Art. 29. - Art. 29: Cultura comună de supraveghere - Regulamentul 1093/24-nov-2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 331L
În vigoare Versiune de la: 31 Decembrie 2025
Art. 29: Cultura comună de supraveghere
(1)Autoritatea joacă un rol activ în elaborarea unei culturi comune de supraveghere la nivelul Uniunii şi a unor practici de supraveghere consecvente, precum şi în garantarea unor proceduri uniforme şi a unor abordări coerente în ansamblul Uniunii. Autoritatea efectuează cel puţin următoarele activităţi:
a)furnizarea de avize autorităţilor competente;
a1)stabilirea de priorităţi strategice de supraveghere ale Uniunii în conformitate cu articolul 29a;
a2)constituirea unor grupuri de coordonare în conformitate cu articolul 45b pentru a promova convergenţa în materie de supraveghere şi pentru a identifica bune practici;
b)promovarea unui schimb de informaţii bilateral şi multilateral eficace între autorităţile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică şi atacurile cibernetice, respectându-se pe deplin dispoziţiile aplicabile în materie de confidenţialitate şi de protecţie a datelor prevăzute în actele legislative relevante ale Uniunii;
c)participarea la elaborarea unor standarde de supraveghere de înaltă calitate şi uniforme, inclusiv a standardelor de raportare şi a standardelor internaţionale de contabilitate, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3);
d)reexaminarea aplicării standardelor tehnice de reglementare şi de punere în aplicare relevante adoptate de Comisie, a ghidurilor şi recomandărilor emise de Autoritate şi propunerea de amendamente atunci când este necesar, inclusiv modificări pentru:
(i)eliminarea cerinţelor de raportare şi de publicare redundante sau caduce şi reducerea costurilor, menţinând în acelaşi timp utilizabilitatea şi calitatea datelor;
(ii)asigurarea unor cerinţe de raportare şi de publicare proporţionale şi consecvente; şi
(iii)remedierea lacunelor în materie de reglementare legate de cerinţele de raportare şi de publicare;
e)elaborarea de programe de formare sectoriale şi transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal şi încurajarea autorităţilor competente să intensifice utilizarea programelor de detaşare şi a altor instrumente;
f)punerea în practică a unui sistem de monitorizare pentru evaluarea riscurilor materiale legate de mediu, sociale şi de guvernanţă, ţinând cont de Acordul de la Paris din cadrul Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
(2)Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice şi de convergenţă pentru promovarea abordărilor şi practicilor comune în materie de supraveghere.
În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează şi menţine actualizat un manual de supraveghere al Uniunii, referitor la supravegherea instituţiilor financiare din Uniune, care ţine seama în mod corespunzător de natura, amploarea şi de complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri şi de dimensiunea instituţiilor financiare şi a pieţelor. De asemenea, Autoritatea elaborează şi menţine actualizat un manual de rezoluţie al Uniunii, referitor la rezoluţia instituţiilor financiare din Uniune, care ţine seama în mod corespunzător de natura, amploarea şi complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri şi de dimensiunea instituţiilor financiare şi a pieţelor. Atât manualul de supraveghere al Uniunii, cât şi manualul de rezoluţie al Uniunii stabilesc cele mai bune practici şi specifică metodologii şi procese de înaltă calitate.
Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menţionate la alineatul (1) litera (a) şi la instrumentele şi mijloacele menţionate la prezentul alineat. Aceasta analizează de asemenea, dacă este cazul, eventualele costuri şi beneficii aferente. Astfel de consultări şi analize trebuie să fie proporţionale cu domeniul de aplicare, natura şi impactul avizelor sau al instrumentelor şi mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia Grupului părţilor interesate din domeniul bancar menţionat la articolul 37.