Capitolul 4 - PROCEDURI VAMALE ŞI FACILITAREA COMERŢULUI - Acordul 2953/13-dec-2023 INTERIMAR PRIVIND COMERŢUL ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI REPUBLICA CHILE

Acte UE

Jurnalul Oficial seria L

În vigoare
Versiune de la: 18 Martie 2024
CAPITOLUL 4:PROCEDURI VAMALE ŞI FACILITAREA COMERŢULUI
Art. 4.1: Obiective
(1)Părţile recunosc importanţa procedurilor vamale şi a facilitării comerţului în contextul evoluţiei comerţului mondial.
(2)Părţile recunosc că instrumentele şi standardele comerciale şi vamale internaţionale stau la baza cerinţelor şi procedurilor de import, export şi tranzit.
(3)Părţile recunosc că actele cu putere de lege şi normele administrative din domeniul vamal trebuie să fie nediscriminatorii şi că procedurile vamale trebuie să se bazeze pe utilizarea unor metode moderne şi a unor controale eficiente pentru combaterea fraudei, protejarea sănătăţii şi siguranţei consumatorilor şi promovarea comerţului legitim. Fiecare parte ar trebui să îşi reexamineze periodic actele cu putere de lege, normele administrative şi procedurile în domeniul vamal. Părţile recunosc, de asemenea, că procedurile lor vamale nu trebuie să constituie o povară administrativă mai mare şi nici să fie mai restrictive pentru comerţ decât este absolut necesar pentru realizarea obiectivelor legitime şi că acestea trebuie să fie aplicate într-un mod predictibil, consecvent şi transparent.
(4)Părţile convin să îşi consolideze cooperarea pentru a garanta că actele cu putere de lege, normele administrative şi procedurile relevante în domeniul vamal, precum şi capacitatea administrativă a administraţiilor relevante îndeplinesc obiectivele de promovare a facilitării comerţului, asigurând totodată un control vamal eficient.
Art. 4.2: Definiţii
În sensul prezentului capitol, "autoritate vamală" înseamnă:
(a)pentru Chile, Servicio Nacional de Aduanas (Serviciul Naţional al Vămilor) sau succesorul acestuia; şi
(b)pentru Uniunea Europeană, serviciile Comisiei Europene responsabile cu aspectele vamale, administraţiile vamale şi orice alte autorităţi din statele membre responsabile cu aplicarea şi asigurarea respectării actelor cu putere de lege şi a normelor administrative în domeniul vamal.
Art. 4.3: Cooperare vamală
(1)Părţile asigură cooperarea în domeniul vamal între autorităţile lor, cu scopul de a garanta îndeplinirea obiectivelor prevăzute la articolul 4.1.
(2)Părţile dezvoltă cooperarea, inclusiv prin:
a)schimburi de informaţii cu privire la actele cu putere de lege şi normele administrative în domeniul vamal şi la punerea lor în aplicare, precum şi la procedurile vamale, în principal în următoarele domenii:
(i)simplificarea şi modernizarea procedurilor vamale;
(ii)asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile vamale;
(iii)facilitarea operaţiunilor de tranzit şi de transbordare;
(iv)relaţiile cu mediul de afaceri; şi
(v)securitatea lanţului de aprovizionare şi gestionarea riscurilor;
b)colaborarea cu privire la aspectele vamale legate de securizarea şi facilitarea lanţurilor de aprovizionare comerciale internaţionale în conformitate cu cadrul de standarde SAFE pentru securizarea şi facilitarea comerţului mondial al Organizaţiei Mondiale a Vămilor (OMV), adoptat în iunie 2005;
c)analizarea posibilităţii de elaborare a unor iniţiative comune privind importul, exportul şi alte regimuri vamale, inclusiv schimbul de bune practici şi asistenţa tehnică, precum şi asigurarea furnizării unui serviciu eficient pentru mediul de afaceri; o astfel de cooperare poate include schimburi privind laboratoarele vamale, formarea lucrătorilor vamali şi noile tehnologii pentru controalele şi procedurile vamale;
d)consolidarea cooperării lor în domeniul vamal în cadrul organizaţiilor internaţionale, cum ar fi OMC şi OMV;
e)stabilirea, dacă este relevant şi adecvat, a recunoaşterii reciproce a programelor privind operatorii economici autorizaţi, inclusiv a măsurilor echivalente de facilitare a comerţului;
f)efectuarea de schimburi privind tehnicile de gestionare a riscurilor, standardele de risc şi controalele de securitate, pentru a stabili, în măsura posibilului, standarde minime pentru tehnicile de gestionare a riscurilor şi cerinţele şi programele aferente;
g)depunerea de eforturi pentru armonizarea cerinţelor în materie de date pentru import, export şi alte regimuri vamale, prin implementarea de standarde şi elemente de date comune, în conformitate cu modelul de date al OMV;
h)schimbul reciproc de experienţă în ceea ce priveşte dezvoltarea şi implementarea sistemelor lor de ghişeu unic şi, dacă este cazul, dezvoltarea unor seturi comune de elemente de date pentru sistemele respective;
