Capitolul ii - SARCINILE ŞI COMPETENŢELE AUTORITĂŢII - Regulamentul 1093/24-nov-2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei

Acte UE

Jurnalul Oficial 331L

În vigoare

Versiune de la: 31 Decembrie 2025

CAPITOLUL II:SARCINILE ŞI COMPETENŢELE AUTORITĂŢII

Art. 8: Sarcinile şi competenţele Autorităţii

(1)Autoritatea are următoarele sarcini:

b)de a contribui la aplicarea consecventă a actelor juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei culturi comune de supraveghere, asigurarea unei aplicări consecvente, eficiente şi eficace a actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, favorizarea şi monitorizarea independenţei în materie de supraveghere, medierea şi rezolvarea dezacordurilor între autorităţile competente, asigurarea unei supravegheri eficace şi consecvente a instituţiilor financiare, precum şi a unei funcţionări coerente a colegiilor de supraveghere şi luarea de măsuri, printre altele, în situaţii de urgenţă;

i)de a promova funcţionarea consecventă şi coerentă a colegiilor de supraveghetori, monitorizarea, evaluarea şi măsurarea riscurilor sistemice, elaborarea şi coordonarea planurilor de redresare şi de rezoluţie, asigurând un nivel înalt de protecţie a deponenţilor şi a investitorilor pe întreg teritoriul Uniunii şi elaborând metode pentru rezoluţia instituţiilor financiare falimentare, precum şi o evaluare a necesităţii de a deţine instrumente de finanţare corespunzătoare, în vederea promovării cooperării între autorităţile competente care participă la gestionarea crizei ce afectează instituţiile transfrontaliere cu potenţial de risc sistemic, în conformitate cu articolele 21 - 26;

k¹)de a publica pe site-ul său şi de a actualiza periodic toate standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile, recomandările şi întrebările şi răspunsurile pentru fiecare act legislativ menţionat la articolul 1 alineatul (2), inclusiv prezentări generale referitoare la situaţia actuală a lucrărilor în curs şi la planificarea calendarului pentru adoptarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare şi a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare.

l)de a contribui la prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului, inclusiv prin promovarea unei aplicări consecvente, eficiente şi eficace a actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 şi, respectiv, la articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 în ceea ce priveşte prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului.

(1¹)(1^a)În îndeplinirea sarcinilor care îi revin în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea:

(2)Pentru a efectua sarcinile menţionate la alineatul (1), Autoritatea deţine competenţele prevăzute de prezentul regulament, în special:

(3)În îndeplinirea sarcinilor menţionate la alineatul (1) şi în exercitarea prerogativelor menţionate la alineatul (2), Autoritatea acţionează în temeiul şi în limitele legii şi acordă atenţia cuvenită principiilor proporţionalităţii, după caz, şi al unei mai bune reglementări, inclusiv rezultatelor analizelor cost-beneficiu realizate în conformitate cu prezentul regulament.

Consultările publice deschise menţionate la articolele 10, 15, 16 şi 16a se desfăşoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părţile interesate şi acordă părţilor interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea publică un rezumat al contribuţiilor primite de la părţile interesate şi o prezentare a modului în care informaţiile şi punctele de vedere obţinute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare şi în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.

Art. 9: Sarcini legate de protecţia consumatorilor şi activităţile financiare

(1)Autoritatea îşi asumă un rol principal în promovarea transparenţei, simplicităţii şi echităţii pe piaţă pentru produsele sau serviciile financiare de consum din întreaga piaţă internă, inclusiv prin:

(4)Autoritatea instituie, ca parte integrantă a sa, un comitet pentru protecţia consumatorilor şi inovare financiară care reuneşte toate autorităţile competente relevante şi autorităţile responsabile cu protecţia consumatorilor, în vederea îmbunătăţirii protecţiei consumatorilor, a realizării unei abordări coordonate a modului de reglementare şi de supraveghere a activităţilor financiare noi sau inovatoare şi în vederea formulării de opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecţia datelor instituit prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*18) pentru a evita suprapunerile, neconcordanţele şi insecuritatea juridică în sfera protecţiei datelor. Autoritatea poate invita, de asemenea, şi autorităţile naţionale de protecţie a datelor ca observatori în cadrul comitetului.

(5)Autoritatea poate interzice sau restricţiona temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activităţi financiare care au potenţialul de a cauza prejudicii financiare semnificative clienţilor sau consumatorilor sau ameninţă buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi în condiţiile prevăzute în respectivele acte, sau dacă acest lucru este necesar într-o situaţie de urgenţă în conformitate cu articolul 18 şi în condiţiile prevăzute în respectivul articol.

Art. 9^c: Scrisori de neintervenţie

(1)Autoritatea ia măsurile menţionate la alineatul (2) din prezentul articol numai în situaţii excepţionale, în cazul în care consideră că este probabil ca aplicarea unuia dintre actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau a oricărui act delegat sau de punere în aplicare bazat pe respectivele acte legislative să ridice probleme semnificative, dintr-unul din următoarele motive:

(2)În cazurile menţionate la alineatul (1), Autoritatea transmite autorităţilor competente şi Comisiei, în scris, o prezentare detaliată a problemelor pe care le-a constatat.

(4)În cazul în care, pe baza informaţiilor primite, în special de la autorităţile competente, Autoritatea consideră că oricare dintre actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau orice act delegat sau de punere în aplicare bazat pe respectivele acte legislative ridică probleme excepţionale semnificative referitoare la încrederea pieţei, protecţia consumatorilor, a clienţilor sau a investitorilor, buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau a pieţelor de mărfuri sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia, aceasta transmite fără întârziere nejustificată autorităţilor competente şi Comisiei, în scris, o prezentare detaliată a problemelor pe care le-a constatat. Autoritatea poate prezenta Comisiei un aviz cu privire la orice acţiune pe care o consideră adecvată, sub forma unei noi propuneri legislative sau a unei propuneri pentru un nou act delegat sau de punere în aplicare, precum şi cu privire la caracterul urgent al problemei. Autoritatea îşi publică avizul.

Art. 10: Standarde tehnice de reglementare

(1)În cazul în care Parlamentul European şi Consiliul deleagă Comisiei competenţa de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare unitară în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de reglementare Comisiei spre adoptare. În acelaşi timp, Autoritatea transmite respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare Parlamentului European şi Consiliului spre informare.

Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea şi analizează eventualele costuri şi beneficii aferente, cu excepţia cazului în care astfel de consultări şi analize sunt puternic disproporţionate în raport cu domeniul de aplicare şi cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgenţă al situaţiei. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.

În cazul în care intenţionează să nu adopte un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl adopte parţial sau cu modificări, Comisia retrimite Autorităţii proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl adoptă sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European şi Consiliului. În termen de şase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie şi îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European şi Consiliului.

(3)Numai în cazurile în care autoritatea nu transmite Comisiei proiectul de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absenţa unui proiect din partea Autorităţii.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare şi analizează eventualele costuri şi beneficii aferente, cu excepţia cazului în care astfel de consultări şi analize sunt disproporţionate în raport cu domeniul de aplicare şi cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgenţă al situaţiei. Comisia solicită, de asemenea, avizul Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.

Dacă în termenul de şase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia îl poate modifica pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conţinutul proiectelor de standarde tehnice de reglementare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

Art. 11: Exercitarea delegării de competenţe

(1)Competenţa de a adopta standardele tehnice de reglementare menţionate la articolul 7 este conferită Comisiei pentru o perioadă de patru ani de la 16 decembrie 2010. Comisia prezintă un raport cu privire la delegarea de competenţe cel târziu cu şase luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competenţă se reînnoieşte automat pentru perioade de timp identice, cu excepţia cazului în care Parlamentul European sau Consiliul o revocă, în conformitate cu articolul 14.

Art. 12: Revocarea delegării de competenţe

Art. 13: Obiecţiuni la standardele tehnice de reglementare

(2)În cazul în care, la expirarea termenului menţionat la alineatul (1), nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecţiuni la standardul tehnic de reglementare, acesta se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi intră în vigoare la data prevăzută în dispoziţiile sale.

Art. 14: Neaprobarea sau modificarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare

Art. 15: Standarde tehnice de punere în aplicare

(1)În cazul în care Parlamentul European şi Consiliul conferă competenţe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opţiuni de politică publică, iar conţinutul lor are scopul de a stabili condiţiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre adoptare. În acelaşi timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European şi Consiliului spre informare.

Înainte de a înainta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea şi analizează eventualele costuri şi beneficii aferente, cu excepţia cazului în care astfel de consultări şi analize sunt puternic disproporţionate în raport cu domeniul de aplicare şi cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgenţă al situaţiei. Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.

În cazul în care intenţionează să nu adopte un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl adopte parţial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorităţii, explicând de ce nu intenţionează să îl adopte sau explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări. Comisia transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European şi Consiliului. În termen de şase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie şi îl poate retransmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European şi Consiliului.

(3)Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare şi nu pe baza unui proiect din partea Autorităţii.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare şi analizează eventualele costuri şi beneficii aferente, cu excepţia cazului în care astfel de consultări şi analize sunt disproporţionate în raport cu domeniul de aplicare şi cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgenţă al situaţiei. Comisia solicită, de asemenea, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.

Art. 16: Ghiduri şi recomandări

(1)În scopul stabilirii de practici unitare, eficiente şi eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, şi al garantării aplicării comune, uniforme şi coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri adresate tuturor autorităţilor competente sau tuturor instituţiilor financiare şi emite recomandări adresate uneia sau mai multor autorităţi competente sau uneia sau mai multor instituţii financiare.

(2)Autoritatea organizează, după caz, consultări publice deschise cu privire la ghidurile şi recomandările pe care le emite şi analizează eventualele costuri şi beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri şi recomandări. Aceste consultări şi analize sunt proporţionale în raport cu domeniul de aplicare, natura şi impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar.

(3)Autorităţile competente şi instituţiile financiare depun toate eforturile necesare pentru a respecta aceste ghiduri şi recomandări.

Art. 16^a: Avize

(1)La solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativă, Autoritatea poate emite avize destinate Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei privind toate aspectele referitoare la domeniul său de competenţă.

Art. 16^b: Întrebări şi răspunsuri

(1)Fără a aduce atingere alineatului (5) de la prezentul articol, pentru aplicarea practică sau punerea în aplicare a dispoziţiilor din actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau din actele delegate şi de punere în aplicare conexe, din ghidurile şi recomandările adoptate în temeiul respectivelor acte legislative, orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autorităţile competente şi instituţiile şi organele Uniunii, pot adresa o întrebare Autorităţii în orice limbă oficială a Uniunii.

(3)Autoritatea instituie şi întreţine un instrument găzduit şi pus la dispoziţie pe site-ul său pentru transmiterea de întrebări şi pentru publicarea în timp util atât a tuturor întrebărilor primite, cât şi a tuturor răspunsurilor la toate întrebările admisibile, în conformitate cu alineatul (1), cu excepţia cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al persoanelor implicate sau ar presupune riscuri la adresa stabilităţii sistemului financiar. Autoritatea poate respinge întrebările la care nu intenţionează să răspundă. Întrebările respinse sunt publicate de Autoritate pe site-ul său pentru o perioadă de două luni.

(4)Trei membri cu drept de vot ai consiliului supraveghetorilor pot solicita consiliului supraveghetorilor să decidă în temeiul articolului 44 în legătură cu abordarea chestiunii admisibilităţii întrebării în sensul alineatului (1) din prezentul articol în cadrul unor ghiduri, în temeiul articolului 16, cu solicitarea de opinii din partea Grupului părţilor interesate menţionat la articolul 37, cu revizuirea întrebărilor şi răspunsurilor la intervale corespunzătoare, cu organizarea de consultări publice sau cu analiza costurilor şi beneficiilor potenţiale asociate. Aceste consultări şi analize sunt proporţionale în raport cu domeniul de aplicare, natura şi impactul proiectului de întrebări şi răspunsuri în cauză sau cu gradul specific de urgenţă al chestiunii. Atunci când este implicat Grupul părţilor interesate menţionat la articolul 37, se aplică o obligaţie de confidenţialitate.

Art. 17: Încălcarea dreptului Uniunii

(1)Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat actele menţionate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să constituie o încălcare a legislaţiei Uniunii, inclusiv standardele tehnice de reglementare şi standardele tehnice de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolele 10-15, în special prin negarantarea faptului că o instituţie financiară îndeplineşte cerinţele stabilite în respectivele acte, Autoritatea acţionează în conformitate cu competenţele prevăzute la alineatele (2), (3) şi (6) ale prezentului articol.

