Capitolul xii - OFICIUL - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
CAPITOLUL XII:OFICIUL
Art. 142: Statutul juridic
(1)Oficiul constituie o agenţie a Uniunii. Oficiul are personalitate juridică.
(2)În fiecare dintre statele membre, Oficiul posedă cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislaţiile interne; Oficiul poate să dobândească sau să înstrăineze bunuri imobile şi mobile şi să stea în justiţie.
(3)Oficiul este reprezentat de directorul său executiv.
Art. 143: Personalul
(1)Fără a aduce atingere aplicării articolului 166 din prezentul regulament membrilor camerelor de recurs, Statutul funcţionarilor, Regimul aplicabil şi reglementările de punere în aplicare a acestor dispoziţii, adoptate de comun acord de către instituţiile Uniunii, se aplică personalului Oficiului.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), Oficiul poate recurge la experţi naţionali detaşaţi sau la alte categorii de personal care nu sunt angajate de Oficiu. Consiliul de administraţie adoptă o decizie care prevede norme privind detaşarea experţilor naţionali în cadrul Oficiului.
Art. 144: Privilegii şi imunităţi
Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Uniunii se aplică Oficiului şi personalului acestuia.
Art. 145: Răspundere
(1)Răspunderea contractuală a Oficiului este reglementată prin legislaţia aplicabilă contractului în cauză.
(2)Curtea de Justiţie este competentă să se pronunţe în temeiul unei clauze compromisorii conţinute într-un contract încheiat de Oficiu.
(3)În materie de răspundere necontractuală, Oficiul trebuie să repare, conform principiilor generale comune dreptului statelor membre, prejudiciile cauzate de serviciile sale sau de către agenţii săi în exercitarea funcţiilor acestora.
(4)Curtea de Justiţie este competentă să cunoască litigiile privind repararea prejudiciilor menţionate la alineatul (3).
(5)Răspunderea personală a agenţilor faţă de Oficiu este reglementată de dispoziţiile privind stabilirea statutului sau regimului care li se aplică.
Art. 146: Limbi
(1)Cererile de înregistrare a mărcii UE se depun într-una din limbile oficiale ale Uniunii.
(2)Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana şi spaniola.
(3)Solicitantul indică o a doua limbă, dintre limbile Oficiului, care să fie acceptată pentru utilizarea ca limbă alternativă de procedură pentru procedurile de opoziţie, de decădere şi în anulare.
În cazul în care cererea a fost depusă într-o limbă care nu este o limbă a Oficiului, acesta asigură efectuarea traducerii cererii, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), în limba indicată de solicitant.
(4)Atunci când solicitantul înregistrării unei mărci UE este singura parte la procedurile în faţa Oficiului, limba de procedură este limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii UE. În cazul în care cererea a fost depusă într-o altă limbă decât cele ale Oficiului, Oficiul poate să trimită comunicări scrise solicitantului în a doua limbă indicată de acesta în cerere.
(5)Actul de opoziţie şi cererea de decădere sau declaraţia de nulitate se depun într-una din limbile Oficiului.
(6)Fără a aduce atingere alineatului (5):
a)Orice cerere sau declaraţie privind o cerere de înregistrare a unei mărci UE poate fi formulată în limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a respectivei mărci UE sau în cea de a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa;
b)Orice cerere sau declaraţie cu privire la o marcă UE înregistrată poate fi efectuată într-una dintre limbile Oficiului.
Cu toate acestea, atunci când cererea este depusă utilizând orice formular pus la dispoziţie de către Oficiu, astfel cum se menţionează la articolul 100 alineatul (2), respectivele formulare pot fi utilizate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, cu condiţia ca formularul să fie completat într-una dintre limbile Oficiului în măsura în care este vorba de elemente de text.
(7)În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziţie sau cererea de decădere sau în nulitate este limba cererii de înregistrare a mărcii sau a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, această limbă este limba de procedură.
În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziţie sau cererea de decădere sau în nulitate nu este nici limba cererii de înregistrare a mărcii, nici a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opoziţia sau partea care a invocat decăderea sau nulitatea este obligată să facă pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie în limba cererii de înregistrare a mărcii, cu condiţia să fie o limbă a Oficiului, fie în a doua limbă indicată cu ocazia depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Traducerea este depusă în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziţie sau de la data depunerii cererii de decădere sau în nulitate. Limba în care a fost tradus actul devine atunci limba de procedură.
(8)Părţile la procedurile de opoziţie, de decădere, în nulitate şi la căile de atac pot conveni ca o altă limbă oficială a Uniunii să fie limba de procedură.
(9)Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (8), cu excepţia cazului în care se prevede altfel, în procedurile scrise în faţa Oficiului, orice parte poate să utilizeze oricare dintre limbile Oficiului. În cazul în care limba aleasă nu este cea de procedură, respectiva parte asigură efectuarea unei traduceri în această limbă în termen de o lună de la data depunerii documentului original. În cazul în care solicitantul unei mărci UE este singura parte la procedurile în faţa Oficiului, iar limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii UE nu este una dintre limbile Oficiului, traducerea poate fi făcută şi în a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa.
(10)Directorul executiv stabileşte modul în care se legalizează traducerile.
(11)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
a)în ce măsură documentele justificative care trebuie utilizate în procedurile scrise în faţa Oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile Uniunii şi necesitatea prezentării unei traduceri;
b)standardele necesare privind traducerile care să fie depuse la Oficiu.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
Art. 147: Publicare şi înscrieri în registru
(1)Cererea de înregistrare a mărcii UE, astfel cum este definită la articolul 31 alineatul (1), şi toate celelalte informaţii a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament sau de un act adoptat în temeiul prezentului regulament se publică în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(2)Toate înscrierile în registru se fac în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(3)În cazul în care există dubii, se consideră ca fiind autentic textul în limba Oficiului în care s-a depus cererea de înregistrare a mărcii UE. Dacă cererea a fost depusă într-o limbă oficială a Uniunii, alta decât una dintre limbile Oficiului, se consideră ca fiind autentic textul redactat în cea de-a doua limbă indicată de solicitant.
Art. 148: Servicii de traducere
Serviciile de traducere necesare funcţionării Oficiului sunt asigurate de Centrul de Traduceri al organelor Uniunii Europene.
Art. 149: Transparenţa
(1)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) se aplică documentelor deţinute de către Oficiu.
(1)Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului şi ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(2)Consiliul de administraţie adoptă normele detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.
