Partea v - EVALUAREA AJUTORULUI - Decizia 2013/126/UE/08-mai-2012 privind ajutorul de stat SA.22668 [C 8/08 (ex NN 4/08)]

Acte UE

Jurnalul Oficial 85L

În vigoare

Versiune de la: 23 Martie 2013

PARTEA V:EVALUAREA AJUTORULUI

SUBPARTEA 0:

(61)În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din TFUE, "sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre". În concluzie, pentru a fi calificat drept ajutor de stat, măsura trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative: 1. măsura trebuie acordată din resurse de stat; 2. trebuie să confere un avantaj economic întreprinderilor; 3. avantajul trebuie să fie selectiv şi să denatureze sau să ameninţe că denaturează concurenţa; 4. măsura trebuie să afecteze comerţul intracomunitar.

I.Avantaj economic:

(62)După cum am subliniat anterior, autorităţile spaniole au argumentat că măsura nu constituie un ajutor de stat, întrucât este conformă cu principiul investitorului în economia de piaţă (market economy investor principle - MEIP). Acest principiu ia în calcul dacă un investitor pe piaţă ar fi investit în proiect în aceiaşi termeni şi condiţii ca investitorul public la momentul la care a fost luată decizia de a face o investiţie publică. În această privinţă, ar fi fost oportun ca, iniţial, să fi existat un investitor privat în proiect (¹⁹) şi ca autorităţile spaniole să fi comandat mai multe studii care să conchidă că proiectul va genera un flux pozitiv de numerar (a se vedea considerentul 22).

(64)Faptul că singurul investitor privat dispus să investească n-a angajat decât o sumă nesemnificativă, retrăgându-se însă în momentul în care a trebuia să angajeze cea mai mare parte a investiţiei poate fi considerat, prima facie, ca o dovadă a faptului că un investitor privat nu ar fi finalizat în bune condiţii un astfel de proiect în condiţiile existente la acel moment. Mai mult, situaţia acestui sector privat era aparte (prin urmare, nu era un investitor privat în sensul jurisprudenţei), în măsura în care răspundea, de asemenea, de pornirea proiectului, de supravegherea lucrărilor de construcţii şi de gestionarea şi promovarea studiourilor prin vărsarea unui comision de administrare. Aceasta înseamnă că investiţia sa iniţială ar putea fi raţională din alte motive decât simpla sa profitabilitate, dacă este luată în considerare în mod izolat.

(65)În absenţa oricărui acţionar privat, autoritatea regională şi-a bazat decizia de investiţii pe rezultatele studiilor de consultanţă. Cu toate acestea, simpla existenţă a unor astfel de studii nu este suficientă pentru îndeplinirea testului privind investitorul privat în economia de piaţă. Înainte de a angaja fonduri pe scara investiţiilor în Ciudad de la Luz, se aşteaptă ca un investitor privat să examineze în mod temeinic planul de afaceri şi prezumţiile pe care se bazează aceste studii. Un investitor privat trebuie să aprecieze singur dacă prezumţiile specifice utilizate pentru a justifica planul de afaceri sunt adecvate în acest caz particular. Mai mult, de la un investitor privat se poate aştepta să compare rentabilitatea preconizată a proiectului Ciudad de la Luz cu rentabilitatea preconizată a unor proiecte alternative. O astfel de analiză nu a fost realizată la acea dată. În plus, nu a fost fezabilă nici măcar realizarea unei astfel de comparaţii pe baza fluxurilor pozitive de numerar estimate prevăzute în aceste studii.

(66)În contextul unei investigări privind ajutorul de stat, jurisprudenţa impune Comisiei să realizeze propria evaluare a faptelor (²⁰). Prin urmare, este necesar să se aprecieze valabilitatea rapoartelor întocmite la momentul tranzacţiei.

(²⁰)În cauza Valmont, Tribunalul a considerat că Comisia nu ar fi trebuit să se bazeze doar pe existenţa unei evaluări independente a expertului pentru a determina dacă o vânzare de teren a implicat acordarea unui ajutor de stat. Tribunalul a impus faptul că Comisia ar trebui să îşi verifice valoarea evidentă a ajutorului, lucru pe care şi Tribunalul l-a făcut ulterior (cauza T-274/01). În cauzele Hamsa (cauza C-316/02) şi Lenzing (cauza C-525/04), Curtea de Justiţie a recunoscut că, deşi Comisia dispune de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte aspectele economice, instanţa "trebuie să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, credibilitatea şi coerenţa acestora... "

