Art. 170. - Art. 170: Centrul de mediere - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene
Acte UE
Jurnalul Oficial 154L
În vigoare Versiune de la: 1 Decembrie 2025
Art. 170: Centrul de mediere
(1)În sensul articolului 151 alineatul (3), Oficiul poate înfiinţa un centru de mediere (denumit în continuare "centrul").
(2)Orice persoană fizică sau juridică poate utiliza serviciile centrului pe bază voluntară, cu scopul de a soluţiona pe cale amiabilă litigii pe baza prezentului regulament, a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 sau a Regulamentului (UE) 2023/2411, de comun acord.
(3)Părţile pot recurge la mediere prin intermediul unei cereri comune. Cererea nu se consideră depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. Directorul executiv stabileşte cuantumul taxelor care urmează să fie percepute în conformitate cu articolul 178 alineatul (1).
(4)În cazul litigiilor care fac obiectul procedurilor pendinte în faţa diviziilor de opoziţie, diviziilor de anulare sau în faţa camerelor de recurs ale Oficiului, o cerere comună de mediere poate fi prezentată în orice moment după depunerea unui act de opoziţie, a unei cereri de decădere sau în nulitate sau a unei cereri de introducere a unei căi de atac împotriva deciziilor diviziilor de opoziţie sau de anulare.
(5)Procedurile în cauză se suspendă şi termenele, altele decât termenul de plată a taxei aplicabile, se întrerup începând cu data depunerii unei cereri comune de mediere. Termenele reîncep să curgă din ziua reluării procedurii.
(6)Părţile sunt invitate să numească de comun acord, de pe lista menţionată la alineatul (12), un mediator care a declarat că stăpâneşte limba de mediere în cauză. În cazul în care părţile nu numesc un mediator în termen de 20 de zile de la invitaţie, medierea se consideră eşuată.
(7)Părţile convin împreună cu mediatorul modalităţile specifice de mediere în cadrul unui acord de mediere.
(8)Mediatorul închide procedurile de mediere, de îndată ce părţile ajung la un acord de soluţionare sau una dintre părţi declară că doreşte să pună capăt medierii, sau atunci când mediatorul stabileşte că părţile nu au reuşit să ajungă la un astfel de acord.
(9)Mediatorul informează părţile şi instanţa competentă din cadrul Oficiului de îndată ce procedura de mediere a fost închisă.
(10)Discuţiile şi negocierile desfăşurate în cadrul medierii sunt confidenţiale pentru toate persoanele implicate în mediere, în special mediatorul, părţile şi reprezentanţii acestora. Toate documentele şi informaţiile prezentate pe parcursul medierii sunt ţinute separat de dosar sau de orice alte proceduri desfăşurate în faţa Oficiului şi nu fac parte din acestea.
(11)Medierea se desfăşoară într-una din limbile oficiale ale Uniunii, convenite de părţi. În cazul în care se referă la litigiile pendinte în faţa Oficiului, medierea se desfăşoară în limba de procedură a Oficiului, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(12)Oficiul întocmeşte o listă de mediatori care să ajute părţile să soluţioneze litigiile. Mediatorii trebuie să fie independenţi şi să dispună de experienţă şi competenţe relevante. Lista poate include mediatori care sunt angajaţi de Oficiu şi mediatori care nu sunt angajaţi ai Oficiului.
(13)Mediatorii sunt imparţiali în exercitarea atribuţiilor lor şi declară orice conflict de interese real sau perceput în momentul desemnării lor. Membrii forurilor de decizie ale Oficiului enumerate la articolul 159 nu iau parte la nicio mediere a unui caz în care aceştia:
a)au fost implicaţi anterior în proceduri supuse medierii;
b)au interese personale în respectivele proceduri; sau
c)au fost implicaţi anterior în calitate de reprezentanţi ai uneia dintre părţi.
(14)Mediatorii nu iau parte, în calitate de membri ai forurilor decizionale ale Oficiului enumerate la articolul 159, la procedurile reluate ca urmare a eşecului medierii.
(15)Oficiul poate coopera cu alte organisme internaţionale sau naţionale recunoscute care se ocupă cu medierea.