Capitolul ii - SARCINILE AUTORITĂŢII - Regulamentul 1149/20-iun-2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344

Acte UE

Jurnalul Oficial 186L

În vigoare
Versiune de la: 11 Iulie 2019
CAPITOLUL II:SARCINILE AUTORITĂŢII
Art. 4: Sarcinile autorităţii
Pentru atingerea obiectivelor sale, autoritatea îndeplineşte următoarele sarcini:
(a)facilitează accesul la informaţii şi coordonează EURES în conformitate cu articolele 5 şi 6;
(b)facilitează cooperarea şi schimbul de informaţii dintre statele membre în vederea aplicării şi asigurării consecvente, eficiente şi eficace a aplicării şi respectării dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 7;
(c)coordonează şi sprijină inspecţiile comune şi concertate, în conformitate cu articolele 8 şi 9;
(d)efectuează analize şi evaluări ale riscurilor privind aspecte legate de mobilitatea transfrontalieră a forţei de muncă, în conformitate cu articolul 10;
(e)sprijină statele membre în ceea ce priveşte consolidarea capacităţilor pentru aplicarea şi asigurarea cu eficacitate a respectării dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 11;
(f)sprijină statele membre în efortul de combatere a muncii nedeclarate, în conformitate cu articolul 12;
(g)mediază litigiile dintre statele membre în ceea ce priveşte aplicarea dreptului relevant al Uniunii, în conformitate cu articolul 13.
Art. 5: Informaţii privind mobilitatea forţei de muncă
Agenţia îmbunătăţeşte disponibilitatea, calitatea şi accesibilitatea informaţiilor cu caracter general oferite persoanelor fizice şi angajatorilor şi organizaţiilor partenerilor sociali în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile care le revin decurgând din actele Uniunii enumerate la articolul 1 alineatul (4) pentru a facilita mobilitatea forţei de muncă în întreaga Uniune. În acest scop, autoritatea:
(a)contribuie la furnizarea de informaţii relevante privind drepturile şi obligaţiile persoanelor fizice în situaţii de mobilitate transfrontalieră a forţei de muncă, inclusiv prin intermediul unui site internet la nivelul Uniunii care să funcţioneze ca un portal unic pentru accesarea surselor de informaţii referitoare la drepturile, procedurile şi serviciile la nivelul Uniunii şi la nivel naţional în toate limbile oficiale ale Uniunii instituit de Regulamentul (UE) 2018/1724;
(b)sprijină statele membre în ceea ce priveşte aplicarea Regulamentului (UE) 2016/589;
(c)sprijină statele membre în îndeplinirea obligaţiilor legate de difuzarea şi de accesul la informaţii referitoare la libera circulaţie a lucrătorilor, în special conform articolului 6 din Directiva 2014/54/UE şi articolului 22 din Regulamentul (UE) 2016/589, la coordonarea în materie de securitate socială, astfel cum se prevede la articolul 76 alineatele (4) şi (5) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004, şi referitoare la detaşarea lucrătorilor, astfel cum se prevede la articolul 5 din Directiva 2014/67/UE, inclusiv prin trimiterea la surse naţionale de informare, cum ar fi site-urile internet oficiale unice de la nivel naţional;
(d)sprijină statele membre în îmbunătăţirea acurateţei, exhaustivităţii şi uşurinţei în utilizare a surselor şi serviciilor naţionale de informare relevante, în conformitate cu criteriile de calitate prevăzute în Regulamentul (UE) 2018/1724;
(e)sprijină statele membre în simplificarea procedurilor de furnizare de informaţii şi servicii persoanelor fizice şi angajatorilor cu privire la mobilitatea transfrontalieră pe bază voluntară;
(f)facilitează cooperarea dintre organismele competente desemnate în conformitate cu Directiva 2014/54/UE, pentru a furniza informaţii, orientări şi asistenţă persoanelor fizice şi angajatorilor în materie de mobilitate a forţei de muncă în cadrul pieţei interne.
Art. 6: Coordonarea EURES
Pentru a sprijini statele membre în furnizarea de servicii persoanelor fizice şi angajatorilor prin intermediul EURES, cum ar fi corelarea transfrontalieră a ofertelor de locuri de muncă, stagii şi ucenicii cu CV-urile, facilitând astfel mobilitatea forţei de muncă în întreaga Uniune, autoritatea gestionează Biroul european de coordonare al EURES, instituit în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2016/589.
