentru libera circulaţie a lucrătorilor, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (12), şi va recurge la expertiza acestor comitete.
(12)Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).
(34)Pentru a garanta autonomia şi independenţa sa deplină, autoritatea ar trebui să beneficieze de un buget autonom, cu venituri provenind din bugetul general al Uniunii, din orice contribuţie financiară voluntară efectuată de statele membre şi din orice contribuţie efectuată de ţările terţe care participă la activitatea autorităţii. În cazuri excepţionale şi justificate în mod corespunzător, aceasta ar trebui să fie totodată în măsură să primească acorduri de delegare sau granturi ad-hoc şi să perceapă tarife pentru publicaţii şi pentru orice servicii prestate de autoritate.
(35)Serviciile de traducere necesare pentru funcţionarea autorităţii ar trebui să fie asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (Centrul de traduceri). Autoritatea ar trebui să colaboreze cu Centrul de traduceri pentru a stabili indicatori privind calitatea, punctualitatea şi confidenţialitatea, pentru a identifica clar nevoile şi priorităţile autorităţii şi pentru a crea proceduri transparente şi obiective pentru procesul de traducere.
(36)Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 (13) sau (UE) 2018/1725 (14) al Parlamentului European şi al Consiliului, după caz. Acest lucru include instituirea unor măsuri tehnice şi organizatorice adecvate pentru a respecta obligaţiile impuse de respectivele regulamente, în special măsuri privind legalitatea prelucrării, securitatea activităţilor de prelucrare, furnizarea de informaţii şi drepturile persoanelor vizate.
(13)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119 of 4.5.2016, p. 1).
(14)Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39).
(37)Pentru a se asigura funcţionarea în condiţii de transparenţă a autorităţii, acesteia ar trebui să i se aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (15). Activităţile autorităţii ar trebui să facă obiectul supravegherii Ombudsmanului European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
(15)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(38)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului (16) ar trebui să se aplice autorităţii, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituţional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
(16)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(39)Statul membru gazdă al autorităţii ar trebui să ofere cele mai bune condiţii posibile pentru a asigura buna funcţionare a autorităţii.
(40)Pentru a asigura condiţii de angajare deschise şi transparente şi un tratament egal pentru personal, directorului executiv şi personalului agenţiei ar trebui să li se aplice Statutul funcţionarilor Uniunii Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii, prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (17) (denumite în continuare "Statutul funcţionarilor" şi, respectiv, "Regimul aplicabil celorlalţi agenţi"), inclusiv normele privind secretul profesional sau alte obligaţii echivalente de confidenţialitate.
(17)JO L 56, 4.3.1968, p. 1.
(41)Autoritatea ar trebui să coopereze cu agenţiile Uniunii, mai ales cu cele din domeniul politicii de ocupare a forţei de muncă şi al politicii sociale în cadrul competenţelor lor respective, bazându-se pe experienţa acestora şi maximizând sinergiile: Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (Eurofound), Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop), Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă (EU-OSHA) şi Fundaţia Europeană de Formare (ETF), precum şi, în ceea ce priveşte lupta împotriva crimei organizate şi a traficului de fiinţe umane, cu Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi cu Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiţie Penală (Eurojust). O astfel de cooperare ar trebui să asigure coordonarea, să promoveze sinergiile şi să evite suprapunerea activităţilor lor.
(42)În domeniul coordonării securităţii sociale, autoritatea şi comisia administrativă ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a obţine sinergii şi pentru a evita orice suprapunere.
(43)Pentru a aduce o dimensiune operaţională activităţilor organismelor existente în domeniile de aplicare ale prezentului regulament, autoritatea ar trebui să îndeplinească sarcinile Comitetului tehnic privind libera circulaţie a lucrătorilor, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011, de Comitetul de experţi privind detaşarea lucrătorilor, instituit prin Decizia 2009/17/CE a Comisiei (18), inclusiv schimbul de informaţii cu privire la cooperarea administrativă, asistenţa în ceea ce priveşte punerea în aplicare, precum şi asigurarea respectării transfrontaliere a legii şi de Platforma instituită prin Decizia (UE) 2016/344. Odată ce autoritatea devine operaţională, aceste organisme ar trebui să îşi înceteze existenţa. Consiliul de administraţie poate hotărî să înfiinţeze grupuri de lucru sau grupuri de experţi specializate.
(18)Decizia 2009/17/CE a Comisiei din 19 decembrie 2008 de instituire a Comitetului de experţi privind detaşarea lucrătorilor (JO L 8, 13.1.2009, p. 26).
(44)Comitetul consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială şi Comitetul consultativ pentru libera circulaţie a lucrătorilor oferă un forum pentru consultarea partenerilor sociali şi a reprezentanţilor guvernamentali la nivel naţional. Autoritatea ar trebui să contribuie la activitatea acestora şi poate participa la reuniunile lor.
(45)Pentru a reflecta noua structură instituţională, ar trebui modificate Regulamentele (CE) nr. 883/2004, (UE) nr. 492/2011 şi (UE) 2016/589, iar Decizia (UE) 2016/344 ar trebui abrogată din momentul în care autoritatea devine operaţională.
(46)Autoritatea ar trebui să respecte diversitatea sistemelor naţionale ale relaţiilor de muncă, precum şi autonomia partenerilor sociali, astfel cum sunt recunoscute în mod explicit de TFUE. Participarea la activităţile autorităţii nu aduce atingere competenţelor, obligaţiilor şi responsabilităţilor statelor membre în temeiul, printre altele, al convenţiilor relevante şi aplicabile ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM), cum ar fi Convenţia nr. 81 privind inspecţia muncii în industrie şi comerţ, şi nici competenţelor statelor membre de a reglementa, media sau monitoriza relaţiile de muncă la nivel naţional, în special în ceea ce priveşte exercitarea dreptului la negociere colectivă şi a dreptului la acţiune colectivă.
(47)Întrucât obiectivele prezentului regulament, şi anume de a contribui, în limitele domeniului său de aplicare, la asigurarea unei mobilităţi echitabile a forţei de muncă în Uniune şi de a asista statele membre şi Comisia la coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acţionând în mod necoordonat, dar, având în vedere natura transfrontalieră a acestor activităţi şi necesitatea unei cooperări sporite între statele membre, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(48)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi se conformează principiilor recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, după cum sunt recunoscute în articolul 6 din TUE,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Instituire, obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament instituie Autoritatea Europeană a Muncii (denumită în continuare "autoritatea").
(2)Autoritatea asistă statele membre şi Comisia în aplicarea şi asigurarea respectării dreptului Uniunii în domeniul mobilităţii transfrontaliere a forţei de muncă în Uniune şi în coordonarea sistemelor de securitate socială în cadrul Uniunii. Autoritatea acţionează în domeniul de aplicare al actelor Uniunii enumerate la alineatul (4), inclusiv toate regulamentele, directivele şi deciziile bazate pe actele respective, şi toate celelalte acte ale Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic care atribuie sarcini autorităţii.
(3)Prezentul regulament nu afectează în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acţiuni care ţin de sistemele specifice de raporturi de muncă din statele membre în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale. Prezentul regulament nu afectează dreptul de a negocia, de a încheia şi de a pune în aplicare convenţii colective sau de a desfăşura acţiuni colective în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale.
(4)Sfera activităţilor autorităţii cuprinde următoarele acte ale Uniunii, inclusiv toate viitoarele modificări ale acestor acte:
a)Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (19);
(19)Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).
b)Directiva 2014/67/UE;
c)Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (20), inclusiv dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 (21) şi (CEE) nr. 574/72 (22) ale Consiliului, în măsura în care sunt încă aplicabile, Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (23) şi Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului (24) de extindere a aplicării dispoziţiilor Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii ţărilor terţe care nu intră sub incidenţa regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetăţenie;
(20)Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).
(21)Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (JO L 149, 5.7.1971, p. 2).
(22)Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariaţii şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii (JO L 74, 27.3.1972, p. 1).
(23)Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 şi a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisanţii ţărilor terţe care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (JO L 344, 29.12.2010, p. 1).
(24)Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu fac obiectul dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (JO L 124, 20.5.2003, p. 1).
d)Regulamentul (UE) nr. 492/2011;
e)Directiva 2014/54/UE;
f)Regulamentul (UE) 2016/589;
g)Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (25);
(25)Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1).
h)Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (26);
(26)Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind condiţiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 şi (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislaţia socială referitoare la activităţile de transport rutier şi de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35).
i)Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (27).
(27)Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51).
(5)Domeniul de activitate al autorităţii acoperă cooperarea dintre statele membre în scopul combaterii muncii nedeclarate.
(6)Prezentul regulament respectă competenţele statelor membre în ceea ce priveşte aplicarea şi asigurarea respectării aplicării actelor juridice ale Uniunii enumerate la alineatul (4).
Regulamentul nu aduce atingere drepturilor sau obligaţiilor care le revin persoanelor fizice sau angajatorilor în temeiul dreptului Uniunii, al dreptului intern sau al practicilor naţionale, nici drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor naţionale care decurg din aceste surse de drept şi nici autonomiei partenerilor sociali astfel cum este recunoscută în TFUE.
Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor şi mecanismelor de cooperare administrativă bilaterale existente între statele membre, în special celor privind inspecţii comune şi concertate.
Art. 2: Obiective
Obiectivele autorităţii sunt de a contribui la asigurarea unei mobilităţi echitabile a forţei de muncă în Uniune şi de a acorda asistenţă statelor membre şi Comisiei pentru coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniune. În acest scop şi în limitele domeniului de aplicare în conformitate cu articolul 1, autoritatea:
(a)facilitează accesul la informaţii privind propriile drepturi şi obligaţii privind mobilitatea forţei de muncă în Uniune, precum şi la servicii relevante;
(b)facilitează şi îmbunătăţeşte cooperarea dintre statele membre în asigurarea respectării în Uniune a dreptului relevant al Uniunii, inclusiv prin facilitarea inspecţiilor concertate şi comune;
(c)mediază şi facilitează ajungerea la o soluţie în cazuri de litigii transfrontaliere între statele membre; şi
(d)sprijină cooperarea dintre statele membre în efortul de combatere a muncii nedeclarate.
Art. 3: Statut juridic
(1)Autoritatea este un organ cu personalitate juridică al Uniunii.
