Capitolul 2 - INSTRUMENTE TEHNICE DE SUPRAVEGHERE PRUDENŢIALĂ - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
CAPITOLUL 2:INSTRUMENTE TEHNICE DE SUPRAVEGHERE PRUDENŢIALĂ
Art. 34: Principii generale
(1)Ori de câte ori un stat membru, aplicând legislaţia comunitară referitoare la supravegherea prudenţială a unei instituţii de credit aflată în activitate, adoptă printr-un act cu putere de lege sau act administrativ o dispoziţie care utilizează termenul sau face referire la conceptul de fonduri proprii, statul membru respectiv se asigură că termenul sau conceptul respectiv sunt în conformitate cu definiţia de la alineatele (2), (3) şi (4), precum şi de la articolele 35-38.
(2)Sub rezerva limitărilor impuse la articolul 38, fondurile proprii neconsolidate ale instituţiilor de credit includ următoarele elemente:
1.capitalul în sensul articolului 22 din Directiva 86/635/CEE, în măsura în care a fost vărsat, la care se adaugă primele de acţiune, fără a lua însă în considerare acţiunile preferenţiale cumulative;
2.rezervele în sensul articolului 23 din Directiva 86/635/CEE şi profiturile şi pierderile reportate ca urmare a aplicării profitului sau pierderii finale. Statele membre pot permite includerea de profituri interimare înainte de luarea unei decizii oficiale, numai dacă aceste profituri au fost verificate de persoanele responsabile cu verificarea conturilor şi dacă se dovedeşte, spre satisfacţia autorităţilor competente, că valoarea acestora a fost evaluată în conformitate cu principiile enunţate în Directiva 86/635/CEE şi nu conţine nici un impozit sau dividend anticipate;
3.fondurile pentru riscuri bancare generale, în sensul articolului 38 din Directiva 86/635/CEE;
4.rezervele de reevaluare, în sensul articolului 33 din Directiva 78/660/CEE;
5.ajustări de valoare în sensul articolului 37 alineatul (2) din Directiva 86/635/CEE;
6.alte elemente în sensul articolului 35;
7.angajamentele membrilor instituţiilor de credite constituite ca societăţi cooperative şi angajamentele în solidar ale debitorilor unor anumite instituţii organizate ca fonduri, menţionate la articolul 36 alineatul (1);
8.acţiuni preferenţiale cumulative cu termen fix şi împrumuturile subordonate menţionate la articolul 36 alineatul (3).
Următoarele elemente se scad în conformitate cu articolul 38:
9.acţiunile proprii la valoarea contabilă, deţinute de o instituţie de credit;
10.activele necorporale în sensul articolului 4 alineatul (9) ("Active") din Directiva 86/635/CEE;
11.pierderile materiale din exerciţiul financiar în curs;
12.participaţiile la alte instituţii de credit şi financiare, reprezentând peste 10 % din capitalul acestora, precum şi creanţele subordonate şi instrumentele menţionate la articolul 35 pe care o instituţie de credit le deţine la instituţii de credit şi financiare la care are participaţii de peste 10 % din capitalul acestora, în fiecare caz.
În situaţia în care se deţin temporar acţiuni la alte instituţii de credit sau financiare în scopul unei operaţiuni de asistenţă financiară menită să ducă la reorganizarea şi salvarea instituţiei respective, autoritatea competentă poate fi de acord cu o derogare de la această dispoziţie;
13.participaţiile deţinute la alte instituţii de credit şi financiare de până la 10 % din capitalul acestora, creanţele subordonate şi instrumentele menţionate la articolul 3 5 deţinute de o instituţie de credit la instituţii de credit şi financiare altele decât cele prevăzute la punctul (12) referitor la valoarea totală a participaţiilor respective, creanţelor subordonate şi instrumentelor care depăşesc 10 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit respective, calculate înainte de deducerea elementelor menţionate la punctul (12) şi la acest punct.
Până la o coordonare ulterioară a dispoziţiilor referitoare la consolidare, statele membre pot prevedea ca, în scopul calculării fondurilor proprii neconsolidate, întreprinderile-mamă care fac obiectul supravegherii pe bază consolidată nu trebuie să îşi deducă participaţiile la alte instituţii de credit sau financiare care sunt incluse în consolidare. Prezenta dispoziţie se aplică tuturor normelor prudenţiale armonizate prin actele comunitare.
(3)Conceptul de fonduri proprii, astfel cum este definit la punctele (1)-(8) de la alineatul (2), include un număr maxim de elemente şi sume. Utilizarea acestor elemente şi stabilirea unor plafoane inferioare, precum şi deducerea altor elemente decât cele menţionate la punctele (9)-(13) de la alineatul (2), sunt lăsate la discreţia statelor membre. Cu toate acestea, statele membre sunt obligate să aibă în vedere o convergenţă sporită, pentru a elabora o definiţie comună a fondurilor proprii.
În acest scop, Comisia trebuie să înainteze, până la 1 ianuarie 1996, un raport Parlamentului European şi Consiliului referitor la punerea în aplicare a prezentului articol, precum şi a articolelor 35-39, însoţit, după caz, de propuneri de modificare, astfel cum se consideră necesar. Nu mai târziu de 1 ianuarie 1998, Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat şi după consultarea Comitetului Economic şi Social, analizează definiţia "fondurilor proprii", în scopul aplicării uniforme a unei definiţii comune.
(4)Elementele menţionate la punctele (1)-(5) din alineatul (2) trebuie să fie la dispoziţia unei instituţii de credit spre a fi utilizate de îndată şi fără restricţii la acoperirea riscurilor sau pierderilor, de îndată ce acestea apar. Suma nu trebuie să includă nici un impozit previzibil la momentul calculării sale sau trebuie să fie ajustată corespunzător în măsura în care aceste impozite reduc valoarea până la care aceste elemente pot fi alocate pentru a acoperi riscurile sau pierderile.
