Decizia 2013/126/UE/08-mai-2012 privind ajutorul de stat SA.22668 [C 8/08 (ex NN 4/08)]

Acte UE

Jurnalul Oficial 85L

În vigoare

Versiune de la: 23 Martie 2013

Dată act: 8-mai-2012

Emitent: Comisia Europeana

(4)La 30 aprilie 2007, reclamantul A a prezentat linkuri către articolele publicate în revista Variety, care se presupune că reliefează subvenţiile pentru producţie cinematografică, oferite pentru filmarea în Valencia, şi confirmă că Ciudad de la Luz atrăgea producţii cinematografice cu bugete foarte mari (³).

PARTEA II:DESCRIERE DETALIATĂ

(16)75 % din capitalul social iniţial de 600 000 EUR al Ciudad de la Luz SA era deţinut de Parque Tematico de Alicante SAU, care a devenit ulterior Sociedad Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU (SPTCV). SPTCV este o entitate publică ce desfăşoară activităţi de investiţii în numele administraţiei regionale a Valenciei. Restul procentului de 25 % a aparţinut companiei private Producciones Aguamarga SL, care răspundea de efectuarea lucrărilor de construcţii rămase, de promovarea Ciudad de la Luz şi de administrarea studiourilor.

(17)În noiembrie 2001, capitalul social a fost majorat cu 9 milioane EUR. SPTCV a achiziţionat totalitatea acţiunilor noi, ajungând să deţină o participaţie de 98,4 %. SPTCV şi-a majorat participaţia ulterior, în februarie 2003 şi în mai 2004, prin achiziţii similare de capital social nou. În iulie 2004, compania Producciones Aguamarga şi-a vândut participaţia de 0,2 % deţinută la Ciudad de la Luz SA (⁶) către SPTCV (contra sumei de 139 059 EUR). Începând de la această dată, administraţia regională a Valenciei a deţinut 100 % din capitalul social al Ciudad de la Luz SAU prin intermediul SPTCV. Din acel moment, Ciudad de la Luz SAU a fost o întreprindere publică deţinută în întregime de SPTCV şi supusă dreptului public în ceea ce priveşte achiziţiile şi supravegherea financiară. Cu toate acestea, Producciones Aguamarga a continuat să gestioneze Ciudad de la Luz.

(19)Complexul de studiouri găzduieşte, de asemenea, un centru universitar consacrat producţiei audiovizuale (cinematografie, TV, radio, internet) care oferă programe de masterat ce acoperă toate aspectele producţiei cinematografice (film artistic, comercializare tehnică, comunicaţii). Planurile iniţiale din 2000 au inclus alte investiţii suplimentare în centre comerciale, hoteluri şi un complex sportiv adiacent, care urmau să genereze fluxuri de numerar pozitive pentru proiect, dar care nu au fost dezvoltate până în prezent. Deşi terenul necesar a fost pus la dispoziţie de Generalitat în 2004, iar invitaţiile la procedura de ofertare pentru exploatarea acestor întreprinderi sub forma unei concesionări au fost lansate în 2005, ofertele nu au fost suficient de atractive, astfel încât nu au fost efectuate investiţii suplimentare.

(20)Anumite aspecte ale facilităţilor "de ultimă generaţie" ale Ciudad de la Luz au propulsat acest complex cinematografic într-o poziţie privilegiată comparativ cu marile studiouri de film concurente - în număr redus - din Europa, în ceea ce priveşte capacitatea pentru producţii cinematografice cu buget mare. De exemplu, în planurile iniţiale privind Ciudad de la Luz, platoul de filmare cu o suprafaţă de 5 000 m² ar fi fost cel mai mare din lume (⁷). Comisia remarcă faptul că platourile de filmare de mari dimensiuni sunt relevante exclusiv pentru marile producţii cinematografice.

I.Investiţiile publice ale SPTCV şi planurile de afaceri ale Ciudad de la Luz

(23)Aceste studii au analizat perspectivele de creştere a numărului de producţii cinematografice (⁸), au comparat locaţiile alternative din Regiunea Valencia pentru construcţia de studiouri de film (⁹) şi au oferit o analiză preliminară (¹⁰) şi un plan de afaceri (¹¹) cu privire la un complex de studiouri de film. Ele nu au fost prezentate de autorităţile spaniole înainte de decizia Comisiei de a iniţia procedura oficială de investigare privind ajutorul de stat în ceea ce priveşte proiectul. Datele din decizia de iniţiere din 22 februarie 2008 au fost preluate dintr-un studiu (realizat de Consultia), cu privire la care autorităţile spaniole au informat Comisia că a fost realizat în 2002. Cu toate acestea, ulterior deciziei de iniţiere, Spania a informat Comisia cu privire la faptul că acest studiu a fost realizat în 2004.

(27)Întrucât construcţia a durat cu doi ani mai mult decât se aştepta şi planul de investiţii a fost modificat pentru a fi majorat semnificativ, în 2004 Ciudad de la Luz/SPTCV au comandat firmei Consultia un studiu şi un plan de afaceri noi (¹³). Concluziile studiului realizat de Consultia au fost, de asemenea, pozitive în ceea ce priveşte profitabilitatea proiectului, planul de afaceri conceput pentru perioada 2004-2014 indicând o cifră de afaceri pozitivă până în 2014 şi pe termen mai lung în ceea ce priveşte investiţia realizată de SPTCV.

(28)Acţiunile Ciudad de la Luz SA deţinute de Producciones Aguamarga SL au fost cumpărate de SPTCV în iulie 2004, cu 139 059 EUR. Spre deosebire de SPTCV, Producciones Aguamarga SL nu a mai făcut nicio investiţie în Ciudad de la Luz Sad după investiţia sa iniţială de 150 000 EUR din noiembrie 2000. Prin urmare, acţiunile Ciudad de la Luz SA deţinute de Producciones Aguamarga SL au scăzut la 0,2 % până la data cumpărării acesteia de către SPTCV. Ulterior acestei tranzacţii, societatea a fost deţinută integral de stat şi, de la acel moment, a devenit Ciudad de la Luz SAU.

(29)În baza programului de lucru şi a planului de afaceri modificate, SPTCV, în calitate de acţionar unic, a acordat două împrumuturi participative, unul în valoare de 95 de milioane EUR, în 2005, şi altul în valoare de 20 de milioane EUR, în 2007. La 31 decembrie 2010, situaţia contabilă a Ciudad de la Luz SAU, prezentată de autorităţile spaniole în aprilie 2012, arată că, în perioada 2008-2010, SPTCV a continuat să investească o sumă totală de 45 829 840 EUR în obligaţiuni convertibile. Din situaţia contabilă rezultă, de asemenea, că SPTCV avea de încasat o dobândă pentru împrumuturile participative acordate în 2005 şi 2007, în valoare totală de 7 222 160 EUR, pentru 2009 şi 2010. În plus, până la 31 decembrie 2010 se acumulase o dobândă nerambursată aferentă obligaţiunilor convertibile în valoare de 1 814 187 EUR. Prin urmare, investiţia din fonduri publice realizată de SPTCV în Ciudad de la Luz, inclusiv dobânda care urma să fie plătită pentru împrumuturile acordate, totalizau 274 125 946 EUR până la finalul anului 2010.

II.Strategia comercială şi rezultatele activităţii Ciudad de la Luz

(30)În planul de afaceri pentru anul 2000, Ciudad de la Luz urmărea să devină complexul de studiouri cinematografice cu cea mai mare capacitate din Europa după Pinewood şi să atragă producţii spaniole (cinematografie, TV şi reclame), obiectiv la care se adăugau 16 producţii cinematografice străine (Uniunea Europeană şi Statele Unite) pe an. În planul de afaceri revizuit aferent anului 2004 s-a considerat că unul dintre obiectivele strategice ale Ciudad de la Luz ar trebui să fie realizarea de mari producţii cinematografice şi de televiziune pentru clienţii săi principali.

(32)În planul de afaceri iniţial pentru anul 2000, tarifele avute în vedere pentru serviciile studioului (de exemplu, închiriere platou exterior, atelier) au fost preconizate în baza unei game de tarife aplicate de studiouri comparabile din Uniunea Europeană (adică, Shepperton şi Elstree din Regatul Unit, Babelsberg, din Germania) Planul de afaceri revizuit pentru anul 2004 prezintă un model strategic de stabilire a preţurilor, cu referire la tarifele aplicate de studiourile cu reputaţie internaţională, cu aproximativ 15-20 % mai mici decât în cazul liderilor recunoscuţi (SUA şi Pinewood din Regatul Unit), dar cu 50 %-100 % mai mari decât studiourile din UE (Barrandov din Republica Cehă şi Babelsberg din Germania).

(33)În practică, obiectivele naţionale şi internaţionale ale strategiei de afaceri a Ciudad de la Luz nu s-au concretizat. Din 33 de filme turnate în Ciudad de la Luz în perioada 2005-2009, 28 sunt producţii spaniole şi doar 5 sunt coproducţii europene (Grecia, Franţa). În afară de unele evenimente majore reprezentate de mari coproducţii europene precum "Asterix la Jocurile Olimpice" şi, cel mai recent, de o coproducţie Statele Unite-Spania, în realitate filmele turnate la Ciudad de la Luz, de la deschiderea sa din august 2005, au fost eminamente producţii naţionale spaniole.

(34)În pofida perspectivelor prezentate în planul de afaceri pentru anul 2004, care stabileşte anul 2010 ca primul an cu rezultate din exploatare pozitive (modeste), situaţia comercială a Ciudad de la Luz a continuat în tot acest timp să înregistreze pierderi. Până al sfârşitul anului 2010, pierderile suferite de Ciudad de la Luz se ridicau la valoarea totală de 84 de milioane EUR, comparativ cu profiturile totale de 12 milioane EUR obţinute până la aceeaşi dată, cifră prevăzută de planul de afaceri pentru anul 2004. Comparativ cu studiourile sus-menţionate, Ciudad de la Luz nu a reuşit până acum să atragă volumul planificat de producţii străine şi, chiar şi în cazul cererii la nivel naţional, rezultatele au fost sub aşteptări. Pierderile din exploatare sunt, de asemenea, mai mari decât se preconiza.

III.Argumente pentru iniţierea procedurii

(35)În 2007, Comisia a fost solicitată, printr-o plângere din partea reclamantului A, precum şi o plângere ulterioară a reclamantului B, ambii fiind actori importanţi din sectorul cinematografic din diverse state membre, să iniţieze procedura de investigare. Plângerile fac referire la un presupus ajutor de stat ilegal în cadrul finanţării publice a Ciudad de la Luz şi, în special, în cadrul sistemului de stimulente specifice sectorului cinematografic instituit de Ciudad de la Luz.

(36)După cum s-a menţionat mai sus, la data la care Comisia a iniţiat procedura oficială de investigare în februarie 2008, singurul temei pentru decizia de investiţii care a fost furnizat de autorităţile spaniole a fost planul de afaceri întocmit de Consultia, care se presupune a fi fost realizat în 2002. În urma unei evaluări preliminare, Comisia a avut mari îndoieli că un investitor pe piaţă ar fi investit în aceleaşi condiţii şi la aceeaşi dimensiune ca administraţia regională a Valenciei.

(37)În ceea ce priveşte eventuala compatibilitate a ajutorului, Comisia nu avea nicio informaţie în baza căreia să poată verifica dacă au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de orientările privind ajutoarele de stat regionale, aplicabile Regiunii Valencia la acel moment (2000-2004). Comisia a avut, de asemenea, îndoieli cu privire la faptul că se putea aplica excepţia culturală la care se face referire la articolul 107 alineatul (3) litera (d) din tratat, dat fiind faptul că Ciudad de la Luz nu promova cultura sau conservarea patrimoniului, şi dacă putea fi utilizată pentru toate tipurile de lucrări audiovizuale, inclusiv reclame, cu atât mai mult cu cât Ciudad de la Luz concura cu alţi operatori pentru a atrage producţii comerciale.