(2)În fiecare stat membru, autoritatea beneficiază de cea mai largă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul dreptului lor intern. În special, autoritatea poate să achiziţioneze sau să înstrăineze bunuri mobile şi imobile şi să se constituie parte în instanţă.
Art. 4: Sarcinile autorităţii
Pentru atingerea obiectivelor sale, autoritatea îndeplineşte următoarele sarcini:
(a)facilitează accesul la informaţii şi coordonează EURES în conformitate cu articolele 5 şi 6;
(b)facilitează cooperarea şi schimbul de informaţii dintre statele membre în vederea aplicării şi asigurării consecvente, eficiente şi eficace a aplicării şi respectării dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 7;
(c)coordonează şi sprijină inspecţiile comune şi concertate, în conformitate cu articolele 8 şi 9;
(d)efectuează analize şi evaluări ale riscurilor privind aspecte legate de mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă, în conformitate cu articolul 10;
(e)sprijină statele membre în ceea ce priveşte consolidarea capacităţilor pentru aplicarea şi asigurarea cu eficacitate a respectării dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 11;
(f)sprijină statele membre în efortul de combatere a muncii nedeclarate, în conformitate cu articolul 12;
(g)mediază litigiile dintre statele membre în ceea ce priveşte aplicarea dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 13.
Art. 5: Informaţii privind mobilitatea forţei de muncă
Agenţia îmbunătăţeşte disponibilitatea, calitatea şi accesibilitatea informaţiilor cu caracter general oferite persoanelor fizice şi angajatorilor şi organizaţiilor partenerilor sociali în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care le revin decurgând din actele Uniunii enumerate la articolul 1 alineatul (4) pentru a facilita mobilitatea forţei de muncă în întreaga Uniune. În acest scop, autoritatea:
(a)contribuie la furnizarea de informaţii relevante privind drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice în situaţii de mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă, inclusiv prin intermediul unui site internet la nivelul Uniunii care să funcţioneze ca un portal unic pentru accesarea surselor de informaţii referitoare la drepturile, procedurile şi serviciile la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în toate limbile oficiale ale Uniunii instituit de Regulamentul (UE) 2018/1724;
(b)sprijină statele membre în ceea ce priveşte aplicarea Regulamentului (UE) 2016/589;
(c)sprijină statele membre în îndeplinirea obligaţiilor legate de difuzarea şi de accesul la informaţii referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor, în special conform articolului 6 din Directiva 2014/54/UE şi articolului 22 din Regulamentul (UE) 2016/589, la coordonarea în materie de securitate socială, astfel cum se prevede la articolul 76 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, şi referitoare la detaşarea lucrătorilor, astfel cum se prevede la articolul 5 din Directiva 2014/67/UE, inclusiv prin trimiterea la surse naţionale de informare, cum ar fi site-urile internet oficiale unice de la nivel naţional;
(d)sprijină statele membre în îmbunătăţirea acurateţei, exhaustivităţii şi uşurinţei în utilizare a surselor şi serviciilor naţionale de informare relevante, în conformitate cu criteriile de calitate prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1724;
(e)sprijină statele membre în simplificarea procedurilor de furnizare de informaţii şi servicii persoanelor fizice şi angajatorilor cu privire la mobilitatea transfrontalieră pe bază voluntară;
(f)facilitează cooperarea dintre organismele competente desemnate în conformitate cu Directiva 2014/54/UE, pentru a furniza informaţii, orientări şi asistenţă persoanelor fizice şi angajatorilor în materie de mobilitate a forţei de muncă în cadrul pieţei interne.
Art. 6: Coordonarea EURES
Pentru a sprijini statele membre în furnizarea de servicii persoanelor fizice şi angajatorilor prin intermediul EURES, cum ar fi corelarea transfrontalieră a ofertelor de locuri de muncă, stagii şi ucenicii cu CV-urile, facilitând astfel mobilitatea forţei de muncă în întreaga Uniune, autoritatea gestionează Biroul european de coordonare al EURES, instituit în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2016/589.
Biroul european de coordonare aflat sub conducerea autorităţii îşi îndeplineşte responsabilităţile care îi revin în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2016/589, cu excepţia funcţionării tehnice şi a dezvoltării portalului EURES şi a serviciilor informatice aferente, care continuă să fie gestionate de Comisie. Sub responsabilitatea directorului executiv, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (4) litera (n) din prezentul regulament, autoritatea se asigură că această activitate respectă pe deplin cerinţele dreptului aplicabil privind protecţia datelor, inclusiv obligaţia de a desemna un responsabil cu protecţia datelor, în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament.
Art. 7: Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre statele membre
(1)Autoritatea facilitează cooperarea şi accelerarea schimburilor de informaţii dintre statele membre şi sprijină respectarea efectivă de către acestea a obligaţiilor de cooperare, inclusiv în ceea ce priveşte schimbul de informaţii, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
În acest scop, în special, autoritatea:
a)la cererea unuia sau a mai multor state membre, sprijină autorităţile naţionale în identificarea punctelor de contact relevante ale autorităţilor naţionale din alte state membre;
b)la cererea unuia sau a mai multor state membre, facilitează urmărirea subsecventă a solicitărilor şi a schimburilor de informaţii dintre autorităţile naţionale prin furnizarea de sprijin logistic şi tehnic, inclusiv servicii de traducere şi interpretare, şi prin schimburi de informaţii privind stadiul dosarelor;
c)promovează, face schimb de bune practici şi contribuie la diseminarea lor între statele membre;
d)la cererea unuia sau mai multor state membre, în cazul în care este relevant, facilitează şi sprijină procedurile transfrontaliere de asigurarea a respectării legii în ceea ce priveşte aplicarea de sancţiuni şi amenzi, în limitele domeniului de aplicare al prezentului regulament, în conformitate cu articolul 1;
e)prezintă Comisiei un raport semestrial cu privire la solicitările nesoluţionate dintre statele membre şi apreciază dacă să trimită spre mediere respectivele solicitări în conformitate cu articolul 13 alineatul (2).
(2)La cererea unuia sau a mai multor state membre şi în îndeplinirea sarcinilor sale, autoritatea furnizează informaţii pentru a sprijini statul membru în cauză la aplicarea efectivă a dreptului Uniunii care intră în sfera de competenţă a autorităţii.
(3)Autoritatea promovează utilizarea de instrumente şi proceduri electronice pentru schimbul de mesaje între autorităţile naţionale, inclusiv a Sistemului de informare al pieţei interne (IMI).
(4)Autoritatea încurajează utilizarea unor abordări inovatoare pentru o cooperare transfrontalieră eficace şi eficientă şi promovează eventuala utilizare a unor mecanisme de schimb electronic şi a bazelor de date între statele membre pentru a facilita accesul la date în timp real şi detectarea fraudelor şi poate sugera posibile îmbunătăţiri ale utilizării acestor mecanisme şi baze de date. Autoritatea prezintă rapoarte Comisiei în vederea dezvoltării în continuare a mecanismelor de schimb electronic şi a bazelor de date.
Art. 8: Coordonarea şi asistarea inspecţiilor concertate şi comune
(1)La cererea unuia sau a mai multor state membre, autoritatea coordonează şi acordă asistenţă în ceea ce priveşte inspecţiile concertate sau comune în domeniile care intră în competenţa autorităţii. Autoritatea poate, de asemenea, din proprie iniţiativă, să propună autorităţilor statelor membre în cauză ca acestea să efectueze o inspecţie concertată sau comună.
Inspecţiile comune şi concertate sunt supuse acordului statelor membre în cauză. Organizaţiile partenerilor sociali la nivel naţional pot aduce cazurile în atenţia autorităţii.
(2)În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
a)inspecţiile concertate sunt inspecţii efectuate simultan în două sau mai multe state membre în ceea ce priveşte cazurile conexe, fiecare autoritate naţională operând în propria jurisdicţie şi fiind asistată, după caz, de personalul autorităţii;
b)inspecţiile comune sunt inspecţii efectuate într-un stat membru, cu participarea autorităţilor naţionale din unul sau mai multe alte state membre şi sunt asistate, după caz, de personalul autorităţii.
(3)În conformitate cu principiului cooperării loiale, statele membre depun eforturi de a participa la inspecţii concertate sau comune.
O inspecţie concertată sau comună este condiţionată de obţinerea acordului prealabil al tuturor statelor membre participante, iar acordurile sunt comunicate prin intermediul ofiţerilor naţionali de legătură ai acestora desemnaţi în temeiul articolului 32.
În cazul în care unul sau mai multe state membre decid să nu ia parte la inspecţia concertată sau comună, autorităţile naţionale ale celorlalte state membre efectuează inspecţia respectivă numai în statele membre participante. Statele membre care decid să nu participe păstrează confidenţialitatea informaţiilor referitoare la inspecţia respectivă.
(4)Autoritatea stabileşte şi adoptă modalităţile de asigurare a unei monitorizări adecvate atunci în cazul în care un stat membru decide să nu participe la o inspecţie concertată sau comună.
În astfel de cazuri, statul membru în cauză informează în scris, inclusiv prin mijloace electronice, autoritatea şi celelalte state membre interesate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la motivele deciziei sale şi, eventual, cu privire la măsurile pe care intenţionează să le adopte în vederea soluţionării cazului, precum şi cu privire la rezultatele acestor măsuri, odată ce acestea sunt cunoscute. Autoritatea poate sugera ca statul membru care nu a participat la o inspecţie comună sau concertată să îşi efectueze propria sa inspecţie în mod voluntar.
(5)Statele membre şi autoritatea păstrează confidenţialitatea informaţiilor privind inspecţiile avute în vedere, în ceea ce priveşte părţile terţe.
Art. 9: Regimul inspecţiilor concertate şi comune
(1)Un acord de efectuare a unei inspecţii comune sau a unei inspecţii concertate, încheiat între statele membre participante şi autoritate, stabileşte termenii şi condiţiile pentru efectuarea unui astfel de inspecţii, inclusiv domeniul şi scopul inspecţiei şi, atunci când este relevant, toate dispoziţiile privind participarea personalului autorităţii. Acordul poate
include dispoziţii care să permită efectuarea inspecţiilor concertate sau comune cu un preaviz scurt, odată ce au fost convenite şi planificate. Autoritatea stabileşte un acord model, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern sau practicile naţionale.