(3)Deciziile adoptate de Oficiu în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot fi contestate înaintea Ombudsmanului European sau pot face obiectul unei acţiune introdusă înaintea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în condiţiile prevăzute la articolele 228 şi, respectiv 263 din TFUE.
(4)Prelucrarea datelor cu caracter personal de către Oficiu face obiectul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
Art. 150: Norme de securitate privind protejarea informaţiilor clasificate şi a informaţiilor sensibile neclasificate
Oficiul aplică principiile de securitate cuprinse în normele de securitate ale Comisiei pentru protejarea informaţiilor UE clasificate (IUEC) şi a informaţiilor sensibile neclasificate, astfel cum sunt prevăzute în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (2) şi (UE, Euratom) 2015/444 (3) ale Comisiei. Principiile de securitate acoperă, printre altele, dispoziţiile privind schimbul, prelucrarea şi stocarea informaţiilor respective.
(2)Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).
(3)Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecţia informaţiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).
Art. 151: Atribuţiile Oficiului
(1)Oficiului îi revin următoarele atribuţii:
a)administrarea şi promovarea sistemului mărcilor UE stabilit în prezentul regulament;
b)administrarea şi promovarea sistemului de desene sau modele industriale ale Uniunii Europene stabilit în Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului (4);
(4)Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO L 3, 5.1.2002, p. 1).
b1)administrarea şi promovarea indicaţiilor geografice pentru produsele artizanale şi industriale, în special atribuţiile care îi sunt conferite în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2411 al Parlamentului European şi al Consiliului (*1), precum şi promovarea sistemului de protecţie a indicaţiilor geografice respective;
(*1)Regulamentul (UE) 2023/2411 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 octombrie 2023 privind protecţia indicaţiilor geografice pentru produsele artizanale şi industriale şi de modificare a Regulamentelor (UE) 2017/1001 şi (UE) 2019/1753 (JO L, 2023/2411, 27.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2023/2411/oj).
c)promovarea convergenţei practicilor şi instrumentelor în materie de mărci, desene şi modele industriale, în cooperare cu oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre, inclusiv cu Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală;
d)atribuţiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (5);
(5)Regulamentul (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanţilor sectorului public şi privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală (JO L 129, 16.5.2012, p. 1).
e)atribuţiile care îi revin în temeiul Directivei 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului (6).
(6)Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane (JO L 299, 27.10.2012, p. 5).
(2)Oficiul cooperează cu instituţii, autorităţi, organisme, oficii pentru proprietatea industrială, organizaţii internaţionale şi neguvernamentale în ceea ce priveşte atribuţiile prevăzute la alineatul (1).
(3)Oficiul poate asigura servicii de mediere în mod voluntar în scopul de a ajuta părţile să ajungă la o soluţionare pe cale amiabilă.
Art. 152: Cooperarea în vederea promovării convergenţei practicilor şi instrumentelor
(1)Oficiul, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală cooperează pentru a promova convergenţa practicilor şi instrumentelor în materie de mărci, desene şi modele industriale.
Fără a aduce atingere alineatului (3), această cooperare acoperă în special următoarele domenii de activitate:
a)elaborarea de standarde comune de examinare;
b)crearea de baze de date şi portaluri comune sau conectate, în vederea consultării, cercetării şi clasificării la nivelul Uniunii;
c)furnizarea şi schimbul continuu de date şi informaţii, inclusiv pentru alimentarea bazelor de date şi a portalurilor menţionate la litera (b);
d)stabilirea de standarde şi practici comune, în scopul de a asigura interoperabilitatea între procedurile şi sistemele din întreaga Uniune şi de a consolida coerenţa, eficienţa şi eficacitatea acestora;
e)schimbul de informaţii privind drepturile şi procedurile de proprietate industrială, inclusiv sprijin reciproc pentru birourile de asistenţă tehnică şi centrele de informare;
f)schimbul de cunoştinţe şi de asistenţă tehnică în ceea ce priveşte domeniile menţionate la literele (a)-(e).
(2)Pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, consiliul de administraţie defineşte şi coordonează proiectele de interes pentru Uniune şi pentru statele membre în ceea ce priveşte domeniile menţionate la alineatele (1) şi (6) şi invită oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală să participe la aceste proiecte.
Definiţia proiectului cuprinde obligaţiile şi responsabilităţile specifice ale fiecărui Oficiu pentru proprietatea industrială participant din statele membre, ale Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală şi ale Oficiului. Oficiul se consultă cu reprezentanţii utilizatorilor, în special în fazele de definire a proiectelor şi de evaluare a rezultatelor acestora.
(3)Oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală pot alege să nu participe la cooperarea în cadrul proiectelor menţionate la alineatul (2) primul paragraf, să o limiteze sau să o suspende temporar.
Atunci când fac uz de opţiunile prezentată la primul paragraf, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală furnizează Oficiului o declaraţie scrisă care să explice motivele deciziei lor.
(4)După ce s-au angajat să participe la anumite proiecte, oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală participă efectiv la proiectele menţionate la alineatul (2) cu scopul de a asigura dezvoltarea, funcţionarea, interoperabilitatea şi actualizarea acestora, fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (3).
(5)Oficiul asigură sprijin financiar pentru proiectele menţionate la alineatul (2) în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura, în sensul alineatului (4), participarea efectivă a oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi a Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală la aceste proiecte. Sprijinul financiar respectiv poate fi acordat sub formă de granturi şi contribuţii în natură. Valoarea totală a finanţării nu trebuie să depăşească 15 % din venitul anual al Oficiului. Beneficiarii granturilor sunt oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală. Granturile pot fi acordate fără cereri de propuneri, în conformitate cu normele financiare aplicabile Oficiului şi cu principiile procedurilor de acordare de granturi cuprinse în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului (1) şi în Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (2).
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).
(2)Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).
(6)Oficiul şi autorităţile competente relevante din statele membre cooperează în mod voluntar pentru a promova sensibilizarea cu privire la sistemul de mărci înregistrate şi combaterea contrafacerii. O astfel de cooperare include proiecte care vizează, în special, punerea în aplicare a standardelor şi practicilor consacrate, precum şi organizarea activităţilor de educaţie şi formare. Sprijinul financiar pentru aceste proiecte face parte din valoarea totală a finanţării menţionate la alineatul (5). Alineatele (2)-(5) se aplică mutatis mutandis.