PARTEA III:OBSERVAŢII DIN PARTEA PĂRŢILOR INTERESATE

(39)Comisia a primit observaţii din partea a zece părţi interesate. Patru dintre acestea sunt active în exploatarea unei întreprinderi cinematografice din statele membre, altele decât Spania (reclamantul A, reclamantul B, Barrandov Studio şi Mediterranean Film Studios Limited); cinci sunt active în sectorul cinematografic spaniol (Federacion de Asociaciones de Productores Audiovisuales Espanoles - FAPAE, Associacio de directors de cinema valencians, Empreses audiovisuals valencianes federades - EAVf, asociaţia "Productors audiovisuals valencians" şi Sociedad Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana - SPTCV SAU); şi una dintre părţi era un organism naţional de finanţare a sectorului cinematografic şi de politică în domeniul cinematografic (UK Film Council - Consiliul cinematografic din Regatul Unit).

I.Observaţii din partea studiourilor de film active

(41)În raportul său confidenţial din 30 iunie 2008, reclamantul A îşi limitează observaţiile referitoare la investigaţia aprofundată la patru aspecte: (i) costurile de finanţare a studiourilor; (ii) abordarea referitoare la finanţarea unei "întreprinderi noi"; (iii) valoarea cesionării finale; şi (iv) alte stimulente acordate de Ciudad de la Luz.

În opinia sa, "un investitor privat ar considera chiar şi un studiou cinematografic stabilit şi care generează profit, ca fiind cel puţin o investiţie de risc mediu. (...) Aceasta se bazează pe faptul că, deşi studioul cinematografic este garantat cu active (…), este posibil ca efectul de levier operaţional să fie ridicat, ceea ce face dificilă întocmirea de previziuni cu privire la profit. O incertitudine suplimentară este introdusă de factori precum natura ciclică a sectorului producţiei cinematografice".

(42)Potrivit reclamantului A, un cost mediu ponderat al capitalului (WACC) de aproximativ 15 % ar putea fi adecvat pentru un studiou de film, deşi "rentabilitatea preconizată de investitorii în capital privat ai [reclamantului A] era mai mare decât acesta". Un nou studiou de film ar fi considerat de către un investitor privat drept "un fond de risc mediu până la ridicat şi, prin urmare, se aşteaptă să obţină de la investiţia randamente mai mari din punct de vedere material (chiar dacă ar fi acceptată o anumită întârziere a obţinerii profitabilităţii). Având în vedere că, de obicei, există o capacitate redusă (dacă există) pentru întreprinderile noi de a face împrumuturi de la surse convenţionale, WACC pentru o întreprindere nouă este mai mare, în general, ca urmare a necesităţii unei rentabilităţi crescute a capitalului propriu şi a faptului că datoria nu are un cost mai mic."

(44)În final, în ceea ce priveşte stimulentele acordate pentru a atrage producţii, reclamantul A susţine că acestea par să fi subvenţionat efectiv costurile de producţie necesare pentru cooptarea de personal tehnic şi auxiliar calificat, presupus a fi limitat în regiunea Valencia. Reclamantul A consideră că stimulentele au un efect negativ major asupra concurenţei, dat fiind faptul că pentru studiouri ar fi şi mai dificil să atragă producţii cinematografice fără astfel de stimulente.

(45)În scrisoarea sa iniţială din 25 iunie 2008, Studioul Barrandov a subliniat că presupusul ajutor denaturează piaţa relevantă şi dezavantajează alţi concurenţi, solicitând o perioadă de timp suplimentară pentru a prezenta observaţii ulterioare, având în vedere complexitatea cauzei. Observaţiile respective au ajuns la Comisie la 15 septembrie 2008. Studioul Barrandov subscrie argumentelor plângerii formulate de reclamantul A şi subliniază că dimensiunea şi numărul de platouri de filmare indică faptul că Ciudad de la Luz se concentrează mai curând pe filmele americane cu buget mare, decât pe cele spaniole. Densitatea scăzută de profesionişti în domeniul filmului şi infrastructura din Alicante, comparativ cu cea din Madrid sau Barcelona, nu reflectă o alegere logică a locaţiei. În ceea ce priveşte strategia, un investitor într-un studiou de film ar împărţi clientela acesteia în clienţii locali, care asigură un venit stabil, şi clienţii străini, concentraţi pe producţii străine de mari dimensiuni. Ciudad de la Luz adoptă strategia opusă, bazată pe furnizarea de servicii de studiou la preţuri extrem de mici, fără să ţină seama de costurile de instalare. Mai mult, având în vedere incertitudinea cauzată de dificultatea previzionării veniturilor după 3-5 ani de activitate în domeniu, un investitor privat ar fi pretins o rentabilitate mult mai rapidă. În opinia Barrandov, această afirmaţie este coroborată cu un plan de afaceri confidenţial care ilustrează investiţia sa recentă în studiouri noi, întocmit în baza presupunerii că vor exista câştiguri nete din al doilea an de funcţionare şi o perioadă de rambursare mai mică de 8 ani. Nici Barrandov nu are o explicaţie raţională pentru valoarea unui profit (341 de milioane EUR) preconizat de autorităţile spaniole până în 2014.

(46)În scrisoarea sa din 27 iunie 2008, compania Mediterranean Film Studios Limited îşi limitează observaţiile la rezervoarele de apă anunţate de Ciudad de la Luz. Aceasta susţine că rezervoarele de apă proprii sunt unice în Europa şi sunt comparabile doar cu cele de la studiourile Fox din Baja, California (Mexic). Având în vedere rata scăzută de ocupare anuală a rezervoarelor lor, Mediterranean Film Studios Limited afirmă că, în opinia lor şi a opiniei generalizate în cadrul sectorului, există deja suficientă capacitate în zona mediteraneeană sau în Europa pentru rezervoarele de apă pentru filmare.

II.Observaţiile părţilor active în sectorul cinematografic spaniol

(47)În observaţiile sale din 30 iunie 2008, Federacion de asociaciones de productores audiovisuales espanoles (FAPAE) consideră că Ciudad de la Luz a introdus o concurenţă mai mare pe piaţa marilor facilităţi de producţie şi că reclamanţii nu îşi doresc decât să îşi menţină poziţia pe piaţă şi să împiedice intrarea concurenţilor care oferă servicii alternative credibile şi la preţuri rezonabile pentru studiourile lor, care domină piaţa europeană. FAPAE susţine, de asemenea, că astfel de studiouri precum Barrandov, Cinecittâ, Babelsberg sau Mafilms şi-au consolidat poziţia şi reputaţia pe piaţă printr-un sprijin public sub diverse forme, inclusiv prin participarea publică la capitalul social. În linii mai generale, FAPAE subliniază că menţinerea diversităţii culturale justifică intervenţia publică puternică în industria cinematografică. În special, se presupune că Ciudad de la Luz furnizează industriei cinematografice spaniole servicii sofisticate şi de ultimă generaţie în Spania care, altminteri, ar trebui achiziţionate din străinătate la costuri mult mai mari. Împotriva acuzaţiei că Ciudad de la Luz vizează superproducţii, FAPAE susţine că Ciudad de la Luz beneficiază în mare parte de producţii spaniole cu buget redus şi că se concentrează pe cultura naţională sau locală, contribuind astfel la obiectivele culturale prevăzute la fostul articol 87 alineatul (3) litera (d) [în prezent, articolul 107 alineatul (3) litera (d)]. Observaţiile din 21 mai 2008 formulate de Empreses audiovisuals valencianes federades (EAVf) şi cele din 16 mai 2008 ale asociaţiei Productors audiovisuals valencians au avut un ecou sporit, uneori identic cu cel al observaţiilor formulate de FAPAE.

(48)În observaţiile sale din 5 iunie 2008, Associacio de directors de cinema valencians subliniază că dominaţia industriei cinematografice din Statele Unite marginalizează producţiile europene printr-o varietate de presupuse practici abuzive. În opinia sa, este necesar să se adopte acţiuni corective pentru ca operele culturale europene să poată concura într-un mediu concurenţial echitabil. Această asociaţie susţine că intervenţia publică în Ciudad de la Luz este esenţială în această privinţă, fiind în beneficiul producţiei cinematografice europene, spaniole şi valenciene şi având rolul de a apăra identităţile lor lor culturale.

(49)Observaţiile prezentate de Sociedad Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU (deţinătoare a 100 % din Ciudad de la Luz SAU, deţinută la rândul său de Comunitat Valenciana) din 23 iunie 2008, reproduc în esenţă aceleaşi argumente subsidiare şi se bazează pe dovezile prezentate de autorităţile spaniole. În observaţiile lor, sunt puse în evidenţă câteva aspecte, şi anume: în primul rând, faptul că un investitor privat a finanţat parţial proiectul în faza iniţială şi că, în anul 2000, s-a bazat pe studiile disponibile, a arătat că investiţia făcută de autorităţile publice a urmat logica unui investitor privat. Ambele studii, din 2000 şi 2004, au conchis, fără rezerve, faptul că proiectul a fost profitabil. În al doilea rând, stimulentele acordate pentru realizarea anumitor filme sunt justificate din punct de vedere comercial în cazul unei întreprinderi noi şi au fost acordate sub forma unui "contract de sponsorizare" în schimbul unor activităţi de promovare care generează rentabilitate şi contribuie la renumele studiourilor, în acelaşi timp atrăgând costuri de publicitate pentru beneficiari. Un studiu realizat în acest sens estimează rentabilitatea economică a contractelor de sponsorizare a studioului Ciudad de la Luz la [...] (^*) milioane EUR.

PARTEA IV:OBSERVAŢII DIN PARTEA SPANIEI

(53)Programul de investiţii în Ciudad de la Luz, după ultima actualizare a autorităţilor spaniole din aprilie 2012, era următorul:

Data	Descriere	Investiţie publică\ (EUR)
24.10.2000	Regiunea Valencia decide să dezvolte Ciudad de la Luz	-
2.11.2000	Se înfiinţează Ciudad de la Luz SA (75 % din capitalul social este deţinut de Parque Tematico de Alicante SAU, iar 25 %, deţinut de Producciones Aguamarga SL)	450 000 [75 % din 600 000]
21.11.2001	Parque Tematico de Alicante SAU investeşte unilateral într-o majorare de capital în valoare de 9 milioane EUR în Ciudad de la Luz SA (mărindu-şi participaţia la 98,4 %)	9 000 000
6.2.2003	Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU P) investeşte unilateral într-o majorare de capital de 30 de milioane EUR în Ciudad de la Luz SA (mărindu-şi participaţia la 99,6 %)	30 000 000
4.5.2004	Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU investeşte unilateral într-o majorare de capital de 54 870 660 EUR în Ciudad de la Luz SA (mărindu-şi participaţia la 99,8 %)	54 870 660
23.7.2004	Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU cumpără cele 0,2 % acţiuni deţinute la Ciudad de la Luz SA, deţinută la rândul ei de Producciones Aguamarga SL (cu o valoare nominală de 150 000 EUR) în schimbul sumei de 139 059 EUR (mărindu-şi participaţia la Ciudad de la Luz SA la 100 %)	139 059
9.3.2005	Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU a cedat terenul pe care a fost construit Ciudad de la Luz SA, mărindu-şi astfel capitalul propriu cu 9 800 040 EUR (chiar dacă terenul a fost evaluat la 1 030 856 EUR în conturile Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana SAU). Anterior acestei date, proiectul a primit deja aprobarea din partea autorităţilor regionale din Valencia de a construi studiouri în acel loc.	9 800 040
Vara 2005	Ciudad de la Luz SA îşi începe activităţile ca studio de film	-
28.4.2005	Împrumut participativ în valoare de 95 de milioane EUR	95 000 000
26.12.2007	Împrumut participativ în valoare de 20 de milioane EUR	20 000 000
30.6.2008	Obligaţiuni convertibile emise cu o opţiune de convertire a împrumutului în acţiuni înainte de 31 decembrie 2008	10 000 000
2.1.2009	Obligaţiuni convertibile emise cu o opţiune de convertire a împrumutului în acţiuni înainte de 30 iunie 2009.	10 000 000
17.3.2009	Obligaţiuni convertibile autorizate până la o valoare de 30 de milioane EUR, cu o opţiune de convertire a împrumutului în acţiuni înainte de 30 decembrie 2009.	25 829 840
31.12.2010	Dobândă neremunerată pentru împrumuturile participative acordate în 2009 şi 2010	7 222 160
31.12.2010	Dobândă neremunerată pentru împrumuturile neconvertite acordate în 2009 şi 2010	1 814 187
	Total	274 125 946
(¹)Cunoscută anterior sub numele de Sociedad Parque Tematico de Alicante, SAU.