(2)La solicitarea uneia sau mai multor autorităţi competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Grupului părţilor interesate din domeniul bancar sau din proprie iniţiativă, inclusiv în situaţiile în care se bazează pe informaţii bine argumentate provenind de la persoane fizice sau juridice şi după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea descrie modalitatea în care intenţionează să procedeze în cauză şi, după caz, investighează presupusa încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii.

Fără a aduce atingere competenţelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct, după ce a informat autoritatea competentă în cauză, o solicitare de informaţii bine întemeiată şi motivată altor autorităţi competente ori de câte ori solicitarea de informaţii de la autoritatea competentă în cauză s-a dovedit sau este considerată a fi insuficientă pentru a obţine informaţiile considerate necesare în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

(2¹)Fără a aduce atingere competenţelor conferite în temeiul prezentului regulament şi înainte de a emite o recomandare, astfel cum se prevede la alineatul (3), Autoritatea colaborează cu autoritatea competentă în cauză, în cazul în care consideră că o astfel de colaborare este adecvată pentru soluţionarea unei încălcări a dreptului Uniunii, în încercarea de a ajunge la un acord cu privire la acţiunile necesare pentru ca autoritatea competentă să respecte dreptul Uniunii.

(4)Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorităţii, autoritatea competentă nu s-a conformat legislaţiei Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie iniţiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară autorităţii competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ţine seama de recomandarea Autorităţii.

(6)Fără a aduce atingere competenţelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menţionat la alineatul (4) de la prezentul articol în termenul menţionat în acesta şi când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menţinerii sau restabilirii condiţiilor neutre de concurenţă de pe piaţă sau în vederea garantării bunei funcţionări şi a integrităţii sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerinţele relevante prevăzute de actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament sunt direct aplicabile instituţiilor financiare, să adopte o decizie individuală adresată unei instituţii financiare prin care i se solicită să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.

Art. 17^a: Protecţia avertizorilor de integritate

Art. 18: Măsuri în situaţii de urgenţă

(1)În cazul unor evoluţii nefavorabile care pot periclita grav buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, Autoritatea facilitează în mod activ şi, atunci când consideră că este necesar, coordonează eventualele măsuri luate de către autorităţile de supraveghere competente relevante.

(2)Consiliul, după consultarea Comisiei şi a CERS şi, după caz, a AES, poate adopta o decizie adresată Autorităţii, prin care să se stabilească existenţa unei situaţii de urgenţă în sensul prezentului regulament, în urma unei cereri adresate de către Autoritate, Comisie sau CERS. Consiliul îşi revizuieşte această decizie la intervale corespunzătoare şi cel puţin o dată pe lună. În cazul în care decizia nu este reînnoită la expirarea unui termen de o lună, aceasta expiră în mod automat. Consiliul poate declara întreruperea situaţiei de urgenţă în orice moment.

(3)În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol şi, în situaţii excepţionale, când sunt necesare măsuri coordonate ale autorităţilor competente pentru a reacţiona la evoluţii nefavorabile care pot periclita grav buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, sau protecţia clienţilor şi a consumatorilor, Autoritatea poate adopta decizii individuale prin care să oblige autorităţile competente să ia măsurile necesare în conformitate cu actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) pentru a aborda astfel de evoluţii, asigurând îndeplinirea de către instituţiile financiare şi autorităţile competente a cerinţelor prevăzute în respectivele acte legislative.

(4)Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorităţii menţionată la alineatul (3) în termenul prevăzut în respectiva decizie, Autoritatea poate, în cazul în care cerinţele relevante prevăzute de actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în standardele tehnice de reglementare şi în standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu respectivele acte se aplică direct instituţiilor financiare, să adopte o decizie individuală adresată unei instituţii financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor sale în temeiul respectivei legislaţii, inclusiv încetarea oricărei activităţi. Aceasta se aplică numai în situaţiile în care o autoritate competentă nu aplică actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv standardele tehnice de reglementare şi standardele tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu respectivele acte, sau le aplică într-un mod care pare să fie o încălcare vădită a respectivelor acte şi dacă este necesară remedierea de urgenţă pentru restabilirea bunei funcţionări şi a integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părţi a acestuia.

Art. 19: Soluţionarea dezacordurilor dintre autorităţile competente în contexte transfrontaliere

(1)În cazurile specificate în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi fără a aduce atingere competenţelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistenţă autorităţilor competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4) din prezentul articol, în oricare dintre următoarele circumstanţe:

b)în cazurile în care actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) prevăd că Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie iniţiativă, dacă, din motive obiective, poate fi constatat un dezacord între autorităţile competente.

În cazurile în care actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) dispun adoptarea unei decizii comune de către autorităţile competente şi dacă, în conformitate cu actele respective, Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie iniţiativă, pentru ajungerea la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, autorităţilor competente în cauză, este prezumată existenţa unui dezacord în absenţa unei decizii comune din partea autorităţilor respective în termenele prevăzute în actele respective.

(1¹)Autorităţile competente în cauză informează fără întârziere nejustificată Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

b)în cazul în care în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autorităţile competente şi se produce oricare dintre situaţiile următoare:

(1²)Preşedintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acţioneze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenţia este din iniţiativa proprie a Autorităţii, Autoritatea informează autorităţile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenţie.

În aşteptarea deciziei Autorităţii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autorităţile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acţioneze, toate autorităţile competente implicate în decizia comună îşi amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.

(3)În cazul în care autorităţile competente în cauză nu reuşesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menţionate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităţilor respective să ia anumite măsuri sau să se abţină de la anumite măsuri pentru a soluţiona problema, şi să asigure respectarea dreptului Uniunii. Decizia Autorităţii este obligatorie pentru autorităţile competente în cauză. Decizia Autorităţii poate solicita autorităţilor competente să revoce sau să modifice o decizie pe care au adoptat-o sau să facă uz de competenţele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.

(4)Fără a aduce atingere competenţelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorităţii, nereuşind astfel să asigure că o instituţie financiară respectă cerinţele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată instituţiei financiare respective prin care să îi solicite să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.

Art. 21: Colegiile de supraveghere

(1)Autoritatea promovează şi monitorizează, în limitele competenţelor sale, funcţionarea eficientă, eficace şi unitară a colegiilor de supraveghere atunci când acestea sunt înfiinţate prin actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi promovează aplicarea unitară şi coerentă a dreptului Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenţei celor mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere şi verificări comune, iar personalul Autorităţii este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere şi, ca atare, are posibilitatea de a participa la activităţile colegiilor de supraveghere, inclusiv inspecţii la faţa locului efectuate în comun de două sau mai multe autorităţi competente.