(67)Ţinând cont de rapoartele prezentate de autorităţile spaniole de la decizia de iniţiere, se pare că au existat două decizii de investiţii privind proiectul. Prima dintre acestea a fost în 2000, pe baza planului de afaceri realizat de Arthur Andersen în 2000 (acoperind investiţiile din perioada 2002-2006). În 2004, pentru a se evalua dacă era oportun să se aprobe investiţii noi în cadrul proiectului, a fost comandat raportul Consultia (care viza investiţiile efective realizate în perioada 2002-2004, precum şi cele prevăzute pentru perioada 2004-2014). În aceste condiţii va trebui să se aplice principiul investitorului privat în economia de piaţă în cazul ambelor decizii de investiţii.

(69)Pentru a finanţa un proiect, investitorii trebuie să investească în capital. Acest capital are un cost, şi anume costul capitalului. De regulă, există două surse mari de capital: capitalul propriu şi capitalul împrumutat (financiar). Costul total al capitalului este costul mediu ponderat al capitalului (WACC), ţinând cont de proporţia capitalului propriu şi de proporţia capitalului împrumutat. Costul capitalului împrumutat şi costul capitalului propriu sunt costuri preconizate şi nu costuri istorice. În cazul special al Ciudad de la Luz, planul de afaceri a prevăzut ca proiectul să fie finanţat integral din capitaluri proprii. Prin urmare, costul total al capitalului este capitalul propriu.

(70)Un investitor în capital privat şi-ar fi dorit să investească în Ciudad de la Luz dacă rata internă preconizată a rentabilităţii (²¹) ar fi fost mai mare sau egală cu costul de oportunitate al capitalului propriu (²²) (şi anume, rentabilitatea pe care ar fi obţinut-o în cazul unui proiect similar).

(71)Comisia a evaluat modelul de stabilire a valorii activelor de capital, pentru a obţine costul capitalului propriu. Costul capitalului propriu reflectă costul de oportunitate al investiţiei pentru acţionari în societăţi sau proiecte cu acelaşi risc financiar şi de afaceri ca cel luat în considerare. Potrivit modelului de stabilire a valorilor activelor de capital (CAPM), costul capitalului propriu, K_e, ar trebui estimat prin următoarea formulă:

(72)Pentru rata fără risc, Rf, practica de piaţă (²³) sugerează să se considere rata pe termen lung a obligaţiunii guvernamentale (în mod normal, pe 10 ani) din ţara de operare (acestea sunt considerate investiţiile cel mai puţin riscante). Rentabilitatea medie anuală a obligaţiunilor guvernamentale pe 10 ani în Spania a fost de 4,1 % în 2004 (²⁴). Pentru prima de risc a pieţei, ar trebui să se considere prima de risc istorică a pieţei pe o perioadă de timp rezonabil de lungă. Este o practică de piaţă obişnuită aceea de a considera diferenţa dintre rentabilitatea istorică a unui indice diversificat al capitalului propriu în ţara în care sunt efectuate operaţiunile şi rata fără risc. Potrivit lui Fernandez (20 04) (²⁵), prima istorică de risc a pieţei pentru obligaţiunile guvernamentale în Spania (în perioada 1991-2003) se situa între 6,8 % şi 9,3 %. Comisia a adoptat o abordare conservatoare în estimarea primei de risc a pieţei şi a considerat limita inferioară a acestui interval, şi anume, 6,8 %. O lucrare ulterioară şi mai recentă a aceluiaşi autor (²⁶) consolidează valabilitatea acestei valori, prin prezentarea primei de risc pentru acţiuni impuse în perioada 2000-2004 în intervalul de 6-7 %.

(73)Pentru a estima valoarea beta, Comisia a utilizat informaţii publice ale societăţilor care au fost identificate de autorităţile spaniole drept concurenţi direcţi ai Ciudad de la Luz, şi anume, Carrere Group (²⁷) şi Babelsberg. Aceste cifre au fost raportate de analiştii financiari care au efectuat o analiză aprofundată a celor două societăţi. Media celor două valori beta, ajustată pentru a se potrivi profilului de risc financiar al Ciudad de la Luz este o valoare de circa 1,5. Aceasta este o abordare conservatoare, având în vedere că este posibil ca investiţia în Ciudad de la Luz să implice un grad mai mare de risc idiosincratic decât celelalte două studiouri stabilite. Ciudad de la Luz este o investiţie începută de la zero într-o regiune care nu găzduieşte nici producători de film spanioli, nici internaţionali. Cu alte cuvinte, valoarea beta a Ciudad de la Luz este probabil mai mare decât cea a concurenţilor săi.