Art. 35: Alte elemente
(1)Conceptul de fonduri proprii utilizat de către un stat membru poate include şi alte elemente, cu condiţia ca, indiferent de denumirea lor juridică sau contabilă, acestea să aibă următoarele caracteristici:
a)să poată fi folosite în mod liber de instituţia de credit pentru a acoperi riscurile legate în mod normal de activitatea bancară, în cazul în care nu au fost încă identificate venituri sau pierderi de capital;
b)existenţa lor este evidenţiată în înregistrările contabile interne;
c)valoarea lor este determinată de către conducerea instituţiei de credit, este verificată de auditori independenţi, este adusă la cunoştinţa autorităţilor competente şi este pusă sub supravegherea acestora.
(2)Titlurile de valoare cu o durată nedeterminată şi celelalte instrumente care îndeplinesc următoarele condiţii pot fi de asemenea acceptate ca alte elemente:
a)nu pot fi rambursate la iniţiativa deţinătorului sau fără consimţământul prealabil al autorităţii competente;
b)contractul de împrumut trebuie să dea posibilitatea instituţiei de credit să amâne plata dobânzii aferente împrumutului;
c)creanţele împrumutătorului la instituţia de credit trebuie să fie în totalitate subordonate creanţelor creditorilor nesubordonaţi;
d)documentele care reglementează emiterea titlurilor de valoare trebuie să prevadă posibilitatea ca datoriile şi dobânzile neachitate să fie astfel încât să compenseze pierderile, permiţând în acelaşi timp instituţiei de credit să îşi continue activitatea;
e)se iau în considerare numai sumele vărsate.
La acestea se pot adăuga acţiunile preferenţiale cumulative, altele decât cele la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) punctul (8).
Art. 36: Alte dispoziţii referitoare la fondurile proprii
(1)Angajamentele membrilor instituţiilor de credite constituite ca societăţi cooperative de tipul celor menţionate la punctul (7) din articolul 34 alineatul (2) includ şi capitalul nesolicitat al societăţilor respective; împreună cu angajamentele legale ale membrilor societăţilor cooperative respective de a efectua plăţi nerambursabile suplimentare, în cazul în care instituţia de credit suferă o pierdere, situaţie în care plăţile respective pot fi solicitate neîntârziat.
Angajamentele în solidar ale debitorilor, în cazul instituţiilor de credit organizate ca fonduri, se tratează în mod similar cu elementele menţionate anterior.
Toate elementele menţionate pot fi incluse în fondurile proprii în măsura în care sunt considerate ca fiind fondurile proprii ale instituţiilor din această categorie, în conformitate cu legislaţia internă.
(2)Statele membre nu includ în fondurile proprii ale instituţiilor publice de credit garanţiile pe care statele respective sau autorităţile lor locale le acordă unor astfel de instituţii.
(3)Statele membre sau autorităţile competente pot include în fondurile proprii acţiunile preferenţiale cumulative cu termen fix la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) punctul (8), precum şi împrumuturile subordonate menţionate în aceeaşi dispoziţie, în cazul în care există acorduri obligatorii care prevăd că, în caz de faliment sau lichidare a instituţiei de credit, aceste împrumuturi au un rang inferior în raport cu creanţele tuturor celorlalţi creditori şi nu pot fi rambursate decât după achitarea tuturor celorlalte datorii la momentul respectiv.
Împrumuturile subordonate trebuie de asemenea să îndeplinească următoarele criterii:
a)numai fondurile vărsate integral pot fi luate în considerare;
b)împrumuturile respective trebuie să aibă o scadenţă iniţială de cel puţin cinci ani, după care pot fi rambursate; dacă scadenţa datoriei nu este stabilită, împrumuturile se rambursează numai sub rezerva unui preaviz de cinci ani, cu excepţia cazului în care împrumuturile respective au încetat să mai fie considerate fonduri proprii sau cu excepţia cazului în care consimţământul prealabil al autorităţilor competente este în mod expres cerut pentru rambursarea anticipată. Autorităţile competente pot permite rambursarea anticipată a unor astfel de împrumuturi, cu condiţia ca solicitarea în acest sens să fie făcută la iniţiativa instituţiei care acordă împrumutul şi ca solvabilitatea instituţiei de credit respective să nu fie afectată;
c)valoarea până la care pot fi clasificate ca fonduri proprii trebuie să fie redusă treptat cel puţin în cursul ultimilor cinci ani înainte de data rambursării;
d)contractul de împrumut nu trebuie să includă nici o clauză care să prevadă că, în anumite situaţii, altele decât lichidarea instituţiei de credit, datoria trebuie rambursată înainte de scadenţa convenită.
Art. 37: Calcularea fondurilor proprii pe bază consolidată
(1)În cazul în care calculul trebuie să se facă pe bază consolidată, sumele consolidate aferente elementelor menţionate la articolul 34 alineatul (2) vor fi utilizate în conformitate cu normele prevăzute la articolele 52-56. În plus, pot fi asimilate la rezervele consolidate, în scopul calculării fondurilor proprii, următoarele elemente, atunci când sunt elemente ("negative") de credit:
- orice interese minoritare în sensul articolului 21 din Directiva 83/349/CEE, în cazul în care este utilizată metoda integrării globale;
- prima diferenţă de consolidare, în sensul articolelor 19, 30 şi 31 din Directiva 83/349/CEE;
- diferenţele de conversie incluse în rezervele consolidate, în conformitate cu articolul 39 alineatul (6) din Directiva 86/635/CEE;
- orice diferenţă care rezultă din includerea anumitor participa-ţii, în conformitate cu metoda indicată la articolul 33 din Directiva 83/349/CEE.