(2)Autoritatea îşi asumă un rol principal în eforturile de asigurare a consecvenţei în funcţionarea colegiilor de supraveghetori pentru instituţiile transfrontaliere din Uniune, ţinând seama de riscul sistemic prezentat de instituţiile financiare, menţionat la articolul 23, şi convoacă, dacă este cazul, o reuniune a unui colegiu.

b)să iniţieze şi să coordoneze exerciţii de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 32, pentru a evalua rezilienţa instituţiilor financiare, în special riscul sistemic prezentat de instituţiile financiare, astfel cum este menţionat la articolul 23, la evoluţiile negative ale pieţei precum şi să evalueze potenţialul de creştere a riscului sistemic în situaţii de criză, asigurând aplicarea unei metodologii consecvente la nivel naţional pentru aceste exerciţii şi, după caz, să adreseze o recomandare autorităţii competente în vederea corectării aspectelor identificate în cadrul exerciţiului de simulare a crizelor, inclusiv o recomandare privind efectuarea unor evaluări specifice; aceasta poate recomanda autorităţilor competente să efectueze inspecţii la faţa locului şi poate participa la astfel de inspecţii pentru a asigura comparabilitatea şi fiabilitatea metodelor, practicilor şi rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii;

(3)Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare şi standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu delegările de competenţe prevăzute în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2), în conformitate cu articolele 10-15, pentru a asigura condiţii uniforme de aplicare în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la funcţionarea operaţională a colegiilor de supraveghere. Autoritatea poate emite ghiduri şi recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova convergenţa activităţilor de supraveghere şi a bunelor practici care au fost adoptate de colegiile de supraveghere.

Art. 22: Dispoziţii generale privind riscul sistemic

(1)Autoritatea ţine seama în mod corespunzător de riscul sistemic, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Aceasta abordează toate riscurile de perturbare a serviciilor financiare care:

(1¹)(1^a)Cel puţin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluări la nivelul Uniunii cu privire la rezistenţa instituţiilor financiare, în conformitate cu articolul 32 şi informează Parlamentul European, Comisia şi Consiliul cu privire la raţionamentul său. În cazul în care aceste evaluări la nivelul Uniunii sunt efectuate şi Autoritatea publică, dacă consideră că acest lucru este adecvat, rezultatele pentru fiecare instituţie financiară participantă.

(2)Autoritatea, în colaborare cu CERS şi în conformitate cu articolul 23, elaborează un set comun de indicatori cantitativi şi calitativi (tablou de riscuri) pentru identificarea şi măsurarea riscului sistemic.

(3)Fără a aduce atingere actelor menţionate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea elaborează, dacă este necesar, ghiduri şi recomandări suplimentare pentru instituţiile financiare, pentru a ţine seama de riscul sistemic prezentat de acestea.

(4)La solicitarea uneia sau a mai multor autorităţi competente, a Parlamentului European, a Consiliului ori a Comisiei sau din proprie iniţiativă, Autoritatea poate desfăşura o investigaţie pentru un anumit tip de instituţie financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua ameninţările potenţiale la adresa integrităţii pieţelor financiare sau a stabilităţii sistemului financiar sau a protecţiei clienţilor şi consumatorilor.

Art. 23: Identificarea şi măsurarea riscului sistemic

(1)În consultare cu CERS, Autoritatea elaborează criterii de identificare şi de măsurare a riscului sistemic şi un sistem corespunzător de simulare de criză care să includă o evaluare a potenţialului de creştere a riscului sistemic prezentat de instituţiile financiare sau cu care se pot confrunta acestea în situaţii de criză, inclusiv a potenţialului risc sistemic legat de mediu. Instituţiile financiare care pot prezenta un risc sistemic sunt supuse unei supravegheri consolidate şi, după caz, planurilor de redresare şi de rezoluţie menţionate la articolul 25.

Art. 24: Capacitatea permanentă de a răspunde riscurilor sistemice

Art. 25: Planuri de redresare şi de restructurare

(1¹)(1^a)Autoritatea poate să organizeze şi să efectueze evaluări inter pares referitoare la schimbul de informaţii şi activităţile comune ale comitetului menţionat în Regulamentul (UE) nr. 806/2014 şi autorităţile naţionale de rezoluţie din statele membre care nu participă la mecanismul unic de rezoluţie în ceea ce priveşte rezoluţia grupurilor transfrontaliere pentru a consolida eficacitatea şi coerenţa rezultatelor. În acest scop, Autoritatea elaborează metode menite să permită evaluarea şi compararea în mod obiectiv.

Art. 26: Sistemul european al sistemelor de garantare a depozitelor

(1)Autoritatea contribuie la consolidarea sistemului european al sistemelor naţionale de garantare a depozitelor, acţionând în limita competenţelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament pentru a garanta aplicarea corectă a Directivei 94/19/CE, cu scopul de a se asigura că sistemele naţionale de garantare a depozitelor sunt finanţate în mod corespunzător prin contribuţii ale instituţiile financiare, inclusiv ale instituţiilor financiare cu sediul în ţări terţe, dar care sunt stabilite şi primesc depozite în Uniune, în conformitate cu Directiva 94/19/CE şi de a asigura un nivel ridicat de protecţie pentru toţi deponenţii, într-un cadru armonizat în ansamblul Uniunii, care nu aduce atingere rolului de protecţie şi de stabilizare al sistemelor de garantare reciprocă, cu condiţia ca acestea să respecte legislaţia Uniunii.

Art. 27: Sistemul european de soluţionare bancară a situaţiilor de criză şi de mecanisme de finanţare

(2)Autoritatea va oferi propria sa evaluare privind necesitatea unui sistem de mecanisme de finanţare coerente, solide şi credibile, în care instrumentele de finanţare corespunzătoare sunt legate de un set de aranjamente coordonate de gestionare a crizelor.

Art. 28: Delegarea de sarcini şi responsabilităţi

(1)Autorităţile competente pot, cu acordul autorităţii delegate, să delege sarcini şi responsabilităţi Autorităţii sau altor autorităţi competente, sub rezerva condiţiilor prevăzute la prezentul articol. Statele membre pot crea mecanisme specifice privind delegarea de responsabilităţi, care trebuie respectate înainte ca autorităţile lor competente să încheie astfel de acorduri de delegare şi pot limita mandatul delegării la nivelul necesar pentru supravegherea eficace a instituţiilor sau grupărilor financiare transfrontaliere.