(55)Deşi Comisia a considerat că cel puţin o parte a investiţiei reprezenta un ajutor de stat, Spania a susţinut că toate filmele turnate în Ciudad de la Luz au îndeplinit criteriile stimulentelor pentru producţiile cinematografice din Valencia, fiind aprobate de Comisie în aprilie 2008, decembrie 2008 şi iulie 2009 (¹⁴). Potrivit Spaniei, excepţia prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE poate fi aplicată ajutorului pentru investiţii, în amontele sau în avalul producţiei cinematografice.

(56)Spania remarcă, de asemenea, faptul că orice ajutor conţinut de finanţarea publică a Ciudad de la Luz şi de măsurile de stimulare oferite pentru producţia de filme ar trebui fie considerat din perspectiva efectelor de denaturare a concurenţei produse de schemele naţionale de sprijin autorizate de Comisie în alte state membre, ceea ce permite concurenţilor companiei Ciudad de la Luz să atragă mari producţii cinematografice (¹⁵).

(60)Autorităţile spaniole şi-au reiterat opinia conform căreia, la fel ca în observaţiile lor asupra deciziei de iniţiere, perspectivele de rentabilitate ale Ciudad de la Luz ar trebui evaluate comparativ cu cele ale principalilor săi concurenţi din Uniunea Europeană în domeniul studiourilor de film (de exemplu, Babelsberg, Pinewood) şi nu, aşa cum face Ecorys (¹⁶), cu conglomerate audiovizuale diversificate din Statele Unite (de exemplu, Time Warner şi Disney) (¹⁷). Autorităţile spaniole susţin că această analiză comparativă ar trebui să se bazeze pe informaţii publice (de exemplu, Bloomberg) existente la data adoptării deciziei de investiţii (adică, 2000 şi 2004, şi nu 2008). În final, ele susţin, de asemenea, că o serie de neînţelegeri şi deficienţe tehnice invalidează concluziile studiului Ecorys (¹⁸). Autorităţile spaniole au susţinut că, dacă aceste deficienţe ar fi fost corectate şi dacă s-ar fi efectuat o analiză comparativă adecvată raportată la concurenţi, rentabilitatea perspectivelor deciziei de investiţii adoptată în baza informaţiilor disponibile la momentul respectiv ar fi fost conformă cu cerinţele testului MEIP.

PARTEA V:EVALUAREA AJUTORULUI

SUBPARTEA 0:

(61)În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, "sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre". În concluzie, pentru a fi calificat drept ajutor de stat, măsura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative: 1. măsura trebuie acordată din resurse de stat; 2. trebuie să confere un avantaj economic întreprinderilor; 3. avantajul trebuie să fie selectiv şi să denatureze sau să ameninţe că denaturează concurenţa; 4. măsura trebuie să afecteze comerţul intracomunitar.

I.Avantaj economic:

(62)După cum am subliniat anterior, autorităţile spaniole au argumentat că măsura nu constituie un ajutor de stat, întrucât este conformă cu principiul investitorului în economia de piaţă (market economy investor principle - MEIP). Acest principiu ia în calcul dacă un investitor pe piaţă ar fi investit în proiect în aceiaşi termeni şi condiţii ca investitorul public la momentul la care a fost luată decizia de a face o investiţie publică. În această privinţă, ar fi fost oportun ca, iniţial, să fi existat un investitor privat în proiect (¹⁹) şi ca autorităţile spaniole să fi comandat mai multe studii care să conchidă că proiectul va genera un flux pozitiv de numerar (a se vedea considerentul 22).

(64)Faptul că singurul investitor privat dispus să investească n-a angajat decât o sumă nesemnificativă, retrăgându-se însă în momentul în care a trebuia să angajeze cea mai mare parte a investiţiei poate fi considerat, prima facie, ca o dovadă a faptului că un investitor privat nu ar fi finalizat în bune condiţii un astfel de proiect în condiţiile existente la acel moment. Mai mult, situaţia acestui sector privat era aparte (prin urmare, nu era un investitor privat în sensul jurisprudenţei), în măsura în care răspundea, de asemenea, de pornirea proiectului, de supravegherea lucrărilor de construcţii şi de gestionarea şi promovarea studiourilor prin vărsarea unui comision de administrare. Aceasta înseamnă că investiţia sa iniţială ar putea fi raţională din alte motive decât simpla sa profitabilitate, dacă este luată în considerare în mod izolat.

(65)În absenţa oricărui acţionar privat, autoritatea regională şi-a bazat decizia de investiţii pe rezultatele studiilor de consultanţă. Cu toate acestea, simpla existenţă a unor astfel de studii nu este suficientă pentru îndeplinirea testului privind investitorul privat în economia de piaţă. Înainte de a angaja fonduri pe scara investiţiilor în Ciudad de la Luz, se aşteaptă ca un investitor privat să examineze în mod temeinic planul de afaceri şi prezumţiile pe care se bazează aceste studii. Un investitor privat trebuie să aprecieze singur dacă prezumţiile specifice utilizate pentru a justifica planul de afaceri sunt adecvate în acest caz particular. Mai mult, de la un investitor privat se poate aştepta să compare rentabilitatea preconizată a proiectului Ciudad de la Luz cu rentabilitatea preconizată a unor proiecte alternative. O astfel de analiză nu a fost realizată la acea dată. În plus, nu a fost fezabilă nici măcar realizarea unei astfel de comparaţii pe baza fluxurilor pozitive de numerar estimate prevăzute în aceste studii.

(66)În contextul unei investigări privind ajutorul de stat, jurisprudenţa impune Comisiei să realizeze propria evaluare a faptelor (²⁰). Prin urmare, este necesar să se aprecieze valabilitatea rapoartelor întocmite la momentul tranzacţiei.

(²⁰)În cauza Valmont, Tribunalul a considerat că Comisia nu ar fi trebuit să se bazeze doar pe existenţa unei evaluări independente a expertului pentru a determina dacă o vânzare de teren a implicat acordarea unui ajutor de stat. Tribunalul a impus faptul că Comisia ar trebui să îşi verifice valoarea evidentă a ajutorului, lucru pe care şi Tribunalul l-a făcut ulterior (cauza T-274/01). În cauzele Hamsa (cauza C-316/02) şi Lenzing (cauza C-525/04), Curtea de Justiţie a recunoscut că, deşi Comisia dispune de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte aspectele economice, instanţa "trebuie să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, credibilitatea şi coerenţa acestora... "

(67)Ţinând cont de rapoartele prezentate de autorităţile spaniole de la decizia de iniţiere, se pare că au existat două decizii de investiţii privind proiectul. Prima dintre acestea a fost în 2000, pe baza planului de afaceri realizat de Arthur Andersen în 2000 (acoperind investiţiile din perioada 2002-2006). În 2004, pentru a se evalua dacă era oportun să se aprobe investiţii noi în cadrul proiectului, a fost comandat raportul Consultia (care viza investiţiile efective realizate în perioada 2002-2004, precum şi cele prevăzute pentru perioada 2004-2014). În aceste condiţii va trebui să se aplice principiul investitorului privat în economia de piaţă în cazul ambelor decizii de investiţii.

(69)Pentru a finanţa un proiect, investitorii trebuie să investească în capital. Acest capital are un cost, şi anume costul capitalului. De regulă, există două surse mari de capital: capitalul propriu şi capitalul împrumutat (financiar). Costul total al capitalului este costul mediu ponderat al capitalului (WACC), ţinând cont de proporţia capitalului propriu şi de proporţia capitalului împrumutat. Costul capitalului împrumutat şi costul capitalului propriu sunt costuri preconizate şi nu costuri istorice. În cazul special al Ciudad de la Luz, planul de afaceri a prevăzut ca proiectul să fie finanţat integral din capitaluri proprii. Prin urmare, costul total al capitalului este capitalul propriu.

(70)Un investitor în capital privat şi-ar fi dorit să investească în Ciudad de la Luz dacă rata internă preconizată a rentabilităţii (²¹) ar fi fost mai mare sau egală cu costul de oportunitate al capitalului propriu (²²) (şi anume, rentabilitatea pe care ar fi obţinut-o în cazul unui proiect similar).

(71)Comisia a evaluat modelul de stabilire a valorii activelor de capital, pentru a obţine costul capitalului propriu. Costul capitalului propriu reflectă costul de oportunitate al investiţiei pentru acţionari în societăţi sau proiecte cu acelaşi risc financiar şi de afaceri ca cel luat în considerare. Potrivit modelului de stabilire a valorilor activelor de capital (CAPM), costul capitalului propriu, K_e, ar trebui estimat prin următoarea formulă:

(72)Pentru rata fără risc, Rf, practica de piaţă (²³) sugerează să se considere rata pe termen lung a obligaţiunii guvernamentale (în mod normal, pe 10 ani) din ţara de operare (acestea sunt considerate investiţiile cel mai puţin riscante). Rentabilitatea medie anuală a obligaţiunilor guvernamentale pe 10 ani în Spania a fost de 4,1 % în 2004 (²⁴). Pentru prima de risc a pieţei, ar trebui să se considere prima de risc istorică a pieţei pe o perioadă de timp rezonabil de lungă. Este o practică de piaţă obişnuită aceea de a considera diferenţa dintre rentabilitatea istorică a unui indice diversificat al capitalului propriu în ţara în care sunt efectuate operaţiunile şi rata fără risc. Potrivit lui Fernandez (20 04) (²⁵), prima istorică de risc a pieţei pentru obligaţiunile guvernamentale în Spania (în perioada 1991-2003) se situa între 6,8 % şi 9,3 %. Comisia a adoptat o abordare conservatoare în estimarea primei de risc a pieţei şi a considerat limita inferioară a acestui interval, şi anume, 6,8 %. O lucrare ulterioară şi mai recentă a aceluiaşi autor (²⁶) consolidează valabilitatea acestei valori, prin prezentarea primei de risc pentru acţiuni impuse în perioada 2000-2004 în intervalul de 6-7 %.

(73)Pentru a estima valoarea beta, Comisia a utilizat informaţii publice ale societăţilor care au fost identificate de autorităţile spaniole drept concurenţi direcţi ai Ciudad de la Luz, şi anume, Carrere Group (²⁷) şi Babelsberg. Aceste cifre au fost raportate de analiştii financiari care au efectuat o analiză aprofundată a celor două societăţi. Media celor două valori beta, ajustată pentru a se potrivi profilului de risc financiar al Ciudad de la Luz este o valoare de circa 1,5. Aceasta este o abordare conservatoare, având în vedere că este posibil ca investiţia în Ciudad de la Luz să implice un grad mai mare de risc idiosincratic decât celelalte două studiouri stabilite. Ciudad de la Luz este o investiţie începută de la zero într-o regiune care nu găzduieşte nici producători de film spanioli, nici internaţionali. Cu alte cuvinte, valoarea beta a Ciudad de la Luz este probabil mai mare decât cea a concurenţilor săi.