Biroul european de coordonare aflat sub conducerea autorităţii îşi îndeplineşte responsabilităţile care îi revin în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2016/589, cu excepţia funcţionării tehnice şi a dezvoltării portalului EURES şi a serviciilor informatice aferente, care continuă să fie gestionate de Comisie. Sub responsabilitatea directorului executiv, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (4) litera (n) din prezentul regulament, autoritatea se asigură că această activitate respectă pe deplin cerinţele dreptului aplicabil privind protecţia datelor, inclusiv obligaţia de a desemna un responsabil cu protecţia datelor, în conformitate cu articolul 36 din prezentul regulament.
Art. 7: Cooperarea şi schimbul de informaţii dintre statele membre
(1)Autoritatea facilitează cooperarea şi accelerarea schimburilor de informaţii dintre statele membre şi sprijină respectarea efectivă de către acestea a obligaţiilor de cooperare, inclusiv în ceea ce priveşte schimbul de informaţii, astfel cum sunt definite în dreptul Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
În acest scop, în special, autoritatea:
a)la cererea unuia sau a mai multor state membre, sprijină autorităţile naţionale în identificarea punctelor de contact relevante ale autorităţilor naţionale din alte state membre;
b)la cererea unuia sau a mai multor state membre, facilitează urmărirea subsecventă a solicitărilor şi a schimburilor de informaţii dintre autorităţile naţionale prin furnizarea de sprijin logistic şi tehnic, inclusiv servicii de traducere şi interpretare, şi prin schimburi de informaţii privind stadiul dosarelor;
c)promovează, face schimb de bune practici şi contribuie la diseminarea lor între statele membre;
d)la cererea unuia sau mai multor state membre, în cazul în care este relevant, facilitează şi sprijină procedurile transfrontaliere de asigurarea a respectării legii în ceea ce priveşte aplicarea de sancţiuni şi amenzi, în limitele domeniului de aplicare al prezentului regulament, în conformitate cu articolul 1;
e)prezintă Comisiei un raport semestrial cu privire la solicitările nesoluţionate dintre statele membre şi apreciază dacă să trimită spre mediere respectivele solicitări în conformitate cu articolul 13 alineatul (2).
(2)La cererea unuia sau a mai multor state membre şi în îndeplinirea sarcinilor sale, autoritatea furnizează informaţii pentru a sprijini statul membru în cauză la aplicarea efectivă a dreptului Uniunii care intră în sfera de competenţă a autorităţii.
(3)Autoritatea promovează utilizarea de instrumente şi proceduri electronice pentru schimbul de mesaje între autorităţile naţionale, inclusiv a Sistemului de informare al pieţei interne (IMI).
(4)Autoritatea încurajează utilizarea unor abordări inovatoare pentru o cooperare transfrontalieră eficace şi eficientă şi promovează eventuala utilizare a unor mecanisme de schimb electronic şi a bazelor de date între statele membre pentru a facilita accesul la date în timp real şi detectarea fraudelor şi poate sugera posibile îmbunătăţiri ale utilizării acestor mecanisme şi baze de date. Autoritatea prezintă rapoarte Comisiei în vederea dezvoltării în continuare a mecanismelor de schimb electronic şi a bazelor de date.
Art. 8: Coordonarea şi asistarea inspecţiilor concertate şi comune
(1)La cererea unuia sau a mai multor state membre, autoritatea coordonează şi acordă asistenţă în ceea ce priveşte inspecţiile concertate sau comune în domeniile care intră în competenţa autorităţii. Autoritatea poate, de asemenea, din proprie iniţiativă, să propună autorităţilor statelor membre în cauză ca acestea să efectueze o inspecţie concertată sau comună.
Inspecţiile comune şi concertate sunt supuse acordului statelor membre în cauză. Organizaţiile partenerilor sociali la nivel naţional pot aduce cazurile în atenţia autorităţii.
(2)În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiţii:
a)inspecţiile concertate sunt inspecţii efectuate simultan în două sau mai multe state membre în ceea ce priveşte cazurile conexe, fiecare autoritate naţională operând în propria jurisdicţie şi fiind asistată, după caz, de personalul autorităţii;
b)inspecţiile comune sunt inspecţii efectuate într-un stat membru, cu participarea autorităţilor naţionale din unul sau mai multe alte state membre şi sunt asistate, după caz, de personalul autorităţii.
(3)În conformitate cu principiului cooperării loiale, statele membre depun eforturi de a participa la inspecţii concertate sau comune.