(4)Autorităţile competente informează Autoritatea cu privire la acordurile de delegare pe care intenţionează să le încheie. Autorităţile competente aplică acordurile cel mai devreme la o lună după notificarea Autorităţii.

Art. 29: Cultura comună de supraveghere

(1)Autoritatea joacă un rol activ în elaborarea unei culturi comune de supraveghere la nivelul Uniunii şi a unor practici de supraveghere consecvente, precum şi în garantarea unor proceduri uniforme şi a unor abordări coerente în ansamblul Uniunii. Autoritatea efectuează cel puţin următoarele activităţi:

d)reexaminarea aplicării standardelor tehnice de reglementare şi de punere în aplicare relevante adoptate de Comisie, a ghidurilor şi recomandărilor emise de Autoritate şi propunerea de amendamente atunci când este necesar, inclusiv modificări pentru:

(2)Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice şi de convergenţă pentru promovarea abordărilor şi practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează şi menţine actualizat un manual de supraveghere al Uniunii, referitor la supravegherea instituţiilor financiare din Uniune, care ţine seama în mod corespunzător de natura, amploarea şi de complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri şi de dimensiunea instituţiilor financiare şi a pieţelor. De asemenea, Autoritatea elaborează şi menţine actualizat un manual de rezoluţie al Uniunii, referitor la rezoluţia instituţiilor financiare din Uniune, care ţine seama în mod corespunzător de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri şi de dimensiunea instituţiilor financiare şi a pieţelor. Atât manualul de supraveghere al Uniunii, cât şi manualul de rezoluţie al Uniunii stabilesc cele mai bune practici şi specifică metodologii şi procese de înaltă calitate.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menţionate la alineatul (1) litera (a) şi la instrumentele şi mijloacele menţionate la prezentul alineat. Aceasta analizează de asemenea, dacă este cazul, eventualele costuri şi beneficii aferente. Astfel de consultări şi analize trebuie să fie proporţionale cu domeniul de aplicare, natura şi impactul avizelor sau al instrumentelor şi mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.

Art. 29^a: Priorităţi strategice de supraveghere ale Uniunii

În urma unei discuţii în consiliul supraveghetorilor şi luând în considerare contribuţiile primite din partea autorităţilor competente, munca depusă de instituţiile Uniunii şi analizele, avertismentele şi recomandările publicate de CERS, Autoritatea identifică, cel puţin o dată la trei ani, până la data de 31 martie, până la două priorităţi cu relevanţă pentru întreaga Uniune, care reflectă evoluţiile şi tendinţele viitoare. La elaborarea programelor lor de lucru, autorităţile competente iau în considerare priorităţile respective şi notifică Autoritatea în mod corespunzător. Autoritatea dezbate activităţile relevante ale autorităţilor competente în anul următor şi trage concluzii. Autoritatea discută eventuale măsuri subsecvente, care pot include ghiduri, recomandări adresate autorităţilor competente şi evaluări inter pares în domeniul respectiv.

Art. 30: Evaluări inter pares ale autorităţilor competente

(1)Autoritatea realizează periodic evaluări inter pares ale unor activităţi sau ale tuturor activităţilor autorităţilor competente, pentru a consolida în continuare consecvenţa şi eficacitatea rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă şi compararea autorităţilor competente analizate. Atunci când se planifică şi se realizează aceste evaluări inter pares, se iau în considerare informaţiile existente şi evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv toate informaţiile relevante furnizate Autorităţii în conformitate cu articolul 35, precum şi toate informaţiile relevante furnizate de părţile interesate.

(2)În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie comitete de evaluare inter pares, care sunt alcătuite din membri ai personalului Autorităţii şi din membri ai autorităţilor competente. Comitetele de evaluare inter pares sunt prezidate de un membru al personalului Autorităţii. Preşedintele, după consultarea consiliului de administraţie şi în urma unui apel deschis de participare, propune preşedintele şi membrii unui comitet de evaluare inter pares care este aprobat de consiliul supraveghetorilor. Se consideră că propunerea este aprobată dacă, în termen de 10 zile de la efectuarea propunerii de către preşedinte, consiliul supraveghetorilor nu a adoptat o decizie de respingere.

(3)Evaluarea inter pares cuprinde o evaluare a următoarelor elemente, fără a se limita la acestea:

(4)Autoritatea prezintă un raport care cuprinde rezultatele evaluării inter pares. Raportul inter pares respectiv este elaborat de comitetul de evaluare inter pares şi adoptat de consiliul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 44 alineatul (3a). La elaborarea acestui raport, comitetul de evaluare inter pares se consultă cu consiliul de administraţie pentru a menţine coerenţa cu alte rapoarte inter pares şi pentru a asigura condiţii de concurenţă echitabile. Consiliul de administraţie evaluează în special dacă metodologia a fost aplicată în acelaşi mod. Raportul explică şi specifică măsurile ulterioare care sunt considerate adecvate, proporţionale şi necesare în urma evaluării inter pares. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri şi recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, şi a unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a).

(6)Autoritatea elaborează un raport de monitorizare după doi ani de la publicarea raportului de evaluare inter pares. Raportul de monitorizare este elaborat de comitetul de evaluare inter pares şi adoptat de consiliul supraveghetorilor în conformitate cu articolul 44 alineatul (3a). La elaborarea acestui raport, comitetul de evaluare inter pares se consultă cu consiliul de administraţie pentru a menţine coerenţa cu alte rapoarte de monitorizare. Raportul de monitorizare include, printre altele, o evaluare a caracterului adecvat şi a eficacităţii acţiunilor întreprinse de autorităţile competente care sunt supuse evaluării inter pares ca răspuns la măsurile ulterioare raportului privind evaluarea inter pares.

(7)După consultarea autorităţilor competente care fac obiectul evaluării inter pares, comitetul de evaluare inter pares identifică principalele constatări motivate ale evaluării inter pares. Autoritatea publică principalele constatări motivate ale evaluării inter pares şi ale raportului de monitorizare menţionat la alineatul (6). În cazul în care principale constatări motivate ale Autorităţii diferă de cele identificate de comitetul de evaluare inter pares, Autoritatea transmite, în mod confidenţial, constatările comitetului de evaluare inter pares Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei. În cazul în care o autoritate competentă care face obiectul evaluării inter pares este preocupată de un eventual risc la adresa stabilităţii sistemului financiar pe care le-ar prezenta publicarea principalelor constatări motivate ale Autorităţii, aceasta are posibilitatea de a sesiza consiliul supraveghetorilor. Consiliul supraveghetorilor poate decide să nu publice aceste extrase.