(2)Inspecţiile concertate şi comune se efectuează în conformitate cu dreptul sau practicile statelor membre în care se efectuează inspecţiile. Orice acţiune ulterioară inspecţiilor respective se realizează în conformitate cu dreptul sau practicile statelor membre în cauză.
(3)Inspecţiile concertate şi comune au loc într-un mod eficient din punct de vedere operaţional. În acest scop, în acordul de inspecţie, statele membre acordă funcţionarilor dintr-un alt stat membru care participă la astfel de inspecţii un rol şi un statut corespunzător, în conformitate cu dreptul sau practicile statului membru în care are loc inspecţia.
(4)Autoritatea furnizează sprijin conceptual, logistic şi tehnic şi, după necesităţi, consiliere juridică, dacă statele membre în cauză solicită acest lucru, care poate include servicii de traducere şi interpretare, pentru statele membre care desfăşoară inspecţii comune sau concertate.
(5)Membrii personalului autorităţii pot participa la inspecţie ca observatori, pot oferi sprijin logistic şi pot participa la o inspecţie concertată sau comună cu acordul prealabil al statului membru pe al cărui teritoriu vor acorda asistenţă pentru inspecţie în conformitate cu dreptul sau practicile acestuia.
(6)Autoritatea naţională a unui stat membru care efectuează o inspecţie concertată sau comună prezintă un raport autorităţii cu privire la rezultatele acelei inspecţii în statul membru respectiv, precum şi cu privire la gestionarea operaţională generală a inspecţiei concertate sau comune, cel târziu la şase luni după încheierea inspecţiei.
(7)Informaţiile colectate în timpul inspecţiilor concertate sau comune pot fi utilizate ca probe în procedurile judiciare din statele membre în cauză, în conformitate cu dreptul sau practicile statului membru respectiv.
(8)În rapoartele care trebuie prezentate consiliului de administraţie de două ori pe an se includ informaţii cu privire la inspecţiile concertate sau comune coordonate de autoritate, precum şi informaţiile furnizate de statele membre şi autoritate aşa cum se prevede la articolul 8 alineatele (2) şi (3). Aceste rapoarte se transmit, de asemenea, Grupului părţilor interesate, iar informaţiile sensibile sunt prelucrate în mod corespunzător. În raportul anual de activitate al autorităţii se include un raport anual cu privire la inspecţiile sprijinite de către aceasta.
(9)În situaţia în care, în cursul inspecţiilor concertate sau comune sau în cursul oricăreia dintre activităţile sale, autoritatea ia cunoştinţă de existenţa unor suspiciuni de nereguli în ceea ce priveşte aplicarea dreptului Uniunii, ea poate raporta respectivele suspiciuni de nereguli, după caz, statului membru vizat şi Comisiei.
Art. 10: Analizele şi evaluarea riscurilor privind mobilitatea forţei de muncă
(1)În cooperare cu statele membre şi, după caz, cu partenerii sociali, autoritatea evaluează riscurile şi efectuează analize cu privire la mobilitatea forţei de muncă şi coordonarea în materie de securitate socială în Uniune. Activitatea de analiză şi de evaluare a riscurilor vizează aspecte cum ar fi dezechilibrele de pe piaţa muncii, ameninţările specifice anumitor sectoare şi problemele recurente, autoritatea putând efectua şi analize şi studii aprofundate pentru a investiga aspecte specifice. În activitatea sa analitică şi de evaluare a riscurilor autoritatea utilizează, pe cât posibil, datele statistice relevante şi actuale disponibile din studiile existente şi asigură complementaritatea cu agenţiile sau serviciile Uniunii şi cu autorităţile, agenţiile sau serviciile naţionale şi se bazează pe expertiza acestora, inclusiv în domeniul fraudelor, al discriminării, al anticipării competenţelor şi în cel al sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă.
(2)Autoritatea organizează evaluări inter pares în rândul statelor membre care au fost de acord să participe la acestea, pentru:
a)a examina orice întrebări, dificultăţi şi chestiuni specifice care ar putea apărea în legătură cu punerea în aplicare şi aplicarea în practică a dreptului Uniunii care se află în sfera de competenţă a autorităţii, precum şi în legătură cu asigurarea respectării sale în practică;
b)a spori coerenţa prestării de servicii către persoane fizice şi întreprinderi;
c)a îmbunătăţi cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă a diferitelor sisteme şi practici, precum şi a evalua eficacitatea diferitelor măsuri de politică, inclusiv a măsurilor de prevenire şi descurajare.
(3)Atunci când a fost efectuată o evaluare de risc sau orice activitate analitică, autoritatea raportează rezultatele acestora Comisiei, precum şi în mod direct statelor membre în cauză, schiţând posibile măsuri pentru soluţionarea deficienţelor identificate.
Autoritatea include un rezumat al respectivelor rezultate în rapoartele sale anuale pe care le înaintează Parlamentului European şi Comisiei.
(4)Autoritatea colectează, dacă este cazul, date statistice compilate şi furnizate de statele membre în domenii ale dreptului Uniunii din competenţa sa. În acest context, autoritatea caută să simplifice actualele activităţi de colectare de date în domeniile respective pentru a evita duplicarea efortului de colectare a datelor. Atunci când este cazul, se aplică dispoziţiile articolului 15. Autoritatea menţine contactul cu Comisia (Eurostat) şi partajează rezultatele activităţilor sale de colectare de date, după caz.
Art. 11: Sprijin pentru consolidarea capacităţilor
Autoritatea sprijină statele membre în eforturile de consolidare a capacităţilor menite să promoveze asigurarea coerentă a respectării dreptului Uniunii în toate domeniile enumerate la articolul 1. Autoritatea desfăşoară, în special, următoarele activităţi:
(a)în cooperare cu autorităţile naţionale şi, după caz, cu partenerii sociali, elaborează linii directoare comune fără caracter juridic obligatoriu pentru uzul statelor membre şi al partenerilor sociali, inclusiv orientări pentru inspecţiile efectuate în cazuri cu o dimensiune transfrontalieră, precum şi definiţii şi concepte comune, pe baza lucrărilor relevante de la nivelul Uniunii şi cel naţional;
(b)promovează şi sprijină asistenţa reciprocă, sub formă de activităţi inter pares sau de activităţi de grup, precum şi schimburile de personal şi programele de detaşare între autorităţile naţionale;
(c)promovează schimbul şi diseminarea experienţelor şi a bunelor practici, inclusiv a exemplelor de cooperare între autorităţile naţionale relevante;
(d)dezvoltă programe de formare sectoriale şi transsectoriale, inclusiv pentru autorităţile de inspecţie a muncii şi materiale de formare specializate, inclusiv prin metode de învăţare online;
(e)promovează campanii de sensibilizare, inclusiv campanii de informare a persoanelor fizice şi a angajatorilor, în special a IMM-urilor, în legătură cu drepturile şi obligaţiile acestora şi în legătură cu oportunităţile de care dispun.
Art. 12: Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate
(1)Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate ("platforma") instituită în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) sprijină activităţile autorităţii de combatere a muncii nedeclarate prin:
a)consolidarea cooperării între autorităţile relevante ale statelor membre şi alţi actori implicaţi pentru a combate, în mod mai eficient şi mai eficace, munca nedeclarată sub diferitele sale forme, precum şi munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă;
b)îmbunătăţirea capacităţii diferitelor autorităţi relevante şi a diferiţilor actori din statele membre de a aborda munca nedeclarată în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere ale acesteia şi contribuirea, pe această cale, la condiţii de concurenţă echitabile;
c)sensibilizarea opiniei publice cu privire la chestiunile legate de munca nedeclarată şi la necesitatea adoptării urgente a unor măsuri adecvate, precum şi încurajarea statelor membre să îşi intensifice eforturile de combatere a muncii nedeclarate;
d)efectuarea activităţilor enumerate în anexă.
(2)Platforma încurajează cooperarea dintre statele membre prin:
a)schimbul de bune practici şi de informaţii;
b)dezvoltarea de cunoştinţe specifice şi de analize, însă cu evitarea suprapunerilor;
c)încurajarea şi facilitarea abordărilor inovatoare pentru a asigura desfăşurarea în mod eficace şi eficient a cooperării şi a experienţelor de evaluare la nivel transfrontalier;
d)contribuţia la o înţelegere transsectorială a aspectelor legate de munca nedeclarată.
(3)Platforma este alcătuită din:
a)câte un reprezentant de rang înalt numit de fiecare stat membru;
b)un reprezentant al Comisiei;
c)cel mult patru reprezentanţi ai organizaţiilor interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii, desemnaţi de către organizaţiile respective şi reprezentând în mod egal sindicatele şi organizaţiile patronale.
(4)Pot participa la reuniunile platformei în calitate de observatori şi contribuţiile lor sunt luate în considerare în mod adecvat, următoarele părţi interesate:
a)cel mult 14 reprezentanţi ai organizaţiilor partenerilor sociali din sectoarele cu o incidenţă ridicată a muncii nedeclarate, desemnaţi de către organizaţiile respective şi care reprezintă în mod egal sindicatele şi organizaţiile patronale;
b)câte un reprezentant al Eurofound, EU-OSHA şi OIM;
c)câte un reprezentant al fiecărui stat terţ din Spaţiul Economic European.
Pot fi invitaţi să participe la reuniunile platformei şi alţi observatori decât cei menţionaţi la primul paragraf, urmând a se ţine cont în mod corespunzător de contribuţiile acestora.
Platforma este prezidată de un reprezentant al autorităţii.
Art. 13: Medierea între statele membre
(1)Autoritatea poate îndeplini un rol de mediator în litigiile dintre două sau mai multe state membre în ceea ce priveşte cazuri individuale de aplicare a dreptului Uniunii în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, fără a aduce atingere competenţelor Curţii de Justiţie. O astfel de mediere are ca scop reconcilierea punctelor de vedere divergente ale statelor membre care sunt parte în litigiu şi adoptarea unui aviz fără caracter obligatoriu.
(2)În cazul în care un litigiu nu poate fi soluţionat prin contact direct şi prin dialog între statele membre care sunt parte în litigiu, autoritatea iniţiază o procedură de mediere la cererea unuia sau a mai multor state membre în cauză. Autoritatea poate sugera din proprie iniţiativă iniţierea unei proceduri de mediere. Medierea poate fi realizată numai cu acordul tuturor statelor membre care sunt parte în litigiu.
