Art. 1. - Art. 1: Instituire, obiect şi domeniu de aplicare - Regulamentul 1149/20-iun-2019 de instituire a unei Autorităţi Europene a Muncii, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004, a Regulamentului (UE) nr. 492/2011 şi a Regulamentului (UE) 2016/589 şi de abrogare a Deciziei (UE) 2016/344
Acte UE
Jurnalul Oficial 186L
În vigoare Versiune de la: 11 Iulie 2019
Art. 1: Instituire, obiect şi domeniu de aplicare
(1)Prezentul regulament instituie Autoritatea Europeană a Muncii (denumită în continuare "autoritatea").
(2)Autoritatea asistă statele membre şi Comisia în aplicarea şi asigurarea respectării dreptului Uniunii în domeniul mobilităţii transfrontaliere a forţei de muncă în Uniune şi în coordonarea sistemelor de securitate socială în cadrul Uniunii. Autoritatea acţionează în domeniul de aplicare al actelor Uniunii enumerate la alineatul (4), inclusiv toate regulamentele, directivele şi deciziile bazate pe actele respective, şi toate celelalte acte ale Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic care atribuie sarcini autorităţii.
(3)Prezentul regulament nu afectează în niciun fel exercitarea drepturilor fundamentale, astfel cum sunt recunoscute în statele membre şi la nivelul Uniunii, inclusiv dreptul sau libertatea de a face grevă sau de a întreprinde alte acţiuni care ţin de sistemele specifice de raporturi de muncă din statele membre în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale. Prezentul regulament nu afectează dreptul de a negocia, de a încheia şi de a pune în aplicare convenţii colective sau de a desfăşura acţiuni colective în conformitate cu dreptul intern sau practicile naţionale.
(4)Sfera activităţilor autorităţii cuprinde următoarele acte ale Uniunii, inclusiv toate viitoarele modificări ale acestor acte:
a)Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (19);
(19)Directiva 96/71/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).
b)Directiva 2014/67/UE;
c)Regulamentul (CE) nr. 883/2004 şi Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (20), inclusiv dispoziţiile Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 (21) şi (CEE) nr. 574/72 (22) ale Consiliului, în măsura în care sunt încă aplicabile, Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului (23) şi Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului (24) de extindere a aplicării dispoziţiilor Regulamentelor (CEE) nr. 1408/71 şi (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii ţărilor terţe care nu intră sub incidenţa regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetăţenie;
(20)Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1).
(21)Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii care desfăşoară activităţi independente şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii (JO L 149, 5.7.1971, p. 2).
(22)Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu salariaţii şi cu membrii familiilor acestora care se deplasează în interiorul Comunităţii (JO L 74, 27.3.1972, p. 1).
(23)Regulamentul (UE) nr. 1231/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de extindere a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 şi a Regulamentului (CE) nr. 987/2009 la resortisanţii ţărilor terţe care nu fac obiectul regulamentelor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (JO L 344, 29.12.2010, p. 1).
(24)Regulamentul (CE) nr. 859/2003 al Consiliului din 14 mai 2003 de extindere a dispoziţiilor Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentului (CEE) nr. 574/72 la resortisanţii unor ţări terţe care nu fac obiectul dispoziţiilor respective exclusiv pe motive de cetăţenie (JO L 124, 20.5.2003, p. 1).
d)Regulamentul (UE) nr. 492/2011;
e)Directiva 2014/54/UE;
f)Regulamentul (UE) 2016/589;
g)Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului (25);
(25)Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 şi (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1).
h)Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (26);
(26)Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2006 privind condiţiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 şi (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislaţia socială referitoare la activităţile de transport rutier şi de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35).
i)Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului (27).
(27)Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51).
(5)Domeniul de activitate al autorităţii acoperă cooperarea dintre statele membre în scopul combaterii muncii nedeclarate.
(6)Prezentul regulament respectă competenţele statelor membre în ceea ce priveşte aplicarea şi asigurarea respectării aplicării actelor juridice ale Uniunii enumerate la alineatul (4).
Regulamentul nu aduce atingere drepturilor sau obligaţiilor care le revin persoanelor fizice sau angajatorilor în temeiul dreptului Uniunii, al dreptului intern sau al practicilor naţionale, nici drepturilor şi obligaţiilor autorităţilor naţionale care decurg din aceste surse de drept şi nici autonomiei partenerilor sociali astfel cum este recunoscută în TFUE.
Prezentul regulament nu aduce atingere acordurilor şi mecanismelor de cooperare administrativă bilaterale existente între statele membre, în special celor privind inspecţii comune şi concertate.