(75)Prin comparaţie, după cum s-a arătat în anexa I, Spania a afirmat că aplicarea modelului CAPM ar indica faptul că un investitor privat "ar impune" o primă de risc, şi nu o rentabilitate de 3,75 %, în 2000, şi de 2,07 %, în 2004". Acest calcul se bazează pe o valoare beta

= 0,395. O valoare beta egală cu 1 reprezintă portofoliul tuturor acţiunilor, prin urmare, acţiunea "medie". O valoare beta semnificativ mai mică decât 1 ar implica, prin urmare, o investiţie specială cu risc scăzut. Spania nu a confirmat această prezumţie şi nu a susţinut-o cu date concrete sau verificabile.

(76)După cum a fost menţionat anterior (a se vedea considerentul 70), un investitor privat ar investi într-un proiect doar dacă are o rată internă de rentabilitate mai mare decât costul de oportunitate al capitalului. Comisia remarcă faptul că planul de afaceri pentru anul 2000 a evaluat în detaliu doar fazele iniţiale ale proiectului. Analiza Comisiei (a se vedea anexa II) a ajuns la o valoare actualizată netă negativă, în baza planului de afaceri pentru anul 2000 şi considerând fluxurile de numerar prezentate în planul de afaceri la valoarea nominală. Pe această bază, un investitor privat nu ar fi investit în proiect.

(77)La stabilirea ratei interne de rentabilitate, Comisia adoptă din nou o abordare conservatoare prin neexaminarea prezumţiilor planului de afaceri, în special, a fluxurilor de numerar previzionate pentru proiectul propus. Cu toate acestea, ar trebui notat faptul că fluxurile de numerar previzionate în planurile de afaceri pentru anul 2004 par a fi optimiste în mod nejustificat, având în vedere în special pierderile suportate de societate în perioada 2002-2004. (²⁸) Ţinând cont de informaţiile de care dispune Comisia, se poate considera că fluxurile de numerar preconizate prezentate în planul de afaceri pentru anul 2004 au reprezentat o limită superioară (²⁹). Fluxurile de numerar determină rentabilitatea sa preconizată. Comisia apreciază după valoarea nominală şi rentabilitatea preconizată a Ciudad de la Luz. Cu toate acestea, ea calibrează costul capitalului în creştere. Acest lucru trebuie făcut de orice investitor privat raţional.

(²⁹)Raportul independent al Ecorys continuă cu analiza prezumţiilor planului de afaceri şi criticarea unora dintre acestea. De exemplu, se arată că "alegerea locului nu pare a fi evidentă din punct de vedere strategic, dat fiind faptul că nu a fost identificată nicio sinergie cu industria cinematografică înconjurătoare şi există alte regiuni din Spania cu locuri geografice similare în apropierea grupului existent din industria cinematografică" (p. 30). În plus, "observă în această privinţă că, în special în primii ani de funcţionare a studioului şi a şcolii, nu vor exista resurse umane în plan local, formate şi licenţiate. Prin urmare, un investitor privat prudent ar fi preferat probabil un alt loc pentru a construi un studio cinematografic similar" (p. 31). În ceea ce priveşte investiţia din 2004, se arată că "se poate pune întrebarea dacă un investitor privat ar alege să construiască de la zero un studio cinematografic într-o zonă în care nu va fi disponibilă nicio resursă umană adecvată în primii ani de funcţionare a studioului şi a şcolii" (p. 39).

(79)În plus, Comisia a calculat valoarea actualizată netă (VAN) a investiţiei în Ciudad de la Luz pentru a stabili măsura în care proiectul va fi profitabil pentru investitorul privat. Obiectivul oricărei decizii de investiţii este de a găsi active reale care valorează mult mai mult decât costă, cu alte cuvinte, investiţii care au o rentabilitate preconizată mai mare decât costul de oportunitate al capitalului. Dacă nu se aplică, în ceea ce priveşte Ciudad de la Luz, valoarea proiectului este negativă şi, în consecinţă, pentru orice investitor privat raţional, investiţia nu este viabilă. VAN a oricărui proiect cuantifică valoarea investiţiei la momentul luării unei decizii şi este calculată prin deducerea fluxurilor de numerar preconizate în planul de afaceri, utilizând un factor de actualizare, care este costul capitalului. În mod intuitiv, cu cât este mai mare costul capitalului, cu atât este mai mică VAN.