(75)Prin comparaţie, după cum s-a arătat în anexa I, Spania a afirmat că aplicarea modelului CAPM ar indica faptul că un investitor privat "ar impune" o primă de risc, şi nu o rentabilitate de 3,75 %, în 2000, şi de 2,07 %, în 2004". Acest calcul se bazează pe o valoare beta

= 0,395. O valoare beta egală cu 1 reprezintă portofoliul tuturor acţiunilor, prin urmare, acţiunea "medie". O valoare beta semnificativ mai mică decât 1 ar implica, prin urmare, o investiţie specială cu risc scăzut. Spania nu a confirmat această prezumţie şi nu a susţinut-o cu date concrete sau verificabile.

(76)După cum a fost menţionat anterior (a se vedea considerentul 70), un investitor privat ar investi într-un proiect doar dacă are o rată internă de rentabilitate mai mare decât costul de oportunitate al capitalului. Comisia remarcă faptul că planul de afaceri pentru anul 2000 a evaluat în detaliu doar fazele iniţiale ale proiectului. Analiza Comisiei (a se vedea anexa II) a ajuns la o valoare actualizată netă negativă, în baza planului de afaceri pentru anul 2000 şi considerând fluxurile de numerar prezentate în planul de afaceri la valoarea nominală. Pe această bază, un investitor privat nu ar fi investit în proiect.

(77)La stabilirea ratei interne de rentabilitate, Comisia adoptă din nou o abordare conservatoare prin neexaminarea prezumţiilor planului de afaceri, în special, a fluxurilor de numerar previzionate pentru proiectul propus. Cu toate acestea, ar trebui notat faptul că fluxurile de numerar previzionate în planurile de afaceri pentru anul 2004 par a fi optimiste în mod nejustificat, având în vedere în special pierderile suportate de societate în perioada 2002-2004. (²⁸) Ţinând cont de informaţiile de care dispune Comisia, se poate considera că fluxurile de numerar preconizate prezentate în planul de afaceri pentru anul 2004 au reprezentat o limită superioară (²⁹). Fluxurile de numerar determină rentabilitatea sa preconizată. Comisia apreciază după valoarea nominală şi rentabilitatea preconizată a Ciudad de la Luz. Cu toate acestea, ea calibrează costul capitalului în creştere. Acest lucru trebuie făcut de orice investitor privat raţional.

(²⁹)Raportul independent al Ecorys continuă cu analiza prezumţiilor planului de afaceri şi criticarea unora dintre acestea. De exemplu, se arată că "alegerea locului nu pare a fi evidentă din punct de vedere strategic, dat fiind faptul că nu a fost identificată nicio sinergie cu industria cinematografică înconjurătoare şi există alte regiuni din Spania cu locuri geografice similare în apropierea grupului existent din industria cinematografică" (p. 30). În plus, "observă în această privinţă că, în special în primii ani de funcţionare a studioului şi a şcolii, nu vor exista resurse umane în plan local, formate şi licenţiate. Prin urmare, un investitor privat prudent ar fi preferat probabil un alt loc pentru a construi un studio cinematografic similar" (p. 31). În ceea ce priveşte investiţia din 2004, se arată că "se poate pune întrebarea dacă un investitor privat ar alege să construiască de la zero un studio cinematografic într-o zonă în care nu va fi disponibilă nicio resursă umană adecvată în primii ani de funcţionare a studioului şi a şcolii" (p. 39).

(79)În plus, Comisia a calculat valoarea actualizată netă (VAN) a investiţiei în Ciudad de la Luz pentru a stabili măsura în care proiectul va fi profitabil pentru investitorul privat. Obiectivul oricărei decizii de investiţii este de a găsi active reale care valorează mult mai mult decât costă, cu alte cuvinte, investiţii care au o rentabilitate preconizată mai mare decât costul de oportunitate al capitalului. Dacă nu se aplică, în ceea ce priveşte Ciudad de la Luz, valoarea proiectului este negativă şi, în consecinţă, pentru orice investitor privat raţional, investiţia nu este viabilă. VAN a oricărui proiect cuantifică valoarea investiţiei la momentul luării unei decizii şi este calculată prin deducerea fluxurilor de numerar preconizate în planul de afaceri, utilizând un factor de actualizare, care este costul capitalului. În mod intuitiv, cu cât este mai mare costul capitalului, cu atât este mai mică VAN.

(81)Comisia a realizat, de asemenea, o verificare a fiabilităţii, care să indice că rezultatul este foarte sigur. Mai sus de un prag rezonabil, rezultatul este foarte puţin sensibil la valoarea costului de oportunitate al capitalului, astfel cum a fost estimat de Comisie. Cu alte cuvinte, modificările semnificative ale parametrilor calibraţi de către Comisie în calcularea costului capitalului nu modifică rezultatul.

Graficul de mai jos schiţează valorile aproximative ale VAN comparativ cu diverse valori ale costului capitalului (WACC) de la 5 %, la 20 %. Graficul ilustrează că VAN devine negativă pentru un WACC între 5 % şi 6 %. Prin urmare, în cazul în care costul capitalului este mai mare de 6 %, un investitor privat nu ar prelua proiectul. Mai mult, dacă valorile WACC sunt mai mari de 10 %, valoarea VAN nu este afectată. Comisia a estimat un WACC de aproximativ 14 %, prin urmare, într-un interval în care se poate concluziona, cu un nivel sporit de încredere, că proiectul nu este profitabil.

(82)Ca răspuns la evaluarea Comisiei, pe baza unui raport de consultanţă (³⁰), autorităţile spaniole au apreciat că evaluarea efectuată de Comisie era eronată. În primul rând, chiar dacă se accepta că analiza CAPM ca atare constituia o abordare corectă, raportul de consultanţă punea la îndoială valorile parametrilor utilizaţi de Comisie. În special, prima pe capitaluri proprii şi "valorile beta" ar trebui să fie mai mici. În al doilea rând, pentru a stabili criteriul de referinţă relevant, Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze doar planul de afaceri al Consultia IT, ci şi planul de afaceri pentru anul 2000 elaborat de Arthur Andersen. În al treilea rând, Comisia nu a utilizat indicii financiari adecvaţi pentru a estima profitabilitatea preconizată a proiectului Ciudad de la Luz. În final, Comisia nu a luat în considerare veniturile previzibile rezultate ca urmare a dezvoltării de hoteluri şi de spaţii de birouri.

(83)Comisia a respins aceste argumente. În ceea ce priveşte prima pentru capitaluri proprii, anexa II explică cu un anumit grad de detaliere motivele pentru care valorile din intervalul propus de Spania nu pot fi valabile. Cel mai important, valorile propuse pentru primă au fost valorile estimate pentru 2009, care nu corespundeau valorilor aplicabile în 2000 şi 2004. Rezultă cu claritate că pentru estimarea CAPM trebuie să se utilizeze valori din aceeaşi perioadă cu luarea deciziei de afaceri. De fapt, autorul citat de autorităţile spaniole prevede estimări pentru perioada relevantă care corespund evaluării efectuate de Comisie. Anexa II explică, de asemenea, motivul pentru care solicitarea autorităţilor spaniole de a se utiliza valori "beta" mai mici este eronat. Comisia utilizează valori ale unor studii publice care au calculat valorile beta pentru concurenţii apropiaţi ai Ciudad de la Luz. Propunerea autorităţilor spaniole de a se utiliza valori beta istorice este respinsă de experţii financiari.

(84)În răspunsul la cererea autorităţilor spaniole de a considera planul de afaceri pentru anul 2000, anexa II prevede un astfel de calcul. După cum se poate observa, ca urmare a unei prime de risc mai mari şi a unei rate fără risc mai mari, WACC ar fi chiar mai mare decât în 2004. De asemenea, acest calcul conduce la o VAN negativă. În final, în ceea ce priveşte posibilele venituri provenite de la hoteluri şi spaţii de birouri, afirmaţiile făcute de autorităţile spaniole s-au bazat pe dovezi noi, şi anume, şase rapoarte de evaluare a terenului, elaborate ulterior. La acel moment, aceste dovezi nu au făcut parte din informaţiile disponibile potenţialilor investitori. Deşi raportul Andersen menţionează posibilitatea dezvoltării unui complex hotelier, acesta nu conţine informaţii cu privire la profitabilitatea previzibilă şi nu există un plan de afaceri referitor la amenajarea terenului. Cu toate acestea, anexa II analizează cu atenţie rapoartele ex post propuse cu privire la amenajarea terenurilor. Acestea conţin nereguli grave. De pildă, preţurile de referinţă propuse pentru spaţiul de birouri din complexul Ciudad de la Luz sunt preţurile aferente celor mai renumite străzi comerciale din Alicante. Având în vedere că Ciudad de la Luz este un complex aflat în afara oraşului Alicante şi în apropierea unui complex industrial, aceste preţuri de referinţă au fost mărite în mod exagerat. În mod similar, preţurile de referinţă pentru hoteluri se bazează pe preţurile hotelurilor de 4 şi 5 stele. Nu este oferită niciun indiciu din care să rezulte că ar exista o cerere suficientă pentru aceste hoteluri situate în afara oraşului Alicante (şi amplasate în apropierea unei autostrăzi şi a unui complex industrial).

(85)În afară de evaluarea internă proprie, Comisia a comandat şi un studiu independent care să analizeze dacă un investitor privat ar fi făcut o astfel de investiţie în Ciudad de la Luz în aceleaşi condiţii (³¹). Raportul Ecorys ia în considerare diverse scenarii care estimează costul capitalului propriu între 12,5 % şi 21,4 %, pentru investiţia din 2000, şi între 10,9 % şi 15,9 %, pentru investiţia ulterioară din 2004. Astfel, rezultatul studiului Comisiei se încadrează în intervalul calculat de Ecorys. Prin comparaţie, rata internă de rentabilitate calculată pe baza planului de afaceri este mult sub costul minim al capitalului propriu, astfel cum a fost estimat de Ecorys.

(86)Prin urmare, concluzia generală a Ecorys este aceea că nu pare posibil ca investiţiile făcute în 2000 şi 2004 să fi fost conforme cu comportamentul unui investitor privat prudent într-o economie de piaţă. În ceea ce priveşte planul de investiţii pentru anul 2000, Ecorys constată că prin reconstituirea activităţii de afaceri rezultă o VAN negativă de 9,3 miliarde PTA. Investirea în piaţa de valori ar fi o investiţie mult mai interesantă pentru un investitor pe piaţă prudent. În ceea ce priveşte investiţia din 2004, Ecorys conchide că, cel mai probabil, "un investitor pe piaţă prudent nu ar fi decis să finalizeze un proiect CDL integral, ci ar fi preferat să exploateze cele şase platouri în care deja se investise ori să abandoneze proiectul şi să suporte pierderile" (³²). În final, Ecorys consideră că un creditor privat nu ar fi acordat un împrumut participativ sau orice alt credit în sprijinul proiectului, având în vedere că fluxul de numerar al proiectului era insuficient pentru a face faţă rambursării datoriei.

(87)Prin urmare, în raport se conchide că niciuna dintre investiţiile făcute în Ciudad de la Luz între 2000 şi 2004, şi nici cele făcute ulterior nu îndeplinesc principiul investitorului în economia de piaţă şi, prin urmare, constituie un avantaj în favoarea companiei Ciudad de la Luz. Întrucât testul privind principiul investitorului privat în economia de piaţă a eşuat, rezultă că un investitor în economia de piaţă nu ar fi investit în proiect în anul 2000 şi nici nu ar fi investit ulterior în proiectul respectiv, având în vedere planul de afaceri pentru anul 2004.