Art. 153: Funcţiile consiliului de administraţie
(1)Fără a aduce atingere funcţiilor care sunt atribuite comitetului bugetar în secţiunea 6, consiliul de administraţie are următoarele funcţii:
a)adoptă programul anual de lucru al Oficiului pentru anul următor, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (c) şi luând în considerare avizul Comisiei, şi transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei programul anual de activitate adoptat;
b)adoptă, în urma unui schimb de opinii între directorul executiv şi comisia relevantă din Parlamentul European, un program strategic multianual pentru Oficiu, inclusiv strategia Oficiului pentru cooperare internaţională, pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (e) şi luând în considerare avizul Comisiei, şi transmite Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei programul strategic multianual adoptat;
c)adoptă raportul anual pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (g) şi transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Conturi raportul anual adoptat;
d)adoptă planul multianual privind politica de personal pe baza unui proiect prezentat de directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (h);
e)exercită competenţele care îi sunt conferite prin articolul 152 alineatul (2);
f)exercită competenţele care îi sunt conferite prin articolul 172 alineatul (5);
g)adoptă normele privind prevenirea şi gestionarea conflictelor de interese în cadrul Oficiului;
h)exercită în conformitate cu alineatul (2), în ceea ce priveşte personalul Oficiului, competenţele conferite prin Statutul funcţionarilor în ceea ce priveşte autoritatea împuternicită să facă numiri, precum şi competenţele conferite de Regimul aplicabil în ceea ce priveşte autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă ("competenţele de autoritate împuternicită să facă numiri");
i)adoptă norme corespunzătoare de punere în aplicare a Statutului funcţionarilor şi a Regimului aplicabil în conformitate cu dispoziţiile articolului 110 din Statutul funcţionarilor;
j)întocmeşte lista de candidaţi prevăzută la articolul 158 alineatul (2);
k)garantează că se dă curs în mod adecvat concluziilor şi recomandărilor care decurg din rapoartele de audit şi evaluările interne sau externe menţionate la articolul 210, precum şi din anchetele efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);
l)este consultat înainte de adoptarea orientărilor privind examinarea efectuată în cadrul Oficiului şi în celelalte cazuri prevăzute în prezentul regulament;
m)prezintă avize şi solicitări de informaţii către directorul executiv şi Comisie, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar.
n)adoptă regulamentul de procedură al consiliului consultativ menţionat la articolul 35 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2023/2411.
(2)Consiliul de administraţie adoptă, în conformitate cu articolul 110 din Statutul funcţionarilor şi cu articolul 142 din Regimul aplicabil, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcţionarilor şi pe articolul 6 din Regimul aplicabil prin care deleagă directorului executiv competenţele relevante de autoritate împuternicită să facă numiri şi defineşte condiţiile în care această delegare de competenţe poate fi suspendată.
Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competenţe.
În cazul în care împrejurări excepţionale impun acest lucru, consiliul de administraţie poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competenţelor de autoritate împuternicită să facă numiri şi subdelegarea competenţelor de către acesta şi să le exercite el însuşi sau să le delege unuia dintre membrii săi ori unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.
Art. 154: Componenţa consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie este compus dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, doi reprezentanţi ai Comisiei şi un reprezentant al Parlamentului European, precum şi din supleanţii acestora.
(2)Membrii consiliului de administraţie pot, sub rezerva regulamentului de procedură al acestuia, să fie asistaţi de consilieri sau de experţi.
Art. 155: Preşedintele Consiliului de administraţie
(1)Consiliul de administraţie alege un preşedinte şi un vicepreşedinte din rândul membrilor săi. Vicepreşedintele îl înlocuieşte de drept pe preşedinte în caz de imposibilitate a acestuia de a-şi exercita atribuţiile.
(2)Durata mandatului preşedintelui şi vicepreşedintelui este de patru ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată. Cu toate acestea, dacă în timpul mandatului aceştia pierd calitatea de membri ai consiliului de administraţie, mandatul lor expiră automat la aceeaşi dată.
Art. 156: Reuniuni
(1)Consiliul de administraţie se reuneşte la convocarea preşedintelui.
(2)Directorul executiv ia parte la deliberări, cu excepţia cazului în care consiliul de administraţie decide altfel.
(3)Consiliul de administraţie se reuneşte în şedinţă ordinară cel puţin o dată pe an. În plus, se întruneşte la iniţiativa preşedintelui sau la cererea Comisiei sau a unei treimi din numărul statelor membre.
(4)Consiliul de administraţie adoptă un regulament de procedură.
(5)Consiliul de administraţie adoptă decizii cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care consiliul de administraţie este competent să le adopte în temeiul articolului 153 alineatul (1) literele (a) şi (b), al articolului 155 alineatul (1) şi al articolului 158 alineatele (2) şi (4) necesită o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot.
(6)Consiliul de administraţie poate să invite observatori la sesiunile sale.
(7)Secretariatul consiliului de administraţie este asigurat de Oficiu.
Art. 157: Funcţiile directorului executiv
(1)Conducerea Oficiului este asigurată de directorul executiv. Directorul executiv răspunde în faţa consiliului de administraţie.
(2)Fără a aduce atingere competenţelor Comisiei, ale consiliului de administraţie şi ale comitetului bugetar, directorul executiv îşi exercită funcţiile în mod independent şi nu solicită şi nici nu acceptă instrucţiuni de la un guvern sau de la un alt organism.
(3)Directorul executiv este reprezentantul legal al Oficiului.