(3)Prima etapă a medierii se desfăşoară între statele membre care sunt parte în litigiu şi un mediator, care adoptă de comun acord un aviz fără caracter obligatoriu. În prima etapă a medierii pot participa, cu rol consultativ, experţi din partea statelor membre şi din partea Comisiei şi a autorităţii.
(4)În cazul în care nu se găseşte nicio soluţie în prima etapă de mediere, autoritatea lansează o a doua etapă pe lângă Consiliul de mediere, sub rezerva acordului tuturor statelor membre care sunt parte în litigiu.
(5)Consiliul de mediere, compus din experţi din state membre, altele decât cele care sunt parte în litigiu, încearcă să reconcilieze punctele de vedere ale statelor membre care sunt parte în litigiu şi convine asupra unui aviz fără caracter obligatoriu. În această a doua etapă a medierii pot participa, cu rol consultativ, experţi din partea Comisiei şi a autorităţii.
(6)Consiliul de administraţie adoptă normele aplicabile procedurii de mediere, inclusiv acordurile de lucru şi numirea mediatorilor, termenele aplicabile, implicarea experţilor din partea statelor membre, a Comisiei şi a autorităţii, precum şi posibilitatea ca Consiliul de mediere să se reunească în diferite formate.
(7)Participarea statelor membre care sunt parte în litigiu la ambele etape ale procedurii de mediere este voluntară. În cazul în care un astfel de stat membru hotărăşte să nu participe la mediere, acesta informează autoritatea şi celelalte state membre care sunt parte în litigiu, în scris sau pe cale electronică, în legătură cu motivele deciziei sale în termenul stabilit în normele de procedură menţionate la alineatul (6).
(8)Atunci când prezintă un dosar spre mediere, statele membre se asigură că toate datele cu caracter personal legate de acest dosar sunt anonimizate, astfel încât persoana vizată nu este sau nu mai este identificabilă. Autoritatea nu prelucrează datele cu caracter personal ale persoanelor fizice implicate în dosarul respectiv în niciun moment pe parcursul procedurii de mediere.
(9)Dosarele care fac obiectul unor proceduri judiciare în curs la nivel naţional sau la nivelul Uniunii nu sunt admisibile pentru a fi mediate de către autoritate. În cazul în care sunt iniţiate acţiuni în justiţie pe parcursul procedurii de mediere, aceasta este suspendată.
(10)Procedura de mediere nu aduce atingere competenţei comisiei administrative, inclusiv deciziilor pe care aceasta le ia. În procedura de mediere se ţine seama de toate deciziile relevante ale comisiei administrative.
(11)În cazurile în care litigiul priveşte, integral sau parţial, aspecte de securitate socială, autoritatea informează comisia administrativă.
Pentru a asigura o bună cooperare, pentru a coordona activităţile de comun acord şi pentru a evita orice suprapunere în cazurile de mediere care privesc atât aspecte legate de securitate socială, cât şi dreptul muncii, comisia administrativă şi autoritatea încheie un acord de cooperare.
La cererea comisiei administrative şi de comun acord cu statele membre care sunt parte în litigiu, autoritatea transferă comisiei administrative chestiunile ce ţin de securitatea socială, în temeiul articolului 74a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Procedura de mediere poate continua cu privire la chestiunile care nu privesc securitatea socială.
La cererea oricărui stat membru care este parte în litigiu, autoritatea sesizează comisia administrativă cu privire la chestiunea privind coordonarea în materie de securitate socială. Această sesizare poate fi realizată în orice etapă a medierii. Procedura de mediere poate continua cu privire la chestiunile care nu privesc securitatea socială.
(12)În termen de trei luni de la adoptarea avizului fără caracter obligatoriu, statele membre care sunt parte în litigiu prezintă un raport autorităţii privind măsurile luate pentru a urma avizul sau, atunci când nu au luat măsuri, privind motivele neluării acestora.
(13)Autoritatea prezintă de două ori pe an Comisiei un raport cu privire la rezultatele dosarelor de mediere pe care le-a instrumentat şi la dosarele cărora nu li s-a dat curs.
Art. 14: Cooperarea cu agenţiile şi organele specializate
Autoritatea vizează, în toate activităţile sale, asigurarea cooperării, evitarea suprapunerilor, promovarea sinergiilor şi a complementarităţii cu alte agenţii descentralizate ale Uniunii şi organisme specializate, cum ar fi comisia administrativă. În acest scop, autoritatea poate încheia acorduri de cooperare cu agenţii relevante ale Uniunii, cum ar fi Cedefop, Eurofound, EU-OSHA, ETF, Europol şi Eurojust.
Art. 15: Interoperabilitatea şi schimbul de informaţii
Autoritatea coordonează, dezvoltă şi aplică cadre de interoperabilitate pentru a garanta schimbul de informaţii atât între statele membre, cât şi cu autoritatea. Aceste cadre de interoperabilitate se întemeiază şi sunt susţinute de Cadrul european de interoperabilitate şi de Arhitectura europeană de referinţă a interoperabilităţii menţionate în Decizia (UE) 2015/2240.
Art. 16: Structura administrativă şi de conducere
(1)Structura administrativă şi de conducere a autorităţii cuprinde:
a)un consiliu de administraţie;
b)un director executiv;
c)un grup al părţilor interesate.
(2)Autoritatea poate înfiinţa grupuri de lucru sau grupuri de experţi compuse din reprezentanţi ai statelor membre sau ai Comisiei, sau din experţi externi, în urma unei proceduri de selecţie, sau o combinaţie a acestora, pentru îndeplinirea sarcinilor sale specifice sau pentru domenii de politică specifice. Aceasta instituie platforma menţionată la articolul 12, în calitate de grup de lucru permanent, şi Consiliul de mediere menţionat la articolul 13.
Regulamentele de procedură ale acestor grupuri de lucru şi grupuri de experţi sunt stabilite de autoritate, după consultarea Comisiei.
Art. 17: Componenţa consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie este format din:
a)câte un membru din fiecare stat membru;
b)doi membri care reprezintă Comisia;
c)un expert independent numit de Parlamentul European;
d)patru membrii care reprezintă organizaţiile interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii, sindicatele şi organizaţiile patronale fiind reprezentate în mod egal.
Numai membrii menţionaţi la literele (a) şi (b) de la primul paragraf au drept de vot.
(2)Fiecare membru al consiliului de administraţie are un membru supleant. Membrul supleant îl reprezintă pe membrul titular atunci când acesta lipseşte.
(3)Membrii menţionaţi la alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi supleanţii acestora sunt numiţi de propriul stat membru.
Comisia numeşte membrii menţionaţi la alineatul (1) primul paragraf litera (b). Parlamentul European numeşte expertul menţionat la alineatul (1) primul paragraf litera (c).
Organizaţiile interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii îşi numesc reprezentanţii şi Parlamentul European îşi numeşte expertul independent după ce se asigură de absenţa oricărui conflict de interese.
Membrii consiliului de administraţie şi supleanţii acestora sunt numiţi în funcţie de cunoştinţele lor în domeniile menţionate la articolul 1, ţinând cont de competenţele lor manageriale, administrative şi bugetare relevante.
Toate părţile reprezentate în consiliul de administraţie depun eforturi pentru a limita rata de înlocuire a reprezentanţilor lor, în scopul de a asigura continuitatea activităţii consiliului. Toate părţile urmăresc să asigure o reprezentare echilibrată a femeilor şi a bărbaţilor în consiliul de administraţie.
(4)Fiecare membru şi fiecare supleant semnează o declaraţie scrisă în momentul preluării funcţiei în care declară că nu se află într-o situaţie de conflict de interese. Fiecare membru şi fiecare supleant îşi actualizează declaraţia atunci când intervine o modificare a circumstanţelor în ceea ce priveşte conflictele de interese. Autoritatea publică declaraţiile de interese şi actualizările acestora pe site-ul său web.
(5)Mandatul membrilor şi al supleanţilor acestora este de patru ani. Mandatul respectiv poate fi reînnoit.
(6)Reprezentanţii ţărilor terţe care aplică dreptul Uniunii în domeniile reglementate de prezentul regulament pot participa la reuniunile şi deliberările consiliului de administraţie în calitate de observatori.
(7)Un reprezentant al Eurofound, un reprezentant al EU-OSHA, un reprezentant al Cedefop şi un reprezentant al
Fundaţiei Europene de Formare pot fi invitaţi să participe în calitate de observatori la reuniunile consiliului de administraţie, pentru a spori eficienţa agenţiilor şi sinergiile dintre acestea.