(88)În consecinţă, Comisia consideră că avantajul economic este reprezentat de valoarea totală a investiţiei. Împrumuturile acordate companiei Ciudad de la Luz de către SPTCV au fost împrumuturi subordonate, ceea ce înseamnă că au fost tratate în bilanţ ca ceva similar capitalului propriu. După cum a menţionat deja Comisia în decizia de iniţiere, dobânda la împrumuturi a fost calculată cu o rată fixă şi cu o rată variabilă. Rata părţii fixe a fost foarte scăzută şi nu ar fi acceptabilă pentru un creditor în economia de piaţă. Rata fixă neobişnuit de scăzută a împrumutului ar putea fi compensată, în principiu, din perspectiva unei remunerări adecvate a împrumutului participativ, graţie părţii variabile asociate cu profitabilitatea proiectului, însă acesta nu este şi cazul proiectului analizat (a se vedea argumentele de mai sus cu privire la principiul investitorului în economia de piaţă). Mai mult, niciun cost financiar nu a fost inclus în profitul preconizat şi declaraţia prezentată Comisiei de către autorităţile spaniole pentru perioada 2002-2014. În final, în teorie, împrumuturile urmau să fie rambursate în aprilie 2015, mai exact, după data încheierii proiectului (şi, eventual, desfacerea sa), planificat pentru 2014, fapt pe care creditorul în economia de piaţă nu l-ar fi acceptat. În răspunsul lor din data de 20 aprilie 2009 la decizia de iniţiere, autorităţile spaniole au explicat că, din punct de vedere economic, aceste împrumuturi ar trebui considerate drept injecţie de capital, dat fiind faptul că creditorul şi acţionarul sunt aceiaşi (adică, SPTCV). Într-adevăr, deoarece niciunul dintre împrumuturile acordate în 2005, 2007, 2008 şi 2009 nu a fost rambursat (chiar şi parţial) şi beneficiarul nu a plătit nicio dobândă pentru aceste împrumuturi, trebuie considerate de facto drept investiţii în capitalul propriu. Potrivit informaţiilor furnizate de autorităţile spaniole din aprilie 2012, acestea au fost în valoare de 265 089 599 EUR până la finalul anului 2010 (³³).

II.Selectivitate

III.Denaturarea concurenţei

(91)Atunci când ajutorul de stat consolidează poziţia unei întreprinderi comparativ cu poziţia altor întreprinderi concurente, cele din urmă trebuie să fie considerate ca fiind afectate de ajutorul respectiv. Sprijinul consolidează poziţia Ciudad de la Luz comparativ cu poziţia altor întreprinderi concurente, permiţându-i să intre pe piaţa studiourilor de film. Concurenţa între întreprinderile care beneficiază de pe urma măsurii şi cele care nu beneficiază este denaturată. Chiar şi presupunând că producţiile cinematografice din alte state membre în care se află alte studiouri de film primesc subvenţii, acesta nu este un argument relevant pentru a nega existenţa unei denaturări a concurenţei. Nu se poate ca o măsură să nu fie calificată drept ajutor de stat doar pentru faptul că alte state membre să fi adoptat propriile măsuri cu efect de denaturare a pieţei. Nu poate avea loc o astfel de "echilibrare" atunci când se evaluează condiţiile privind denaturarea concurenţei.

IV.Efectul asupra comerţului

(92)În final, Comisia consideră că măsura în cauză afectează schimburile comerciale între statele membre. Studiourile cinematografice îşi comercializează facilităţile la nivel internaţional. Producătorii de film negociază cu regularitate preţurile şi condiţiile cu o serie de studiouri de film din diferite state membre. Comisia a aprobat scheme de ajutor pentru Spania şi pentru alte state membre, în sprijinul producţiei de lucrări audiovizuale şi, prin urmare, încurajează în mod indirect utilizarea de facilităţi tehnice naţionale, inclusiv studiouri de film. Cu toate acestea, cel de al patrulea criteriu menţionat în Comunicarea Comisiei din 2001 exclude ajutorul suplimentar pentru activităţi de producţie specifice, inclusiv utilizarea de studiouri de film.

SUBPARTEA I:Compatibilitate

1.Ajutorul regional

(97)Având în vedere că acest ajutor nu a fost notificat, se aplică Orientările privind ajutorul regional pentru 20002-006 (³⁴). Punctul 4.2 din orientări prevede că: "Pentru a asigura că investiţia productivă este viabilă şi sigură, contribuţia beneficiarului la finanţarea sa trebuie să fie de cel puţin 25 %." Nota de subsol 20 din orientări clarifică faptul că o contribuţie minimă de 25 % nu trebuie să conţină niciun ajutor. Deşi a existat un investitor privat pentru 25 % din capitalul social iniţial de 600 000 EUR, acest investitor privat a fost societatea de administrare a proiectului, în schimbul unui comision, şi nu a făcut nicio investiţie ulterioară în proiect pentru a se adapta majorităţii investiţiei publice în proiect. Prin urmare, această primă investiţie nu poate fi considerată separat de investiţia publică, dat fiind faptul că nu este o investiţie independentă. Mai mult, investitorul privat a fost cumpărat de SPTCV în iulie 2004, moment în care participaţia sa a scăzut la 0,2 %.

(98)Autorităţile spaniole au afirmat că 25 % din investiţia realizată chiar de SPTCV poate fi considerată drept contribuţia beneficiarului. Comisia consideră că o astfel de abordare, în care 25 % din investiţie este acoperită de un organism de stat care nu se comportă ca un investitor privat (a se vedea mai sus secţiunea V, subsecţiunea "avantaj economic"), în timp ce restul de 75 % din investiţie este asigurat tot din resurse de stat, nu poate să garanteze că investiţia productivă asistată este viabilă şi sigură.

2.Ajutorul sectorial acordat sectorului audiovizual

(100)În anumite condiţii, Comisia a autorizat acordarea de ajutor sectorului audiovizual, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c), ţinând cont de obiectivele culturale prevăzute în articolul 167 din TFUE. Excepţia culturală poate fi utilizată în coroborare cu alte baze legale privind compatibilitatea, de exemplu ajutorul acordat anumitor activităţi economice în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) (³⁵). Deşi nu a fost propusă de autorităţile spaniole, baza legală respectivă este avută în vedere în ceea ce urmează din perspectiva observaţiilor formulate de alte părţi.

(³⁵)A se vedea, în special, NN 84/2004 din 22 martie 2006 - Franţa - Regimes d'aide au cinema et â l'audiovisuel. În acest caz, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) şi/sau (d) din TFUE, Comisia a autorizat ex post măsuri de sprijinire, în principal, a distribuţiei de filme, a creării, renovării sau modernizării de cinematografe, a distribuţiei de videoclipuri sau video şi de CD şi a dezvoltării de tehnologii post-producţie. A se vedea, de asemenea, N 192/2008 din 11 aprilie 2008 - Spania - Promotion of dubbing and subtitling of movies in Basque (Promovarea dublării şi a subtitrării filmelor în limba bască).

(102)La aplicarea acestui test de echilibrare, Comisia evaluează următoarele aspecte:

SUBPARTEA II:Obiectivul măsurii

(103)Se consideră că există un "eşec al pieţei" dacă rezultatul pieţei nu produce o bunăstare socială optimă. Un rezultat ineficient al pieţei poate apărea în cazul unor aşa-numite bunuri publice sau bunuri de interes general (³⁶). Aceste bunuri generează efecte externe pozitive atunci când beneficiul social este mai mare decât beneficiile private. Prin urmare, cantitatea furnizată este sub cea optimă - fapt ce ar putea justifica, în schimb, intervenţia publică (şi, eventual, subvenţiile publice).

(³⁶)Bunurile publice există în cazurile în care nu este posibil să se furnizeze un bun sau un serviciu unei persoane fără excluderea celorlalte sau atunci când nu există rivalitate în sectorul consumului (de exemplu, iluminatul străzilor, al drumurilor). Bunurile de interes general sau bunurile de utilitate publică sunt bunurile şi serviciile pe care guvernul le consideră că vor fi consumate mai puţin şi care, prin urmare, trebuie să fie subvenţionate sau furnizate gratuit (de exemplu, educaţie, biblioteci publice).

(104)În UE există o piaţă comercială foarte competitivă, cu o serie de studiouri de film de mari dimensiuni. În plus, pentru producţiile cinematografice mari, studiourile europene de film se confruntă cu o concurenţă semnificativă din partea studiourilor din afara UE. Prin urmare, dovada prima facie nu susţine un eşec al pieţei pe baza unei furnizări insuficiente şi a unor costuri de intrare ridicate. În răspunsul lor la decizia de iniţiere, realizatorii de film spanioli susţin că piaţa spaniolă nu dispunea de servicii similare de înaltă calitate înainte de construcţia complexului Ciudad la Luz. În special, realizatorii de film valencieni au subliniat că, accesul la un studio de film local, le-ar permite să îşi reducă costul de producţie (costuri de transport mai mici, proximitatea cu alte servicii care sunt necesare pentru producţia cinematografică etc.).

(105)Cu toate acestea, faptul că producătorii de film ar beneficia de Ciudad de la Luz nu este suficient pentru a se stabili un "eşec al pieţei", astfel cum a fost definit mai sus. În primul rând, a considera că Ciudad de la Luz compensează un eşec al pieţei în ceea ce priveşte producţia cinematografică locală în Spania, ar fi contrar obiectivului declarat de autorităţile spaniole. În raportul din 2004 elaborat de Consultia se consideră că numai studiourile local sunt concurenţi "indirecţi", având în vedere că Ciudad de la Luz ar fi în schimb orientat către producţii cinematografice de mari dimensiuni.

(106)În al doilea rând, pentru a evidenţia un eşec al pieţei în ceea ce priveşte producătorii de film spanioli, trebuie să se evalueze dacă prestaţiile sociale din partea unui studio precum Ciudad de la Luz sunt mai mari decât costul. Printre alte aspecte, aceasta ar impune să se aprecieze dacă facilităţile existente sunt insuficiente, adică, dacă realizatorii de film spanioli nu pot utiliza studiourile de film existente în Spania (precum Video Planning, Cartuja Producciones şi Loasur Audiovisual, din Andaluci'a, Media Park, din Cataluna, Platos Valencia, din Valencia şi Estudios Barajas, Estudios El Alamo, Estudios Los Angeles şi Flash Estudio, din Madrid) sau în alte state membre. Deşi producătorii de film au arătat unele avantaje de cost (necuantificate) din partea Ciudad de la Luz, ei nu afirmă că aceste studiouri locale sunt esenţiale pentru producţia cinematografică locală.

SUBPARTEA III:Ajutorul bine conceput

(107)În plus, deoarece nu există niciun eşec al pieţei bine definit, care să fie abordat de această măsură, ajutorul nu poate fi considerat corespunzător şi proporţional pentru a se adresa eşecului pieţei respectiv. Dacă scopul studioului de film a fost acela de a sprijini producţia cinematografică locală, ar fi fost necesar, printre alte aspecte, să compare investiţia realizată cu alte măsuri care ar fi putut atinge eficienţe comparabile din punct de vedere al producătorilor de film. O astfel de comparaţie nu a fost prezentată de autorităţile spaniole.