(81)Comisia a realizat, de asemenea, o verificare a fiabilităţii, care să indice că rezultatul este foarte sigur. Mai sus de un prag rezonabil, rezultatul este foarte puţin sensibil la valoarea costului de oportunitate al capitalului, astfel cum a fost estimat de Comisie. Cu alte cuvinte, modificările semnificative ale parametrilor calibraţi de către Comisie în calcularea costului capitalului nu modifică rezultatul.

Graficul de mai jos schiţează valorile aproximative ale VAN comparativ cu diverse valori ale costului capitalului (WACC) de la 5 %, la 20 %. Graficul ilustrează că VAN devine negativă pentru un WACC între 5 % şi 6 %. Prin urmare, în cazul în care costul capitalului este mai mare de 6 %, un investitor privat nu ar prelua proiectul. Mai mult, dacă valorile WACC sunt mai mari de 10 %, valoarea VAN nu este afectată. Comisia a estimat un WACC de aproximativ 14 %, prin urmare, într-un interval în care se poate concluziona, cu un nivel sporit de încredere, că proiectul nu este profitabil.

(82)Ca răspuns la evaluarea Comisiei, pe baza unui raport de consultanţă (³⁰), autorităţile spaniole au apreciat că evaluarea efectuată de Comisie era eronată. În primul rând, chiar dacă se accepta că analiza CAPM ca atare constituia o abordare corectă, raportul de consultanţă punea la îndoială valorile parametrilor utilizaţi de Comisie. În special, prima pe capitaluri proprii şi "valorile beta" ar trebui să fie mai mici. În al doilea rând, pentru a stabili criteriul de referinţă relevant, Comisia nu ar fi trebuit să utilizeze doar planul de afaceri al Consultia IT, ci şi planul de afaceri pentru anul 2000 elaborat de Arthur Andersen. În al treilea rând, Comisia nu a utilizat indicii financiari adecvaţi pentru a estima profitabilitatea preconizată a proiectului Ciudad de la Luz. În final, Comisia nu a luat în considerare veniturile previzibile rezultate ca urmare a dezvoltării de hoteluri şi de spaţii de birouri.

(83)Comisia a respins aceste argumente. În ceea ce priveşte prima pentru capitaluri proprii, anexa II explică cu un anumit grad de detaliere motivele pentru care valorile din intervalul propus de Spania nu pot fi valabile. Cel mai important, valorile propuse pentru primă au fost valorile estimate pentru 2009, care nu corespundeau valorilor aplicabile în 2000 şi 2004. Rezultă cu claritate că pentru estimarea CAPM trebuie să se utilizeze valori din aceeaşi perioadă cu luarea deciziei de afaceri. De fapt, autorul citat de autorităţile spaniole prevede estimări pentru perioada relevantă care corespund evaluării efectuate de Comisie. Anexa II explică, de asemenea, motivul pentru care solicitarea autorităţilor spaniole de a se utiliza valori "beta" mai mici este eronat. Comisia utilizează valori ale unor studii publice care au calculat valorile beta pentru concurenţii apropiaţi ai Ciudad de la Luz. Propunerea autorităţilor spaniole de a se utiliza valori beta istorice este respinsă de experţii financiari.

(84)În răspunsul la cererea autorităţilor spaniole de a considera planul de afaceri pentru anul 2000, anexa II prevede un astfel de calcul. După cum se poate observa, ca urmare a unei prime de risc mai mari şi a unei rate fără risc mai mari, WACC ar fi chiar mai mare decât în 2004. De asemenea, acest calcul conduce la o VAN negativă. În final, în ceea ce priveşte posibilele venituri provenite de la hoteluri şi spaţii de birouri, afirmaţiile făcute de autorităţile spaniole s-au bazat pe dovezi noi, şi anume, şase rapoarte de evaluare a terenului, elaborate ulterior. La acel moment, aceste dovezi nu au făcut parte din informaţiile disponibile potenţialilor investitori. Deşi raportul Andersen menţionează posibilitatea dezvoltării unui complex hotelier, acesta nu conţine informaţii cu privire la profitabilitatea previzibilă şi nu există un plan de afaceri referitor la amenajarea terenului. Cu toate acestea, anexa II analizează cu atenţie rapoartele ex post propuse cu privire la amenajarea terenurilor. Acestea conţin nereguli grave. De pildă, preţurile de referinţă propuse pentru spaţiul de birouri din complexul Ciudad de la Luz sunt preţurile aferente celor mai renumite străzi comerciale din Alicante. Având în vedere că Ciudad de la Luz este un complex aflat în afara oraşului Alicante şi în apropierea unui complex industrial, aceste preţuri de referinţă au fost mărite în mod exagerat. În mod similar, preţurile de referinţă pentru hoteluri se bazează pe preţurile hotelurilor de 4 şi 5 stele. Nu este oferită niciun indiciu din care să rezulte că ar exista o cerere suficientă pentru aceste hoteluri situate în afara oraşului Alicante (şi amplasate în apropierea unei autostrăzi şi a unui complex industrial).