O inspecţie concertată sau comună este condiţionată de obţinerea acordului prealabil al tuturor statelor membre participante, iar acordurile sunt comunicate prin intermediul ofiţerilor naţionali de legătură ai acestora desemnaţi în temeiul articolului 32.
În cazul în care unul sau mai multe state membre decid să nu ia parte la inspecţia concertată sau comună, autorităţile naţionale ale celorlalte state membre efectuează inspecţia respectivă numai în statele membre participante. Statele membre care decid să nu participe păstrează confidenţialitatea informaţiilor referitoare la inspecţia respectivă.
(4)Autoritatea stabileşte şi adoptă modalităţile de asigurare a unei monitorizări adecvate atunci în cazul în care un stat membru decide să nu participe la o inspecţie concertată sau comună.
În astfel de cazuri, statul membru în cauză informează în scris, inclusiv prin mijloace electronice, autoritatea şi celelalte state membre interesate, fără întârzieri nejustificate, cu privire la motivele deciziei sale şi, eventual, cu privire la măsurile pe care intenţionează să le adopte în vederea soluţionării cazului, precum şi cu privire la rezultatele acestor măsuri, odată ce acestea sunt cunoscute. Autoritatea poate sugera ca statul membru care nu a participat la o inspecţie comună sau concertată să îşi efectueze propria sa inspecţie în mod voluntar.
(5)Statele membre şi autoritatea păstrează confidenţialitatea informaţiilor privind inspecţiile avute în vedere, în ceea ce priveşte părţile terţe.
Art. 9: Regimul inspecţiilor concertate şi comune
(1)Un acord de efectuare a unei inspecţii comune sau a unei inspecţii concertate, încheiat între statele membre participante şi autoritate, stabileşte termenii şi condiţiile pentru efectuarea unui astfel de inspecţii, inclusiv domeniul şi scopul inspecţiei şi, atunci când este relevant, toate dispoziţiile privind participarea personalului autorităţii. Acordul poate
include dispoziţii care să permită efectuarea inspecţiilor concertate sau comune cu un preaviz scurt, odată ce au fost convenite şi planificate. Autoritatea stabileşte un acord model, în conformitate cu dreptul Uniunii şi cu dreptul intern sau practicile naţionale.
(2)Inspecţiile concertate şi comune se efectuează în conformitate cu dreptul sau practicile statelor membre în care se efectuează inspecţiile. Orice acţiune ulterioară inspecţiilor respective se realizează în conformitate cu dreptul sau practicile statelor membre în cauză.
(3)Inspecţiile concertate şi comune au loc într-un mod eficient din punct de vedere operaţional. În acest scop, în acordul de inspecţie, statele membre acordă funcţionarilor dintr-un alt stat membru care participă la astfel de inspecţii un rol şi un statut corespunzător, în conformitate cu dreptul sau practicile statului membru în care are loc inspecţia.
(4)Autoritatea furnizează sprijin conceptual, logistic şi tehnic şi, după necesităţi, consiliere juridică, dacă statele membre în cauză solicită acest lucru, care poate include servicii de traducere şi interpretare, pentru statele membre care desfăşoară inspecţii comune sau concertate.
(5)Membrii personalului autorităţii pot participa la inspecţie ca observatori, pot oferi sprijin logistic şi pot participa la o inspecţie concertată sau comună cu acordul prealabil al statului membru pe al cărui teritoriu vor acorda asistenţă pentru inspecţie în conformitate cu dreptul sau practicile acestuia.
(6)Autoritatea naţională a unui stat membru care efectuează o inspecţie concertată sau comună prezintă un raport autorităţii cu privire la rezultatele acelei inspecţii în statul membru respectiv, precum şi cu privire la gestionarea operaţională generală a inspecţiei concertate sau comune, cel târziu la şase luni după încheierea inspecţiei.
(7)Informaţiile colectate în timpul inspecţiilor concertate sau comune pot fi utilizate ca probe în procedurile judiciare din statele membre în cauză, în conformitate cu dreptul sau practicile statului membru respectiv.
(8)În rapoartele care trebuie prezentate consiliului de administraţie de două ori pe an se includ informaţii cu privire la inspecţiile concertate sau comune coordonate de autoritate, precum şi informaţiile furnizate de statele membre şi autoritate aşa cum se prevede la articolul 8 alineatele (2) şi (3). Aceste rapoarte se transmit, de asemenea, Grupului părţilor interesate, iar informaţiile sensibile sunt prelucrate în mod corespunzător. În raportul anual de activitate al autorităţii se include un raport anual cu privire la inspecţiile sprijinite de către aceasta.
