Art. 146. - Art. 146: Limbi - Regulamentul 1001/14-iun-2017 privind marca Uniunii Europene

Acte UE

Jurnalul Oficial 154L

În vigoare
Versiune de la: 1 Decembrie 2025
Art. 146: Limbi
(1)Cererile de înregistrare a mărcii UE se depun într-una din limbile oficiale ale Uniunii.
(2)Limbile Oficiului sunt: engleza, franceza, germana, italiana şi spaniola.
(3)Solicitantul indică o a doua limbă, dintre limbile Oficiului, care să fie acceptată pentru utilizarea ca limbă alternativă de procedură pentru procedurile de opoziţie, de decădere şi în anulare.
În cazul în care cererea a fost depusă într-o limbă care nu este o limbă a Oficiului, acesta asigură efectuarea traducerii cererii, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1), în limba indicată de solicitant.
(4)Atunci când solicitantul înregistrării unei mărci UE este singura parte la procedurile în faţa Oficiului, limba de procedură este limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii UE. În cazul în care cererea a fost depusă într-o altă limbă decât cele ale Oficiului, Oficiul poate să trimită comunicări scrise solicitantului în a doua limbă indicată de acesta în cerere.
(5)Actul de opoziţie şi cererea de decădere sau declaraţia de nulitate se depun într-una din limbile Oficiului.
(6)Fără a aduce atingere alineatului (5):
a)Orice cerere sau declaraţie privind o cerere de înregistrare a unei mărci UE poate fi formulată în limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a respectivei mărci UE sau în cea de a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa;
b)Orice cerere sau declaraţie cu privire la o marcă UE înregistrată poate fi efectuată într-una dintre limbile Oficiului.
Cu toate acestea, atunci când cererea este depusă utilizând orice formular pus la dispoziţie de către Oficiu, astfel cum se menţionează la articolul 100 alineatul (2), respectivele formulare pot fi utilizate în oricare dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, cu condiţia ca formularul să fie completat într-una dintre limbile Oficiului în măsura în care este vorba de elemente de text.
(7)În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziţie sau cererea de decădere sau în nulitate este limba cererii de înregistrare a mărcii sau a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, această limbă este limba de procedură.
În cazul în care limba aleasă, în conformitate cu alineatul (5), pentru actul de opoziţie sau cererea de decădere sau în nulitate nu este nici limba cererii de înregistrare a mărcii, nici a doua limbă indicată cu ocazia depunerii acestei cereri, persoana care a formulat opoziţia sau partea care a invocat decăderea sau nulitatea este obligată să facă pe cheltuiala sa o traducere a actului, fie în limba cererii de înregistrare a mărcii, cu condiţia să fie o limbă a Oficiului, fie în a doua limbă indicată cu ocazia depunerii cererii de înregistrare a mărcii. Traducerea este depusă în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziţie sau de la data depunerii cererii de decădere sau în nulitate. Limba în care a fost tradus actul devine atunci limba de procedură.
(8)Părţile la procedurile de opoziţie, de decădere, în nulitate şi la căile de atac pot conveni ca o altă limbă oficială a Uniunii să fie limba de procedură.
(9)Fără a aduce atingere alineatelor (4) şi (8), cu excepţia cazului în care se prevede altfel, în procedurile scrise în faţa Oficiului, orice parte poate să utilizeze oricare dintre limbile Oficiului. În cazul în care limba aleasă nu este cea de procedură, respectiva parte asigură efectuarea unei traduceri în această limbă în termen de o lună de la data depunerii documentului original. În cazul în care solicitantul unei mărci UE este singura parte la procedurile în faţa Oficiului, iar limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii UE nu este una dintre limbile Oficiului, traducerea poate fi făcută şi în a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa.
(10)Directorul executiv stabileşte modul în care se legalizează traducerile.
(11)Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează:
a)în ce măsură documentele justificative care trebuie utilizate în procedurile scrise în faţa Oficiului pot fi redactate în oricare dintre limbile Uniunii şi necesitatea prezentării unei traduceri;
b)standardele necesare privind traducerile care să fie depuse la Oficiu.
Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 207 alineatul (2).