(85)În afară de evaluarea internă proprie, Comisia a comandat şi un studiu independent care să analizeze dacă un investitor privat ar fi făcut o astfel de investiţie în Ciudad de la Luz în aceleaşi condiţii (³¹). Raportul Ecorys ia în considerare diverse scenarii care estimează costul capitalului propriu între 12,5 % şi 21,4 %, pentru investiţia din 2000, şi între 10,9 % şi 15,9 %, pentru investiţia ulterioară din 2004. Astfel, rezultatul studiului Comisiei se încadrează în intervalul calculat de Ecorys. Prin comparaţie, rata internă de rentabilitate calculată pe baza planului de afaceri este mult sub costul minim al capitalului propriu, astfel cum a fost estimat de Ecorys.

(86)Prin urmare, concluzia generală a Ecorys este aceea că nu pare posibil ca investiţiile făcute în 2000 şi 2004 să fi fost conforme cu comportamentul unui investitor privat prudent într-o economie de piaţă. În ceea ce priveşte planul de investiţii pentru anul 2000, Ecorys constată că prin reconstituirea activităţii de afaceri rezultă o VAN negativă de 9,3 miliarde PTA. Investirea în piaţa de valori ar fi o investiţie mult mai interesantă pentru un investitor pe piaţă prudent. În ceea ce priveşte investiţia din 2004, Ecorys conchide că, cel mai probabil, "un investitor pe piaţă prudent nu ar fi decis să finalizeze un proiect CDL integral, ci ar fi preferat să exploateze cele şase platouri în care deja se investise ori să abandoneze proiectul şi să suporte pierderile" (³²). În final, Ecorys consideră că un creditor privat nu ar fi acordat un împrumut participativ sau orice alt credit în sprijinul proiectului, având în vedere că fluxul de numerar al proiectului era insuficient pentru a face faţă rambursării datoriei.

(87)Prin urmare, în raport se conchide că niciuna dintre investiţiile făcute în Ciudad de la Luz între 2000 şi 2004, şi nici cele făcute ulterior nu îndeplinesc principiul investitorului în economia de piaţă şi, prin urmare, constituie un avantaj în favoarea companiei Ciudad de la Luz. Întrucât testul privind principiul investitorului privat în economia de piaţă a eşuat, rezultă că un investitor în economia de piaţă nu ar fi investit în proiect în anul 2000 şi nici nu ar fi investit ulterior în proiectul respectiv, având în vedere planul de afaceri pentru anul 2004.

(88)În consecinţă, Comisia consideră că avantajul economic este reprezentat de valoarea totală a investiţiei. Împrumuturile acordate companiei Ciudad de la Luz de către SPTCV au fost împrumuturi subordonate, ceea ce înseamnă că au fost tratate în bilanţ ca ceva similar capitalului propriu. După cum a menţionat deja Comisia în decizia de iniţiere, dobânda la împrumuturi a fost calculată cu o rată fixă şi cu o rată variabilă. Rata părţii fixe a fost foarte scăzută şi nu ar fi acceptabilă pentru un creditor în economia de piaţă. Rata fixă neobişnuit de scăzută a împrumutului ar putea fi compensată, în principiu, din perspectiva unei remunerări adecvate a împrumutului participativ, graţie părţii variabile asociate cu profitabilitatea proiectului, însă acesta nu este şi cazul proiectului analizat (a se vedea argumentele de mai sus cu privire la principiul investitorului în economia de piaţă). Mai mult, niciun cost financiar nu a fost inclus în profitul preconizat şi declaraţia prezentată Comisiei de către autorităţile spaniole pentru perioada 2002-2014. În final, în teorie, împrumuturile urmau să fie rambursate în aprilie 2015, mai exact, după data încheierii proiectului (şi, eventual, desfacerea sa), planificat pentru 2014, fapt pe care creditorul în economia de piaţă nu l-ar fi acceptat. În răspunsul lor din data de 20 aprilie 2009 la decizia de iniţiere, autorităţile spaniole au explicat că, din punct de vedere economic, aceste împrumuturi ar trebui considerate drept injecţie de capital, dat fiind faptul că creditorul şi acţionarul sunt aceiaşi (adică, SPTCV). Într-adevăr, deoarece niciunul dintre împrumuturile acordate în 2005, 2007, 2008 şi 2009 nu a fost rambursat (chiar şi parţial) şi beneficiarul nu a plătit nicio dobândă pentru aceste împrumuturi, trebuie considerate de facto drept investiţii în capitalul propriu. Potrivit informaţiilor furnizate de autorităţile spaniole din aprilie 2012, acestea au fost în valoare de 265 089 599 EUR până la finalul anului 2010 (³³).