(2)În cazul în care elementele de mai sus sunt elemente ("pozitive") de debit, acestea trebuie deduse la calcularea fondurilor proprii consolidate.
Art. 38: Deduceri şi limite
(1)Elementele la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) punctele (4)-(8) se supun următoarelor limite:
a)totalul elementelor de la punctele (4)-(8) nu poate depăşi un maximum de 100 % din elementele menţionate la punctele (1), (2) şi (3), mai puţin punctele (9), (10) şi (11);
b)totalul elementelor de la punctele (7) şi (8) nu poate depăşi un maximum de 50 % din elementele menţionate la punctele (1), (2) şi (3), mai puţin punctele (9), (10) şi (11);
c)totalul elementelor de la punctele (12) şi (13) se deduce din totalul elementelor.
(2)Autorităţile competente pot autoriza instituţiile de credit să depăşească limitele prevăzute la alineatul (1) numai în mod temporar şi în cazuri excepţionale.
Art. 39: Dovezi ce trebuie prezentate autorităţilor competente
Respectarea condiţiilor prevăzute la articolul 34 alineatele (2), (3) şi (4), precum şi la articolele 35-38 trebuie să fie dovedită, pentru a satisface astfel cerinţele autorităţilor competente.
Art. 40: Principii generale
(1)Rata de solvabilitate raportează fondurile proprii, astfel cum sunt acestea definite la articolul 41, la activele totale şi elementele extrabilanţiere, ajustate în funcţie de risc, în conformitate cu articolul 42.
(2)Ratele de solvabilitate ale instituţiilor de credit care nu sunt nici întreprinderi-mamă, în conformitate cu definiţia de la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE, nici filiale ale acestor întreprinderi, se calculează pe bază individuală.
(3)Ratele de solvabilitate ale instituţiilor de credit care sunt întreprinderi-mamă se calculează pe bază consolidată, în conformitate cu metodele prevăzute de prezenta directivă, precum şi de Directiva 86/635/CEE.
(4)Autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea unei întreprinderi-mamă care este o instituţie de credit pot solicita, de asemenea, calcularea unei rate subconsolidate sau neconsolidate a acesteia şi a oricăreia dintre filialele sale care face obiectul autorizării şi supravegherii de către autorităţile respective. În cazul în care nu se face un control corespunzător al alocării capitalului în interiorul grupului bancar, se impune adoptarea altor măsuri în acest sens.
(5)Fără a aduce atingere respectării de către instituţiile de credit a cerinţelor de la alineatele (2), (3) şi (4), precum şi de la articolul 52 alineatele (8) şi (9), autorităţile competente veghează ca ratele să fie calculate de cel puţin două ori pe an fie de către instituţiile de credit respective, care comunică autorităţilor competente rezultatele şi orice elemente de calcul solicitate, fie de către autorităţile competente, pe baza datelor furnizate de către instituţiile de credit.
(6)Evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere se face în conformitate cu Directiva 86/635/CEE.
Art. 41: Numărătorul: fondurile proprii
Fondurile proprii, astfel cum sunt definite de prezenta directivă, constituie numărătorul ratei de solvabilitate.
Art. 42: Numitorul: activele ajustate în funcţie de risc şi elementele extrabilanţiere
(1)Gradele de risc al creditului, exprimate ca ponderări în procentaje, sunt atribuite diferitelor active, în conformitate cu articolele 43 şi 44 şi, în mod excepţional, cu articolele 45, 62 şi 63. Valoarea din bilanţ a fiecărui activ este apoi înmulţită cu ponderarea corespunzătoare, pentru a obţine o valoare ponderată în funcţie de risc.
(2)În cazul elementelor extrabilanţiere menţionate în Anexa II, se face un calcul în două etape, astfel cum este descris la articolul 43 alineatul (2).
(3)În cazul elementelor extrabilanţiere menţionate la articolul 43 alineatul (3), costurile potenţiale de înlocuire a contractelor în caz de neîndeplinire a contrapartidei se calculează prin una dintre cele două metode prevăzute în Anexa III. Aceste costuri se înmulţesc cu ponderarea corespunzătoare contrapartidei prevăzută la articolul 43 alineatul (1), cu excepţia ponderărilor de 100 % prevăzute în acelaşi articol, care se înlocuieşte cu o ponderare de 50 % pentru a obţine valorile ajustate în funcţie de risc.
(4)Totalul valorilor ajustate în funcţie de risc ale activelor şi elementelor extrabilanţiere menţionate la alineatele (2) şi (3) formează numitorul ratei de solvabilitate.