(4)Directorul executiv îi revin, în mod concret, următoarele funcţii, pe care le poate delega:
a)luarea tuturor măsurilor utile, inclusiv adoptarea măsurilor administrative interne şi publicarea comunicărilor în vederea asigurării funcţionării Oficiului;
b)punerea în aplicare deciziile adoptate de consiliul de administraţie;
c)pregătirea unui proiect de program de lucru anual care indică resursele umane şi financiare estimate pentru fiecare activitate, şi prezentarea acestuia consiliului de administraţie, după consultarea Comisiei;
d)prezentarea de propuneri consiliului de administraţie, în conformitate cu articolul 152 alineatul (2);
e)pregătirea unui proiect de program strategic multianual, care cuprinde şi strategia Oficiului pentru cooperarea internaţională, şi prezentarea acestuia consiliului de administraţie, după consultarea Comisiei şi în urma unui schimb de opinii cu comisia relevantă din Parlamentul European;
f)punerea în aplicare programul de lucru anual şi programul strategic multianual şi informarea consiliul de administraţie în legătură cu punerea în aplicare a acestora;
g)pregătirea raportul anual privind activităţile Oficiului şi prezentarea acestuia spre aprobare consiliului de administraţie;
h)pregătirea unui proiect de plan multianual privind politica de personal şi prezentarea acestuia consiliului de administraţie, după consultarea Comisiei;
i)pregătirea unui plan de acţiune pe baza concluziilor rezultate în urma rapoartelor şi evaluărilor de audit interne sau externe, precum şi urmărirea situaţiilor ulterioare ale anchetelor efectuate de OLAF, şi informarea bianual a Comisiei şi a consiliului de administraţie în legătură cu progresele înregistrate;
j)protejarea intereselor financiare ale Uniunii prin aplicarea de măsuri preventive de combatere a fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale, prin realizarea de controale eficace şi, dacă se constată nereguli, prin recuperarea sumelor plătite necuvenit şi, dacă este cazul, prin aplicarea de sancţiuni administrative şi financiare eficace, proporţionale şi disuasive;
k)pregătirea unei strategii antifraudă a Oficiului şi prezentarea acesteia comitetului bugetar în vederea aprobării;
l)pentru a asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, poate sesiza camera de recurs extinsă, denumită în continuare "marea cameră" cu privire la aspecte de drept, în special în cazul în care camerele de recurs au emis decizii divergente în legătură cu aspectul respectiv;
m)întocmirea estimării veniturilor şi cheltuielilor Oficiului şi execuţia bugetului;
n)exercitarea, în ceea ce priveşte personalul, a competenţelor care îi sunt încredinţate de către consiliul de administraţie în conformitate cu articolul 153 alineatul (1) litera (h);
o)exercitarea competenţelor care îi sunt conferite prin articolul 31 alineatul (3), articolul 34 alineatul (5), articolul 35 alineatul (3), articolul 94 alineatul (2), articolul 97 alineatul (5), articolele 98, 100 şi 101, articolul 111 alineatul (4), articolul 112 alineatul (3), articolul 114 alineatul (5), articolele 115 şi 116, articolul 120 alineatul (4), articolul 146 alineatul (10), articolul 178, articolul 179 alineatul (1), articolul 180 alineatul (2) şi articolul 181 în conformitate cu criteriile prevăzute în prezentul regulament şi în actele adoptate în temeiul prezentului regulament.
(5)Directorul executiv este asistat de unul sau mai mulţi directori executivi adjuncţi. În caz de absenţă sau imposibilitate de exercitare a atribuţiilor directorului executiv, directorul executiv adjunct sau unul dintre directorii executivi adjuncţi îl înlocuieşte, respectând procedura stabilită de consiliul de administraţie.
Art. 158: Numirea şi revocarea directorului executiv şi reînnoirea mandatului
(1)Directorul executiv este angajat ca agent temporar al Oficiului în temeiul articolului 2 litera (a) din Regimul aplicabil.
(2)Directorul executiv este numit de Consiliu cu majoritate simplă, dintr-o listă de candidaţi propusă de consiliul de administraţie, în urma unei proceduri de selecţie deschise şi transparente. Înainte de a fi numit în funcţie, candidatul selecţionat de către consiliul de administraţie poate fi invitat să facă o declaraţie în faţa oricărei comisii competente a Parlamentului European şi să răspundă întrebărilor adresate de membrii acesteia. În scopul încheierii contractului cu directorul executiv, Oficiul este reprezentat de preşedintele Consiliului de administraţie.
Directorul executiv poate fi demis din funcţie numai printr-o decizie a Consiliului, la propunerea consiliului de administraţie.
(3)Directorul executiv este numit pentru un mandat de cinci ani. Până la sfârşitul acestei perioade, consiliul de administraţie realizează o evaluare bazată pe o analiză a activităţii directorului executiv, precum şi a sarcinilor şi provocărilor viitoare ale Oficiului.
(4)Consiliul, ţinând seama de evaluarea menţionată la alineatul (3), poate reînnoi mandatul directorului executiv o singură dată, pentru maximum cinci ani.
(5)Un director executiv al cărui mandat a fost reînnoit nu mai poate să participe la o altă procedură de selecţie pentru acelaşi post la sfârşitul mandatului.
(6)Directorul executiv adjunct sau directorii executivi adjuncţi sunt numiţi sau revocaţi din funcţie, astfel cum se prevede la alineatul (2), după consultarea directorului executiv şi, după caz, a directorului executiv care a fost numit dar care nu şi-a început mandatul. Directorul executiv este numit pentru un mandat de cinci ani. Acesta poate fi reînnoit o singură dată, pentru maximum cinci ani, de către Consiliu, după consultarea directorului executiv.
Art. 159: Competenţă
Au competenţa de a lua orice hotărâre în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament:
(a)examinatorii;
(b)diviziile de opoziţie;
(c)un departament însărcinat cu ţinerea registrului;
(d)diviziile de anulare;
(e)camerele de recurs;
(f)orice altă unitate sau persoană numită de directorul executiv în acest scop.
Art. 160: Examinatorii
Examinatorul are competenţa de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei mărci UE, inclusiv chestiunile menţionate la articolele 41, 42, 76 şi 85, în afară de cazul în care este competentă o divizie de opoziţie.
Art. 161: Diviziile de opoziţie
(1)O divizie de opoziţie are competenţa de a lua orice decizie privind opoziţia la o cerere de înregistrare a unei mărci UE.
(2)Diviziile de opoziţie iau deciziile într-o formaţie compusă din trei membri. Cel puţin unul dintre aceşti membri este jurist. Deciziile referitoare la cheltuieli sau proceduri se iau de către un singur membru.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipurile exacte de decizii care pot fi luate de un singur membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
Art. 162: Departamentul însărcinat cu ţinerea registrului
(1)Departamentul însărcinat cu ţinerea registrului are competenţa de a lua decizii în ceea ce priveşte înscrierea în registru.
(2)De asemenea, acesta are competenţa de a păstra lista reprezentanţilor autorizaţi menţionaţi la articolul 120 alineatul (2).
(3)Deciziile departamentului se iau de către un singur membru.
Art. 163: Diviziile de anulare
(1)O divizie de anulare are competenţa de a lua orice decizie referitoare la:
a)cererile de decădere sau în nulitatea unei mărci UE;
b)cererile de transfer al unei mărci UE, astfel cum se prevede la articolul 21.
(2)Diviziile de anulare iau deciziile într-o formaţie compusă din trei membri. Cel puţin unul dintre aceşti membri este jurist. Deciziile referitoare la cheltuieli sau proceduri, astfel cum se precizează în actele adoptat în temeiul articolului 161 alineatul (2) se iau de către un singur membru.
Art. 164: Competenţa generală
Deciziile necesare în temeiul prezentului regulament şi care nu sunt de competenţa unui examinator, a unei divizii de opoziţie, a unei divizii de anulare sau a departamentului însărcinat cu ţinerea registrului sunt luate de către orice funcţionar sau unitate numită de către directorul executiv în acest scop.