(9)În situaţia în care, în cursul inspecţiilor concertate sau comune sau în cursul oricăreia dintre activităţile sale, autoritatea ia cunoştinţă de existenţa unor suspiciuni de nereguli în ceea ce priveşte aplicarea dreptului Uniunii, ea poate raporta respectivele suspiciuni de nereguli, după caz, statului membru vizat şi Comisiei.
Art. 10: Analizele şi evaluarea riscurilor privind mobilitatea forţei de muncă
(1)În cooperare cu statele membre şi, după caz, cu partenerii sociali, autoritatea evaluează riscurile şi efectuează analize cu privire la mobilitatea forţei de muncă şi coordonarea în materie de securitate socială în Uniune. Activitatea de analiză şi de evaluare a riscurilor vizează aspecte cum ar fi dezechilibrele de pe piaţa muncii, ameninţările specifice anumitor sectoare şi problemele recurente, autoritatea putând efectua şi analize şi studii aprofundate pentru a investiga aspecte specifice. În activitatea sa analitică şi de evaluare a riscurilor autoritatea utilizează, pe cât posibil, datele statistice relevante şi actuale disponibile din studiile existente şi asigură complementaritatea cu agenţiile sau serviciile Uniunii şi cu autorităţile, agenţiile sau serviciile naţionale şi se bazează pe expertiza acestora, inclusiv în domeniul fraudelor, al discriminării, al anticipării competenţelor şi în cel al sănătăţii şi siguranţei la locul de muncă.
(2)Autoritatea organizează evaluări inter pares în rândul statelor membre care au fost de acord să participe la acestea, pentru:
a)a examina orice întrebări, dificultăţi şi chestiuni specifice care ar putea apărea în legătură cu punerea în aplicare şi aplicarea în practică a dreptului Uniunii care se află în sfera de competenţă a autorităţii, precum şi în legătură cu asigurarea respectării sale în practică;
b)a spori coerenţa prestării de servicii către persoane fizice şi întreprinderi;
c)a îmbunătăţi cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă a diferitelor sisteme şi practici, precum şi a evalua eficacitatea diferitelor măsuri de politică, inclusiv a măsurilor de prevenire şi descurajare.
(3)Atunci când a fost efectuată o evaluare de risc sau orice activitate analitică, autoritatea raportează rezultatele acestora Comisiei, precum şi în mod direct statelor membre în cauză, schiţând posibile măsuri pentru soluţionarea deficienţelor identificate.
Autoritatea include un rezumat al respectivelor rezultate în rapoartele sale anuale pe care le înaintează Parlamentului European şi Comisiei.
(4)Autoritatea colectează, dacă este cazul, date statistice compilate şi furnizate de statele membre în domenii ale dreptului Uniunii din competenţa sa. În acest context, autoritatea caută să simplifice actualele activităţi de colectare de date în domeniile respective pentru a evita duplicarea efortului de colectare a datelor. Atunci când este cazul, se aplică dispoziţiile articolului 15. Autoritatea menţine contactul cu Comisia (Eurostat) şi partajează rezultatele activităţilor sale de colectare de date, după caz.
Art. 11: Sprijin pentru consolidarea capacităţilor
Autoritatea sprijină statele membre în eforturile de consolidare a capacităţilor menite să promoveze asigurarea coerentă a respectării dreptului Uniunii în toate domeniile enumerate la articolul 1. Autoritatea desfăşoară, în special, următoarele activităţi:
(a)în cooperare cu autorităţile naţionale şi, după caz, cu partenerii sociali, elaborează linii directoare comune fără caracter juridic obligatoriu pentru uzul statelor membre şi al partenerilor sociali, inclusiv orientări pentru inspecţiile efectuate în cazuri cu o dimensiune transfrontalieră, precum şi definiţii şi concepte comune, pe baza lucrărilor relevante de la nivelul Uniunii şi cel naţional;
(b)promovează şi sprijină asistenţa reciprocă, sub formă de activităţi inter pares sau de activităţi de grup, precum şi schimburile de personal şi programele de detaşare între autorităţile naţionale;
(c)promovează schimbul şi diseminarea experienţelor şi a bunelor practici, inclusiv a exemplelor de cooperare între autorităţile naţionale relevante;
(d)dezvoltă programe de formare sectoriale şi transsectoriale, inclusiv pentru autorităţile de inspecţie a muncii şi materiale de formare specializate, inclusiv prin metode de învăţare online;
(e)promovează campanii de sensibilizare, inclusiv campanii de informare a persoanelor fizice şi a angajatorilor, în special a IMM-urilor, în legătură cu drepturile şi obligaţiile acestora şi în legătură cu oportunităţile de care dispun.