SUBPARTEA IV:Denaturarea concurenţei şi a comerţului

(108)Testul comparativ necesită şi o evaluare a efectelor negative din punct de vedere al denaturării concurenţei şi a schimburilor comerciale. Având în vedere că producţia s-a aflat semnificativ sub aşteptările iniţiale şi că a atras în principal producţii cinematografice locale, se poate considera că, până în prezent, efectul de denaturare a studiourilor Ciudad de la Luz a fost limitat. Cu toate acestea, numărul producţiilor de film realizate la Ciudad de la Luz nu este un bun indicator al eventualelor sale efecte de denaturare. Intrarea pe piaţa studiourilor de film europene a Ciudad de la Luz a sporit capacitatea globală a studioului. Justificarea economică fundamentală implică faptul că această sporire va genera o reducere generală a preţului, indiferent de volumul de producţie cinematografică pe care Ciudad de la Luz îl poate atrage. Deoarece aceasta ar afecta preţul total al pieţei, o astfel de reducere de preţ nu ar putea fi respectată prin compararea preţului stabilit de Ciudad de la Luz cu cel al concurenţilor lor. Mai mult, construcţia Ciudad de la Luz poate încuraja alte state membre să realizeze investiţii similare. În final, considerând facilităţile moderne, poziţia Ciudad de la Luz pe piaţă se poate schimba pe viitor.

1.Ajutor cultural - investiţie în construcţia de studiouri de film

(110)Autorităţile spaniole nu au oferit niciun argument pentru a modifica opinia Comisiei exprimată în decizia de iniţiere, aceea că "consideră că nu există niciun element care să indice că excepţia [culturală] poate fi aplicată ajutorului de stat care prevede costurile de construcţie şi operare ale unui nou complex de studiouri de film de mari dimensiuni". Decizia de iniţiere a actualizat posibilitatea de a trata studiourile ca "infrastructură culturală", deoarece au un grad mare de specializare şi utilizarea lor este limitată la sectorul audiovizual (pentru realizarea filmelor, a producţiilor TV şi a reclamelor).

(111)Pentru a aplica excepţia culturală prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE finanţării neacoperite de Comunicarea privind cinematografia, ajutorul trebuie să fie nu doar necesar, proporţional şi adecvat [conform evaluării de mai sus de la articolul 107 alineatul (3) litera (c)], ci şi direcţionat către un obiectiv cultural. Deoarece s-a constatat că aceste criterii nu intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (3) litera (c), aceasta se aplică în ceea ce priveşte articolul 107 alineatul (3) litera (d).

2.Ajutor cultural - stimulente pentru producătorii de film

(112)În decembrie 2008, Comisia a aprobat stimulentele pentru filme oferite de regiunea Valencia pe baza Comunicării privind cinematografia (³⁷). Anterior acesteia, niciun stimulent acordat de autorităţile regionale din Valencia în legătură cu filmarea în cadrul Ciudad de la Luz nu putea fi considerat compatibil în cazurile în care filmarea în cadrul Ciudad de la Luz era o condiţie a ajutorului (aceasta este în contradicţie cu cel de-al patrulea criteriu al Comunicării privind cinematografia, fapt ce exclude suplimentele de ajutor pentru activităţi specifice de producţie cinematografică).

PARTEA VI:CONCLUZIE

(116)În conformitate cu Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi jurisprudenţa constantă a Curţii de Justiţie, Comisia are competenţa de a decide dacă statul în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul (³⁸) atunci când constată că acesta este incompatibil cu piaţa internă. Curtea a susţinut ferm că obligaţia statului de a anula sau de a modifica ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piaţa internă are rolul de a restabili situaţia existentă anterior (³⁹). În acest context, Curtea a hotărât că acest obiectiv este atins atunci când beneficiarul rambursează sumele acordate prin intermediul unui ajutor ilegal, confiscând astfel avantajul de care a beneficiat faţă de concurenţii săi de pe piaţă şi restabilind situaţia anterioară acordării ajutorului (⁴⁰).

Art. 1

Capitalul social iniţial şi majorările ulterioare ale capitalului social în valoare de 94 459 719 EUR, terenul alocat companiei Ciudad de la Luz în valoare de 9 800 040 EUR, împrumuturile participative în valoare de 115 milioane EUR, obligaţiunile convertibile emise începând cu 2008 însumând 45 829 840 EUR acordate ilegal Spaniei prin intermediul Ciudad de la Luz SA înainte de 31 decembrie 2010 şi orice stimulent acordat producătorilor de film, cu condiţia ca filmarea să aibă loc la Ciudad de la Luz, încălcându-se articolul 108 alineatul (3) din tratat, constituie ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă.

Art. 2

Art. 4

(2)Spania informează în permanenţă Comisia în legătură cu progresele înregistrate ca urmare a măsurilor naţionale de punere în aplicare a prezentei decizii până la recuperarea integrală a ajutorului la care se face referire la articolul 1. La solicitarea Comisiei, Spania prezintă de urgenţă informaţii cu privire la măsurile luate şi planificate deja pentru a se conforma prezentei decizii. De asemenea, Spania furnizează informaţii detaliate cu privire la valoarea ajutorului şi a dobânzii recuperate deja de la beneficiar.

ANEXA I:Ciudad de la Luz (CDL) - Metodă de calculare a unui cost de capital adecvat în deciziile privind alocarea capitalului - iulie 2009

I.Obiectiv

Intervalul rezultat al parametrilor este apoi comparat cu rezultatele ex post ale unei eşantionări reprezentative a concurenţilor CDL. Aceasta este metoda adoptată de LECG în prezentarea sa, şi anume, de a utiliza rezultatele ex post pentru a stabili criteriul de referinţă privind costul de oportunitate al capitalului pentru acest tip de proiect. După cum se va observa în continuare, măsura de performanţă ex post aleasă de LECG nu este cea corectă pentru stabilirea unui criteriu de referinţă. Mai important, orice indicator de performanţă ex post constituie un indicator insuficient pentru rentabilităţile ex ante impuse.

II.Costul capitalului propriu (⁵)

III.Aplicare în cazul proiectului Ciudad de la Luz

În 2001, KBC Securities a prezentat un raport care conţine informaţiile necesare pentru a calcula valoarea actualizată netă a unei investiţii pe 10 ani în Carrere Group. Remarcă faptul că, data la care s-a făcut investiţia, cât şi data scadentă a acesteia, coincid în mare parte cu cele ale cazului de faţă. Rata de actualizare utilizată în raportul KBC a fost de 12 %, în timp ce valoarea beta raportată s-a menţinut la 1,8. Ţinând cont că profilul riscului financiar al Carrere diferă de cel al CDL (structura capitalului Carrere include capitalul împrumutat), trebuie să adaptăm această beta şi să calculăm beta neinfluenţată de gradul de îndatorare în vederea izolării profilului de risc în afaceri. Formula pentru obţinerea valorii beta neinfluenţate de gradul de îndatorare este dată de:

O evaluare similară a fost realizată în Germania în 2008 de către Der Spezialist fur Finanzaktien pentru Studio Babelsberg, o altă firmă identificată ca şi concurent direct al CDL de către autorităţile spaniole. Raportul respectiv a considerat un cost al capitalului propriu de 12 % şi o valoare beta de 1,5. La momentul publicării raportului, Studio Babelsberg era o societate fără datorii, însemnând că structura capitalului său era identică cu cea a CDL; prin urmare, nu este necesară ajustarea valorii beta în acest caz.

IV.Deficienţe ale metodologiei LECG

În primul rând, rentabilitatea după deducerea taxelor, precum ROA, ar trebui să nu fie considerată în general drept o măsură corectă privind o rentabilitate medie preconizată a investitorului, din cel puţin trei motive (¹). Rentabilitatea după deducerea taxelor se calculează pe o bază anuală, întrucât un investitor raţional va considera rentabilitatea pe întreaga durată de viaţă a proiectului. În al doilea rând, informaţiile contabile sunt informaţii istorice cu privire la societate şi, prin urmare, sunt mai bine adaptate pentru evaluarea performanţei ex post a firmei, comparativ cu performanţa ex ante preconizată a investiţiilor. În final, investitorii nu sunt cu adevărat interesaţi de contabilizarea câştigurilor, ci mai curând de câştigurile monetare, adică de fluxurile de numerar pe care le primesc de pe urma investiţiei lor.

Mai mult, LECG ar fi trebuit să compare măsura WACC cu ROCE (rentabilitatea capitalului angajat), şi nu cu ROA. Măsura WACC face referire la capitalul total, adică la capitalul propriu şi la capitalul financiar împrumutat. Cu toate acestea, în partea de pasiv a unui bilanţ tipic, sunt trecute nu doar capitalul propriu şi capitalul financiar împrumutat, ci şi obligaţiunile curente, adică pasivele curente ale furnizorilor. Prin urmare, activele totale sunt egale sau mai mari decât capitalul total şi, pentru o rentabilitate dată, sunt mai mici sau egale cu ROCE (²). Prin urmare, ROCE este cea care ar trebui comparată cu WACC, şi nu cu ROA. Un proiect realizează o valoare pozitivă doar dacă rentabilitatea realizată asupra capitalului investit este egală sau mai mare cu cea a WACC.

V.Date privind concurenţii

Înainte de a ne întoarce la datele privind piaţa, subliniem din nou că criteriul de referinţă relevant este costul ex ante al capitalului propriu. Rentabilităţile ex post observate sunt doar un indicator defectuos pentru preconizările ex ante, dat fiind faptul că rentabilităţile ex post realizate nu sunt neapărat egale cu rentabilităţile ex ante impuse. Dacă investitorii sunt interesaţi de performanţa trecută a unui sector de activitate, ei ar trebui să ia în considerare ROCE, o rentabilitate ex post relativ neutră la structura capitalului diverselor firme, dat fiind faptul că include atât capitalul împrumutat, cât şi capitalul propriu. Pe măsură ce efectul de levier al unei companii creşte, rentabilitatea capitalului propriu pentru acţionari creşte, comparativ cu ROCE.

1.Baza de date AMADEUS

a)Analiză inter pares

Pinewood-Shepperton, Carrere Group şi Barrandov Studio sunt incluse în cel mai mic cod NACE de patru cifre 9211 (Activităţi cinematografice şi video). Pe lângă clasificările NACE, AMADEUS prevede o definiţie mai precisă a grupului de societăţi similare prin gruparea filmelor în cadrul aceluiaşi cod NACE în funcţie de dimensiunea acestora. Pinewood-Shepperton, Carrere Group şi Barrandov Studio aparţin grupului de "societăţi foarte mari" din NACE 9211 ("foarte mari" nu este o măsură absolută, ci are legătură cu alte firme care aparţin NACE 9211). Mediana (¹) pentru acest grup care cuprinde 45 de societăţi în perioada 2000-2006, în cazurile în care s-a dispus de date, este următoarea:

2.Date obţinute din ORBIS (²)

VI.Concluzie

În baza analizei noastre se obţine un cost de oportunitate al capitalului de 14,91 % pentru investiţia în CDL Dacă acceptăm planul de afaceri pentru anul 2004 propus pentru CDL şi analiza efectuată de LECG, rata internă de rentabilitate a proiectului este 5,74 %. Cu toate acestea, subliniem că fluxurile de numerar prevăzute în planurile de afaceri pentru anul 2004 se anunţă neîntemeiat de optimiste, având în vedere, în special, pierderile efective suportate de societate în perioada 2002-2004. (¹) Ţinând cont de informaţiile de care dispunem, putem presupune că fluxurile de numerar preconizate, astfel cum sunt prezentate în planul de afaceri pentru anul 2004, au reprezentat o limită superioară.

Cu un cost mediu ponderat al capitalului de 14,91 % şi presupunând că previziunile de flux de numerar pentru 2004 reprezintă o limită superioară, am calculat valoarea actuală netă a proiectului ca suma fluxurilor de numerar actualizate. Pe baza informaţiilor prezentate de autorităţile spaniole, rezultă că investiţia de 199 de milioane reprezintă suma fluxurilor de numerar în perioada 2005-2007. Fluxul de numerar din ultima perioadă include valoarea reziduală, calculată prin aplicarea modelului de actualizare a dividendelor:

Această ecuaţie este foarte sensibilă la parametrii D_t şi g. Obţinerea unor estimări exacte pentru D_t and g depăşeşte scopul acestei notificări. Din acest motiv, utilizăm drept criteriu de referinţă valorile propuse de autorităţile spaniole, şi anume, D_t = 8 651 (fluxul de numerar din ultima perioadă) şi g = 2,553 % (rata inflaţiei). Cu toate acestea, noi aplicăm rata noastră de actualizare estimată la 14,91 %. Pe baza acestor valori ale parametrilor, proiectul oferă o valoare netă negativă actuală - VAN = - 131,65 milioane.