Art. 43: Ponderări ale riscurilor
(1)Se vor aplica următoarele ponderări la diferitele categorii de active, deşi autorităţile competente pot stabili ponderări mai mari, după cum consideră necesar:
a)Ponderare zero
1.casierie şi elemente echivalente;
2.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona A;
3.active reprezentând creanţe la Comunităţile Europene;
4.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de guvernele şi băncile centrale din Zona A sau din Comunităţile Europene;
5.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională a debitorilor;
6.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de guvernele şi băncile centrale din Zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională comună a garantului şi debitorului;
7.active garantate, pentru a îndeplini cerinţele autorităţilor competente, prin garanţii colaterale sub formă de titluri de valoare ale guvernelor şi băncilor centrale din Zona A sau titluri de valoare emise de Comunităţile Europene sau depozite în numerar constituite la instituţia care acordă împrumutul sau certificate de depozit sau instrumente similare emise de către, şi depuse la această din urmă instituţie;
b)Ponderare de 20 %
1.active reprezentând creanţe la BEI;
2.active reprezentând creanţe la bănci multilaterale de dezvoltare;
3.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de BEI;
4.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de băncile multilaterale de dezvoltare;
5.active reprezentând creanţe la administraţiile regionale sau autorităţile locale din Zona A, sub rezerva articolului 44;
6.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de administraţiile regionale sau autorităţile locale din Zona A, sub rezerva articolului 44;
7.active reprezentând creanţe la instituţiile de credit din Zona A, fără a constitui însă fondurile proprii ale acestor instituţii;
8.active reprezentând creanţe cu o scadenţă de cel mult un an la instituţiile de credit din Zona B, altele decât valorile mobiliare emise de către aceste instituţii şi care sunt recunoscute ca şi componente ale fondurilor lor proprii;
9.active garantate în mod expres de instituţiile de credit din Zona A;
10.active reprezentând creanţe cu o scadenţă de cel mult un an, garantate în mod expres de instituţii de credit din Zona B;
11.active garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin garanţii colaterale sub formă de valori mobiliare emise de către BEI sau de către bănci multilaterale de dezvoltare;
12.elemente de numerar în curs de încasare;
c)Ponderare de 50 %
1.împrumuturile garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin ipotecarea unei locuinţe care este sau va fi ocupată sau închiriată de către debitor, precum şi împrumuturile garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză a societăţilor imobiliare din 1991 sau cu legislaţia ulterioară echivalentă, referitoare la locuinţele care sunt sau vor fi ocupate sau închiriate de către debitor; "obligaţiuni ipotecare", putând fi tratate ca împrumuturi din categoria celor menţionate la primul paragraf sau la articolul 62 alineatul (1), în cazul în care autorităţile competente consideră că, având în vedere cadrul legal în vigoare în fiecare stat membru, acestea sunt echivalente în privinţa riscului de credit. Fără a aduce atingere categoriilor de valori mobiliare care pot fi incluse şi care pot îndeplini condiţiile de la punctul (1), "obligaţiunile ipotecare" pot include instrumente în sensul Secţiunii B alineatul (1) literele (a) şi (b) din Anexa la Directiva 93/22/CEE a Consiliului (1). Autorităţile competente trebuie să se asigure că:
(i)valorile mobiliare respective sunt garantate direct şi integral printr-un ansamblu de credite ipotecare de aceeaşi natură ca şi cele definite la primul paragraf sau la articolul 62 alineatul (1) şi care sunt valabile în momentul creării acestor obligaţiuni ipotecare;
(ii)un drept prioritar acceptabil asupra activelor ipotecate este deţinut fie direct de către investitorii în obligaţiuni ipotecare, fie în numele acestora, de către un împuternicit sau reprezentant, proporţional cu titlurile deţinute;
(1)Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind investiţiile în valori mobiliare (JO L 141, 11.6.1993, p. 27), directivă modificată ultima dată de Directiva 97/9/CE (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
2.plăţi anticipate şi venituri acumulate: aceste active sunt supuse ponderării corespunzătoare contrapartidei, în cazul în care o instituţie de credit o poate determina în conformitate cu Directiva 86/635/CEE. În caz contrar, dacă nu se poate determina contrapartida, se va aplica o ponderare forfetară de 50 %;
d)Ponderare de 100%
1.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona B, cu excepţia situaţiilor în care sunt exprimate şi finanţate în moneda naţională a debitorului;
2.active reprezentând creanţe la administraţiile regionale şi autorităţile locale din Zona B;
3.active reprezentând creanţe cu scadenţă de peste un an la instituţiile de credit din Zona B;
4.active reprezentând creanţe la sectoarele nebancare din Zonele A şi B;
5."Active" corporale în sensul articolului 4 alineatul (10) din Directiva 86/635/CEE;
6.deţinerea de acţiuni, participaţii şi alte componente ale fondurilor proprii ale altor instituţii de credit, care nu sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiilor care acordă împrumuturi;
7.toate celelalte active, cu excepţia situaţiilor în care sunt deduse din fondurile proprii.
(2)Tratamentul descris mai jos se aplică elementelor extrabilanţiere, altele decât cele menţionate la alineatul (3). Ele sunt în primul rând grupate în funcţie de gradele de risc prevăzute în Anexa II. Pentru elementele cu un grad ridicat de risc se ia în considerare valoarea totală, pentru elementele cu un grad mediu de risc se ia în calcul 50 % din valoare, pentru elementele cu risc moderat/scăzut se ia în calcul 20 % din valoare, în timp ce valoarea elementelor cu risc scăzut va fi stabilită la zero. A doua etapă constă în înmulţirea valorilor elementelor extrabilanţiere, ajustate în maniera descrisă mai sus, cu ponderările aferente contrapartidei, în conformitate cu tratamentul activelor menţionat la alineatul (1) şi articolul 44. În cazul vânzărilor de active şi a contractelor de răscumpărare şi a vânzărilor prin contracte forward prin agent, ponderările se referă la active şi nu la contrapartida într-o tranzacţie. Tranşele de capital subscris dar nevărsat la Fondul European de Investiţii pot fi ponderate la 20 %.
(3)Metodele prevăzute în Anexa III se aplică elementelor extrabilanţiere menţionate în Anexa IV, cu excepţia următoarelor:
- contracte tranzacţionate la bursele recunoscute;
- contracte privind cursul de schimb valutar (cu excepţia contractelor privind aurul) cu o scadenţă iniţială de 14 zile calendaristice sau mai puţin.