i)menţinerea unui dialog între experţii lor relevanţi în materie de politici pentru a promova utilitatea, eficienţa şi aplicabilitatea deciziilor anticipate pentru autorităţile vamale şi comercianţi; şi
j)schimbul, dacă este relevant şi adecvat, prin intermediul unei comunicări structurate şi recurente între autorităţile lor vamale, a anumitor categorii de informaţii din domeniul vamal în scopuri specifice, şi anume îmbunătăţirea gestionării riscurilor şi a eficacităţii controalelor vamale, vizarea mărfurilor expuse riscurilor în ceea ce priveşte colectarea veniturilor sau siguranţa şi securitatea, precum şi facilitarea comerţului legitim; acest schimb nu aduce atingere schimburilor de informaţii care pot avea loc între părţi în conformitate cu Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
(3)Orice schimb de informaţii între părţi în temeiul prezentului capitol face, mutatis mutandis, obiectul cerinţelor privind confidenţialitatea informaţiilor şi protecţia datelor cu caracter personal prevăzute la articolul 12 din Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, precum şi al oricăror cerinţe privind confidenţialitatea şi respectarea vieţii private prevăzute în actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţilor.
Art. 4.4: Asistenţa administrativă reciprocă
Părţile îşi acordă reciproc asistenţă administrativă în domeniul vamal în conformitate cu Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal.
Art. 4.5: Actele cu putere de lege, normele administrative şi procedurile în domeniul vamal
(1)Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege, normele administrative şi procedurile sale în domeniul vamal:
a)se bazează pe instrumentele şi standardele internaţionale în domeniul vamal şi comercial, inclusiv pe Convenţia internaţională privind Sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, întocmită la Bruxelles la 14 iunie 1983, precum şi pe cadrul de standarde SAFE pentru securizarea şi facilitarea comerţului mondial al OMV şi pe modelul de date al OMV şi, dacă este cazul, pe elementele de fond ale Convenţiei de la Kyoto revizuite privind simplificarea şi armonizarea regimurilor vamale, întocmită la Kyoto la 18 mai 1973 şi adoptată de Consiliul Organizaţiei Mondiale a Vămilor în iunie 1999;
b)se bazează pe protecţia şi facilitarea comerţului legitim prin aplicarea efectivă a cerinţelor legislative şi respectarea acestora; şi
c)sunt proporţionale şi nediscriminatorii pentru a evita sarcinile inutile pentru operatorii economici, pentru a oferi facilităţi suplimentare operatorilor cu niveluri ridicate de conformitate, inclusiv un tratament favorabil în ceea ce priveşte controalele vamale înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, şi pentru a asigura garanţii împotriva fraudei şi a activităţilor ilicite sau dăunătoare.
(2)Pentru a îmbunătăţi metodele de lucru, garantând totodată nediscriminarea, transparenţa, eficienţa, integritatea şi responsabilitatea operaţiunilor vamale, fiecare parte:
a)simplifică şi revizuieşte, dacă este posibil, cerinţele şi formalităţile în vederea acordării rapide a liberului de vamă şi a vămuirii rapide a mărfurilor;
b)depune eforturi în vederea simplificării şi a standardizării în continuare a datelor şi a documentaţiei cerute de autorităţile vamale şi de alte agenţii, pentru a reduce timpul şi costurile pentru operatori, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii; şi
c)se asigură că sunt menţinute cele mai înalte standarde de integritate, prin aplicarea unor măsuri care să reflecte principiile convenţiilor şi instrumentelor internaţionale relevante în acest domeniu.
Art. 4.6: Acordarea liberului de vamă
Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale, agenţiile sale de frontieră sau alte autorităţi competente:
(a)asigură acordarea promptă a liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă care nu depăşeşte durata necesară pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor administrative şi a formalităţilor sale în domeniul vamal şi în alte domenii legate de comerţ;
(b)permit transmiterea şi prelucrarea documentelor în prealabil pe cale electronică şi a oricăror alte informaţii necesare înainte de sosirea mărfurilor;
(c)permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri înainte de stabilirea finală a taxelor vamale, a impozitelor şi a altor impuneri, sub rezerva constituirii unei garanţii, dacă ea este impusă de actele cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru a garanta plata finală a acestora; şi
(d)acordă prioritate corespunzătoare mărfurilor perisabile atunci când planifică şi efectuează examinările care ar putea fi necesare.
