Secţiunea 2 - Rata de solvabilitate - Directiva 2000/12/CE/20-mar-2000 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 1 Ianuarie 2007
SECŢIUNEA 2:Rata de solvabilitate
Art. 40: Principii generale
(1)Rata de solvabilitate raportează fondurile proprii, astfel cum sunt acestea definite la articolul 41, la activele totale şi elementele extrabilanţiere, ajustate în funcţie de risc, în conformitate cu articolul 42.
(2)Ratele de solvabilitate ale instituţiilor de credit care nu sunt nici întreprinderi-mamă, în conformitate cu definiţia de la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE, nici filiale ale acestor întreprinderi, se calculează pe bază individuală.
(3)Ratele de solvabilitate ale instituţiilor de credit care sunt întreprinderi-mamă se calculează pe bază consolidată, în conformitate cu metodele prevăzute de prezenta directivă, precum şi de Directiva 86/635/CEE.
(4)Autorităţile competente responsabile cu autorizarea şi supravegherea unei întreprinderi-mamă care este o instituţie de credit pot solicita, de asemenea, calcularea unei rate subconsolidate sau neconsolidate a acesteia şi a oricăreia dintre filialele sale care face obiectul autorizării şi supravegherii de către autorităţile respective. În cazul în care nu se face un control corespunzător al alocării capitalului în interiorul grupului bancar, se impune adoptarea altor măsuri în acest sens.
(5)Fără a aduce atingere respectării de către instituţiile de credit a cerinţelor de la alineatele (2), (3) şi (4), precum şi de la articolul 52 alineatele (8) şi (9), autorităţile competente veghează ca ratele să fie calculate de cel puţin două ori pe an fie de către instituţiile de credit respective, care comunică autorităţilor competente rezultatele şi orice elemente de calcul solicitate, fie de către autorităţile competente, pe baza datelor furnizate de către instituţiile de credit.
(6)Evaluarea activelor şi a elementelor extrabilanţiere se face în conformitate cu Directiva 86/635/CEE.
Art. 41: Numărătorul: fondurile proprii
Fondurile proprii, astfel cum sunt definite de prezenta directivă, constituie numărătorul ratei de solvabilitate.
Art. 42: Numitorul: activele ajustate în funcţie de risc şi elementele extrabilanţiere
(1)Gradele de risc al creditului, exprimate ca ponderări în procentaje, sunt atribuite diferitelor active, în conformitate cu articolele 43 şi 44 şi, în mod excepţional, cu articolele 45, 62 şi 63. Valoarea din bilanţ a fiecărui activ este apoi înmulţită cu ponderarea corespunzătoare, pentru a obţine o valoare ponderată în funcţie de risc.
(2)În cazul elementelor extrabilanţiere menţionate în Anexa II, se face un calcul în două etape, astfel cum este descris la articolul 43 alineatul (2).
(3)În cazul elementelor extrabilanţiere menţionate la articolul 43 alineatul (3), costurile potenţiale de înlocuire a contractelor în caz de neîndeplinire a contrapartidei se calculează prin una dintre cele două metode prevăzute în Anexa III. Aceste costuri se înmulţesc cu ponderarea corespunzătoare contrapartidei prevăzută la articolul 43 alineatul (1), cu excepţia ponderărilor de 100 % prevăzute în acelaşi articol, care se înlocuieşte cu o ponderare de 50 % pentru a obţine valorile ajustate în funcţie de risc.
(4)Totalul valorilor ajustate în funcţie de risc ale activelor şi elementelor extrabilanţiere menţionate la alineatele (2) şi (3) formează numitorul ratei de solvabilitate.