Art. 18: Funcţiile consiliului de administraţie
(1)În special, consiliul de administraţie:
a)oferă orientările strategice şi supraveghează activităţile autorităţii;
b)adoptă, cu o majoritate de două treimi a membrilor cu drept de vot, bugetul anual al autorităţii şi exercită alte funcţii în ceea ce priveşte bugetul autorităţii în conformitate cu capitolul IV;
c)evaluează şi adoptă raportul anual de activitate consolidat privind activităţile autorităţii, inclusiv o imagine de ansamblu a îndeplinirii sarcinilor sale şi îl transmite până la data de 1 iulie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi şi face public raportul anual de activitate consolidat;
d)adoptă normele financiare aplicabile autorităţii în conformitate cu articolul 29;
e)adoptă o strategie antifraudă, proporţională cu riscurile de fraudă, ţinând seama de costurile şi de beneficiile măsurilor care urmează să fie puse în aplicare;
f)adoptă norme de prevenire şi gestionare a conflictelor de interese în ceea ce priveşte propriii membri şi experţii independenţi, precum şi membrii Grupului părţilor interesate, ai grupurilor de lucru şi ai grupurilor de experţi ai autorităţii, menţionaţi la articolul 16 alineatul (2), precum şi în ceea ce priveşte experţii naţionali detaşaţi şi alte categorii de personal care nu sunt angajaţi ai autorităţii menţionaţi la articolul 33, şi publică anual pe site-ul său web declaraţiile de interese ale membrilor consiliului de administraţie;
g)adoptă şi actualizează periodic, pe baza unei analize a necesităţilor, planurile de comunicare şi difuzare menţionate la articolul 36 alineatul (3);
h)adoptă propriul regulament de procedură;
i)adoptă normele aplicabile procedurii de mediere în temeiul articolului 13;
j)înfiinţează grupuri de lucru şi grupuri de experţi în temeiul articolului 16 alineatul (2) şi adoptă regulamentele de procedură ale acestora;
k)exercită, în conformitate cu alineatul (2), în ceea ce priveşte personalul autorităţii, competenţele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite prin Statutul funcţionarilor, şi competenţele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite prin Regimul aplicabil celorlalţi agenţi (denumite în continuare "competenţele autorităţii împuternicite să facă numiri");
l)adoptă norme de punere în aplicare pentru a asigura aplicarea Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor;
m)instituie, după caz, o capacitate de audit intern;
n)numeşte directorul executiv şi, după caz, îi prelungeşte mandatul sau îl demite din funcţie în conformitate cu articolul 31;
o)numeşte un contabil, căruia i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, care este complet independent în îndeplinirea îndatoririlor sale;
p)stabileşte procedura de selecţie a membrilor şi a membrilor supleanţi ai Grupului părţilor interesate instituit în conformitate cu articolul 23 şi numeşte respectivii membri şi membri supleanţi;
q)se asigură că se dă curs în mod adecvat concluziilor şi recomandărilor care decurg din rapoartele de audit şi din evaluările interne sau externe, precum şi din investigaţiile efectuate de OLAF;
r)ia toate deciziile privind instituirea comisiilor interne sau a altor organisme ale autorităţii şi, dacă este necesar, privind modificarea acestora, luând în considerare nevoile activităţii autorităţii şi având în vedere buna gestiune financiară;
s)aprobă proiectul de document unic de programare al autorităţii menţionat la articolul 24, înainte de transmiterea acestuia către Comisie spre avizare;
t)adoptă, după primirea avizului Comisiei, documentul unic de programare al autorităţii cu o majoritate de două treimi a membrilor cu drept de vot ai consiliului de administraţie şi în conformitate cu articolul 24.
(2)În conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor, consiliul de administraţie adoptă o decizie în temeiul articolului 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi al articolului 6 din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, delegând către directorul executiv competenţele relevante ale autorităţii împuternicite să facă numiri şi stabilind condiţiile în care poate fi suspendată delegarea competenţelor respective. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.
(3)În cazul în care anumite circumstanţe excepţionale impun acest lucru, consiliul de administraţie poate, prin intermediul unei decizii, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competenţelor autorităţii împuternicite să facă numiri şi a competenţelor subdelegate de către directorul executiv şi să le exercite el însuşi sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.
Art. 19: Preşedintele consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie alege un preşedinte şi un vicepreşedinte din rândul membrilor cu drept de vot şi depune eforturi pentru realizarea echilibrului de gen. Preşedintele şi vicepreşedintele sunt aleşi cu o majoritate de două treimi din membrii consiliului de administraţie cu drept de vot.
În cazul în care un prim vot nu conduce la obţinerea majorităţii de două treimi, se organizează un al doilea vot prin care preşedintele şi vicepreşedinţii sunt aleşi cu o majoritate simplă a membrilor cu drept de vot ai consiliului de administraţie.
Vicepreşedintele îl înlocuieşte automat pe preşedinte dacă acesta nu îşi poate îndeplini îndatoririle.
(2)Durata mandatelor preşedintelui şi vicepreşedintelui este de trei ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă, în orice moment din cursul mandatului, calitatea acestora de membri ai consiliului de administraţie încetează, mandatul lor expiră automat la aceeaşi dată.
Art. 20: Reuniunile consiliului de administraţie
(1)Preşedintele convoacă reuniunile consiliului de administraţie.
(2)Preşedintele organizează deliberările în conformitate cu punctele de pe ordinea de zi. Membrii menţionaţi la articolul 17 alineatul (1) primul paragraf literele (c) şi (d) nu participă la deliberările cu privire la punctele legate de informaţii sensibile despre cazuri individuale, în conformitate cu regulamentul de procedură al consiliului de administraţie.
(3)Directorul executiv al autorităţii participă la deliberări, fără drept de vot.
(4)Consiliul de administraţie se reuneşte în şedinţă ordinară cel puţin de două ori pe an. În plus, acesta se reuneşte la iniţiativa preşedintelui său, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puţin o treime din membrii săi.
(5)Consiliul de administraţie convoacă reuniuni cu Grupul părţilor interesate cel puţin o dată pe an.
(6)Orice persoană sau organizaţie a cărei opinie poate fi de interes poate fi invitată de consiliul de administraţie să participe la reuniunile acestuia în calitate de observator, inclusiv membrii Grupului părţilor interesate.
(7)Sub rezerva propriului regulamentul de procedură, membrii consiliului de administraţie şi supleanţii lor pot să fie asistaţi în cursul reuniunilor de consilieri sau de experţi.
(8)Autoritatea asigură secretariatul consiliului de administraţie.
Art. 21: Regulile de vot ale consiliului de administraţie
(1)Fără a aduce atingere articolului 18 alineatul (1) literele (b) şi (t), articolului 19 alineatul (1) şi articolului 31 alineatul (8), consiliul de administraţie adoptă deciziile cu o majoritate a membrilor cu drept de vot.
(2)Fiecare membru cu drept de vot dispune de un vot. În absenţa unui membru cu drept de vot, supleantul său poate exercita dreptul de vot al acestuia.
(3)Directorul executiv al autorităţii participă la deliberări, fără drept de vot.
(4)Regulamentul de procedură al consiliului de administraţie stabileşte în mod detaliat modalităţile de vot, în special condiţiile în care un membru poate acţiona în numele altui membru, precum şi circumstanţele în care pentru vot trebuie utilizate proceduri scrise.
Art. 22: Responsabilităţile directorului executiv
(1)Directorul executiv este responsabil pentru gestionarea autorităţii şi urmăreşte asigurarea unui echilibru de gen în cadrul autorităţii. Directorul executiv răspunde în faţa consiliului de administraţie.
(2)Directorul executiv prezintă Parlamentului European un raport privind modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile, atunci când este invitat să facă acest lucru. Consiliul îl poate invita pe directorul executiv să prezinte un raport cu privire la îndeplinirea atribuţiilor sale.
(3)Directorul executiv este reprezentantul legal al autorităţii.
(4)Directorul executiv răspunde de punerea în aplicare a sarcinilor atribuite autorităţii în temeiul prezentului regulament, în special:
a)administrarea curentă a autorităţii;
b)punerea în aplicare a deciziilor adoptate de consiliul de administraţie;
c)elaborarea unui proiect de document unic de programare şi prezentarea acestuia către consiliul de administraţie spre aprobare;
d)punerea în aplicare a documentului unic de programare şi raportarea către consiliul de administraţie cu privire la punerea sa în aplicare;
e)pregătirea proiectului de raport anual consolidat privind activităţile autorităţii şi prezentarea acestuia către consiliul de administraţie spre evaluare şi adoptare;
f)elaborarea unui plan de acţiune în urma concluziilor rapoartelor şi evaluărilor de audit interne sau externe, precum şi a investigaţiilor desfăşurate de OLAF şi prezentarea de rapoarte semestriale Comisiei şi rapoarte periodice consiliului de administraţie în legătură cu progresele înregistrate;
g)protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupţiei şi a oricăror alte activităţi ilegale, prin realizarea de controale eficace, fără a aduce atingere competenţei de investigare a OLAF, şi, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit şi, după caz, prin sancţiuni eficace, proporţionale şi cu efect de descurajare, de natură administrativă, inclusiv de natură financiară;
h)pregătirea unei strategii antifraudă pentru autoritate şi prezentarea acesteia către consiliul de administraţie spre adoptare;
i)elaborarea proiectului de norme financiare aplicabile autorităţii şi prezentarea acestuia către consiliul de administraţie;
j)întocmirea proiectului de situaţie a estimărilor de venituri şi cheltuieli ale autorităţii, ca parte a documentului unic de programare al autorităţii şi execuţia bugetului acesteia;
k)adoptarea, în conformitate cu decizia menţionată la articolul 18 alineatul (2), a deciziilor cu privire la gestionarea resurselor umane;
l)adoptarea deciziilor privind structurile interne ale autorităţii, inclusiv, dacă este necesar, funcţiile adjuncţilor care pot asigura gestionarea curentă a autorităţii, şi, dacă este cazul, modificarea acestora, ţinând seama de nevoile legate de activităţile autorităţii şi buna gestiune bugetară;
m)după caz, cooperarea cu agenţiile Uniunii şi încheierea de acorduri de cooperare cu acestea;
n)punerea în aplicare a măsurilor stabilite de consiliul de administraţie pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1725 de către autoritate;
o)informarea consiliului de administraţie cu privire la contribuţiile prezentate de Grupul părţilor interesate.
(5)Directorul executiv decide dacă este necesară afectarea unuia sau a mai multor membri ai personalului într-unul sau mai multe state membre şi dacă este necesară înfiinţarea unui birou de legătură în Bruxelles pentru a sprijini cooperarea autorităţii cu instituţiile şi organele relevante ale Uniunii. Înainte de a decide să înfiinţeze un birou local sau un birou de legătură, directorul executiv obţine acordul prealabil al Comisiei, al consiliului de administraţie şi al statului membru unde îşi va avea sediul biroul. Decizia respectivă precizează domeniul de aplicare al activităţilor care urmează să fie efectuate la biroul respectiv, astfel încât să se evite costurile inutile şi suprapunerea funcţiilor administrative ale autorităţii. Poate fi solicitată încheierea unui acord privind sediul cu statul membru unde îşi va avea sediul biroul local sau biroul de legătură.
Art. 23: Grupul părţilor interesate
(1)Pentru a facilita consultările cu părţile interesate relevante şi a beneficia de expertiza lor în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, se instituie un Grup al părţilor interesate. Grupul părţilor interesate funcţionează pe lângă autoritate şi are funcţii consultative.
(2)Grupul părţilor interesate primeşte informări prealabile şi poate, la cererea autorităţii sau din proprie iniţiativă, să prezinte autorităţii avize privind:
a)aspecte legate de aplicarea şi asigurarea respectării dreptului Uniunii în domeniile reglementate de prezentul regulament, inclusiv analizele mobilităţii forţei de muncă transfrontaliere şi evaluarea riscurilor, astfel cum se menţionează la articolul 10;
b)proiectul de raport anual consolidat de activitate privind acţiunile autorităţii menţionat la articolul 18;
c)proiectul provizoriu de document unic de programare menţionat la articolul 24;
(3)Grupul părţilor interesate este prezidat de directorul executiv şi se întruneşte cel puţin de două ori pe an la iniţiativa directorului executiv sau la solicitarea Comisiei.