Art. 165: Camerele de recurs
(1)Camerele de recurs sunt competente să se pronunţe asupra căilor de atac introduse împotriva deciziilor luate în temeiul articolelor 160-164.
(2)Deciziile camerelor de recurs se iau de către trei membri, dintre care cel puţin doi sunt jurişti. În anumite cazuri speciale, deciziile se iau de către marea cameră prezidată de către Preşedintele camerelor de recurs sau se iau de către un singur membru, care este jurist.
(3)Pentru a determina cazurile speciale care sunt de competenţa marii camere, trebuie să se ia în considerare dificultatea juridică, importanţa cauzei sau circumstanţele particulare care justifică acest lucru. Aceste cauze pot fi deferite marii camere:
a)de către autoritatea camerelor de recurs menţionată la articolul 166 alineatul (4) litera (a); sau
b)de către camera investită cu cauza.
(4)Marea cameră are, de asemenea, sarcina de a emite avize motivate cu privire la aspecte de drept cu care este sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (l).
(5)Pentru determinarea cazurilor speciale care sunt de competenţa unui singur membru, este necesar să se ia în considerare absenţa dificultăţilor chestiunilor de drept sau de fapt, importanţa limitată a cauzei în speţă şi absenţa altor circumstanţe speciale. Decizia de atribuire a unei cauze unui singur membru în cazurile citate este luată de camera însărcinată cu cauza respectivă.
Art. 166: Independenţa membrilor camerelor de recurs
(1)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedintele fiecărei camere sunt numiţi pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 158 pentru numirea directorului executiv. Aceştia sunt eliberaţi din funcţie pe durata mandatului numai pentru motive grave şi în cazul în care Curtea de Justiţie, sesizată de către instituţia care i-a numit, ia o decizie în acest sens.
(2)Mandatul preşedintelui camerelor de recurs poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă suplimentară de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii sale de către consiliul de administraţie.
(3)Durata mandatului preşedinţilor fiecărei camere poate fi prelungită pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii lor de către consiliul de administraţie, şi după consultarea preşedintelui camerelor de recurs.
(4)Preşedintele camerelor de recurs are următoarele funcţii de gestiune şi de organizare:
a)conduce prezidiul camerelor de recurs (denumit în continuare "prezidiul"), responsabil pentru stabilirea regulamentului şi organizarea activităţii camerelor;
b)asigură executarea deciziilor autorităţii;
c)alocă cauzele unei camere pe baza criteriilor obiective stabilite de prezidiu;
d)transmite către directorul executiv nevoile referitoare la cheltuieli ale camerelor pentru a stabili estimările de cheltuieli.
Preşedintele camerelor de recurs prezidează marea cameră.
(5)Membrii camerelor de recurs sunt numiţi pentru o perioadă de cinci ani de către consiliul de administraţie. Mandatul lor poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii lor de către consiliul de administraţie, şi după consultarea preşedintelui camerelor de recurs.
(6)Membrii camerelor de recurs sunt eliberaţi din funcţie numai pentru motive grave şi în cazul în care Curtea de Justiţie, sesizată de către consiliul de administraţie care acţionează la recomandarea preşedintelui camerelor de recurs, şi după consultarea preşedintelui camerei căreia îi aparţine membrul în cauză, ia o decizie în acest sens.
(7)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii şi membrii fiecărei camere de recurs sunt independenţi. În deciziile lor, aceştia nu depind de niciun fel de instrucţiuni.
(8)Deciziile luate de către marea cameră privind căile de atac sau avizele legate de aspectele de drept cu care a fost sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 165 sunt obligatorii pentru forurile de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159.
(9)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii şi membrii camerelor de recurs nu sunt examinatori sau membri ai diviziilor de opoziţie, ai departamentului însărcinat cu ţinerea registrului sau ai diviziilor de anulare.
Art. 167: Prezidiul camerelor de recurs şi marea cameră
(1)Prezidiul cuprinde preşedintele camerei de recurs, care îl conduce, preşedinţii camerelor şi membrii camerelor, aleşi pentru fiecare an calendaristic de către şi dintre toţi membrii camerelor, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor. Numărul de membri ai camerei astfel aleşi reprezintă un sfert din numărul de membri ai camerei, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor şi acest număr este rotunjit prin adăugare, după caz.
(2)Marea cameră menţionată la articolul 165 alineatul (2) cuprinde nouă membri, inclusiv preşedintele camerelor de recurs, preşedinţii camerelor, raportorul desemnat anterior trimiterii la marea cameră, după caz, şi membrii extraşi prin rotaţie dintr-o listă care cuprinde numele tuturor membrilor camerelor de recurs, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor.
Art. 168: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 208 în care să precizeze detaliile privind organizarea camerelor de recurs, inclusiv înfiinţarea şi rolul unui prezidiu, componenţa camerei extinse şi normele referitoare la sesizarea acesteia, precum şi condiţiile în care deciziile se iau de către un singur membru în conformitate cu articolul 165 alineatele (2) şi (5).
Art. 169: Excludere şi recuzare
(1)Examinatorii şi membrii diviziilor instituite în cadrul Oficiului şi ai camerelor de recurs nu pot participa la soluţionarea unei cauze în cazul în care au un interes personal sau în cazul în care au intervenit anterior în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţi. Doi dintre cei trei membri ai unei divizii de opoziţie trebuie să nu fi luat parte la examinarea cererii. Membrii diviziilor de anulare nu pot participa la soluţionarea unei cauze în cazul în care au luat parte la hotărârea finală asupra acestei cauze în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii sau a procedurii de opoziţie. Membrii camerelor de recurs nu pot lua parte la o procedură de recurs în cazul în care au luat parte la hotărârea care face obiectul recursului.
(2)În cazul în care, pentru unul dintre motivele menţionate la alineatul (1) sau pentru un alt motiv, un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs consideră că nu poate participa la soluţionarea unei cauze, avertizează divizia sau camera asupra acestui lucru.
(3)Examinatorii şi membrii diviziilor sau ai unei camere de recurs pot fi recuzaţi de orice parte pentru unul dintre motivele menţionate la alineatul (1) sau în cazul în care pot fi suspectaţi de parţialitate. Recuzarea nu este admisibilă atunci când partea în cauză a făcut acte de procedură, deşi avea cunoştinţă deja de motivul de recuzare. Nici o recuzare nu poate fi întemeiată pe cetăţenia examinatorilor sau a membrilor.