Art. 43: Ponderări ale riscurilor
(1)Se vor aplica următoarele ponderări la diferitele categorii de active, deşi autorităţile competente pot stabili ponderări mai mari, după cum consideră necesar:
a)Ponderare zero
1.casierie şi elemente echivalente;
2.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona A;
3.active reprezentând creanţe la Comunităţile Europene;
4.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de guvernele şi băncile centrale din Zona A sau din Comunităţile Europene;
5.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională a debitorilor;
6.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de guvernele şi băncile centrale din Zona B, exprimate şi finanţate în moneda naţională comună a garantului şi debitorului;
7.active garantate, pentru a îndeplini cerinţele autorităţilor competente, prin garanţii colaterale sub formă de titluri de valoare ale guvernelor şi băncilor centrale din Zona A sau titluri de valoare emise de Comunităţile Europene sau depozite în numerar constituite la instituţia care acordă împrumutul sau certificate de depozit sau instrumente similare emise de către, şi depuse la această din urmă instituţie;
b)Ponderare de 20 %
1.active reprezentând creanţe la BEI;
2.active reprezentând creanţe la bănci multilaterale de dezvoltare;
3.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de BEI;
4.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de băncile multilaterale de dezvoltare;
5.active reprezentând creanţe la administraţiile regionale sau autorităţile locale din Zona A, sub rezerva articolului 44;
6.active reprezentând creanţe garantate în mod expres de administraţiile regionale sau autorităţile locale din Zona A, sub rezerva articolului 44;
7.active reprezentând creanţe la instituţiile de credit din Zona A, fără a constitui însă fondurile proprii ale acestor instituţii;
8.active reprezentând creanţe cu o scadenţă de cel mult un an la instituţiile de credit din Zona B, altele decât valorile mobiliare emise de către aceste instituţii şi care sunt recunoscute ca şi componente ale fondurilor lor proprii;
9.active garantate în mod expres de instituţiile de credit din Zona A;
10.active reprezentând creanţe cu o scadenţă de cel mult un an, garantate în mod expres de instituţii de credit din Zona B;
11.active garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin garanţii colaterale sub formă de valori mobiliare emise de către BEI sau de către bănci multilaterale de dezvoltare;
12.elemente de numerar în curs de încasare;
c)Ponderare de 50 %
1.împrumuturile garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin ipotecarea unei locuinţe care este sau va fi ocupată sau închiriată de către debitor, precum şi împrumuturile garantate complet şi integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, cu acţiuni la societăţile imobiliare finlandeze, care funcţionează în conformitate cu Legea finlandeză a societăţilor imobiliare din 1991 sau cu legislaţia ulterioară echivalentă, referitoare la locuinţele care sunt sau vor fi ocupate sau închiriate de către debitor; "obligaţiuni ipotecare", putând fi tratate ca împrumuturi din categoria celor menţionate la primul paragraf sau la articolul 62 alineatul (1), în cazul în care autorităţile competente consideră că, având în vedere cadrul legal în vigoare în fiecare stat membru, acestea sunt echivalente în privinţa riscului de credit. Fără a aduce atingere categoriilor de valori mobiliare care pot fi incluse şi care pot îndeplini condiţiile de la punctul (1), "obligaţiunile ipotecare" pot include instrumente în sensul Secţiunii B alineatul (1) literele (a) şi (b) din Anexa la Directiva 93/22/CEE a Consiliului (1). Autorităţile competente trebuie să se asigure că:
(i)valorile mobiliare respective sunt garantate direct şi integral printr-un ansamblu de credite ipotecare de aceeaşi natură ca şi cele definite la primul paragraf sau la articolul 62 alineatul (1) şi care sunt valabile în momentul creării acestor obligaţiuni ipotecare;
(ii)un drept prioritar acceptabil asupra activelor ipotecate este deţinut fie direct de către investitorii în obligaţiuni ipotecare, fie în numele acestora, de către un împuternicit sau reprezentant, proporţional cu titlurile deţinute;
(1)Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind investiţiile în valori mobiliare (JO L 141, 11.6.1993, p. 27), directivă modificată ultima dată de Directiva 97/9/CE (JO L 84, 26.3.1997, p. 22).
2.plăţi anticipate şi venituri acumulate: aceste active sunt supuse ponderării corespunzătoare contrapartidei, în cazul în care o instituţie de credit o poate determina în conformitate cu Directiva 86/635/CEE. În caz contrar, dacă nu se poate determina contrapartida, se va aplica o ponderare forfetară de 50 %;
d)Ponderare de 100%
1.active reprezentând creanţe la guvernele şi băncile centrale din Zona B, cu excepţia situaţiilor în care sunt exprimate şi finanţate în moneda naţională a debitorului;
2.active reprezentând creanţe la administraţiile regionale şi autorităţile locale din Zona B;
3.active reprezentând creanţe cu scadenţă de peste un an la instituţiile de credit din Zona B;
4.active reprezentând creanţe la sectoarele nebancare din Zonele A şi B;
5."Active" corporale în sensul articolului 4 alineatul (10) din Directiva 86/635/CEE;
6.deţinerea de acţiuni, participaţii şi alte componente ale fondurilor proprii ale altor instituţii de credit, care nu sunt deduse din fondurile proprii ale instituţiilor care acordă împrumuturi;
7.toate celelalte active, cu excepţia situaţiilor în care sunt deduse din fondurile proprii.