Până la data de 31 decembrie 2006, autorităţile competente din statele membre pot dispune derogări de la aplicarea metodelor prevăzute în Anexa III pentru contractele încheiate pe piaţa extrabursieră compensate printr-o casă de compensaţii, în cazul în care această casă are rol de contrapartidă juridică şi în care toţi participanţii acoperă integral şi zilnic riscurile pe care le prezintă la respectiva casă de compensaţii, oferind astfel o protecţie atât împotriva riscurilor curente, cât şi împotriva potenţialelor riscuri viitoare. Autorităţile competente trebuie să se asigure că garanţiile constituite acordă acelaşi nivel de protecţie ca şi garanţiile ce îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (7) şi că se elimină posibilitatea ca riscurile la care este expusă casa de compensaţii să crească peste valoarea de piaţă a garanţiilor respective. Statele membre comunică Comisiei modalitatea în care utilizează această opţiune.
(4)În cazul în care elementele extrabilanţiere fac obiectul unei garanţii explicite, ele sunt ponderate ca şi cum ar fi fost contractate în contul garantului şi nu al contrapartidei. Când riscul ce rezultă dintr-o tranzacţie extrabilanţieră este garantat integral şi complet, respectându-se cerinţele autorităţilor competente, printr-un activ recunoscut ca garanţie la alineatul (1) litera (a) punctul (7) şi litera (b) punctul (11), se va aplica o ponderare de 0 % sau de 20 %, în funcţie de garanţia respectivă.
Statele membre pot aplica o ponderare de 50 % elementelor extrabilanţiere care constituie cauţiuni sau garanţii ce au caracter de substitut de credit şi care sunt garantate integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin ipoteci ce îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) punctul (1), cu condiţia ca garantul să beneficieze de un drept direct asupra garanţiei respective.
(5)În cazul în care activele sau elementele extrabilanţiere fac obiectul unei ponderări mai mici, datorită existenţei unor garanţii explicite sau a unei garanţii colaterale acceptabile pentru autorităţile competente, ponderarea mai redusă se aplică numai părţii care este garantată sau care este acoperită integral de garanţia colaterală.
Art. 44: Ponderarea creanţelor la administraţiile regionale sau autorităţile locale din statele membre
(1)Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (1) litera (b), statele membre pot fixa o ponderare de 0 % pentru propriile administraţii regionale sau autorităţi locale, în cazul în care, în planul riscurilor, nu există diferenţe între creanţele la acestea din urmă şi creanţele la guvernele centrale, datorită prerogativelor pe care le au administraţiile regionale şi autorităţile locale de a colecta venituri şi în conformitate cu unele acorduri instituţionale, al căror efect este acela de a reduce la zero posibilitatea de neîndeplinire a obligaţiilor de către acestea. O ponderare de 0 % stabilită în conformitate cu aceste criterii se aplică creanţelor la administraţiile regionale sau locale în cauză şi elementelor extrabilanţiere deţinute în contul unor terţi, garantate de aceste administraţii regionale sau locale sau garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, printr-o garanţie sub formă de titluri de valoare emise de aceste administraţii regionale sau locale.
(2)Statele membre înştiinţează Comisia în cazul în care consideră că o ponderare de 0 % este justificată, ţinând seama de criteriile menţionate la articolul 1. Comisia difuzează aceste informaţii. Alte state membre pot oferi instituţiilor de credit, sub supravegherea autorităţilor competente locale, posibilitatea de a aplica o ponderare de 0 %, în cazul în care aceste instituţii au în derulare contracte cu guvernele regionale sau cu autorităţile locale respective, sau dacă deţin creanţe garantate de către acestea din urmă, inclusiv garanţii colaterale sub formă de titluri de valoare.
Art. 45: Alte ponderări
(1)Fără a aduce atingere articolului 44, alineatul (1), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % asupra unor active care sunt garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente în cauză, cu titluri de valoare emise de către guvernele regionale sau autorităţile locale din Zona A, prin depozite la instituţiile de credit din Zona A, altele decât instituţia care a acordat împrumutul, sau prin certificate de depozit sau instrumente similare eliberate de instituţiile de credit respective.
(2)Statele membre pot aplica o ponderare de 10 % creanţelor la instituţiile specializate, pe pieţele interbancare şi pieţele datoriei publice din statele membre de origine şi sub supravegherea îndeaproape de către autorităţile competente, în situaţia în care activele respective sunt garantate integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente ale statelor membre de origine, printr-o combinaţie a activelor menţionate la articolul 43 alineatul (1) literele (a) şi (b), recunoscute de acestea din urmă ca reprezentând o garanţie adecvată.
(3)Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei toate dispoziţiile adoptate în conformitate cu alineatele (1) şi (2), precum şi motivele care au stat la baza acestora. Comisia transmite aceste informaţii statelor membre. Comisia trebuie să examineze periodic implicaţiile acestor dispoziţii, pentru a se asigura că nu sunt de natură să denatureze normele privind concurenţa.
Art. 46: Organele administrative şi întreprinderi cu scop necomercial
În scopurile articolului 43 alineatul (1) litera (b), autorităţile competente pot include în conceptul de administraţii regionale şi autorităţi locale şi organismele administrative cu scop necomercial care răspund în faţa administraţiilor regionale sau autorităţilor locale sau în faţa autorităţilor care, potrivit opiniei autorităţilor competente, au aceleaşi responsabilităţi ca şi autorităţile regionale şi locale.
Autorităţile competente pot de asemenea include în conceptul de administraţii regionale şi autorităţi locale bisericile şi comunităţile religioase constituite, potrivit dreptului public, ca persoană juridică, în măsura în care percep impozite în conformitate cu legislaţia care le conferă acest drept. Cu toate acestea, în acest caz nu se mai aplică opţiunea prevăzută la articolul 44.
Art. 47: Nivelul ratei de solvabilitate
(1)Instituţiile de credit trebuie să îşi menţină permanent rata definită la articolul 40 la un nivel de cel puţin 8 %.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), autorităţile competente pot prevedea rate minime superioare, după cum consideră necesar.