(4)Grupul părţilor interesate este format din doi reprezentanţi ai Comisiei şi zece reprezentanţi ai partenerilor sociali la nivelul Uniunii, sindicatele şi organizaţiile patronale fiind reprezentate în mod egal, inclusiv ai unor parteneri sociali sectoriali recunoscuţi la nivelul Uniunii reprezentând sectoare vizate în special de probleme legate de mobilitatea forţei de muncă.
(5)Membrii şi membrii supleanţi ai Grupului părţilor interesate sunt desemnaţi de organizaţiile lor şi numiţi de consiliul de administraţie. Membrii supleanţi sunt numiţi de consiliul de administraţie conform aceloraşi condiţii ca în cazul membrilor şi aceştia înlocuiesc în mod automat membrii absenţi. În măsura posibilului, se respectă un echilibru de gen adecvat, precum şi o reprezentare adecvată a IMM-urilor.
(6)Autoritatea asigură secretariatul Grupului părţilor interesate. Grupul părţilor interesate îşi adoptă propriul regulament de procedură cu o majoritate de două treimi a membrilor săi cu drept de vot. Regulamentul de procedură este supus aprobării consiliului de administraţie.
(7)Grupul părţilor interesate poate invita experţi sau reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale relevante la reuniunile sale.
(8)Autoritatea publică avizele, opiniile şi recomandările Grupului părţilor interesate, precum şi rezultatele consultărilor, cu excepţia cazului în care există cerinţe de confidenţialitate.
Art. 24: Programarea anuală şi multianuală
(1)În fiecare an, directorul executiv elaborează un proiect de document unic de programare care conţine, în special, programarea anuală şi multianuală în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei (28), care ţine cont de orientările stabilite de Comisie şi de orice opinii ale Grupului părţilor interesate.
(28)Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menţionate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).
(2)Până la data de 30 noiembrie a fiecărui an, consiliul de administraţie adoptă proiectul de document unic de programare menţionat la alineatul (1). Acesta îl transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cel târziu până la data de 31 ianuarie a anului următor, împreună cu orice altă versiune ulterioară actualizată a documentului respectiv.
Documentul unic de programare devine definitiv după adoptarea finală a bugetului general al Uniunii şi, dacă este necesar, se ajustează în mod corespunzător.
(3)Programul anual de lucru stabileşte obiective detaliate şi rezultate preconizate, inclusiv indicatori de performanţă. Acesta conţine, de asemenea, o descriere a acţiunii care urmează să fie finanţată şi o indicaţie referitoare la resursele financiare şi umane alocate fiecărei acţiuni. Programul de lucru anual concordă cu programul de lucru multianual menţionat la alineatul (4). Acesta indică în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate faţă de exerciţiul financiar precedent. Consiliul de administraţie modifică programul de lucru anual adoptat atunci când autorităţii îi este încredinţată o nouă sarcină care intră sub incidenţa prezentului regulament.
Orice modificare substanţială a programului de lucru anual se adoptă prin aceeaşi procedură ca cea utilizată în cazul programului de lucru anual iniţial. Consiliul de administraţie poate să-i delege directorului executiv competenţa de a aduce modificări nesubstanţiale programului de lucru anual.
(4)Programul de lucru multianual stabileşte programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, rezultatele preconizate şi indicatorii de performanţă. Aceasta indică de asemenea, pentru fiecare activitate, resursele financiare şi umane orientative considerate necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite.
Programarea strategică se actualizează după caz, în special pentru a aborda rezultatul evaluării menţionate la articolul 40.
Art. 25: Stabilirea bugetului
(1)În fiecare an, directorul executiv elaborează un proiect provizoriu de estimare a veniturilor şi cheltuielilor autorităţii pentru exerciţiul financiar următor, care conţine schema de personal, şi îl transmite consiliului de administraţie.
(2)Proiectul provizoriu de estimare se bazează pe obiectivele şi rezultatele preconizate indicate în documentul de programare anuală menţionat la articolul 24 alineatul (3) şi ţine cont de resursele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective şi rezultate preconizate, în conformitate cu principiul de întocmire a bugetului în funcţie de performanţe.
(3)Pe baza proiectului provizoriu de estimare, consiliul de administraţie adoptă un proiect de estimare a veniturilor autorităţii pentru exerciţiul financiar următor şi îl transmite Comisiei până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.
(4)Comisia transmite proiectul de estimare autorităţii bugetare, împreună cu proiectul de buget general al Uniunii. Proiectul de estimare este, de asemenea, pus la dispoziţia autorităţii.
(5)Pe baza proiectului de estimare, Comisia înscrie în proiectul de buget general al Uniunii estimările pe care le consideră necesare pentru schema de personal şi valoarea contribuţiei care urmează să fie suportată de la bugetul general, pe care le prezintă autorităţii bugetare în conformitate cu articolele 313 şi 314 din TFUE.
(6)Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuţia de la bugetul general al Uniunii destinată autorităţii.
(7)Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a autorităţii.
(8)Consiliul de administraţie adoptă bugetul autorităţii. Acesta devine definitiv după adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii şi, dacă este necesar, este ajustat în consecinţă.
(9)Pentru orice proiect imobiliar care poate avea un impact semnificativ asupra bugetului autorităţii, se aplică Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013.
Art. 26: Structura bugetului
(1)Se elaborează şi se înscriu în bugetul autorităţii estimări ale tuturor veniturilor şi cheltuielilor autorităţii pentru fiecare exerciţiu financiar, care corespunde anului calendaristic.
(2)Bugetul autorităţii trebuie să fie echilibrat în ceea ce priveşte veniturile şi cheltuielile.
(3)Fără a aduce atingere altor resurse, veniturile autorităţii cuprind:
a)o contribuţie din partea Uniunii, înscrisă în bugetul general al Uniunii;
b)orice contribuţie financiară voluntară din partea statelor membre;
c)orice contribuţie din partea ţărilor terţe care participă la activitatea autorităţii, în temeiul articolului 42;
d)posibile finanţări din partea Uniunii sub forma unor acorduri de delegare sau de granturi ad-hoc, în conformitate cu normele financiare ale autorităţii prevăzute la articolul 29 şi cu dispoziţiile instrumentelor relevante care sprijină politicile Uniunii;
e)taxe provenite din publicaţii sau orice altă prestaţie asigurată de autoritate.
(4)Cheltuielile autorităţii includ cheltuielile cu personalul, cheltuielile administrative şi de infrastructură, precum şi cheltuielile de funcţionare.
Art. 27: Execuţia bugetului
(1)Directorul executiv execută bugetul autorităţii.
(2)În fiecare an, directorul executiv transmite autorităţii bugetare toate informaţiile relevante pentru constatările procedurilor de evaluare.
Art. 28: Prezentarea conturilor şi descărcarea de gestiune
(1)Până la data de 1 martie a exerciţiului financiar următor (anul N + 1), contabilul autorităţii trimite conturile provizorii pentru exerciţiul financiar N către contabilul Comisiei şi către Curtea de Conturi.
(2)Până la data de 1 martie a anului N + 1, contabilul autorităţii comunică, de asemenea, informaţiile contabile necesare în scopuri de consolidare către contabilul Comisiei, în modul şi formatul solicitat de aceasta din urmă.
(3)Până la data de 31 martie a anului N + 1, autoritatea trimite raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul N Parlamentului European, Consiliului şi Curţii de Conturi.
(4)După primirea observaţiilor Curţii de Conturi privind conturile provizorii ale autorităţii pentru anul N, contabilul Autorităţii întocmeşte conturile finale ale autorităţii pe răspunderea sa. Directorul executiv le prezintă consiliului de administraţie în vederea obţinerii unui aviz.
(5)Consiliul de administraţie formulează un aviz privind conturile finale ale autorităţii pentru anul N.
(6)Până la data de 1 iulie a anului N + 1, contabilul autorităţii transmite conturile finale pentru anul N Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi, împreună cu avizul consiliului de administraţie.
(7)Până la data de 15 noiembrie a anului N + 1 se publică, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, un link către site-ul web conţinând conturile finale ale autorităţii.
(8)Până la data de 30 septembrie a anului N + 1, directorul executiv trimite Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile cuprinse în raportul anual al acesteia. Directorul executiv trimite de asemenea răspunsul respectiv consiliului de administraţie şi Comisiei.
(9)Directorul executiv prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă, toate informaţiile necesare pentru a facilita aplicarea procedurii de descărcare de gestiune pentru anul N, în conformitate cu articolul 261 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului (29).
(29)Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
(10)La recomandarea Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv, înaintea datei de 15 mai a anului N + 2, descărcarea de gestiune în ceea ce priveşte execuţia bugetului pentru anul N.
Art. 29: Normele financiare
Normele financiare aplicabile autorităţii se adoptă de către consiliul de administraţie, după consultarea Comisiei. Acestea nu derogă de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013, cu excepţia cazului în care o astfel de derogare este în mod specific necesară pentru funcţionarea autorităţii, iar Comisia şi-a dat în prealabil acordul.
Art. 30: Dispoziţii generale
Personalului autorităţii i se aplică Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi, precum şi normele adoptate de comun acord de instituţiile Uniunii pentru punerea în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 31: Directorul executiv
(1)Directorul executiv este angajat ca agent temporar al autorităţii în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
(2)Directorul executiv este numit de consiliul de administraţie pe baza unei liste de candidaţi propuşi de Comisie, în urma unei proceduri de selecţie deschise şi transparente. Candidatul selectat este invitat să facă o declaraţie în faţa Parlamentului European şi să răspundă întrebărilor adresate de deputaţii Parlamentului European. Schimbul de opinii nu întârzie în mod nejustificat numirea directorului executiv.
(3)În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, autoritatea este reprezentată de preşedintele consiliului de administraţie.
(4)Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. Înainte de sfârşitul acestei perioade, Comisia efectuează o evaluare care ia în considerare evaluarea performanţelor directorului executiv, precum şi sarcinile şi provocările viitoare ale autorităţii.