II.Selectivitate

III.Denaturarea concurenţei

(91)Atunci când ajutorul de stat consolidează poziţia unei întreprinderi comparativ cu poziţia altor întreprinderi concurente, cele din urmă trebuie să fie considerate ca fiind afectate de ajutorul respectiv. Sprijinul consolidează poziţia Ciudad de la Luz comparativ cu poziţia altor întreprinderi concurente, permiţându-i să intre pe piaţa studiourilor de film. Concurenţa între întreprinderile care beneficiază de pe urma măsurii şi cele care nu beneficiază este denaturată. Chiar şi presupunând că producţiile cinematografice din alte state membre în care se află alte studiouri de film primesc subvenţii, acesta nu este un argument relevant pentru a nega existenţa unei denaturări a concurenţei. Nu se poate ca o măsură să nu fie calificată drept ajutor de stat doar pentru faptul că alte state membre să fi adoptat propriile măsuri cu efect de denaturare a pieţei. Nu poate avea loc o astfel de "echilibrare" atunci când se evaluează condiţiile privind denaturarea concurenţei.

IV.Efectul asupra comerţului

(92)În final, Comisia consideră că măsura în cauză afectează schimburile comerciale între statele membre. Studiourile cinematografice îşi comercializează facilităţile la nivel internaţional. Producătorii de film negociază cu regularitate preţurile şi condiţiile cu o serie de studiouri de film din diferite state membre. Comisia a aprobat scheme de ajutor pentru Spania şi pentru alte state membre, în sprijinul producţiei de lucrări audiovizuale şi, prin urmare, încurajează în mod indirect utilizarea de facilităţi tehnice naţionale, inclusiv studiouri de film. Cu toate acestea, cel de al patrulea criteriu menţionat în Comunicarea Comisiei din 2001 exclude ajutorul suplimentar pentru activităţi de producţie specifice, inclusiv utilizarea de studiouri de film.

SUBPARTEA I:Compatibilitate

1.Ajutorul regional

(97)Având în vedere că acest ajutor nu a fost notificat, se aplică Orientările privind ajutorul regional pentru 20002-006 (³⁴). Punctul 4.2 din orientări prevede că: "Pentru a asigura că investiţia productivă este viabilă şi sigură, contribuţia beneficiarului la finanţarea sa trebuie să fie de cel puţin 25 %." Nota de subsol 20 din orientări clarifică faptul că o contribuţie minimă de 25 % nu trebuie să conţină niciun ajutor. Deşi a existat un investitor privat pentru 25 % din capitalul social iniţial de 600 000 EUR, acest investitor privat a fost societatea de administrare a proiectului, în schimbul unui comision, şi nu a făcut nicio investiţie ulterioară în proiect pentru a se adapta majorităţii investiţiei publice în proiect. Prin urmare, această primă investiţie nu poate fi considerată separat de investiţia publică, dat fiind faptul că nu este o investiţie independentă. Mai mult, investitorul privat a fost cumpărat de SPTCV în iulie 2004, moment în care participaţia sa a scăzut la 0,2 %.

(98)Autorităţile spaniole au afirmat că 25 % din investiţia realizată chiar de SPTCV poate fi considerată drept contribuţia beneficiarului. Comisia consideră că o astfel de abordare, în care 25 % din investiţie este acoperită de un organism de stat care nu se comportă ca un investitor privat (a se vedea mai sus secţiunea V, subsecţiunea "avantaj economic"), în timp ce restul de 75 % din investiţie este asigurat tot din resurse de stat, nu poate să garanteze că investiţia productivă asistată este viabilă şi sigură.