(3)În cazul în care rata de solvabilitate scade sub 8 %, autorităţile competente veghează ca instituţia de credit respectivă să adopte măsurile adecvate pentru a restabili, cât mai curând posibil, rata la nivelul minim stabilit.
Art. 48: Notificarea expunerilor semnificative
(1)Expunerea unei instituţii de credit faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură este considerată a fi o expunere semnificativă dacă valoarea acesteia este echivalentă cu sau depăşeşte 10 % din fondurile proprii.
(2)O instituţie de credit trebuie să aducă la cunoştinţa autorităţilor competente orice expunere semnificativă în sensul alineatului (1). Statele membre dispun ca notificarea să se facă, la alegerea lor, în conformitate cu una dintre următoarele două metode:
- notificarea tuturor expunerilor semnificative cel puţin o dată pe an, împreună cu alte notificări pe parcursul anului referitoare la noi expuneri semnificative, precum şi la orice creştere a expunerilor semnificative de cel puţin 20 % în comparaţie cu valorile comunicate în rapoartele precedente;
- notificarea tuturor expunerilor semnificative de cel puţin patru ori pe an.
(3)Expunerile exceptate în sensul articolului 49 alineatul (7) literele (a), (b), (c), (d), (f), (g) şi (h) nu trebuie raportate, cu toate acestea, în conformitate cu alineatul (2). Frecvenţa rapoartelor stabilită la liniuţa a doua din alineatul (2) poate fi redusă la două rapoarte pe an pentru expunerile menţionate la articolul 49 alineatul (7) literele (e) şi (i), şi de asemenea la alineatele (8), (9) şi (10).
(4)Autorităţile competente solicită fiecărei instituţii de credit să aplice proceduri administrative şi contabile sănătoase, precum şi mecanisme de control intern adecvate, în scopul de identifica şi a înregistra toate expunerile semnificative şi modificările ulterioare ale acestora, astfel cum este definit şi solicitat prin prezenta directivă, precum şi pentru a supraveghea aceste expuneri în lumina politicilor fiecărei instituţii de credit în materie de risc.
În cazul în care o instituţie de credit invocă alineatul (3), aceasta trebuie să ţină o evidenţă a motivelor pentru care a invocat dispoziţiile respective timp de cel puţin 1 an după evenimentul care a dat naştere la o situaţie de derogare, astfel încât autorităţile competente să poată stabili dacă această solicitare este justificată.
Art. 49: Limitarea expunerilor semnificative
(1)O instituţie de credit nu îşi poate asuma, faţă de un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură, riscuri care să depăşească 25 % din fondurile proprii ale instituţiei respective.
(2)În cazul în care clientul sau grupul de clienţi aflaţi în legătură constituie întreprinderea-mamă sau filiala unei instituţii de credit şi ale uneia sau mai multor filiale ale întreprinderii-mamă respective, procentajul prevăzut la alineatul (1) se reduce la 20 %. Cu toate acestea, statele membre pot excepta expunerile faţă de asemenea clienţi de la aplicarea limitei de 20 %, în cazul în care se prevede supravegherea specifică a acestor riscuri prin alte măsuri sau proceduri. Statele membre trebuie să înştiinţeze Comisia şi Comitetul consultativ bancar în legătură cu conţinutul măsurilor sau procedurilor respective.
(3)O instituţie de credit nu îşi poate asuma expuneri semnificative care în total depăşesc 800 % din fondurile sale proprii.
(4)Statele membre pot impune limite mai stricte decât cele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3).
(5)Orice instituţie de credit trebuie să respecte permanent limitele prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3) referitoare la expuneri. În cazul în care, într-un caz excepţional, expunerile depăşesc limitele respective, situaţia trebuie de îndată comunicată autorităţilor competente care, dacă acest lucru se justifică, vor acorda instituţiei de credit o perioadă de timp limitată pentru a respecta limitele respective.
(6)Statele membre pot acorda exceptări, totale sau parţiale, de la aplicarea alineatelor (1), (2) şi (3) referitoare la riscurile asumate de către o instituţie de credit faţă de întreprinderea-mamă, faţă de filiale ale întreprinderii-mamă respective sau faţă de propriile sale filiale, în măsura în care aceste întreprinderi sunt incluse în supravegherea pe bază consolidată la care este supusă şi instituţia de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive sau cu alte standarde echivalente în vigoare într-o ţară terţă.