Art. 12: Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate
(1)Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate ("platforma") instituită în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) sprijină activităţile autorităţii de combatere a muncii nedeclarate prin:
a)consolidarea cooperării între autorităţile relevante ale statelor membre şi alţi actori implicaţi pentru a combate, în mod mai eficient şi mai eficace, munca nedeclarată sub diferitele sale forme, precum şi munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă;
b)îmbunătăţirea capacităţii diferitelor autorităţi relevante şi a diferiţilor actori din statele membre de a aborda munca nedeclarată în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere ale acesteia şi contribuirea, pe această cale, la condiţii de concurenţă echitabile;
c)sensibilizarea opiniei publice cu privire la chestiunile legate de munca nedeclarată şi la necesitatea adoptării urgente a unor măsuri adecvate, precum şi încurajarea statelor membre să îşi intensifice eforturile de combatere a muncii nedeclarate;
d)efectuarea activităţilor enumerate în anexă.
(2)Platforma încurajează cooperarea dintre statele membre prin:
a)schimbul de bune practici şi de informaţii;
b)dezvoltarea de cunoştinţe specifice şi de analize, însă cu evitarea suprapunerilor;
c)încurajarea şi facilitarea abordărilor inovatoare pentru a asigura desfăşurarea în mod eficace şi eficient a cooperării şi a experienţelor de evaluare la nivel transfrontalier;
d)contribuţia la o înţelegere transsectorială a aspectelor legate de munca nedeclarată.
(3)Platforma este alcătuită din:
a)câte un reprezentant de rang înalt numit de fiecare stat membru;
b)un reprezentant al Comisiei;
c)cel mult patru reprezentanţi ai organizaţiilor interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii, desemnaţi de către organizaţiile respective şi reprezentând în mod egal sindicatele şi organizaţiile patronale.
(4)Pot participa la reuniunile platformei în calitate de observatori şi contribuţiile lor sunt luate în considerare în mod adecvat, următoarele părţi interesate:
a)cel mult 14 reprezentanţi ai organizaţiilor partenerilor sociali din sectoarele cu o incidenţă ridicată a muncii nedeclarate, desemnaţi de către organizaţiile respective şi care reprezintă în mod egal sindicatele şi organizaţiile patronale;
b)câte un reprezentant al Eurofound, EU-OSHA şi OIM;
c)câte un reprezentant al fiecărui stat terţ din Spaţiul Economic European.
Pot fi invitaţi să participe la reuniunile platformei şi alţi observatori decât cei menţionaţi la primul paragraf, urmând a se ţine cont în mod corespunzător de contribuţiile acestora.
Platforma este prezidată de un reprezentant al autorităţii.
Art. 13: Medierea între statele membre
(1)Autoritatea poate îndeplini un rol de mediator în litigiile dintre două sau mai multe state membre în ceea ce priveşte cazuri individuale de aplicare a dreptului Uniunii în domeniile care intră sub incidenţa prezentului regulament, fără a aduce atingere competenţelor Curţii de Justiţie. O astfel de mediere are ca scop reconcilierea punctelor de vedere divergente ale statelor membre care sunt parte în litigiu şi adoptarea unui aviz fără caracter obligatoriu.
(2)În cazul în care un litigiu nu poate fi soluţionat prin contact direct şi prin dialog între statele membre care sunt parte în litigiu, autoritatea iniţiază o procedură de mediere la cererea unuia sau a mai multor state membre în cauză. Autoritatea poate sugera din proprie iniţiativă iniţierea unei proceduri de mediere. Medierea poate fi realizată numai cu acordul tuturor statelor membre care sunt parte în litigiu.
(3)Prima etapă a medierii se desfăşoară între statele membre care sunt parte în litigiu şi un mediator, care adoptă de comun acord un aviz fără caracter obligatoriu. În prima etapă a medierii pot participa, cu rol consultativ, experţi din partea statelor membre şi din partea Comisiei şi a autorităţii.
(4)În cazul în care nu se găseşte nicio soluţie în prima etapă de mediere, autoritatea lansează o a doua etapă pe lângă Consiliul de mediere, sub rezerva acordului tuturor statelor membre care sunt parte în litigiu.