2.Ajutorul sectorial acordat sectorului audiovizual

(100)În anumite condiţii, Comisia a autorizat acordarea de ajutor sectorului audiovizual, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c), ţinând cont de obiectivele culturale prevăzute în articolul 167 din TFUE. Excepţia culturală poate fi utilizată în coroborare cu alte baze legale privind compatibilitatea, de exemplu ajutorul acordat anumitor activităţi economice în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) (³⁵). Deşi nu a fost propusă de autorităţile spaniole, baza legală respectivă este avută în vedere în ceea ce urmează din perspectiva observaţiilor formulate de alte părţi.

(³⁵)A se vedea, în special, NN 84/2004 din 22 martie 2006 - Franţa - Regimes d'aide au cinema et â l'audiovisuel. În acest caz, în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) şi/sau (d) din TFUE, Comisia a autorizat ex post măsuri de sprijinire, în principal, a distribuţiei de filme, a creării, renovării sau modernizării de cinematografe, a distribuţiei de videoclipuri sau video şi de CD şi a dezvoltării de tehnologii post-producţie. A se vedea, de asemenea, N 192/2008 din 11 aprilie 2008 - Spania - Promotion of dubbing and subtitling of movies in Basque (Promovarea dublării şi a subtitrării filmelor în limba bască).

(102)La aplicarea acestui test de echilibrare, Comisia evaluează următoarele aspecte:

SUBPARTEA II:Obiectivul măsurii

(103)Se consideră că există un "eşec al pieţei" dacă rezultatul pieţei nu produce o bunăstare socială optimă. Un rezultat ineficient al pieţei poate apărea în cazul unor aşa-numite bunuri publice sau bunuri de interes general (³⁶). Aceste bunuri generează efecte externe pozitive atunci când beneficiul social este mai mare decât beneficiile private. Prin urmare, cantitatea furnizată este sub cea optimă - fapt ce ar putea justifica, în schimb, intervenţia publică (şi, eventual, subvenţiile publice).

(³⁶)Bunurile publice există în cazurile în care nu este posibil să se furnizeze un bun sau un serviciu unei persoane fără excluderea celorlalte sau atunci când nu există rivalitate în sectorul consumului (de exemplu, iluminatul străzilor, al drumurilor). Bunurile de interes general sau bunurile de utilitate publică sunt bunurile şi serviciile pe care guvernul le consideră că vor fi consumate mai puţin şi care, prin urmare, trebuie să fie subvenţionate sau furnizate gratuit (de exemplu, educaţie, biblioteci publice).

(104)În UE există o piaţă comercială foarte competitivă, cu o serie de studiouri de film de mari dimensiuni. În plus, pentru producţiile cinematografice mari, studiourile europene de film se confruntă cu o concurenţă semnificativă din partea studiourilor din afara UE. Prin urmare, dovada prima facie nu susţine un eşec al pieţei pe baza unei furnizări insuficiente şi a unor costuri de intrare ridicate. În răspunsul lor la decizia de iniţiere, realizatorii de film spanioli susţin că piaţa spaniolă nu dispunea de servicii similare de înaltă calitate înainte de construcţia complexului Ciudad la Luz. În special, realizatorii de film valencieni au subliniat că, accesul la un studio de film local, le-ar permite să îşi reducă costul de producţie (costuri de transport mai mici, proximitatea cu alte servicii care sunt necesare pentru producţia cinematografică etc.).

(105)Cu toate acestea, faptul că producătorii de film ar beneficia de Ciudad de la Luz nu este suficient pentru a se stabili un "eşec al pieţei", astfel cum a fost definit mai sus. În primul rând, a considera că Ciudad de la Luz compensează un eşec al pieţei în ceea ce priveşte producţia cinematografică locală în Spania, ar fi contrar obiectivului declarat de autorităţile spaniole. În raportul din 2004 elaborat de Consultia se consideră că numai studiourile local sunt concurenţi "indirecţi", având în vedere că Ciudad de la Luz ar fi în schimb orientat către producţii cinematografice de mari dimensiuni.