(5)Consiliul de administraţie, luând în considerare evaluarea menţionată la alineatul (4), poate prelungi o singură dată mandatul directorului executiv pentru o perioadă de cel mult cinci ani.
(6)În cazul în care mandatul unui director executiv a fost prelungit în temeiul alineatului (5), acesta nu mai poate participa la o altă procedură de selecţie pentru acelaşi post după încheierea perioadei cumulative.
(7)Directorul executiv poate fi demis din funcţie doar printr-o decizie a consiliului de administraţie. În decizia sa, consiliul de administraţie ţine seama de evaluarea performanţelor directorului executiv, realizată de către Comisie, astfel cum se menţionează la alineatul (4).
(8)Consiliul de administraţie adoptă deciziile privind numirea, prelungirea mandatului sau demiterea din funcţie a directorului executiv cu o majoritate de două treimi a membrilor săi cu drept de vot.
Art. 32: Ofiţerii naţionali de legătură
(1)Fiecare stat membru desemnează un ofiţer naţional de legătură în calitate de expert naţional detaşat pe lângă autoritate şi să lucreze la sediul acesteia, în temeiul articolului 33.
(2)Ofiţerii naţionali de legătură contribuie la executarea sarcinilor autorităţii, inclusiv prin facilitarea cooperării şi a schimbului de informaţii prevăzute la articolul 7 şi prin sprijinirea şi coordonarea inspecţiilor prevăzute la articolul 8. De asemenea, aceştia îndeplinesc funcţia de punct de contact naţional pentru întrebările din partea statelor lor membre şi cele referitoare la statele lor membre, fie răspunzând acestor întrebări în mod direct, fie menţinând contactul cu administraţiile lor naţionale.
(3)Ofiţerii naţionali de legătură au dreptul de a solicita şi de a primi toate informaţiile relevante din partea statelor membre ale acestora, astfel cum se prevede în prezentul regulament, respectând pe deplin dreptul intern sau practicile statelor lor membre, în special în ceea ce priveşte protecţia datelor şi normele privind confidenţialitatea.
Art. 33: Experţii naţionali detaşaţi şi alte categorii de personal
(1)Pe lângă ofiţerii naţionali de legătură, autoritatea poate recurge, în oricare dintre domeniile sale de activitate, la alţi experţi naţionali detaşaţi sau la alte categorii de personal care nu sunt angajaţi ai autorităţii.
(2)Consiliul de administraţie adoptă decizii de stabilire a normelor privind detaşarea experţilor naţionali, inclusiv a ofiţerilor naţionali de legătură.
Art. 34: Privilegii şi imunităţi
Autorităţii şi personalului acesteia li se aplică Protocolul nr. 7 privind privilegiile şi imunităţile Uniunii Europene.
Art. 35: Regimul lingvistic
(1)Autorităţii i se aplică dispoziţiile Regulamentului nr. 1 al Consiliului (30).
(30)Regulamentul nr. 1 din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunităţii Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385).
(2)Serviciile de traducere necesare pentru funcţionarea autorităţii sunt asigurate de Centrul de traduceri.
Art. 36: Transparenţă, protecţia datelor cu caracter personal şi comunicare
(1)În cazul documentelor deţinute de autoritate se aplică Regulamentul (CE) nr. 1049/2001. În termen de şase luni de la prima sa reuniune, consiliul de administraţie adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.
(2)Consiliul de administraţie stabileşte măsuri pentru îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1725, în special cele referitoare la numirea unui responsabil cu protecţia datelor în cadrul autorităţii şi cele privind legalitatea prelucrării datelor, securitatea activităţilor de prelucrare, furnizarea de informaţii şi drepturile persoanelor vizate.
(3)Autoritatea poate desfăşura activităţi de comunicare din proprie iniţiativă în limitele sferei sale de competenţă. Alocarea de resurse pentru activităţi de comunicare nu se face în detrimentul îndeplinirii cu eficacitate a sarcinilor menţionate la articolul 4. Activităţile de comunicare se desfăşoară în conformitate cu planurile pertinente de comunicare şi de difuzare a informaţiilor adoptate de consiliul de administraţie.
Art. 37: Combaterea fraudei
(1)Pentru a facilita combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013, în termen de şase luni de la data la care autoritatea devine operaţională, aceasta aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind investigaţiile interne desfăşurate de OLAF şi adoptă dispoziţiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaţilor autorităţii, utilizând modelul prevăzut în anexa la acordul respectiv.
(2)Curtea de Conturi are competenţa de a audita, pe bază de documente şi prin controale la faţa locului, toţi beneficiarii de granturi, contractanţii şi subcontractanţii care au primit fonduri din partea Uniunii acordate de autoritate.
(3)OLAF poate desfăşura investigaţii, inclusiv controale şi inspecţii la faţa locului, pentru a stabili dacă s-a comis o fraudă, un act de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanţat de autoritate, în conformitate cu dispoziţiile şi cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (31).
(31)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), acordurile de cooperare cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale, contractele, acordurile de grant şi deciziile de grant ale autorităţii conţin dispoziţii care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi Europeană şi OLAF să efectueze astfel de audituri şi investigaţii conform competenţelor care le revin.
Art. 38: Normele de securitate privind protejarea informaţiilor clasificate şi a informaţiilor sensibile neclasificate
Autoritatea adoptă norme de securitate proprii echivalente cu normele de securitate ale Comisiei pentru protecţia informaţiilor clasificate ale Uniunii Europene ("EUCI") şi a informaţiilor neclasificate sensibile, în conformitate cu Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (32) şi (UE, Euratom) 2015/444 (33) ale Comisiei. Normele de securitate ale autorităţii cuprind, printre altele, prevederi privind schimbul, prelucrarea şi stocarea informaţiilor respective.
(32)Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
(33)Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
Art. 39: Răspundere
(1)Răspunderea contractuală a autorităţii este reglementată de legea aplicabilă contractului în cauză.
(2)Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în temeiul oricărei clauze compromisorii prevăzute într-un contract încheiat de autoritate.
(3)În cazul răspunderii extracontractuale, în conformitate cu principiile generale comune din dreptul statelor membre, autoritatea acordă despăgubiri pentru orice prejudiciu cauzat de serviciile sale sau de personalul său în îndeplinirea îndatoririlor lor.
(4)Curtea de Justiţie este competentă în litigiile legate de acordarea de despăgubiri pentru prejudicii, astfel cum se menţionează la alineatul (3).
(5)Răspunderea individuală faţă de autoritate a membrilor personalului acesteia este reglementată de dispoziţiile aplicabile stabilite în Statutul funcţionarilor şi în Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
Art. 40: Evaluare şi revizuire
(1)Până la 1 august 2024 şi ulterior din cinci în cinci ani, Comisia evaluează performanţa autorităţii în raport cu obiectivele, mandatul şi atribuţiile sale. Evaluarea analizează, în special, experienţa dobândită prin procedura de mediere în temeiul articolul 13. Aceasta analizează, de asemenea, eventuala necesitate de a modifica mandatul şi sfera de competenţă a autorităţii, inclusiv extinderea sferei de competenţă pentru a acoperi nevoile specifice ale unor sectoare, precum şi implicaţiile financiare ale oricărei astfel de modificări, ţinând seama, de asemenea, de activitatea desfăşurată de agenţiile Uniunii în domeniile respective. Evaluarea urmăreşte, de asemenea, găsirea de noi sinergii şi posibilităţi de simplificare cu agenţiile din domeniul ocupării forţei de muncă şi al politicii sociale. Pe baza acestei evaluări, Comisia poate prezenta, după caz, propuneri legislative de revizuire a domeniului de aplicare al prezentului regulament.
(2)Atunci când consideră că funcţionarea în continuare a autorităţii nu se mai justifică în raport cu obiectivele, mandatul şi sarcinile sale, Comisia poate propune prin urmare modificarea sau abrogarea prezentului regulament.
(3)Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului şi consiliului de administraţie un raport privind constatările evaluării. Constatările evaluării sunt făcute publice.
Art. 41: Investigaţii administrative
Activităţile autorităţii sunt supuse investigaţiilor efectuate de Ombudsmanul European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.
Art. 42: Cooperarea cu ţări terţe şi organizaţii internaţionale
(1)În măsura în care este necesar pentru a atinge obiectivele stabilite în prezentul regulament şi fără a aduce atingere competenţelor statelor membre şi ale instituţiilor Uniunii, autoritatea poate coopera cu autorităţile competente din ţări terţe şi cu organizaţii internaţionale.
În acest scop, sub rezerva autorizării consiliului de administraţie şi după aprobarea de către Comisie, autoritatea poate să încheie acorduri operaţionale cu autorităţile competente ale ţărilor terţe şi cu organizaţii internaţionale. Aceste acorduri operaţionale nu creează obligaţii legale pentru Uniune sau statele membre.
(2)Autoritatea este deschisă participării ţărilor terţe care au încheiat acorduri cu Uniunea în acest sens.
În conformitate cu dispoziţiile relevante ale acordurilor menţionate la primul paragraf, se elaborează acorduri care specifică, în special, caracterul, amploarea şi modalitatea în care ţările terţe în cauză urmează să participe la activitatea autorităţii, inclusiv dispoziţii privind participarea la iniţiativele întreprinse de autoritate, contribuţiile financiare şi personalul. În ceea ce priveşte chestiunile legate de personal, aceste acorduri respectă, în orice caz, Statutul funcţionarilor şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi.
(3)Comisia se asigură că autoritatea îşi desfăşoară activitatea în limitele mandatului său şi ale cadrului instituţional existent prin încheierea unui acord operaţional adecvat cu directorul executiv al autorităţii.
Art. 43: Acordul privind sediul şi condiţiile de funcţionare
(1)Dispoziţiile necesare referitoare la găzduirea autorităţii în statul membru gazdă, împreună cu normele specifice aplicabile în statul membru gazdă directorului executiv, membrilor consiliului de administraţie, personalului şi membrilor familiilor acestora, sunt prevăzute într-un acord privind sediul între autoritate şi statul membru în care se află sediul, care urmează să fie încheiat după obţinerea aprobării consiliului de administraţie şi cel târziu la 1 august 2021.
(2)Statul membru gazdă al autorităţii oferă condiţii optime pentru a asigura funcţionarea armonioasă şi eficientă a autorităţii, inclusiv şcolarizare multilingvă cu orientare europeană şi legături de transport adecvate.