(8)În sensul prezentului articol, consiliul de administraţie propune un plan de lucru pentru evaluarea inter pares pentru următorii doi ani, care reflectă, printre altele, experienţa acumulată în urma proceselor anterioare de evaluare inter pares şi a discuţiilor din cadrul grupurilor de coordonare menţionate la articolul 45b. Planul de lucru pentru evaluarea inter pares constituie o parte separată a programului de lucru anual şi multianual. Acesta se publică. În situaţii de urgenţă sau în cazul unor evenimente neprevăzute, Autoritatea poate decide să efectueze evaluări inter pares suplimentare.

Art. 31: Funcţia de coordonare

(2)Autoritatea promovează o reacţie coordonată la nivelul Uniunii, printre altele prin:

(3)Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european în ceea ce priveşte inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergenţa în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru protecţia consumatorilor şi inovare financiară, facilitând intrarea pe piaţă a actorilor sau a produselor care se bazează pe inovarea tehnologică, în special prin schimbul de informaţii şi de bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.

Art. 31^a: Schimbul de informaţii privind competenţele şi integritatea

Autoritatea, împreună cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) şi cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), instituie un sistem de schimb de informaţii relevante pentru ca autorităţile competente să poată evalua dacă deţinătorii de participaţii calificate, directorii şi deţinătorii de funcţii-cheie ale instituţiilor financiare prezintă competenţele şi integritatea necesare, în conformitate cu actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2).

Art. 32: Evaluarea evoluţiilor pieţei, inclusiv exerciţiile de simulare a crizelor

(1)Autoritatea monitorizează şi evaluează evoluţiile pieţei în domeniul său de competenţă şi, atunci când este necesar, informează Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), CERS, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la tendinţele microprudenţiale importante, riscurile potenţiale şi vulnerabilităţile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză a pieţelor pe care operează instituţiile financiare, precum şi o evaluare a impactului evoluţiilor potenţiale ale pieţei asupra respectivelor instituţii.

(2)Autoritatea iniţiază şi coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezilienţei instituţiilor financiare la evoluţiile nefavorabile ale pieţei. În acest scop, Autoritatea elaborează:

(3)Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziţia Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi CERS evaluări ale tendinţelor, riscurilor potenţiale şi vulnerabilităţilor în domeniul său de competenţă, o dată pe an şi mai frecvent în cazul în care este necesar, împreună cu tabloul de riscuri menţionat la articolul 22 alineatul (2) din prezentul regulament.

(3¹)(3^a)În scopul desfăşurării la nivelul Uniunii a evaluărilor de rezistenţă a instituţiilor financiare în temeiul prezentului articol, Autoritatea poate solicita informaţii direct de la instituţiile financiare respective, în conformitate cu articolul 35 şi sub rezerva condiţiilor prevăzute în respectivul articol. De asemenea, Autoritatea poate solicita autorităţilor competente să efectueze evaluări specifice. Autoritatea poate solicita autorităţilor competente să efectueze inspecţii la faţa locului şi poate participa la astfel de inspecţii în conformitate cu articolul 21 şi sub rezerva condiţiilor prevăzute în respectivul articol pentru a asigura comparabilitatea şi fiabilitatea metodelor, practicilor şi rezultatelor.

Art. 33: Relaţii internaţionale, inclusiv echivalenţa

(1)Fără a aduce atingere competenţelor respective ale statelor membre şi ale instituţiilor Uniunii, Autoritatea poate stabili contacte şi încheia acorduri administrative cu autorităţile de reglementare, de supraveghere şi, dacă este cazul, de rezoluţie, cu organizaţiile internaţionale şi cu administraţiile ţărilor terţe. Aceste acorduri nu creează obligaţii juridice pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia şi nici nu împiedică statele membre sau autorităţile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu respectivele ţări terţe.

(3)Autoritatea monitorizează evoluţiile relevante în materie de reglementare, de supraveghere şi, după caz, de rezoluţie, precum şi practicile de asigurare a respectării legislaţiei şi evoluţiile pieţei din ţările terţe, în măsura în care acestea sunt relevante pentru evaluările echivalenţei bazate pe riscuri, cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalenţă în temeiul actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2), concentrându-se în special asupra implicaţiilor acestora pentru stabilitatea financiară, integritatea pieţei, protecţia investitorilor şi funcţionarea pieţei interne.

Autoritatea poate asigura legătura cu autorităţile relevante din ţările terţe. Autoritatea transmite un raport confidenţial Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale) şi Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe), care prezintă pe scurt constatările în urma monitorizării tuturor ţărilor terţe echivalente. Raportul se concentrează în special asupra implicaţiilor pentru stabilitatea financiară, integritatea pieţei, protecţia investitorilor sau funcţionarea pieţei interne.

În cazul în care Autoritatea identifică evoluţii relevante în ceea ce priveşte practicile de reglementare, de supraveghere sau, după caz, de rezoluţie sau de asigurare a respectării legislaţiei din ţările terţe menţionate la prezentul alineat care ar putea afecta stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, integritatea pieţei, protecţia investitorilor sau funcţionarea pieţei interne, Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul şi Comisia cu privire la acest lucru în mod confidenţial şi fără întârziere nejustificată.

(4)Fără a aduce atingere cerinţelor specifice prevăzute în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol a doua teză, Autoritatea cooperează, pe cât posibil, cu autorităţile competente relevante şi, după caz, şi cu autorităţile de rezoluţie din ţările terţe ale căror regimuri de reglementare şi de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. În principiu, această cooperare se desfăşoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autorităţile relevante ale ţărilor terţe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziţii privind următoarele aspecte:

(5)Autoritatea poate elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente şi eficace şi de a consolida coordonarea internaţională în materie de supraveghere. Autorităţile competente fac tot posibilul pentru a respecta aceste modele de acord.

Art. 35: Colectarea informaţiilor

(6)În cazul în care nu sunt disponibile informaţii complete şi exacte sau acestea nu sunt puse la dispoziţie în timp util în condiţiile stabilite la alineatul (1) sau (5), Autoritatea poate solicita informaţii, prin intermediul unei cereri justificate şi motivate corespunzător, direct de la:

c)entităţile operaţionale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar care sunt importante pentru activităţile financiare ale instituţiilor financiare relevante.