(4)Diviziile şi camerele de recurs se pronunţă, în cazurile menţionate la alineatele (2) şi (3), fără participarea membrului interesat. Pentru adoptarea acestei hotărâri, membrul care se abţine sau care este recuzat este înlocuit, în cadrul diviziei sau al camerei, de către supleantul său.
Art. 170: Centrul de mediere
(1)În sensul articolului 151 alineatul (3), Oficiul poate înfiinţa un centru de mediere (denumit în continuare "centrul").
(2)Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluţiona pe cale amiabilă litigii pe baza prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 sau a Regulamentului (UE) 2023/2411, de comun acord.
(3)Părţile pot recurge la mediere prin intermediul unei cereri comune. Cererea nu se consideră depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. Directorul executiv stabileşte cuantumul taxelor care urmează să fie percepute în conformitate cu articolul 178 alineatul (1).
(4)În cazul litigiilor care fac obiectul procedurilor pendinte în faţa diviziilor de opoziţie, diviziilor de anulare sau în faţa camerelor de recurs ale Oficiului, o cerere comună de mediere poate fi prezentată în orice moment după depunerea unui act de opoziţie, a unei cereri de decădere sau în nulitate sau a unei cereri de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor diviziilor de opoziţie sau de anulare.
(5)Procedurile în cauză se suspendă şi termenele, altele decât termenul de plată a taxei aplicabile, se întrerup începând cu data depunerii unei cereri comune de mediere. Termenele reîncep să curgă din ziua reluării procedurii.
(6)Părţile sunt invitate să numească de comun acord, de pe lista menţionată la alineatul (12), un mediator care a declarat că stăpâneşte limba de mediere în cauză. În cazul în care părţile nu numesc un mediator în termen de 20 de zile de la invitaţie, medierea se consideră eşuată.
(7)Părţile convin împreună cu mediatorul modalităţile specifice de mediere în cadrul unui acord de mediere.
(8)Mediatorul închide procedurile de mediere, de îndată ce părţile ajung la un acord de soluţionare sau una dintre părţi declară că doreşte să pună capăt medierii, sau atunci când mediatorul stabileşte că părţile nu au reuşit să ajungă la un astfel de acord.
(9)Mediatorul informează părţile şi instanţa competentă din cadrul Oficiului de îndată ce procedura de mediere a fost închisă.
(10)Discuţiile şi negocierile desfăşurate în cadrul medierii sunt confidenţiale pentru toate persoanele implicate în mediere, în special mediatorul, părţile şi reprezentanţii acestora. Toate documentele şi informaţiile prezentate pe parcursul medierii sunt ţinute separat de dosar sau de orice alte proceduri desfăşurate în faţa Oficiului şi nu fac parte din acestea.
(11)Medierea se desfăşoară într-una din limbile oficiale ale Uniunii, convenite de părţi. În cazul în care se referă la litigiile pendinte în faţa Oficiului, medierea se desfăşoară în limba de procedură a Oficiului, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(12)Oficiul întocmeşte o listă de mediatori care să ajute părţile să soluţioneze litigiile. Mediatorii trebuie să fie independenţi şi să dispună de experienţă şi competenţe relevante. Lista poate include mediatori care sunt angajaţi de Oficiu şi mediatori care nu sunt angajaţi ai Oficiului.
(13)Mediatorii sunt imparţiali în exercitarea atribuţiilor lor şi declară orice conflict de interese real sau perceput în momentul desemnării lor. Membrii forurilor de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159 nu iau parte la nicio mediere a unui caz în care aceştia:
a)au fost implicaţi anterior în proceduri supuse medierii;
b)au interese personale în respectivele proceduri; sau
c)au fost implicaţi anterior în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţi.
(14)Mediatorii nu iau parte, în calitate de membri ai forurilor decizionale ale Oficiului enumerate la articolul 159, la procedurile reluate ca urmare a eşecului medierii.
(15)Oficiul poate coopera cu alte organisme internaţionale sau naţionale recunoscute care se ocupă cu medierea.
Art. 171: Comitetul bugetar
(1)Comitetul bugetar are funcţiile care îi sunt atribuite de prezenta secţiune.
(2)Articolele 154 şi 155, articolul 156 alineatele (1)-(4) şi alineatul (5) în măsura în care priveşte alegerea preşedintelui şi a vicepreşedintelui, şi articolul 156 alineatele (6) şi (7) se aplică mutatis mutandis în ceea ce priveşte comitetul bugetar.
(3)Comitetul bugetar adoptă deciziile cu majoritatea absolută a membrilor săi. Cu toate acestea, deciziile pe care comitetul bugetar este competent să le adopte în temeiul articolului 173 alineatul (3) şi al articolului 177 impun o majoritate de două treimi a membrilor săi. În ambele cazuri, fiecare membru dispune de un singur vot.
Art. 172: Bugetul
(1)Pentru fiecare exerciţiu financiar este pregătită o estimare a veniturilor şi cheltuielilor Oficiului, care se include în bugetul Oficiului. Fiecare exerciţiu financiar corespunde anului calendaristic.
(2)Veniturile şi cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.
(3)Veniturile conţin, fără a aduce atingere altor tipuri de venituri, totalul taxelor datorate în temeiul anexei I la prezentul regulament, totalul taxelor menţionate în Regulamentul (CE) nr. 6/2002, taxele totale datorate în temeiul Protocolului de la Madrid pentru o înregistrare internaţională care desemnează Uniunea şi alte plăţi efectuate către părţile contractante ale Protocolului de la Madrid, totalul taxelor datorate în temeiul Actului de la Geneva, prevăzut la articolul 106c din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, pentru o înregistrare internaţională care desemnează Uniunea şi alte plăţi efectuate către părţile contractante ale Actului de la Geneva şi, în caz de nevoie, o subvenţie înscrisă sub o linie bugetară specifică în secţiunea Comisiei a bugetului general al Uniunii.
(4)În fiecare an, Oficiul compensează costurile suportate de oficiile centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi de Oficiul Benelux pentru Proprietate Intelectuală, precum şi de orice altă autoritate relevantă care urmează să fie desemnată de un stat membru ca urmare a sarcinilor specifice pe care le îndeplinesc în calitate de părţi funcţionale ale sistemului de mărci UE în contextul următoarelor servicii şi proceduri:
a)procedurile de opoziţie şi în nulitate în faţa oficiilor centrale pentru proprietatea industrială din statele membre şi a Oficiului Benelux pentru Proprietate Intelectuală, care implică mărcile UE;
b)furnizarea de informaţii privind funcţionarea sistemului de mărci UE prin birourile de asistenţă tehnică şi centrele de informare;
c)asigurarea punerii în aplicare a sistemului de mărci UE, inclusiv acţiunile întreprinse în conformitate cu articolul 9 alineatul (4).