(2)Tratamentul descris mai jos se aplică elementelor extrabilanţiere, altele decât cele menţionate la alineatul (3). Ele sunt în primul rând grupate în funcţie de gradele de risc prevăzute în Anexa II. Pentru elementele cu un grad ridicat de risc se ia în considerare valoarea totală, pentru elementele cu un grad mediu de risc se ia în calcul 50 % din valoare, pentru elementele cu risc moderat/scăzut se ia în calcul 20 % din valoare, în timp ce valoarea elementelor cu risc scăzut va fi stabilită la zero. A doua etapă constă în înmulţirea valorilor elementelor extrabilanţiere, ajustate în maniera descrisă mai sus, cu ponderările aferente contrapartidei, în conformitate cu tratamentul activelor menţionat la alineatul (1) şi articolul 44. În cazul vânzărilor de active şi a contractelor de răscumpărare şi a vânzărilor prin contracte forward prin agent, ponderările se referă la active şi nu la contrapartida într-o tranzacţie. Tranşele de capital subscris dar nevărsat la Fondul European de Investiţii pot fi ponderate la 20 %.
(3)Metodele prevăzute în Anexa III se aplică elementelor extrabilanţiere menţionate în Anexa IV, cu excepţia următoarelor:
- contracte tranzacţionate la bursele recunoscute;
- contracte privind cursul de schimb valutar (cu excepţia contractelor privind aurul) cu o scadenţă iniţială de 14 zile calendaristice sau mai puţin.
Până la data de 31 decembrie 2006, autorităţile competente din statele membre pot dispune derogări de la aplicarea metodelor prevăzute în Anexa III pentru contractele încheiate pe piaţa extrabursieră compensate printr-o casă de compensaţii, în cazul în care această casă are rol de contrapartidă juridică şi în care toţi participanţii acoperă integral şi zilnic riscurile pe care le prezintă la respectiva casă de compensaţii, oferind astfel o protecţie atât împotriva riscurilor curente, cât şi împotriva potenţialelor riscuri viitoare. Autorităţile competente trebuie să se asigure că garanţiile constituite acordă acelaşi nivel de protecţie ca şi garanţiile ce îndeplinesc condiţiile menţionate la alineatul (1) litera (a) punctul (7) şi că se elimină posibilitatea ca riscurile la care este expusă casa de compensaţii să crească peste valoarea de piaţă a garanţiilor respective. Statele membre comunică Comisiei modalitatea în care utilizează această opţiune.
(4)În cazul în care elementele extrabilanţiere fac obiectul unei garanţii explicite, ele sunt ponderate ca şi cum ar fi fost contractate în contul garantului şi nu al contrapartidei. Când riscul ce rezultă dintr-o tranzacţie extrabilanţieră este garantat integral şi complet, respectându-se cerinţele autorităţilor competente, printr-un activ recunoscut ca garanţie la alineatul (1) litera (a) punctul (7) şi litera (b) punctul (11), se va aplica o ponderare de 0 % sau de 20 %, în funcţie de garanţia respectivă.
Statele membre pot aplica o ponderare de 50 % elementelor extrabilanţiere care constituie cauţiuni sau garanţii ce au caracter de substitut de credit şi care sunt garantate integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, prin ipoteci ce îndeplinesc condiţiile prevăzute la alineatul (1) litera (c) punctul (1), cu condiţia ca garantul să beneficieze de un drept direct asupra garanţiei respective.
(5)În cazul în care activele sau elementele extrabilanţiere fac obiectul unei ponderări mai mici, datorită existenţei unor garanţii explicite sau a unei garanţii colaterale acceptabile pentru autorităţile competente, ponderarea mai redusă se aplică numai părţii care este garantată sau care este acoperită integral de garanţia colaterală.
