Secţiunea 5 - Aplicarea procedurilor - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
SECŢIUNEA 5:Aplicarea procedurilor
Art. 159: Competenţă
Au competenţa de a lua orice hotărâre în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul regulament:
(a)examinatorii;
(b)diviziile de opoziţie;
(c)un departament însărcinat cu ţinerea registrului;
(d)diviziile de anulare;
(e)camerele de recurs;
(f)orice altă unitate sau persoană numită de directorul executiv în acest scop.
Art. 160: Examinatorii
Examinatorul are competenţa de a lua, în numele Oficiului, orice decizie privind cererile de înregistrare a unei mărci UE, inclusiv chestiunile menţionate la articolele 41, 42, 76 şi 85, în afară de cazul în care este competentă o divizie de opoziţie.
Art. 161: Diviziile de opoziţie
(1)O divizie de opoziţie are competenţa de a lua orice decizie privind opoziţia la o cerere de înregistrare a unei mărci UE.
(2)Diviziile de opoziţie iau deciziile într-o formaţie compusă din trei membri. Cel puţin unul dintre aceşti membri este jurist. Deciziile referitoare la cheltuieli sau proceduri se iau de către un singur membru.
Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează tipurile exacte de decizii care pot fi luate de un singur membru. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).
Art. 162: Departamentul însărcinat cu ţinerea registrului
(1)Departamentul însărcinat cu ţinerea registrului are competenţa de a lua decizii în ceea ce priveşte înscrierea în registru.
(2)De asemenea, acesta are competenţa de a păstra lista reprezentanţilor autorizaţi menţionaţi la articolul 120 alineatul (2).
(3)Deciziile departamentului se iau de către un singur membru.
Art. 163: Diviziile de anulare
(1)O divizie de anulare are competenţa de a lua orice decizie referitoare la:
a)cererile de decădere sau în nulitatea unei mărci UE;
b)cererile de transfer al unei mărci UE, astfel cum se prevede la articolul 21.
(2)Diviziile de anulare iau deciziile într-o formaţie compusă din trei membri. Cel puţin unul dintre aceşti membri este jurist. Deciziile referitoare la cheltuieli sau proceduri, astfel cum se precizează în actele adoptat în temeiul articolului 161 alineatul (2) se iau de către un singur membru.
Art. 164: Competenţa generală
Deciziile necesare în temeiul prezentului regulament şi care nu sunt de competenţa unui examinator, a unei divizii de opoziţie, a unei divizii de anulare sau a departamentului însărcinat cu ţinerea registrului sunt luate de către orice funcţionar sau unitate numită de către directorul executiv în acest scop.
Art. 165: Camerele de recurs
(1)Camerele de recurs sunt competente să se pronunţe asupra căilor de atac introduse împotriva deciziilor luate în temeiul articolelor 160-164.
(2)Deciziile camerelor de recurs se iau de către trei membri, dintre care cel puţin doi sunt jurişti. În anumite cazuri speciale, deciziile se iau de către marea cameră prezidată de către Preşedintele camerelor de recurs sau se iau de către un singur membru, care este jurist.
(3)Pentru a determina cazurile speciale care sunt de competenţa marii camere, trebuie să se ia în considerare dificultatea juridică, importanţa cauzei sau circumstanţele particulare care justifică acest lucru. Aceste cauze pot fi deferite marii camere:
a)de către autoritatea camerelor de recurs menţionată la articolul 166 alineatul (4) litera (a); sau
b)de către camera investită cu cauza.
(4)Marea cameră are, de asemenea, sarcina de a emite avize motivate cu privire la aspecte de drept cu care este sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 157 alineatul (4) litera (l).
(5)Pentru determinarea cazurilor speciale care sunt de competenţa unui singur membru, este necesar să se ia în considerare absenţa dificultăţilor chestiunilor de drept sau de fapt, importanţa limitată a cauzei în speţă şi absenţa altor circumstanţe speciale. Decizia de atribuire a unei cauze unui singur membru în cazurile citate este luată de camera însărcinată cu cauza respectivă.
Art. 166: Independenţa membrilor camerelor de recurs
(1)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedintele fiecărei camere sunt numiţi pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 158 pentru numirea directorului executiv. Aceştia sunt eliberaţi din funcţie pe durata mandatului numai pentru motive grave şi în cazul în care Curtea de Justiţie, sesizată de către instituţia care i-a numit, ia o decizie în acest sens.