(5)Consiliul de mediere, compus din experţi din state membre, altele decât cele care sunt parte în litigiu, încearcă să reconcilieze punctele de vedere ale statelor membre care sunt parte în litigiu şi convine asupra unui aviz fără caracter obligatoriu. În această a doua etapă a medierii pot participa, cu rol consultativ, experţi din partea Comisiei şi a autorităţii.
(6)Consiliul de administraţie adoptă normele aplicabile procedurii de mediere, inclusiv acordurile de lucru şi numirea mediatorilor, termenele aplicabile, implicarea experţilor din partea statelor membre, a Comisiei şi a autorităţii, precum şi posibilitatea ca Consiliul de mediere să se reunească în diferite formate.
(7)Participarea statelor membre care sunt parte în litigiu la ambele etape ale procedurii de mediere este voluntară. În cazul în care un astfel de stat membru hotărăşte să nu participe la mediere, acesta informează autoritatea şi celelalte state membre care sunt parte în litigiu, în scris sau pe cale electronică, în legătură cu motivele deciziei sale în termenul stabilit în normele de procedură menţionate la alineatul (6).
(8)Atunci când prezintă un dosar spre mediere, statele membre se asigură că toate datele cu caracter personal legate de acest dosar sunt anonimizate, astfel încât persoana vizată nu este sau nu mai este identificabilă. Autoritatea nu prelucrează datele cu caracter personal ale persoanelor fizice implicate în dosarul respectiv în niciun moment pe parcursul procedurii de mediere.
(9)Dosarele care fac obiectul unor proceduri judiciare în curs la nivel naţional sau la nivelul Uniunii nu sunt admisibile pentru a fi mediate de către autoritate. În cazul în care sunt iniţiate acţiuni în justiţie pe parcursul procedurii de mediere, aceasta este suspendată.
(10)Procedura de mediere nu aduce atingere competenţei comisiei administrative, inclusiv deciziilor pe care aceasta le ia. În procedura de mediere se ţine seama de toate deciziile relevante ale comisiei administrative.
(11)În cazurile în care litigiul priveşte, integral sau parţial, aspecte de securitate socială, autoritatea informează comisia administrativă.
Pentru a asigura o bună cooperare, pentru a coordona activităţile de comun acord şi pentru a evita orice suprapunere în cazurile de mediere care privesc atât aspecte legate de securitate socială, cât şi dreptul muncii, comisia administrativă şi autoritatea încheie un acord de cooperare.
La cererea comisiei administrative şi de comun acord cu statele membre care sunt parte în litigiu, autoritatea transferă comisiei administrative chestiunile ce ţin de securitatea socială, în temeiul articolului 74a alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004. Procedura de mediere poate continua cu privire la chestiunile care nu privesc securitatea socială.
La cererea oricărui stat membru care este parte în litigiu, autoritatea sesizează comisia administrativă cu privire la chestiunea privind coordonarea în materie de securitate socială. Această sesizare poate fi realizată în orice etapă a medierii. Procedura de mediere poate continua cu privire la chestiunile care nu privesc securitatea socială.
(12)În termen de trei luni de la adoptarea avizului fără caracter obligatoriu, statele membre care sunt parte în litigiu prezintă un raport autorităţii privind măsurile luate pentru a urma avizul sau, atunci când nu au luat măsuri, privind motivele neluării acestora.
(13)Autoritatea prezintă de două ori pe an Comisiei un raport cu privire la rezultatele dosarelor de mediere pe care le-a instrumentat şi la dosarele cărora nu li s-a dat curs.
Art. 14: Cooperarea cu agenţiile şi organele specializate
Autoritatea vizează, în toate activităţile sale, asigurarea cooperării, evitarea suprapunerilor, promovarea sinergiilor şi a complementarităţii cu alte agenţii descentralizate ale Uniunii şi organisme specializate, cum ar fi comisia administrativă. În acest scop, autoritatea poate încheia acorduri de cooperare cu agenţii relevante ale Uniunii, cum ar fi Cedefop, Eurofound, EU-OSHA, ETF, Europol şi Eurojust.
Art. 15: Interoperabilitatea şi schimbul de informaţii
Autoritatea coordonează, dezvoltă şi aplică cadre de interoperabilitate pentru a garanta schimbul de informaţii atât între statele membre, cât şi cu autoritatea. Aceste cadre de interoperabilitate se întemeiază şi sunt susţinute de Cadrul european de interoperabilitate şi de Arhitectura europeană de referinţă a interoperabilităţii menţionate în Decizia (UE) 2015/2240.