Art. 44: Ponderarea creanţelor la administraţiile regionale sau autorităţile locale din statele membre
(1)Fără a aduce atingere articolului 43 alineatul (1) litera (b), statele membre pot fixa o ponderare de 0 % pentru propriile administraţii regionale sau autorităţi locale, în cazul în care, în planul riscurilor, nu există diferenţe între creanţele la acestea din urmă şi creanţele la guvernele centrale, datorită prerogativelor pe care le au administraţiile regionale şi autorităţile locale de a colecta venituri şi în conformitate cu unele acorduri instituţionale, al căror efect este acela de a reduce la zero posibilitatea de neîndeplinire a obligaţiilor de către acestea. O ponderare de 0 % stabilită în conformitate cu aceste criterii se aplică creanţelor la administraţiile regionale sau locale în cauză şi elementelor extrabilanţiere deţinute în contul unor terţi, garantate de aceste administraţii regionale sau locale sau garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente, printr-o garanţie sub formă de titluri de valoare emise de aceste administraţii regionale sau locale.
(2)Statele membre înştiinţează Comisia în cazul în care consideră că o ponderare de 0 % este justificată, ţinând seama de criteriile menţionate la articolul 1. Comisia difuzează aceste informaţii. Alte state membre pot oferi instituţiilor de credit, sub supravegherea autorităţilor competente locale, posibilitatea de a aplica o ponderare de 0 %, în cazul în care aceste instituţii au în derulare contracte cu guvernele regionale sau cu autorităţile locale respective, sau dacă deţin creanţe garantate de către acestea din urmă, inclusiv garanţii colaterale sub formă de titluri de valoare.
Art. 45: Alte ponderări
(1)Fără a aduce atingere articolului 44, alineatul (1), statele membre pot aplica o ponderare de 20 % asupra unor active care sunt garantate, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente în cauză, cu titluri de valoare emise de către guvernele regionale sau autorităţile locale din Zona A, prin depozite la instituţiile de credit din Zona A, altele decât instituţia care a acordat împrumutul, sau prin certificate de depozit sau instrumente similare eliberate de instituţiile de credit respective.
(2)Statele membre pot aplica o ponderare de 10 % creanţelor la instituţiile specializate, pe pieţele interbancare şi pieţele datoriei publice din statele membre de origine şi sub supravegherea îndeaproape de către autorităţile competente, în situaţia în care activele respective sunt garantate integral, în conformitate cu cerinţele autorităţilor competente ale statelor membre de origine, printr-o combinaţie a activelor menţionate la articolul 43 alineatul (1) literele (a) şi (b), recunoscute de acestea din urmă ca reprezentând o garanţie adecvată.
(3)Statele membre aduc la cunoştinţa Comisiei toate dispoziţiile adoptate în conformitate cu alineatele (1) şi (2), precum şi motivele care au stat la baza acestora. Comisia transmite aceste informaţii statelor membre. Comisia trebuie să examineze periodic implicaţiile acestor dispoziţii, pentru a se asigura că nu sunt de natură să denatureze normele privind concurenţa.
Art. 46: Organele administrative şi întreprinderi cu scop necomercial
În scopurile articolului 43 alineatul (1) litera (b), autorităţile competente pot include în conceptul de administraţii regionale şi autorităţi locale şi organismele administrative cu scop necomercial care răspund în faţa administraţiilor regionale sau autorităţilor locale sau în faţa autorităţilor care, potrivit opiniei autorităţilor competente, au aceleaşi responsabilităţi ca şi autorităţile regionale şi locale.
Autorităţile competente pot de asemenea include în conceptul de administraţii regionale şi autorităţi locale bisericile şi comunităţile religioase constituite, potrivit dreptului public, ca persoană juridică, în măsura în care percep impozite în conformitate cu legislaţia care le conferă acest drept. Cu toate acestea, în acest caz nu se mai aplică opţiunea prevăzută la articolul 44.
Art. 47: Nivelul ratei de solvabilitate
(1)Instituţiile de credit trebuie să îşi menţină permanent rata definită la articolul 40 la un nivel de cel puţin 8 %.
(2)Fără a aduce atingere alineatului (1), autorităţile competente pot prevedea rate minime superioare, după cum consideră necesar.
(3)În cazul în care rata de solvabilitate scade sub 8 %, autorităţile competente veghează ca instituţia de credit respectivă să adopte măsurile adecvate pentru a restabili, cât mai curând posibil, rata la nivelul minim stabilit.