(5)Compensarea totală a costurilor identificate la alineatul (4) corespunde unui procent de 5 % din venitul anual al Oficiului. Fără a aduce atingere dispoziţiilor paragrafului al treilea din prezentul alineat, pe baza unei propuneri din partea Oficiului şi după consultarea comitetului bugetar, Consiliul de administraţie stabileşte cheia de distribuţie pe baza următorilor indicatori corecţi, echitabili şi relevanţi:
a)numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci UE provenite de la solicitanţi din fiecare stat membru;
b)numărul anual al cererilor de înregistrare de mărci naţionale în fiecare stat membru;
c)numărul anual de opoziţii şi cereri în nulitate formulate de către titularii de mărci UE în fiecare stat membru;
d)numărul anual al cauzelor aduse în faţa instanţelor competente în domeniul mărcilor UE desemnate de fiecare stat membru în conformitate cu articolul 123.
În scopul de a justifica costurile menţionate la alineatul (4), statele membre înaintează Oficiului, până la data de 31 martie a fiecărui an, datele statistice care demonstrează cifrele menţionate în prezentul alineat primul paragraf literele (a)-(d) pentru anul precedent, care vor fi incluse în propunerea prezentată consiliului de administraţie.
Din motive de echitate, costurile suportate de organismele menţionate la alineatul (4) din fiecare stat membru trebuie să fie considerate ca reprezentând cel puţin 2 % din totalul compensaţiei prevăzute în temeiul prezentului alineat.
(6)Obligaţia Oficiului de a compensa costurile menţionate la alineatul (4) şi efectuate într-un anumit an se aplică doar în măsura în care în anul respectiv nu există un deficit bugetar.
(7)În cazul unui excedent bugetar, şi fără a aduce atingere alineatului (10), pe baza unei propuneri din partea Oficiului şi după consultarea comitetului bugetar, consiliul de administraţie poate creşte procentul menţionat la alineatul (5) până la o limită maximă de 10 % din venitul anual al Oficiului.
(8)Fără a aduce atingere alineatelor (4)-(7) şi alineatului (10) din prezentul articol şi articolelor 151 şi 152, în cazul în care un excedent semnificativ este generat timp de cinci ani consecutivi, comitetul bugetar, pe baza unei propuneri din partea Oficiului şi în conformitate cu programul de activitate şi cu programele strategice multianuale menţionate la articolul 153 alineatul (1) literele (a) şi (b), decide printr-o majoritate de două treimi cu privire la transferul către bugetul Uniunii a excedentului generat de la 23 martie 2016.
(9)Oficiul pregăteşte semestrial un raport adresat Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la situaţia sa financiară, inclusiv cu privire la operaţiunile financiare efectuate în temeiul articolului 152 alineatele (5) şi (6) şi al alineatelor (5) şi (7) din prezentul articol. Pe baza raportului respectiv, Comisia examinează situaţia financiară a Oficiului.
(10)Oficiul constituie o rezervă financiară care să corespundă unui an de cheltuieli operaţionale, pentru a asigura continuitatea activităţilor şi executarea sarcinilor sale.
Art. 173: Întocmirea bugetului
(1)Directorul executiv întocmeşte, în fiecare an, o estimare a veniturilor şi cheltuielilor Oficiului pentru exerciţiul următor şi o transmite comitetului bugetar, însoţită de o descriere a efectivelor, până la 31 martie.
(2)Atât timp cât prognozele bugetare stipulează o subvenţie a Uniunii, comitetul bugetar transmite neîntârziat această estimare Comisiei, care o transmite autorităţii bugetare a Uniunii. Comisia poate să anexeze un aviz conţinând estimări divergente.
(3)Comitetul bugetar adoptă bugetul care cuprinde şi tabelul cu efectivele Oficiului. Dacă estimările bugetare conţin o subvenţie din partea bugetului general al Uniunii, bugetul Oficiului este, dacă este cazul, adaptat.
Art. 174: Audit şi control
(1)În cadrul Oficiului se creează o funcţie de audit intern care trebuie exercitată cu respectarea normelor internaţionale pertinente. Auditorul intern, numit de directorul executiv, este răspunzător faţă de acesta de verificarea bunei funcţionări a sistemelor şi a procedurilor de execuţie a bugetului Oficiului.
(2)Auditorul intern îl consiliază pe directorul executiv cu privire la gestionarea riscurilor, prin formularea de avize independente privind calitatea sistemelor de gestiune şi control şi prin emiterea de recomandări destinate îmbunătăţirii condiţiilor de executare a operaţiunilor şi promovării unei bune gestiuni financiare.
(3)Responsabilitatea introducerii sistemelor şi a procedurilor de control intern adaptate executării sarcinilor sale revine ordonatorului de credite.
Art. 175: Combaterea fraudei
(1)În scopul de a facilita combaterea fraudei, a corupţiei şi a altor activităţi ilegale în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentul European şi al Consiliului (1), Oficiul aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 privind anchetele interne efectuate de OLAF şi adoptă dispoziţiile corespunzătoare care se aplică tuturor angajaţilor Oficiului utilizând modelul prevăzut în anexa la respectivul acord.
(1)Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului şi a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).
(2)Curtea de Conturi are competenţa de a efectua audituri, pe bază de documente şi la faţa locului, la toţi beneficiarii de granturi, contractanţii şi subcontractanţii care au primit fonduri ale Uniunii din partea Oficiului.
(3)OLAF poate efectua investigaţii, inclusiv controale la faţa locului şi inspecţii, în conformitate cu dispoziţiile şi procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 şi de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (2), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, cazuri de corupţie sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un grant sau cu un contract finanţat de Oficiu.
(2)Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele şi inspecţiile la faţa locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene împotriva fraudei şi a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).
(4)Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) şi (3), acordurile de cooperare cu ţări terţe şi cu organizaţii internaţionale, contractele, acordurile de grant şi deciziile privind granturile luate de Oficiu conţin dispoziţii care împuternicesc în mod expres Curtea de Conturi şi OLAF să efectueze astfel de audituri şi investigaţii, în conformitate cu competenţele care le revin.
(5)Comitetul bugetar adoptă o strategie antifraudă care este proporţională cu riscurile de fraudă, luând în considerare raportul cost-beneficiu al măsurilor care urmează să fie puse în aplicare.