(106)În al doilea rând, pentru a evidenţia un eşec al pieţei în ceea ce priveşte producătorii de film spanioli, trebuie să se evalueze dacă prestaţiile sociale din partea unui studio precum Ciudad de la Luz sunt mai mari decât costul. Printre alte aspecte, aceasta ar impune să se aprecieze dacă facilităţile existente sunt insuficiente, adică, dacă realizatorii de film spanioli nu pot utiliza studiourile de film existente în Spania (precum Video Planning, Cartuja Producciones şi Loasur Audiovisual, din Andaluci'a, Media Park, din Cataluna, Platos Valencia, din Valencia şi Estudios Barajas, Estudios El Alamo, Estudios Los Angeles şi Flash Estudio, din Madrid) sau în alte state membre. Deşi producătorii de film au arătat unele avantaje de cost (necuantificate) din partea Ciudad de la Luz, ei nu afirmă că aceste studiouri locale sunt esenţiale pentru producţia cinematografică locală.

SUBPARTEA III:Ajutorul bine conceput

(107)În plus, deoarece nu există niciun eşec al pieţei bine definit, care să fie abordat de această măsură, ajutorul nu poate fi considerat corespunzător şi proporţional pentru a se adresa eşecului pieţei respectiv. Dacă scopul studioului de film a fost acela de a sprijini producţia cinematografică locală, ar fi fost necesar, printre alte aspecte, să compare investiţia realizată cu alte măsuri care ar fi putut atinge eficienţe comparabile din punct de vedere al producătorilor de film. O astfel de comparaţie nu a fost prezentată de autorităţile spaniole.

SUBPARTEA IV:Denaturarea concurenţei şi a comerţului

(108)Testul comparativ necesită şi o evaluare a efectelor negative din punct de vedere al denaturării concurenţei şi a schimburilor comerciale. Având în vedere că producţia s-a aflat semnificativ sub aşteptările iniţiale şi că a atras în principal producţii cinematografice locale, se poate considera că, până în prezent, efectul de denaturare a studiourilor Ciudad de la Luz a fost limitat. Cu toate acestea, numărul producţiilor de film realizate la Ciudad de la Luz nu este un bun indicator al eventualelor sale efecte de denaturare. Intrarea pe piaţa studiourilor de film europene a Ciudad de la Luz a sporit capacitatea globală a studioului. Justificarea economică fundamentală implică faptul că această sporire va genera o reducere generală a preţului, indiferent de volumul de producţie cinematografică pe care Ciudad de la Luz îl poate atrage. Deoarece aceasta ar afecta preţul total al pieţei, o astfel de reducere de preţ nu ar putea fi respectată prin compararea preţului stabilit de Ciudad de la Luz cu cel al concurenţilor lor. Mai mult, construcţia Ciudad de la Luz poate încuraja alte state membre să realizeze investiţii similare. În final, considerând facilităţile moderne, poziţia Ciudad de la Luz pe piaţă se poate schimba pe viitor.

1.Ajutor cultural - investiţie în construcţia de studiouri de film

(110)Autorităţile spaniole nu au oferit niciun argument pentru a modifica opinia Comisiei exprimată în decizia de iniţiere, aceea că "consideră că nu există niciun element care să indice că excepţia [culturală] poate fi aplicată ajutorului de stat care prevede costurile de construcţie şi operare ale unui nou complex de studiouri de film de mari dimensiuni". Decizia de iniţiere a actualizat posibilitatea de a trata studiourile ca "infrastructură culturală", deoarece au un grad mare de specializare şi utilizarea lor este limitată la sectorul audiovizual (pentru realizarea filmelor, a producţiilor TV şi a reclamelor).

(111)Pentru a aplica excepţia culturală prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (d) din TFUE finanţării neacoperite de Comunicarea privind cinematografia, ajutorul trebuie să fie nu doar necesar, proporţional şi adecvat [conform evaluării de mai sus de la articolul 107 alineatul (3) litera (c)], ci şi direcţionat către un obiectiv cultural. Deoarece s-a constatat că aceste criterii nu intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (3) litera (c), aceasta se aplică în ceea ce priveşte articolul 107 alineatul (3) litera (d).

2.Ajutor cultural - stimulente pentru producătorii de film

(112)În decembrie 2008, Comisia a aprobat stimulentele pentru filme oferite de regiunea Valencia pe baza Comunicării privind cinematografia (³⁷). Anterior acesteia, niciun stimulent acordat de autorităţile regionale din Valencia în legătură cu filmarea în cadrul Ciudad de la Luz nu putea fi considerat compatibil în cazurile în care filmarea în cadrul Ciudad de la Luz era o condiţie a ajutorului (aceasta este în contradicţie cu cel de-al patrulea criteriu al Comunicării privind cinematografia, fapt ce exclude suplimentele de ajutor pentru activităţi specifice de producţie cinematografică).