(7)Statele membre pot excepta de la aplicarea alineatelor (1), (2) şi (3), total sau parţial, următoarele riscuri:
a)active reprezentând creanţe la administraţiile centrale şi la băncile centrale din Zona A;
b)active reprezentând creanţe la Comunităţile Europene;
c)active reprezentând creanţe care sunt garantate în mod expres de administraţiile centrale sau de băncile centrale din Zona A sau de către Comunităţile Europene;
d)alte expuneri care pot fi atribuite administraţiilor centrale sau băncilor centrale din Zona A sau Comunităţilor Europene, sau garantate de acestea;
e)active reprezentând creanţe şi riscuri la administraţiile centrale sau băncile centrale din Zona B, care sunt exprimate şi, după caz, finanţate în moneda naţională a debitorilor;
f)active şi alte expuneri garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu valori mobiliare emise de administraţiile centrale sau de băncile centrale din Zona A sau valori mobiliare emise de către Comunităţile Europene sau de către autorităţile regionale sau locale ale statelor membre, la care se aplică o ponderare de 0 % în materie de solvabilitate, în conformitate cu articolul 44;
g)active şi expuneri garantate, în conformitate cu dispoziţiile autorităţilor competente, cu depozite în numerar constituite la împrumutător sau la instituţia de credit care este întreprinderea-mamă sau o filială a împrumutătorului;
h)active şi expuneri garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu certificate de depozit emise de către împrumutător sau de către o instituţie de credit care este întreprinderea-mamă sau o filială a instituţiei de credit şi depuse la una dintre acestea;
i)active reprezentând creanţe la instituţii de credit, precum şi alte expuneri la acestea, cu o scadenţă de cel mult un an şi care nu constituie fonduri proprii ale instituţiilor respective;
j)active reprezentând creanţe şi expuneri la alte instituţii decât instituţiile de credit, dar care îndeplinesc condiţiile prevăzute la articolul 45 alineatul (2), cu o scadenţă de cel mult un an şi garantate în conformitate cu acelaşi alineat;
k)facturi comerciale şi alte facturi similare, cu o scadenţă de cel mult un an, cu semnătura altor instituţii de credit;
l)titluri de creanţă, în conformitate cu definiţia de la articolul 22 alineatul (4) din Directiva 85/611/CEE;
m)până la o coordonare ulterioară, participaţiile la întreprinderile de asigurare menţionate la articolul 51 alineatul (3), până la un nivel de 40 % din fondurile proprii ale instituţiei de credit care dobândeşte participaţia respectivă;
n)active reprezentând creanţe la instituţiile de credit regionale sau centrale cu care creditorul este asociat în cadrul unei reţele, în conformitate cu dispoziţiile legale şi obligatorii şi care sunt responsabile, în conformitate cu aceste dispoziţii, cu efectuarea operaţiunilor de compensare în numerar în cadrul reţelei respective;
o)expunerile garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu valori mobiliare, altele decât cele menţionate la litera (f), cu condiţia ca valorile mobiliare respective să nu fie emise de către însăşi instituţia de credit, întreprinderea-mamă a acesteia sau una dintre filialele acestora, sau de către clientul respectiv sau grupul de clienţi aflaţi în legătură. Valorile mobiliare constituite ca garanţii trebuie evaluate la preţul pieţei, ele trebuie să aibă valori care să depăşească expunerile garantate şi trebuie fie tranzacţionate la o bursă, fie negociabile efectiv şi cotate în mod regulat pe o piaţă care funcţionează prin intermediul unor agenţi profesionişti recunoscuţi şi care veghează, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente din statul membru de origine al instituţiei de credit, la stabilirea unui preţ obiectiv, astfel încât valoarea suplimentară a valorilor mobiliare să poată fi verificată oricând. Valoarea suplimentară necesară este de 100 %; cu toate acestea, ea se ridică la 150 % în cazul acţiunilor şi la 50 % în cazul titlurilor de creanţă emise de instituţiile de credit, de autorităţile regionale sau locale din statele membre altele decât cele prevăzute la articolul 44, şi în cazul titlurilor de creanţă emise de BEI şi de băncile multilaterale de dezvoltare. Valorile mobiliare constituite ca garanţii nu pot reprezenta fonduri proprii ale instituţiilor de credit;
p)împrumuturi garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin ipoteci constituite asupra locuinţelor sau prin acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu legea finlandeză a societăţilor imobiliare din 1991 sau în conformitate cu legislaţia ulterioară echivalentă, precum şi tranzacţiile de închiriere, în cadrul cărora locatorul deţine integral proprietatea asupra locuinţei date cu chirie atâta vreme cât locatarul nu îşi exercită opţiunea de cumpărare, în toate aceste situaţii reprezentând până la 50 % din valoarea proprietăţii imobiliare respective. Valoarea locuinţei se calculează, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, pe baza normelor stricte de evaluare prevăzute de actele cu putere de lege sau actele administrative. Evaluarea se face cel puţin o dată pe an. În scopurile acestui punct, prin locuinţă se înţelege locuinţa care urmează să fie ocupată sau închiriată de persoana care ia cu împrumut;
q)50 % din elementele extrabilanţiere care prezintă un grad de risc mediu/scăzut menţionate în Anexa II;
r)sub rezerva avizului autorităţilor competente, garanţiile, altele decât garanţiile pentru credite, care sunt întemeiate pe un act cu putere de lege sau o normă administrativă şi care sunt acordate membrilor de către societăţile de garanţie mutuală care au statut de instituţii de credit, sub rezerva unei ponderări de 20 % din valoarea acestora.
Statele membre informează Comisia în situaţia în care utilizează această opţiune, pentru a demonstra că aceasta nu denaturează normele privind concurenţa;
s)elementele extrabilanţiere care prezintă un grad de risc scăzut menţionate în Anexa II, în măsura în care există un acord încheiat cu un client sau un grup de clienţi aflaţi în legătură, în sensul căruia riscul nu poate fi suportat decât dacă se constată că nu va determina depăşirea limitelor impuse la alineatele (1), (2) şi (3).
(8)În sensul alineatelor (1), (2) şi (3), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % activelor care reprezintă creanţe la autorităţile regionale şi locale din statele membre, precum şi altor expuneri legate de, sau garantate de autorităţile respective; sub rezerva articolului 44, statele membre pot totuşi reduce ponderarea respectivă la 0 %.
(9)În sensul alineatelor (1), (2) şi (3), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % activelor care reprezintă creanţe şi expuneri la instituţiile de credit care au scadenţe de cel puţin un an şi de cel mult trei ani, precum şi o ponderare de 50 % activelor care reprezintă creanţe la instituţiile de credit cu o scadenţă de cel puţin trei ani, cu condiţia ca aceste creanţe să fie reprezentate de instrumente de debit emise de o instituţie de credit şi ca instrumentele respective să fie, după părerea autorităţilor competente, efectiv negociabile pe o piaţă care să includă operatori profesionişti şi să fie cotate zilnic pe piaţa respectivă sau cu condiţia ca emiterea instrumentelor respective să fi fost autorizată de autorităţile competente din statul membru de origine ale instituţiei de credit care a emis instrumentele respective. În nici un caz, nici unul dintre aceste elemente nu trebuie să reprezinte fonduri proprii.