VII.Observaţii privind ultima prezentare (25 martie)

ANEXA I¹:Apendice

ANEXA II:Răspuns la raportul LECG prezentat la 19 octombrie 2009

1.Parametrii CAPM

1.1.Prima pentru capitaluri proprii

Recomandările referitoare la prima pentru capitaluri proprii, preluată din 150 de cărţi de specialitate pe teme financiare şi de evaluare, publicate între anii 1979 şi 2009, variază între 3 % şi 10 %. Mai multe cărţi utilizează prime diferite pentru capitaluri proprii pe pagini diferite şi majoritatea cărţilor nu fac distincţia între cele patru concepte diferite pe care expresia «primă pentru capitaluri proprii» le denumeşte: primă istorică pentru capitaluri proprii, primă preconizată pentru capitaluri proprii, primă impusă pentru capitaluri proprii şi primă implicită pentru capitaluri proprii. […]

Mai mult, în ceea ce priveşte valoarea concretă, studiul LECG propune utilizarea unei prime pentru capitaluri proprii recent prezentată de Fernandez (2009). Fernandez sugerează utilizarea unei prime impuse pentru capitaluri proprii (REP) ce variază între 3,8 % şi 4,3 %. Există cel puţin două motive pentru care acest interval nu este valabil pentru scopurile noastre. Primul, prezintă limitări interne, dat fiind faptul că este o evaluare subiectivă a unei singure persoane. Ar trebui remarcat faptul că Fernandez prezintă, de asemenea, valoarea medie obţinută din 150 de cărţi de specialitate (a se vedea graficul de mai jos). În al doilea rând, şi cel mai important, sugestia de a utiliza o valoare din intervalul 3,8 %-4,3 % este o estimare a primei actuale pentru capitaluri proprii şi nu a celei predominante în anii 2000 şi 2004. Valorile parametrilor pentru a face legătura cu CAPM ar trebui să fie din aceeaşi perioadă cu cea a datelor deciziei de afaceri (adică, ex ante şi nu ex post). Cu alte cuvinte, prima relevantă pentru capitaluri proprii este cea care a fost predominantă în 2000 (sau 2004), şi nu în 2009. În ceea ce priveşte acest aspect, lucrarea lui Fernandez (2009) prevede estimări consensuale ale REP în 2000 şi 2004. În special, valoarea din 2004 a REP este mai mare de 6 %, întrucât valoarea pentru 2000 este de aproximativ 7 %. Estimarea noastră, înainte de publicarea acestei lucrări, era corectă şi se încadra în acest interval, adică 6,8 %.

1.2.Beta

"Arătăm că, în general, este o greşeală imensă să se utilizeze valorile beta istorice drept indicator al valorii beta preconizate. În primul rând, întrucât este aproape imposibil să se calculeze o valoare beta semnificativă, dat fiind faptul că valorile beta istorice se modifică considerabil de la o zi la alta; în al doilea rând, întrucât adeseori nu putem afirma cu o încredere statistică relevantă că valoarea beta a unei societăţi este mai mică sau mare decât valoarea beta a altei societăţi; în al treilea rând, întrucât valorile beta istorice nu sunt logice în multe cazuri: de cele mai multe ori, societăţile cu riscuri mari au valori beta istorice mai mici decât societăţile cu riscuri mici; în al patrulea rând, întrucât valorile beta istorice depind foarte mult de indicele pe care îl utilizăm pentru a le calcula. [...] (¹)" (sublinierile ne aparţin)

(¹)Damodaran (Damodaran, Aswath (1994), Damodaran on Valuation. New York: John Wiley and Sons) îşi exprimă acelaşi punct de vedere prin calcularea valorii beta a Disney. Cu date zilnice, ajunge la valoarea de 1,33; la 1,38, cu date săptămânale; la 1,13, cu date lunare; la 0,44, cu date trimestriale şi la 0,77, cu date anuale. Cu date pe o perioadă de 3 ani, ajunge la 1,04; la 1,13 pe o perioadă de 5 ani şi la 1,18, pe o perioadă de 10 ani. De asemenea, valoarea beta depinde de indicele considerat ca punct de referinţă; astfel, valoarea beta cu referire la Dow 30 este de 0,99; cu referire la S&P, de 1,13 şi cu referire la Wilshire 5000, de 1,05.

2.Intervalul de timp relevant

În analiza noastră anterioară am considerat anul 2004 ca an de referinţă pentru calcularea VAN, deoarece acesta a fost momentul în care a fost angajată întreaga investiţie de 199,4 EUR. Cu toate acestea, putem face aceeaşi analiză şi pentru anul 2000. WACC rezultat ar fi mai mare decât în 2004 (¹), atât din cauza unei prime de risc a pieţei mai mari (care, potrivit informaţiilor colectate de Fernandez, ar trebui să fie de aproximativ 7 % - a se vedea secţiunea 1.1), cât şi a unei rate fără risc mai mari (care s-a menţinut la 5,53 % pentru Spania, în 2000 (²)). Prin urmare, o rată internă de rentabilitate de 8,84 % ar continua să fie cu mult mai mică decât costul capitalului (mai exact: WACC = 5,53 % + 1,59 * 7 % = 16,66 %).

3.Indicatori financiari

Raportul LECG este de acord cu punctul nostru de vedere, conform căruia CAPM reprezintă instrumentul potrivit pentru evaluarea costului ex ante al capitalului. Mai mult, raportul nu prevede niciun argument pentru a respinge utilizarea ROCE drept indicator pentru WACC. Prin urmare, nu este necesar să se repete argumentele stabilite deja în observaţia anterioară. Cu toate acestea, ar putea fi util să reamintim motivul pentru care ROCE este procentul cel mai adecvat. Având în vedere că profitabilitatea economică a unei societăţi este măsurată ex post prin diferenţa dintre rentabilitatea capitalului angajat şi costul capitalului, atunci, în mod intuitiv, dacă s-ar stabili un criteriu de referinţă bazat pe date anterioare privind concurenţii în scopul de a se determina rentabilitatea minimă impusă de investitori, indicatorul adecvat pentru acest sector ar fi rentabilitatea medie a capitalului angajat.

4.Extinderea investiţiei la hoteluri şi spaţii de birouri

Afirmaţiile de la acest punct se bazează pe dovezi noi, şi anume, pe şase rapoarte de evaluare a terenurilor. Ca observaţie preliminară, remarcăm că aceste dovezi sunt prezentate ex post şi, prin urmare, nu s-au regăsit în informaţiile disponibile pentru un potenţial investitor la acel moment (¹). În al doilea rând, remarcăm faptul că raportul elaborat de Arthur Andersen menţionează doar posibilitatea construirii unui complex hotelier (în faza III) şi a unui spaţiu de birouri (în faza IV). Raportul conţine o estimare a costurilor pentru construirea de hoteluri şi de birouri, dar nu şi pentru câştigurile aferente; prin urmare, lipsesc informaţiile privind evaluarea rentabilităţii dezvoltării imobiliare a terenului. Într-adevăr, nu a fost furnizat niciun plan de afaceri pentru dezvoltarea fazelor III şi IV. În planul de afaceri elaborat de Consultia IT, referinţa la hoteluri este făcută doar indirect, prin menţionarea unei zone complementare destinată serviciilor, în timp ce birourile nu sunt menţionate. Mai mult, aceste activităţi nu sunt avute în vedere în niciun fel în secţiunea privind previziunile economice şi financiare. Cu alte cuvinte, investitorii privaţi nu au prezentat în nicio fază un plan de afaceri privind dezvoltarea terenului. Ca atare, aceasta implică faptul că evaluarea ex ante a proiectului ar trebui să se bazeze doar pe planul de afaceri privind studiourile de film; într-adevăr, toate dovezile relevante indică faptul că dezvoltarea de terenuri nu a făcut parte din planul de afaceri iniţial. De fapt, prezentarea LECG din aprilie 2008 a menţionat în mod explicit, în secţiunea 5, că datele investiţiei în complexul de servicii (hoteluri şi zonă comercială) nu au fost analizate în niciunul dintre planuri, întrucât: (i) serviciile sus-menţionate ar fi construite, în orice caz, după construirea studioului; şi (ii) profitabilitatea studioului a fost suficient de mare şi, prin urmare, nu a fost necesar să se analizeze la acel moment fluxurile suplimentare de numerar pe care Ciudad de la Luz le-ar fi putut genera.

(¹)Raportul LECG din 25 aprilie 2008 urmează aceeaşi direcţie, întrucât precizează de la început (primele rânduri din secţiunea 2.1.) că întrebarea relevantă pentru aplicarea MEIP este "În baza informaţiilor disponibile la momentul la care a fost făcută investiţia, proiectul oferea o rentabilitate suficientă pentru a determina un investitor privat să se decidă să facă această investiţie? [...] Decizia de investiţii trebuie analizată dintr-o perspectivă ex ante".Singurele informaţii relevante pentru evaluarea terenului sunt reprezentate de ofertele primite de Ciudad de la Luz în 2005 pentru construcţia şi exploatarea unor hoteluri şi a unei zone comerciale, care au fost prezentate în secţiunea 5 menţionată anterior. Aceasta reprezintă o evaluare realizată de piaţă în aceeaşi perioadă cu cea a deciziei de investiţii, o perioadă care, în plus, se caracterizează printr-un boom imobiliar. După cum se va explica în secţiunea următoare, evaluările EUROVAL nu oferă o orientare adecvată cu privire la valoarea terenurilor.

Euroval a întocmit o serie de rapoarte de evaluare a terenurilor. Aceste rapoarte au fost comandate de Sociedad Proyectos Tematicos de la Comunidad Valenciana, investitorul în Ciudad de la Luz (CDL). Rapoartele au ca scop furnizarea unei evaluări obiective a terenului care urmează a fi utilizat pentru construcţia de hoteluri şi de birouri în complexul CDL. Ele prevăd o evaluare pentru anii 2000, 2002 şi 2009. Pentru fiecare an, sunt evaluate două terenuri: unul destinat construirii unui complex hotelier şi celălalt construirii de blocuri pentru birouri, în total fiind întocmite şase rapoarte de evaluare.

4.1.Rapoarte

Autorităţile spaniole declară că rapoartele de evaluare privind terenul, întocmite în 2000 şi 2002, nu îndeplinesc cerinţele Ordinului ministerial ECO 805/2003 privind evaluarea clădirilor, "dat fiind faptul că scopul lor nu coincide cu domeniul de aplicare al ordinului respectiv" (de exemplu, p. 3 din raport care prezintă evaluarea din 2000 cu privire la spaţiul pentru birouri). Nu se explică motivul pentru care nu ar trebui să se aplice Ordinul ministerial menţionat anterior. Acest ordin ministerial este menţionat, de asemenea, în coroborare cu Legea 6/1998 privind evaluarea terenurilor (p. 13 din raportul sus-menţionat). Se afirmă că, având în vedere că este o evaluare retrospectivă pentru anul 2000 realizată în 2002, "echipa tehnică în exerciţiu este liberă să aplice ajustările şi ipotezele de calcul pe care le consideră cele mai adecvate pentru obiectivul propus." Cu toate acestea, "ajutările" şi "ipotezele" nu sunt explicate foarte clar. Mai mult, nu este clar motivul pentru care nu se poate aplica legislaţia existentă, în special în ceea ce priveşte evaluarea terenului. Nu este oferită nicio justificare pentru neaplicarea legislaţiilor în vigoare la acel moment.

