Art. 19. - Art. 19: Soluţionarea dezacordurilor dintre autorităţile competente în contexte transfrontaliere - Regulamentul 1093/24-nov-2010 de instituire a Autorităţii europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE şi de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei
Acte UE
Jurnalul Oficial 331L
În vigoare Versiune de la: 31 Decembrie 2025
Art. 19: Soluţionarea dezacordurilor dintre autorităţile competente în contexte transfrontaliere
(1)În cazurile specificate în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) şi fără a aduce atingere competenţelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistenţă autorităţilor competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4) din prezentul articol, în oricare dintre următoarele circumstanţe:
a)la solicitarea uneia sau mai multor autorităţi competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conţinutul unei acţiuni, al unei acţiuni propuse sau cu lipsa de acţiune a unei alte autorităţi competente;
b)în cazurile în care actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) prevăd că Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie iniţiativă, dacă, din motive obiective, poate fi constatat un dezacord între autorităţile competente.
În cazurile în care actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) dispun adoptarea unei decizii comune de către autorităţile competente şi dacă, în conformitate cu actele respective, Autoritatea poate să acorde sprijin, din proprie iniţiativă, pentru ajungerea la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)-(4) din prezentul articol, autorităţilor competente în cauză, este prezumată existenţa unui dezacord în absenţa unei decizii comune din partea autorităţilor respective în termenele prevăzute în actele respective.
(11)Autorităţile competente în cauză informează fără întârziere nejustificată Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:
a)în cazul în care în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autorităţile competente şi se produce oricare dintre situaţiile următoare:
(i)termenul respectiv a expirat; sau
(ii)cel puţin două dintre autorităţile competente în cauză consideră, din motive obiective, că există un dezacord;
b)în cazul în care în actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autorităţile competente şi se produce oricare dintre situaţiile următoare:
(i)cel puţin două dintre autorităţile competente în cauză consideră, din motive obiective, că există un dezacord; sau
(ii)au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorităţi competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta actele respective, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.
(12)Preşedintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acţioneze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenţia este din iniţiativa proprie a Autorităţii, Autoritatea informează autorităţile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenţie.
În aşteptarea deciziei Autorităţii, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autorităţile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acţioneze, toate autorităţile competente implicate în decizia comună îşi amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) şi (3) din prezentul articol.
(2)Autoritatea stabileşte un termen-limită pentru concilierea autorităţilor competente, ţinând seama de eventualele termene specificate în actele menţionate la articolul 1 alineatul (2), precum şi de complexitatea şi urgenţa situaţiei. În această etapă, Autoritatea are rol de mediator.
(3)În cazul în care autorităţile competente în cauză nu reuşesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menţionate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităţilor respective să ia anumite măsuri sau să se abţină de la anumite măsuri pentru a soluţiona problema, şi să asigure respectarea dreptului Uniunii. Decizia Autorităţii este obligatorie pentru autorităţile competente în cauză. Decizia Autorităţii poate solicita autorităţilor competente să revoce sau să modifice o decizie pe care au adoptat-o sau să facă uz de competenţele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.
(31)Autoritatea informează autorităţile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menţionate la alineatele (2) şi (3) şi, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).
(4)Fără a aduce atingere competenţelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorităţii, nereuşind astfel să asigure că o instituţie financiară respectă cerinţele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor legislative menţionate la articolul 1 alineatul (2) din prezentul regulament, Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată instituţiei financiare respective prin care să îi solicite să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligaţiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei practici.
(5)Deciziile adoptate în temeiul alineatului (4) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autorităţile competente cu privire la aceeaşi chestiune. Orice măsură luată de autorităţile competente în legătură cu fapte care fac obiectul unei decizii în temeiul alineatului (3) sau (4) este compatibilă cu respectivele decizii.
(6)În raportul menţionat la articolul 50 alineatul (2), preşedintele Autorităţii prezintă natura şi tipul dezacordurilor survenite între autorităţile competente, înţelegerile la care s-a ajuns şi deciziile luate pentru soluţionarea unor astfel de dezacorduri.