(7¹)(7^a)În cazul în care destinatarii unei solicitări adresate în conformitate cu alineatul (6) nu furnizează cu promptitudine informaţii clare, exacte şi complete, Autoritatea informează Banca Centrală Europeană, dacă este cazul, precum şi autorităţile relevante din statele membre vizate, care cooperează cu Autoritatea, în temeiul legislaţiei naţionale, pentru a asigura accesul deplin la informaţii şi la eventuale documente, registre sau înregistrări la care au acces legal destinatarii, în scopul verificării informaţiilor.

Art. 35^a: Schimbul de informaţii dintre autorităţi şi cu alte entităţi

(1)În ceea ce priveşte informaţiile pe care le-au obţinut de la instituţiile financiare sau de la alte autorităţi în îndeplinirea sarcinilor lor şi care decurg din aplicarea şi punerea în aplicare a dreptului Uniunii, Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), pun la dispoziţia celorlalte autorităţi, periodic sau de la caz la caz, astfel de informaţii, la cerere, cu condiţia ca autoritatea solicitantă să aibă dreptul de a obţine informaţiile respective de la instituţiile financiare sau de la celelalte autorităţi în temeiul dreptului Uniunii.

(2)Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), solicită informaţii de la oricare dintre celelalte autorităţi care au obţinut informaţiile respective, în loc să le solicite direct de la instituţiile financiare, cu condiţia ca Autoritatea sau Banca Centrală Europeană, după caz, să aibă dreptul de a obţine informaţiile respective în temeiul dreptului Uniunii.

Primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere competenţelor Autorităţii sau ale Băncii Centrale Europene, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), de a obţine informaţiile solicitate de la instituţiile financiare în cazul în care cealaltă autoritate nu este în măsură să pună la dispoziţie informaţiile, în cazul în care sunt necesare acţiuni urgente sau în cazul în care este necesar, pentru îndeplinirea atribuţiilor Autorităţii sau ale Băncii Centrale Europene în temeiul dreptului Uniunii, să se obţină informaţii direct de la instituţiile financiare.

(3)Cererea de schimb de informaţii formulată în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol indică temeiul juridic din dreptul Uniunii care permite autorităţii solicitante să obţină informaţiile de la instituţiile financiare sau de la celelalte autorităţi.

Autoritatea solicitantă, Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), sunt supuse obligaţiilor legate de secretul profesional şi protecţia datelor prevăzute la articolele 70 şi 71 din prezentul regulament, la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 şi în legislaţia sectorială care se aplică schimbului de informaţii între instituţia financiară şi autoritatea solicitantă, precum şi între instituţia financiară şi Autoritate şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i).

(4)În cazul în care face schimb de informaţii în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Autoritatea sau Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), informează, fără întârzieri nejustificate, fiecare autoritate de la care a obţinut informaţiile sau fiecare instituţie financiară, în cazul în care informaţiile au fost obţinute direct de la instituţii financiare, cu privire la schimb. În cazul unor schimburi recurente sau periodice de informaţii, Autoritatea sau Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), este obligată să informeze o singură dată instituţia financiară sau autoritatea de la care a obţinut informaţiile.

(5)Prin derogare de la alineatul (4) de la prezentul articol, Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), nu sunt obligate să informeze autoritatea sau instituţia financiară, după caz, cu privire la schimbul de informaţii în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiţii:

b)informaţiile au fost modificate, agregate sau tratate prin orice altă metodă de control al publicării, pentru a proteja informaţiile confidenţiale, inclusiv secretele comerciale, şi pentru a proteja datele cu caracter personal prin măsuri tehnice şi organizatorice adecvate în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (^*5) şi (UE) 2018/1725 (^*6) ale Parlamentului European şi ale Consiliului.

(8)În vederea facilitării schimburilor de informaţii, astfel cum sunt menţionate la alineatele (1)-(7) de la prezentul articol, Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), şi celelalte autorităţi pot încheia memorandumuri de înţelegere referitoare la modalităţile unor astfel de schimburi. Memorandumurile de înţelegere pot, de asemenea, să precizeze modalităţile prin care pot fi puse la dispoziţie resursele aferente colectării şi prelucrării informaţiilor puse la dispoziţie. După consultarea Autorităţii şi a Băncii Centrale Europene, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), şi a celorlalte autorităţi, Comisia poate elabora orientări cu privire la principalele elemente ale unor astfel de memorandumuri de înţelegere.

(9)Alineatele (1)-(8) de la prezentul articol nu aduc atingere protecţiei drepturilor de proprietate intelectuală şi nu împiedică sau restricţionează schimbul de informaţii dintre Autoritate şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), şi celelalte autorităţi în conformitate cu alte dispoziţii ale prezentului regulament sau cu alte acte legislative ale Uniunii.

(10)Autoritatea, Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), şi autorităţile competente pot, la discreţia lor, să acorde accesul la informaţiile obţinute în îndeplinirea sarcinilor lor în vederea reutilizării de către instituţii financiare, cercetători şi alte entităţi care au un interes legitim legat de informaţiile respective în scopuri de cercetare şi inovare, cu condiţia ca Autoritatea, Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), sau autoritatea competentă care acordă accesul să se fi asigurat că au fost respectate toate condiţiile următoare:

(11)Până la 11 noiembrie 2027, Autoritatea şi Banca Centrală Europeană, astfel cum sunt menţionate la articolul 4 punctul 2 subpunctul (i), raportează Comisiei, în strânsă cooperare cu autorităţile competente, cu privire la toate obstacolele juridice din legislaţia sectorială care le împiedică, în orice fel, să facă schimb de informaţii cu celelalte autorităţi sau cu alte entităţi. Raportul poate viza, de asemenea, cerinţe de raportare nesemnificative, caduce, repetitive sau irelevante în alt mod. Acesta poate include, de asemenea, sugestii de îmbunătăţire a coerenţei dintre cerinţele de raportare pentru entităţile financiare şi nefinanciare. Raportul este actualizat periodic, dacă este necesar.