Raportul care furnizează evaluarea curentă (2009) a terenului destinat construcţiei de blocuri pentru birouri conţine o declaraţie şi mai surprinzătoare. Se pretinde că metodele de evaluare aplicabile conform legislaţiei actuale în vigoare pot fi adaptate, aducându-se următoarea justificare: "având în vedere că scopul evaluării este o contribuţie nemonetară la data respectivă, echipa tehnică în exerciţiu este liberă să aplice ajutările şi ipotezele de calcul pe care le consideră cele mai adecvate pentru obiectivul urmărit." Cu alte cuvinte, având în vedere că evaluarea nu va avea drept finalitate o tranzacţie monetară, metodele de evaluare care trebuie aplicate în baza legii pot fi modificate. Pentru a fi mai expliciţi, întrucât nu este implicată nicio tranzacţie/sumă de bani reală, echipa tehnică admite că, în opinia lor, pot face adaptările pe care le consideră oportune, având în vedere "obiectivul urmărit".

(a)Rapoarte referitoare la clădirea de birouri (parcela NNT)

Cea mai evidentă limitare a acestor rapoarte este mijlocul prin care se stabilesc preţurile de referinţă pentru spaţiul de birouri din complexul Ciudad de la Luz. La p. 18 din raportul 2000 sunt enumerate nouă tranzacţii, inclusiv preţul plătit pe metru pătrat. Aceste tranzacţii au avut loc în perioada decembrie 1999-septembrie 2000 şi preţul mediu plătit a fost de 1 111,7 EUR pe metru pătrat. Aceasta este valoarea considerată a reprezenta preţul de referinţă pentru spaţiul de birouri din complexul Ciudad de la Luz.

Raportul utilizează indicele spaniol al preţurilor de consum (Indice de Precios al Consumo, IPC) pentru a micşora valorile actuale. În special, IPC este utilizat pentru a readuce preţurile evaluării actuale a terenului la preţurile din 2000 (p. 24). Remarcăm faptul că, după cum arată denumirea acestuia, IPC nu cuprinde inflaţia preţului activelor; indicele se calculează pe baza unui coş de bunuri pentru consum. Utilizarea IPC pentru a se micşora valorile terenului şi/sau valorile imobiliare este departe de a fi inofensivă, din motivele explicate mai jos.

Potrivit statisticilor adunate de Ministerul spaniol al locuinţelor (Ministerio de Vivienda, http://www.mviv.es/es/), preţurile la locuinţe în provincia Alicante au crescut cu 122,2 % pe parcursul perioadei care coincide cu primul trimestru al anului 2000 şi cu al treilea trimestru al anului 2009 (această perioadă de timp a fost aleasă deoarece corespunde perioadei utilizate în raportul Euroval 2000: ianuarie 2000-august 2009). La o examinare sumară a seriei cronologice, se poate observa că preţurile la locuinţe au crescut foarte repede la începutul perioadei considerate.

Deoarece preţul terenului care poate fi utilizat pentru dezvoltarea reală de teren urban este strâns corelat cu preţurile la locuinţe, este posibil să se obţină o aproximare a deflatorului pentru preţurile la terenuri în perioada T1 2000-T4 2003 considerând inflaţia preţului la locuinţe pe parcursul acestei perioade. Potrivit Ministerului spaniol al locuinţelor, preţurile la locuinţe în provincia Alicante au crescut cu 80,1 % în perioada cuprinsă între primul trimestru al anului 2000 al treilea trimestru al anului 2003.

Trebuie, de asemenea, menţionat că, în ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, rapoartele sunt în contradicţie. După cum am menţionat mai sus, la p. 18 a raportului 2000, sunt enumerate nouă tranzacţii, inclusiv preţul plătit pe metru pătrat. Aceste tranzacţii au avut loc în perioada decembrie 1999-septembrie 2000 şi preţul mediu plătit a fost de 1 111,7 EUR pe metru pătrat. Aceasta este valoarea considerată pentru a reprezenta preţul de referinţă pentru spaţiul de birouri din complexul Ciudad de la Luz.

Raportul 2009 urmează aceeaşi metodologie. La p. 18 sunt enumerate şapte tranzacţii care au avut loc în perioada aprilie 2007-decembrie 2008. Valoarea medie este de 2 736,22 EUR pe metru pătrat. Astfel, raportul 2009 conţine dovezi evidente conform cărora inflaţia imobiliară a fost cu mult peste 33,5 % mai mare faţă de cea utilizată în raportul 2000. Prin compararea celor două rapoarte, obţinem o inflaţie de 146,1 %. Acest lucru este conform cu rapoartele Ministerului pentru locuinţe: între primul trimestru al anului 2000 şi al doilea trimestru al anului 2008 (perioada majorităţii tranzacţiilor raportate în raportul 2009), preţurile la locuinţe în provincia Alicante a crescut cu 152,1 %.

Două observaţii suplimentare ar trebui reţinute. În primul rând, pe parcursul perioadelor de boom imobiliar, de obicei preţul terenurilor creşte mai repede decât preţurile locuinţelor finalizate. În orice caz, indicele de preţ al locuinţelor diminuează inflaţia preţurilor. În al doilea rând, preţul mediu al terenurilor pentru marile municipii este probabil nereprezentativ pentru preţurile terenurilor dintr-o locaţie precum cea a CDL. Într-adevăr, majoritatea datelor subiacente utilizate pentru stabilirea acestui preţ mediu au la bază un teren situat în oraş sau în imediata lor vecinătate (de exemplu, "urbanizări" suburbane); CDL este situat în afara oraşului, într-un loc cu foarte puţine locuinţe (sau deloc).

(b)Rapoartele privind evaluarea terenului destinat unui complex hotelier (lotul NNH)

În aceeaşi ordine de idei, este destul de grăitor faptul că a fost omis singurul hotel din apropierea complexului CDL. Hotelul menţionat în cele din urmă este un hotel IBIS, ale cărui preţuri porneau de la 49 EUR pe noapte, în vara anului 2010 (http://www.ibishotel.com/gb/reservation/multirates.jshtml, consultat la 24 februarie 2010). Ca o dovadă în plus, apartamentele de lux din apropierea unui teren de golf (şi relativ aproape de CDL) încasau 80 EUR/noapte în august 2010 (sezon de vârf, a se vedea http://www.hotelesoasis.com/WebOasis/EN/ficha_hotel/ plantio_golf/descripcion.jsp, consultat la 24 februarie 2010).

Raportul 2009 privind parcela NNH conţine, de asemenea, declaraţii surprinzătoare. Iniţial, oricine ar fi plăcut surprins să afle că metoda aplicabilă pentru efectuarea evaluării este conformă cu legislaţia (la p. 13, a se vedea "Referinţele metodologice reprezintă criteriile prevăzute în Ordinul ministerial 805/2003 privind evaluarea bunurilor imobiliare şi Legea 6/1998 din 13 aprilie 1998 privind evaluarea terenurilor, scopul evaluării fiind acela de a stabili valoarea la această dată." Cu toate acestea, la p. 25, se poate constata că, în definitiv, raportul de evaluare nu îndeplinea cerinţele prevăzute în Ordinul ministerial: "În conformitate cu articolul 61 alineatul (1) litera (b) din Ordinul ECO 805/2003 din martie 2003 privind normele referitoare la evaluarea bunurilor imobiliare, subliniem că prezentul raport de evaluare nu îndeplineşte în mod oficial cerinţele ordinului, întrucât scopul acestuia nu coincide cu domeniul de aplicare al ordinului" (por ser su finalidad distinta al objeto de aplicacion de la misma).

De asemenea, este interesant de remarcat faptul că există diferenţe semnificative între estimările pe metru pătrat pentru cele două parcele (NNH şi NNT). Cât timp nu se neagă faptul că utilizările proiectate (birouri/hoteluri) pot explica o parte dintre aceste diferenţe, discrepanţa este încă izbitoare. Pentru hoteluri, valorile sunt cuprinse între 144,12 EUR/m² (2000) şi 188,35 EUR/m², în 2009. Pentru spaţiul de birouri, valorile respective sunt cuprinse între 491,64 EUR/m² (2000) şi 800 EUR/m², în 2009. Ce poate explica diferenţa dintre evoluţia preţului (inflaţia) acestor două parcele situate una lângă cealaltă? Cum se poate justifica această diferenţă de peste 300 %?

4.2.Primele de risc

Identitatea beneficiarului	Suma totală a ajutorului primit în baza schemei (^*)	Suma totală a ajutorului de recuperat (^*) (principalul)	Suma totală rambursată deja (^*)
Identitatea beneficiarului	Suma totală a ajutorului primit în baza schemei (^*)	Suma totală a ajutorului de recuperat (^*) (principalul)	Principalul	Dobânda







(*)Milioane, exprimate în moneda naţională.

	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008
Flux de numerar	- 884	- 1 792	- 2 601	- 118177	- 55 813	- 25 088	4 462
Actualizare	(1 + WACC)"2	1 + WACC	1	1/(1 + WACC)	1/(1 + WACC)"2	1/(1 + WACC)"3	1/(1 + WACC)"4
14,91 %	1,3204	1,1491	1,0000	0,8702	0,7573	0,6591	0,5735
RIR	- 1 167,26	- 2 059,19	- 2 601,00	- 102 843,09	- 42 268,78	- 16 534,56	2 559,16

	2009	2010	2011	2012	2013	2014	VAN
Flux de numerar	5 526	6 561	6 842	8 057	8 307	80 447
Actualizare	1/(1 + WACC)"5	1/(1 + WACC)"6	1/(1 + WACC)"7	1/( + WACC)"8	1/(1 +/WACC)"9	1/(1 + WACC)"10
14,91 %	0,4991	0,4344	0,3780	0,3290	0,2863	0,2491
RIR	2 758,17	2 849,86	2 586,30	2 650,40	2 378,07	20 041,62	- 131,65

	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	VAN
Flux de numerar	- 46 479	- 69 719	9 005	12 616	6 930	7 710	68 698
Actualizare	1	1/(1 + WACC)	1/(1 + WACC)"2	1/(1 + WACC)"3	1/(1 + WACC)"4	1/(1 + WACC)"5	1/(1 + WACC)"6
16,66 %	1	0,8572	0,7348	0,6298	0,5399	0,4628	0,3967
RIR	- 46 479	- 59 762,56	6 616,67	7 946,13	3 741,50	3 568,16	27 252,87	- 57 116,22

	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008
Flux de numerar	- 884	- 1 792	- 2 601	- 118177	- 55 813	- 25 088	4 462
Hoteluri IPC				1,000	1,021	1,042	1,064
Hoteluri				560	572	584	596
Total	- 884	- 1 792	- 2 601	- 117 617	- 55 241	- 24 504	5 058
Actualizare	(1 + WACC)"2	1 + WACC	1	1/(1 + WACC)	1/(1 + WACC)"2	1/(1 + WACC)"3	1/(1 + WACC)"4
14,91 %	1,3204	1,1491	1,0000	0,8702	0,7573	0,6591	0,5735
RIR	- 1 167,26	- 2 059,19	- 2 601,00	- 102 355,76	- 41 835,77	- 16 149,82	2 901,01

2009	2010	2011	2012	2013	2014	VAN
5 526	6 561	6 842	8 057	8 307	80 447
1,087	1,110	1,133	1,157	1,181	1,206
609	621	634	648	661	9 401
6 135	7 182	7 476	8 705	8 968	89 848
1/(1 + WACC)"5	1/(1 + WACC)"6	1/(1 + WACC)"7	1/(+ WACC)"8	1/(1+/WAC- C)"9	1/(1 + WACC)"10
0,4991	0,4344	0,3780	0,3290	0,2863	0,2491
3 061,91	3 119,74	2 826,09	2 863,46	2 567,38	22 383,73	- 126 445,48