Art. 176: Verificarea conturilor
(1)Până la data de 31 martie a fiecărui an, directorul executiv adresează Comisiei, Parlamentului European, comitetului bugetar şi Curţii de Conturi calculele tuturor veniturilor şi cheltuielilor Oficiului pentru exerciţiul încheiat. Curtea de Conturi le examinează conform articolului 287 din TFUE.
(2)Comitetul bugetar îi dă descărcarea directorului executiv în ceea ce priveşte executarea bugetului.
Art. 177: Dispoziţii financiare
Comitetul bugetar adoptă, după obţinerea avizului Comisiei şi a Curţii de Conturi, dispoziţiile financiare interne care prevăd, în special, modalităţile de stabilire şi executare a bugetului Oficiului. Dispoziţiile financiare se inspiră, dacă sunt compatibile cu caracterul propriu al Oficiului, din reglementările financiare adoptate pentru alte organisme create de Uniune.
Art. 178: Taxe şi tarife şi data scadenţei
(1)Directorul executiv stabileşte suma care urmează să fie percepută pentru fiecare serviciu oferit de Oficiu, cu excepţia celor prevăzute în anexa I, precum şi pentru Buletinul mărcilor Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Oficiului şi orice alte publicaţii ale Oficiului. Valoarea tarifelor se stabileşte în euro şi se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului. Valoarea fiecărui tarif nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru acoperirea costurilor serviciului specific oferit de Oficiu.
(2)Axele şi tarifele a căror scadenţă nu este prevăzută de prezentul regulament sunt scadente la data primirii solicitării pentru serviciul pentru care se percepe taxa sau tariful respectiv.
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili care dintre serviciile menţionate în primul paragraf nu este condiţionat de plata în avans a taxelor sau a tarifelor aferente.
Art. 179: Plata taxelor şi a tarifelor
(1)Taxele şi tarifele datorate Oficiului sunt plătite prin vărsământ sau transfer într-un cont bancar al Oficiului.
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate preciza ce metode de plată specifice pot fi utilizate, altele decât cele prevăzute la primul paragraf, în special prin intermediul depozitelor în conturile curente deschise la Oficiu.
Deciziile adoptate în temeiul paragrafului al doilea se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.
Toate plăţile, inclusiv cele efectuate prin orice altă metodă de plată, stabilite în temeiul celui de al doilea paragraf, se efectuează în euro.
(2)Orice plată efectuată menţionează numele persoanei care a efectuat plata şi datele necesare pentru a permite Oficiului să identifice rapid scopul plăţii. În special, sunt furnizate următoarele informaţii:
a)atunci când se plăteşte taxa de cerere, scopul plăţii, respectiv "taxa de cerere";
b)atunci când se plăteşte taxa de opoziţie, numărul dosarului atribuit cererii şi numele solicitantului mărcii UE împotriva căruia s-a formulat opoziţia, precum şi scopul plăţii, respectiv "taxă de opoziţie";
c)atunci când se plăteşte taxa de cerere de decădere sau în nulitate, numărul de înregistrare şi numele titularului mărcii UE împotriva căruia este formulată cererea, precum şi scopul plăţii, respectiv "taxă de cerere de decădere" sau "taxă de cerere în nulitate"
(3)În cazul în care scopul plăţii menţionat la alineatul (2) nu este identificabil de îndată, Oficiul solicită persoanei care a efectuat plata să comunice scopul acesteia în scris, într-un termen stabilit de Oficiu. În cazul în care persoana nu respectă solicitarea respectivă în timp util, plata este considerată ca nefiind efectuată. Suma achitată se rambursează.
Art. 180: Data la care plata se consideră efectuată
(1)În cazurile menţionate la articolul 179 alineatul (1) primul paragraf, data la care plata este considerată a fi fost depusă la Oficiu este data la care cuantumul plăţii sau al transferului intră efectiv într-un cont bancar deţinut de Oficiu.
(2)În cazul în care se pot utiliza metodele de plată menţionate la articolul 179 alineatul (1) al doilea paragraf, directorul executiv stabileşte data la care se consideră că au fost efectuate plăţile respective către Oficiu.
(3)În cazul în care, în temeiul alineatelor (1) şi (2), plata unei taxe nu este considerată ca fiind efectuată decât după expirarea termenului de plată, se consideră că termenul a fost respectat în cazul în care Oficiului i se furnizează dovada faptului că persoanele care au efectuat plata într-un stat membru, în perioada în care plata ar fi trebuit efectuată, au transmis în mod corespunzător unei instituţii bancare un ordin de transfer al cuantumului plăţii, plătind totodată Oficiului o taxă suplimentară de 10 % din taxa sau din taxele datorate, fără a depăşi 200 EUR. Nu se plăteşte nicio suprataxă în cazul în care ordinul relevant către instituţia bancară a fost transmis cu cel puţin 10 zile înainte de expirarea termenului de plată.
(4)Oficiul poate să invite persoana care a efectuat plata să facă dovada datei la care a transmis ordinul către instituţia bancară astfel cum este menţionată la alineatul (3) şi, după caz, să plătească suprataxa relevantă într-un termen care urmează a fi stabilit de către Oficiu. În cazul în care persoana nu dă curs acestei solicitări sau dovezile sunt insuficiente, sau suprataxa impusă nu este achitată la timp, se consideră că termenul de plată nu a fost respectat.
Art. 181: Plăţi insuficiente şi rambursarea sumelor nesemnificative
(1)În principiu, un termen de plată se consideră respectat numai în cazul în care cuantumul integral al taxei a fost achitat în termenul prevăzut. În cazul în care taxa nu este achitată integral, suma plătită se rambursează după expirarea termenului de plată.
(2)Cu toate acestea, Oficiul poate să permită persoanei care a efectuat plata, în măsura posibilului, în termenul rămas până la scadenţă, să plătească suma lipsă sau, în cazul în care acest lucru se justifică, să nu ţină seama de micile sume neachitate, fără a aduce atingere drepturilor persoanei care efectuează plata.
(3)Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate renunţa la iniţierea unei proceduri de recuperare silită a oricărei sume datorate dacă suma de recuperat este minimă sau dacă recuperarea este prea nesigură.
(4)Atunci când pentru plata unei taxe sau a unui tarif este vărsată o sumă excesivă, excedentul nu se rambursează în cazul în care este nesemnificativ, iar partea interesată nu a solicitat în mod expres restituirea ei.
Cu acordul comitetului bugetar, directorul executiv poate stabili valorile sub care o sumă excesivă plătită pentru o taxă sau pentru un tarif nu se restituie;
Deciziile adoptate în temeiul celui de al doilea paragraf se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.