(10)Prin derogare de la alineatul (7) litera (i) şi alineatul (9), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % activelor care constituie creanţe sau alte expuneri la instituţiile de credit, indiferent de scadenţă.
(11)În cazul în care expunerea la un client este garantată de către un terţ sau prin constituirea unei garanţii sub formă de valori mobiliare emise de un terţ în condiţiile prevăzute la alineatul (7) litera (o), statele membre pot:
- să trateze expunerile ca fiind asumate de către terţ şi nu de către client, dacă riscul respectiv este garantat direct şi necondiţionat de terţul respectiv, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente;
- să trateze expunerile ca fiind asumate de către terţ şi nu de către client, dacă riscul definit la alineatul (7) litera (o) este garantat prin constituirea unei garanţii, în condiţiile menţionate la alineatul respectiv.
(12)Cel târziu până la data de 1 ianuarie 1999, pe baza unui raport înaintat de Comisie, Consiliul trebuie să analizeze tratamentul riscurilor interbancare prevăzute la alineatul (7) litera (i), precum şi alineatele (9) şi (10). Consiliul decide, la propunerea Comisiei, asupra oricăror modificări care pot fi efectuate.
Art. 50: Supravegherea pe bază consolidată sau neconsolidată a expunerilor semnificative
(1)În cazul în care instituţia de credit nu este nici întreprindere-mamă, nici filială, respectarea obligaţiilor impuse la articolele 48 şi 49 sau în orice altă dispoziţie comunitară aplicabilă în acest domeniu, este supravegheată pe bază neconsolidată.
(2)În celelalte situaţii, respectarea obligaţiilor impuse la articolele 48 şi 49 sau în orice altă dispoziţie comunitară aplicabilă în acest domeniu este supravegheată pe bază consolidată, în conformitate cu articolele 52-56.
(3)Statele membre pot renunţa la supravegherea pe bază individuală sau sub-consolidată a respectării obligaţiilor impuse la articolele 48 şi 49 sau prin orice altă dispoziţie comunitară aplicabilă în acest domeniu de către o instituţie de credit care, în calitate de întreprindere-mamă, este supusă supravegherii pe bază consolidată, precum şi de către orice filială a unei asemenea instituţii de credit care este supusă autorizării şi supravegherii lor şi care este inclusă în supravegherea pe bază consolidată.
Statele membre pot renunţa, de asemenea, la supravegherea de acest gen, în cazul în care întreprinderea-mamă este un holding financiar constituit în acelaşi stat membru ca şi instituţia de credit, cu condiţia ca întreprinderea respectivă să fie supusă aceleiaşi supravegheri ca şi instituţiile de credit.
În situaţiile la care se face referire în primul şi al doilea paragraf, trebuie adoptate măsuri pentru a asigura repartiţia adecvată a riscului în cadrul grupului.
Art. 51: Limitarea participaţiilor calificate nefinanciare
(1)Nici o instituţie de credit nu poate deţine o participaţie calificată care să depăşească 15 % din fondurile sale proprii la o întreprindere care nu este nici instituţie de credit, nici instituţie
financiară şi nici o întreprindere care să desfăşoare una dintre activităţile menţionate la articolul 43 alineatul (2) litera (f) al doilea paragraf din Directiva 86/635/CEE.
(2)Suma totală a participaţiilor calificate ale unei instituţii de credit la întreprinderi, altele decât instituţiile de credit, instituţiile financiare sau întreprinderile care desfăşoară activităţile menţionate în al doilea paragraf de la articolul 43 alineatul (2) litera (f) din Directiva 86/635/CEE nu poate depăşi 60 % din fondurile sale proprii.
(3)Statele membre nu sunt obligate să aplice limitele prevăzute la alineatele (1) şi (2) la participaţiile la întreprinderi de asigurare definite de Directivele 73/239/CEE (1) şi 79/267/CEE (2).
(1)Prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare directă, alta decât asigurările de viaţă (JO L 228, 16.8.1973, p. 3), directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE.
(2)Prima Directivă 79/267/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 privind coordonarea actelor cu putere de lege şi actelor administrative referitoare la accesul la iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare deviată directă (JO L 63, 13.3.1979, p. 1), directivă modificată ultima dată de Directiva 95/26/CE.
(4)Acţiunile deţinute temporar în cursul unei operaţiuni de asistenţă financiară pentru reorganizarea sau salvarea unei întreprinderi sau pe durata preluării unei emisiuni de titluri de către o instituţie în numele altor instituţii nu se consideră participaţii calificate la calcularea limitelor prevăzute la alineatele (1) şi (2). Acţiunile care nu constituie active fixe financiare în sensul articolului 35 alineatul (2) din Directiva 86/635/CEE nu se includ în această categorie.
(5)Limitele prevăzute la alineatele (1) şi (2) pot fi depăşite numai în situaţii excepţionale. În asemenea situaţii, autorităţile competente pot, cu toate acestea, solicita unei instituţii de credit fie să îşi majoreze fondurile proprii, fie să adopte alte măsuri echivalente.
(6)Statele membre pot dispune ca autorităţile competente să nu aplice limitele menţionate la alineatele (1) şi (2), în cazul în care prevăd ca excedentele de participări calificate ale unei instituţii de credit în raport cu limitele respective să fie acoperite 100 % de către fondurile proprii şi ca aceste fonduri proprii să nu fie luate în considerare la calcularea ratei de solvabilitate. În cazul în care sunt depăşite ambele limite stabilitate la alineatele (1) şi (2), valoarea care trebuie acoperită de fondurile proprii trebuie să fie excedentul cel mai mare.