(12)În sensul prezentului articol, al articolului 35 alineatul (4) şi al articolului 70 alineatul (3), «alte autorităţi» înseamnă oricare dintre următoarele autorităţi:

j)Autoritatea pentru Combaterea Spălării Banilor şi a Finanţării Terorismului (ACSB), astfel cum a fost instituită prin Regulamentul (UE) 2024/1620 al Parlamentului European şi al Consiliului (^*7);

k)supraveghetorii financiari, astfel cum sunt definiţi la articolul 2 al doilea paragraf punctul 1 din Directiva (UE) 2024/1640 a Parlamentului European şi a Consiliului (^*8).

Art. 35^b: Sistemul integrat de raportare

(1)Până la 11 noiembrie 2030, AES, prin intermediul Comitetului comun şi în strânsă cooperare cu CERS, Banca Centrală Europeană, ACSB, SRB, autorităţile competente şi alte părţi interesate relevante, întocmesc un raport care prezintă opţiuni de sporire a eficienţei colectării datelor de supraveghere în Uniune. Bazat pe activitatea sectorială a AES de integrare a raportării, raportul respectiv conţine un studiu de fezabilitate privind un sistem integrat de raportare transsectorial, inclusiv o evaluare a impactului, a costurilor şi a beneficiilor acestuia, şi, pe baza respectivului studiu de fezabilitate, prezintă o foaie de parcurs pentru punerea în aplicare.

Art. 36: Relaţia cu CERS

(2)Autoritatea furnizează CERS, în timp util, informaţii regulate necesare pentru ca acesta să-şi poată îndeplini atribuţiile. Orice date necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, care nu apar într-o formă sintetică sau agregată se furnizează CERS fără întârziere la primirea unei cereri motivate, după cum se menţionează la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Autoritatea, în cooperare cu CERS, instituie proceduri interne adecvate pentru transmiterea informaţiilor confidenţiale, în special a informaţiilor legate de instituţiile financiare individuale.

(4)La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS adresată Autorităţii, Autoritatea discută acest avertisment sau această recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicaţiile avertismentului sau recomandării pentru îndeplinirea sarcinilor sale, precum şi eventualele măsuri subsecvente.

(5)La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorităţi competente, Autoritatea face uz, după caz, de competenţele conferite prin prezentul regulament pentru a asigura că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.

Art. 37: Grupul părţilor interesate din domeniul bancar

(1)În vederea facilitării consultării cu părţile interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorităţii, se înfiinţează un Grup al părţilor interesate din domeniul bancar. Grupul părţilor interesate din domeniul bancar este consultat cu privire la acţiunile întreprinse în conformitate cu articolele 10-15 referitor la standardele tehnice de reglementare şi standardele tehnice de punere în aplicare şi, după caz şi în măsura în care acestea nu privesc instituţii financiare individuale, în conformitate cu articolul 16 referitor la ghiduri şi recomandări. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, Grupul părţilor interesate din domeniul bancar este informat de îndată ce este posibil.

(2)Grupul părţilor interesate din domeniul bancar este compus din 30 de membri. Membrii respectivi sunt după cum urmează:

(3)Membrii Grupului părţilor interesate din domeniul bancar sunt numiţi de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri de selecţie deschise şi transparente. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversităţii din sectorul bancar, un echilibru geografic şi de gen adecvat şi o reprezentare corespunzătoare a părţilor interesate la nivelul Uniunii. Membrii Grupului părţilor interesate din domeniul bancar sunt selectaţi în funcţie de calificări, competenţe, cunoştinţe relevante şi experienţă dovedită.

(4)Autoritatea furnizează toate informaţiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 70 din prezentul regulament, şi asigură asistenţa de secretariat adecvată pentru Grupul părţilor interesate din domeniul bancar. Se acordă o remunerare adecvată membrilor Grupului părţilor interesate din domeniul bancar care reprezintă organizaţii non-profit, cu excepţia reprezentanţilor sectorului. Această remunerare ţine cont de activităţile pregătitoare şi subsecvente ale membrilor şi este cel puţin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcţionarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secţiunea 2 din Statutul funcţionarilor Uniunii Europene şi Regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (^*21) (Statutul funcţionarilor). În cadrul Grupului părţilor interesate din domeniul bancar se pot înfiinţa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părţilor interesate din domeniul bancar au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecţie.

(5)Grupul părţilor interesate din domeniul bancar poate transmite Autorităţii opinii despre orice subiect legat de atribuţiile Autorităţii, acordând o atenţie deosebită sarcinilor prevăzute la articolele 10-16, 29, 30 şi 32.

Art. 38: Măsuri de salvgardare

(2)Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 19 alineatul (3) îi afectează responsabilităţile fiscale, acesta poate notifica Autorităţii şi Comisiei, în termen de două săptămâni de la transmiterea deciziei Autorităţii către autoritatea competentă, faptul că decizia nu va fi pusă în aplicare de autoritatea competentă.

(3)Atunci când un stat membru consideră că o decizie luată în temeiul articolului 18 alineatul (3) îi afectează responsabilităţile fiscale, acesta poate informa Autoritatea, Comisia şi Consiliul, în termen de trei zile lucrătoare de la transmiterea deciziei Autorităţii către autoritatea competentă, cu privire la faptul că decizia nu va fi pusă în aplicare de autoritatea competentă.

(4)În cazul în care, în conformitate cu alineatul (3), Consiliul a luat decizia de a nu revoca decizia Autorităţii referitoare la articolul 18 alineatul (3), iar statul membru în cauză consideră în continuare că respectiva decizie a Autorităţii afectează responsabilitatea sa fiscală, statul membru respectiv poate informa Comisia şi Autoritatea şi poate solicita Consiliului să reexamineze chestiunea. Statul membru în cauză precizează în mod clar motivele pentru care nu este de acord cu decizia Consiliului.

Art. 39: Procedurile decizionale

(2)Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenţia sa de a adopta decizia respectivă, în limba oficială a destinatarului, fixând un termen în care destinatarul îşi poate exprima punctul de vedere cu privire la obiectul deciziei, ţinând seama pe deplin de urgenţa, complexitatea şi consecinţele potenţiale ale acesteia. Destinatarul îşi poate exprima punctul de vedere în limba sa oficială. Dispoziţia prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menţionate la articolul 17 alineatul (3).

(6)Deciziile luate de Autoritate în temeiul articolului 17, 18 sau 19 se publică. Prin această publicare, se menţionează identitatea autorităţii competente sau a instituţiei financiare în cauză, precum şi conţinutul principal al deciziei, cu excepţia cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al instituţiilor financiare în cauză sau cu protecţia secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcţionare şi integritatea pieţelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părţi a acestuia.