(2)Mandatul preşedintelui camerelor de recurs poate fi reînnoit o singură dată pentru o perioadă suplimentară de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii sale de către consiliul de administraţie.
(3)Durata mandatului preşedinţilor fiecărei camere poate fi prelungită pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii lor de către consiliul de administraţie, şi după consultarea preşedintelui camerelor de recurs.
(4)Preşedintele camerelor de recurs are următoarele funcţii de gestiune şi de organizare:
a)conduce prezidiul camerelor de recurs (denumit în continuare "prezidiul"), responsabil pentru stabilirea regulamentului şi organizarea activităţii camerelor;
b)asigură executarea deciziilor autorităţii;
c)alocă cauzele unei camere pe baza criteriilor obiective stabilite de prezidiu;
d)transmite către directorul executiv nevoile referitoare la cheltuieli ale camerelor pentru a stabili estimările de cheltuieli.
Preşedintele camerelor de recurs prezidează marea cameră.
(5)Membrii camerelor de recurs sunt numiţi pentru o perioadă de cinci ani de către consiliul de administraţie. Mandatul lor poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieşirea la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat, după o evaluare prealabilă pozitivă a activităţii lor de către consiliul de administraţie, şi după consultarea preşedintelui camerelor de recurs.
(6)Membrii camerelor de recurs sunt eliberaţi din funcţie numai pentru motive grave şi în cazul în care Curtea de Justiţie, sesizată de către consiliul de administraţie care acţionează la recomandarea preşedintelui camerelor de recurs, şi după consultarea preşedintelui camerei căreia îi aparţine membrul în cauză, ia o decizie în acest sens.
(7)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii şi membrii fiecărei camere de recurs sunt independenţi. În deciziile lor, aceştia nu depind de niciun fel de instrucţiuni.
(8)Deciziile luate de către marea cameră privind căile de atac sau avizele legate de aspectele de drept cu care a fost sesizată de către directorul executiv în conformitate cu articolul 165 sunt obligatorii pentru forurile de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159.
(9)Preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii şi membrii camerelor de recurs nu sunt examinatori sau membri ai diviziilor de opoziţie, ai departamentului însărcinat cu ţinerea registrului sau ai diviziilor de anulare.
Art. 167: Prezidiul camerelor de recurs şi marea cameră
(1)Prezidiul cuprinde preşedintele camerei de recurs, care îl conduce, preşedinţii camerelor şi membrii camerelor, aleşi pentru fiecare an calendaristic de către şi dintre toţi membrii camerelor, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor. Numărul de membri ai camerei astfel aleşi reprezintă un sfert din numărul de membri ai camerei, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor şi acest număr este rotunjit prin adăugare, după caz.
(2)Marea cameră menţionată la articolul 165 alineatul (2) cuprinde nouă membri, inclusiv preşedintele camerelor de recurs, preşedinţii camerelor, raportorul desemnat anterior trimiterii la marea cameră, după caz, şi membrii extraşi prin rotaţie dintr-o listă care cuprinde numele tuturor membrilor camerelor de recurs, alţii decât preşedintele camerelor de recurs şi preşedinţii camerelor.
Art. 168: Delegarea de competenţe
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 208 în care să precizeze detaliile privind organizarea camerelor de recurs, inclusiv înfiinţarea şi rolul unui prezidiu, componenţa camerei extinse şi normele referitoare la sesizarea acesteia, precum şi condiţiile în care deciziile se iau de către un singur membru în conformitate cu articolul 165 alineatele (2) şi (5).
Art. 169: Excludere şi recuzare
(1)Examinatorii şi membrii diviziilor instituite în cadrul Oficiului şi ai camerelor de recurs nu pot participa la soluţionarea unei cauze în cazul în care au un interes personal sau în cazul în care au intervenit anterior în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţi. Doi dintre cei trei membri ai unei divizii de opoziţie trebuie să nu fi luat parte la examinarea cererii. Membrii diviziilor de anulare nu pot participa la soluţionarea unei cauze în cazul în care au luat parte la hotărârea finală asupra acestei cauze în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii sau a procedurii de opoziţie. Membrii camerelor de recurs nu pot lua parte la o procedură de recurs în cazul în care au luat parte la hotărârea care face obiectul recursului.
(2)În cazul în care, pentru unul dintre motivele menţionate la alineatul (1) sau pentru un alt motiv, un membru al unei divizii sau al unei camere de recurs consideră că nu poate participa la soluţionarea unei cauze, avertizează divizia sau camera asupra acestui lucru.