Art. 44: Începerea activităţilor autorităţii
(1)Autoritatea devine operaţională având capacitatea de a-şi executa propriul buget până la 1 august 2021.
(2)Comisia este responsabilă cu instituirea şi funcţionarea iniţială a autorităţii până când autoritatea devine operaţională. În acest scop:
a)până la intrarea în funcţie a directorului executiv în urma numirii sale de către consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 31, Comisia poate să desemneze un funcţionar al Comisiei pentru a exercita, în calitate de director executiv interimar, îndatoririle care îi revin directorului executiv;
b)prin derogare de la articolul 18 alineatul (1) litera (k) şi până la adoptarea unei decizii astfel cum este menţionată la articolul 18 alineatul (2), directorul executiv interimar exercită competenţele autorităţii împuternicite să facă numiri;
c)Comisia poate oferi asistenţă autorităţii, în special prin detaşarea unor funcţionari ai Comisiei care să desfăşoare activităţile autorităţii sub responsabilitatea directorului executiv interimar sau a directorului executiv;
d)directorul executiv interimar poate autoriza toate plăţile acoperite de credite înscrise în bugetul autorităţii după aprobarea de către consiliul de administraţie şi poate încheia contracte, inclusiv contracte de angajare de personal, după adoptarea schemei de personal a autorităţii.
Art. 45: Modificări ale Regulamentului (CE) nr. 883/2004
Regulamentul (CE) nr. 883/2004 se modifică după cum urmează:
1.la articolul 1 se introduce următoarea literă:
"(n1) prin «Autoritate Europeană a Muncii» se înţelege organul instituit prin Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului (*) şi menţionat la articolul 74a;
(*)Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, p. 21)."
2.se introduce următorul articol:
"- Articolul 74a: Autoritatea Europeană a Muncii
(1) Fără a aduce atingere atribuţiilor şi activităţilor comisiei administrative, Autoritatea Europeană a Muncii sprijină aplicarea prezentului regulament în conformitate cu sarcinile sale prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/1149. Comisia administrativă cooperează cu Autoritatea Europeană a Muncii pentru a-şi coordona activităţile pe baza unui acord reciproc şi a evita orice suprapunere. În acest scop, comisia administrativă încheie un acord de cooperare cu Autoritatea Europeană a Muncii.
(2) Comisia administrativă poate solicita Autorităţii Europene a Muncii să transfere cazurile referitoare la securitatea socială aflate în curs de mediere în conformitate cu articolul 13 alineatul (11) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) 2019/1149."
Art. 46: Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 492/2011
Regulamentul (UE) nr. 492/2011 se modifică după cum urmează:
1.la articolul 26 se adaugă următorul paragraf:
"Autoritatea Europeană a Muncii, instituită prin Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului (*), participă la reuniunile Comitetului consultativ în calitate de observator, furnizând informaţii tehnice şi expertiză, după caz.
(*)Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, p. 21)."
2.articolele 29-34 se elimină începând de la data când autoritatea devine operaţională în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) din prezentul regulament;
3.articolul 35 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 35
Regulamentul de procedură al Comitetului consultativ în vigoare la 8 noiembrie 1968 continuă să se aplice."
4.articolul 39 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 39
Cheltuielile de funcţionare ale Comitetului consultativ sunt înscrise în bugetul general al Uniunii Europene la secţiunea referitoare la Comisie."
Art. 47: Modificări ale Regulamentului (UE) 2016/589
Regulamentul (UE) 2016/589 se modifică după cum urmează:
1.articolul 1 se modifică după cum urmează:
(a)litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a) organizarea reţelei EURES între Comisie, Autoritatea Europeană a Muncii şi statele membre;"
(b)litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:
"(b) cooperarea dintre Comisie, Autoritatea Europeană a Muncii şi statele membre cu privire la schimbul de date relevante şi disponibile privind locurile de muncă vacante, cererile de locuri de muncă şi CV-urile;"
(c)litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:
"(f) promovarea reţelei EURES la nivelul Uniunii prin măsuri de comunicare eficace întreprinse de Comisie, Autoritatea Europeană a Muncii şi statele membre."
2.la articolul 3 se adaugă următorul punct:
"8. «Autoritate Europeană a Muncii» înseamnă organul instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului (*);
(*)Regulamentul (UE) 2019/1149 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344 (JO L 186, 11.7.2019, p. 21)."
3.la articolul 4, alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Se asigură accesibilitatea persoanelor cu dizabilităţi la informaţiile portalului EURES şi sprijinirea serviciilor disponibile la nivel naţional. Comisia, Biroul european de coordonare şi membrii şi partenerii EURES stabilesc măsurile necesare în acest scop în raport cu obligaţiile lor respective."
4.la articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(a)litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:
"(a) un Birou european de coordonare, care este instituit în cadrul Autorităţii Europene a Muncii şi care are responsabilitatea de a asista reţeaua EURES în desfăşurarea activităţilor sale;"
(b)se adaugă următoarea literă:
"(e) Comisia."
5.articolul 8 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i)fraza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:
"Biroul european de coordonare sprijină reţeaua EURES în desfăşurarea activităţilor sale, în special prin dezvoltarea şi desfăşurarea, în strânsă cooperare cu BNC şi cu Comisia, a următoarelor activităţi:"
(ii)la litera (a), punctul (i) se înlocuieşte cu următorul text:
"(i)în calitate de proprietar de sistem pentru portalul EURES şi serviciile informatice conexe, definirea nevoilor utilizatorilor şi a cerinţelor comerciale care urmează să fie transmise Comisiei pentru exploatarea şi dezvoltarea portalului, inclusiv a sistemelor şi procedurilor sale pentru schimbul de locuri de muncă vacante, cereri de locuri de muncă, CV-uri şi documente justificative, precum şi de alte informaţii, în cooperare cu alte servicii sau reţele de informare şi consiliere şi cu alte iniţiative relevante ale Uniunii;"
(b)alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:
"(2) Biroul european de coordonare este gestionat de Autoritatea Europeană a Muncii. Biroul european de coordonare stabileşte un dialog periodic cu reprezentanţii partenerilor sociali de la nivelul Uniunii."
(c)alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:
"(3) După consultarea grupului de coordonare menţionat la articolul 14 şi a Comisiei, Biroul european de coordonare îşi elaborează programele de lucru multianuale."
6.la articolul 9 alineatul (2), litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:
"(b) cooperarea cu Comisia, cu Autoritatea Europeană a Muncii şi cu statele membre cu privire la compensare, în cadrul stabilit în capitolul III;"
7.la articolul 14, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Grupul de coordonare este alcătuit din reprezentanţi la nivel corespunzător ai Comisiei, ai Biroului european de coordonare şi ai BNC-urilor."
8.la articolul 16, alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:
"(6) Statele membre examinează împreună cu Comisia şi cu Biroul european de coordonare toate posibilităţile de a acorda prioritate cetăţenilor Uniunii la ocuparea locurilor de muncă vacante, în vederea realizării unui echilibru între cererea şi oferta de locuri de muncă în cadrul Uniunii. Statele membre pot adopta măsurile necesare în acest scop."
9.la articolul 19, alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:
"(1) Statele membre cooperează între ele, cu Comisia şi cu Biroul european de coordonare în ceea ce priveşte interoperabilitatea dintre sistemele naţionale şi clasificarea europeană dezvoltată de Comisie. Comisia informează statele membre cu privire la dezvoltarea clasificării europene."
10.articolul 29 se înlocuieşte cu următorul text:
"- Articolul 29
Schimbul de informaţii privind fluxurile şi modelele
Comisia şi statele membre monitorizează şi fac publice fluxurile şi modelele de mobilitate a forţei de muncă în interiorul Uniunii, pe baza rapoartelor întocmite de Autoritatea Europeană a Muncii, utilizând statisticile Eurostat şi datele naţionale disponibile."
Art. 48: Abrogare
Decizia (UE) 2016/344 se abrogă de la data când autoritatea devine operaţională, în conformitate cu articolul 44 alineatul (1) din prezentul regulament.
Trimiterile la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Art. 49: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 20 iunie 2019.
Pentru Parlamentul European Preşedintele A. TAJANI Pentru Consiliu Preşedintele G. CIAMBA |
ANEXĂ:ACTIVITĂŢILE PLATFORMEI INSTITUITE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 16 ALINEATUL (2)
Venind în sprijinul obiectivelor autorităţii în ceea ce priveşte combaterea muncii nedeclarate, platforma urmăreşte, în special:
(i)să îmbunătăţească cunoştinţele privind munca nedeclarată, inclusiv în ceea ce priveşte cauzele, diferenţele regionale şi aspectele transfrontaliere, prin intermediul unor definiţii şi concepte comune, al unor instrumente de măsurare bazate pe dovezi şi al promovării analizei comparative; să dezvolte înţelegerea reciprocă a diferitelor sisteme şi practici de combatere a muncii nedeclarate şi să analizeze eficacitatea măsurilor de politică, inclusiv a măsurilor preventive şi a sancţiunilor;
(ii)să faciliteze şi să evalueze diferite forme de cooperare între statele membre şi, atunci când este relevant, statele terţe, cum ar fi schimburile de personal, utilizarea bazelor de date, activităţile comune şi cursurile de formare comune, precum şi să creeze un sistem de schimb de informaţii pentru cooperarea administrativă, utilizând un modul specific privind munca nedeclarată în cadrul sistemului IMI;
(iii)să creeze instrumente, de exemplu o bancă de cunoştinţe, pentru schimbul eficient de informaţii şi experienţă şi să elaboreze orientări pentru asigurarea respectării normelor, manuale de bune practici, principii comune privind inspecţiile pentru a combate munca nedeclarată şi activităţi comune, cum ar fi campaniile europene; să evalueze experienţele de utilizare a unor astfel de instrumente;
(iv)să elaboreze un program de învăţare reciprocă pentru identificarea bunelor practici în toate domeniile relevante pentru combaterea muncii nedeclarate şi să organizeze evaluări inter pares pentru a urmări progresele înregistrate în combaterea muncii nedeclarate în statele membre care au ales să participe la aceste evaluări;
(v)să asigure schimbul de experienţă între autorităţile naţionale în legătură cu aplicarea dreptului relevant al Uniunii pentru combaterea muncii nedeclarate.
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 186L din data de 11 iulie 2019