(3)Examinatorii şi membrii diviziilor sau ai unei camere de recurs pot fi recuzaţi de orice parte pentru unul dintre motivele menţionate la alineatul (1) sau în cazul în care pot fi suspectaţi de parţialitate. Recuzarea nu este admisibilă atunci când partea în cauză a făcut acte de procedură, deşi avea cunoştinţă deja de motivul de recuzare. Nici o recuzare nu poate fi întemeiată pe cetăţenia examinatorilor sau a membrilor.
(4)Diviziile şi camerele de recurs se pronunţă, în cazurile menţionate la alineatele (2) şi (3), fără participarea membrului interesat. Pentru adoptarea acestei hotărâri, membrul care se abţine sau care este recuzat este înlocuit, în cadrul diviziei sau al camerei, de către supleantul său.
Art. 170: Centrul de mediere
(1)În sensul articolului 151 alineatul (3), Oficiul poate înfiinţa un centru de mediere (denumit în continuare "centrul").
(2)Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluţiona pe cale amiabilă litigii pe baza prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 sau a Regulamentului (UE) 2023/2411, de comun acord.
(3)Părţile pot recurge la mediere prin intermediul unei cereri comune. Cererea nu se consideră depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. Directorul executiv stabileşte cuantumul taxelor care urmează să fie percepute în conformitate cu articolul 178 alineatul (1).
(4)În cazul litigiilor care fac obiectul procedurilor pendinte în faţa diviziilor de opoziţie, diviziilor de anulare sau în faţa camerelor de recurs ale Oficiului, o cerere comună de mediere poate fi prezentată în orice moment după depunerea unui act de opoziţie, a unei cereri de decădere sau în nulitate sau a unei cereri de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor diviziilor de opoziţie sau de anulare.
(5)Procedurile în cauză se suspendă şi termenele, altele decât termenul de plată a taxei aplicabile, se întrerup începând cu data depunerii unei cereri comune de mediere. Termenele reîncep să curgă din ziua reluării procedurii.
(6)Părţile sunt invitate să numească de comun acord, de pe lista menţionată la alineatul (12), un mediator care a declarat că stăpâneşte limba de mediere în cauză. În cazul în care părţile nu numesc un mediator în termen de 20 de zile de la invitaţie, medierea se consideră eşuată.
(7)Părţile convin împreună cu mediatorul modalităţile specifice de mediere în cadrul unui acord de mediere.
(8)Mediatorul închide procedurile de mediere, de îndată ce părţile ajung la un acord de soluţionare sau una dintre părţi declară că doreşte să pună capăt medierii, sau atunci când mediatorul stabileşte că părţile nu au reuşit să ajungă la un astfel de acord.
(9)Mediatorul informează părţile şi instanţa competentă din cadrul Oficiului de îndată ce procedura de mediere a fost închisă.
(10)Discuţiile şi negocierile desfăşurate în cadrul medierii sunt confidenţiale pentru toate persoanele implicate în mediere, în special mediatorul, părţile şi reprezentanţii acestora. Toate documentele şi informaţiile prezentate pe parcursul medierii sunt ţinute separat de dosar sau de orice alte proceduri desfăşurate în faţa Oficiului şi nu fac parte din acestea.
(11)Medierea se desfăşoară într-una din limbile oficiale ale Uniunii, convenite de părţi. În cazul în care se referă la litigiile pendinte în faţa Oficiului, medierea se desfăşoară în limba de procedură a Oficiului, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(12)Oficiul întocmeşte o listă de mediatori care să ajute părţile să soluţioneze litigiile. Mediatorii trebuie să fie independenţi şi să dispună de experienţă şi competenţe relevante. Lista poate include mediatori care sunt angajaţi de Oficiu şi mediatori care nu sunt angajaţi ai Oficiului.
(13)Mediatorii sunt imparţiali în exercitarea atribuţiilor lor şi declară orice conflict de interese real sau perceput în momentul desemnării lor. Membrii forurilor de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159 nu iau parte la nicio mediere a unui caz în care aceştia:
a)au fost implicaţi anterior în proceduri supuse medierii;
b)au interese personale în respectivele proceduri; sau
c)au fost implicaţi anterior în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţi.
(14)Mediatorii nu iau parte, în calitate de membri ai forurilor decizionale ale Oficiului enumerate la articolul 159, la procedurile reluate ca urmare a eşecului medierii.
(15)Oficiul poate coopera cu alte organisme internaţionale sau naţionale recunoscute care se ocupă cu medierea.