Art. 4.7: Proceduri vamale simplificate
Fiecare parte adoptă sau menţine măsuri care permit operatorilor care îndeplinesc criteriile specificate în actele cu putere de lege şi normele sale administrative să beneficieze de o simplificare suplimentară a procedurilor vamale. Astfel de măsuri pot include declaraţii vamale care conţin seturi reduse de date sau documente justificative sau declaraţii vamale periodice pentru determinarea şi plata taxelor vamale şi a impozitelor care acoperă importuri multiple într-o anumită perioadă după acordarea liberului de vamă pentru respectivele mărfuri importate sau alte proceduri care prevăd acordarea accelerată a liberului de vamă pentru anumite transporturi.
Art. 4.8: Agenţi economici autorizaţi
(1)Fiecare parte instituie sau menţine un program de parteneriat pentru facilitarea comerţului pentru operatorii economici care îndeplinesc criteriile specificate (denumiţi în continuare "operatori economici autorizaţi").
(2)Criteriile specificate pentru a se califica drept operatori economici autorizaţi se referă la respectarea sau la riscul de neconformitate cu cerinţele prevăzute în actele cu putere de lege, normele administrative sau procedurile fiecărei părţi. Criteriile specificate se publică şi pot include:
a)absenţa unei încălcări grave sau a unor încălcări repetate ale legislaţiei vamale şi ale dispoziţiilor fiscale, inclusiv absenţa unui cazier conţinând infracţiuni grave legate de activitatea economică a solicitantului;
b)demonstrarea de către solicitant a unui nivel ridicat de control al operaţiunilor sale şi al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a evidenţelor comerciale şi, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale;
c)solvabilitate financiară, care se consideră a fi dovedită dacă solicitantul are o situaţie financiară bună care îi permite să îşi îndeplinească angajamentele, ţinând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză;
d)competenţe dovedite sau calificări profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfăşurată; şi
e)standarde adecvate de securitate şi siguranţă.
(3)Criteriile specificate menţionate la alineatul (2) nu trebuie să fie concepute sau aplicate astfel încât să permită sau să creeze o discriminare arbitrară sau nejustificată între operatorii economici în cazul în care prevalează aceleaşi condiţii şi trebuie să permită participarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
(4)Programul de parteneriat pentru facilitarea comerţului menţionat la alineatul (1) include următoarele beneficii:
a)cerinţe reduse privind documentele şi datele, după caz;
b)o rată mai scăzută a inspecţiilor şi examinărilor fizice, după caz;
c)proceduri simplificate şi durată scurtă de acordare a liberului de vamă, după caz;
d)utilizarea garanţiilor, inclusiv, dacă este cazul, a garanţiilor globale sau a garanţiilor reduse; şi
e)controlul mărfurilor la sediul operatorului economic autorizat sau la un alt loc autorizat de autorităţile vamale.
(5)Programul de parteneriat pentru facilitarea comerţului menţionat la alineatul (1) poate include şi beneficii suplimentare, cum ar fi:
a)plata amânată a taxelor vamale, a impozitelor şi a altor impuneri;
b)o declaraţie vamală unică pentru toate importurile sau exporturile efectuate într-o anumită perioadă; sau
c)disponibilitatea unui punct de contact dedicat pentru a oferi asistenţă în domeniul vamal.
Art. 4.9: Cerinţe privind datele şi documentele
(1)Fiecare parte se asigură că formalităţile, datele şi documentele de import, export şi tranzit:
a)sunt adoptate şi aplicate în vederea acordării rapide a liberului de vamă, dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberului de vamă;
b)sunt adoptate şi aplicate într-un mod care vizează reducerea timpului şi a costurilor de conformare pentru comercianţi sau operatori;
c)reprezintă alternativa cea mai puţin restrictivă pentru comerţ, în cazul în care două sau mai multe alternative sunt disponibile, în mod rezonabil, pentru îndeplinirea obiectivului sau a obiectivelor de politică în cauză; şi
d)nu sunt menţinute, inclusiv părţi ale acestora, dacă nu mai sunt necesare.
(2)Fiecare parte aplică proceduri vamale comune şi utilizează documente vamale uniforme pentru acordarea liberului de vamă pe întreg teritoriul său vamal.
Art. 4.10: Utilizarea tehnologiilor informaţiei şi a plăţii electronice
(1)Fiecare parte utilizează tehnologii informaţionale care accelerează procedurile de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri, pentru a facilita schimburile comerciale dintre părţi.
(2)Fiecare parte:
a)pune la dispoziţie, prin mijloace electronice, o declaraţie vamală necesară pentru importul, exportul sau tranzitul mărfurilor;
b)permite depunerea declaraţiei vamale în format electronic;
c)instituie un mijloc de a asigura schimbul electronic de informaţii vamale cu comunitatea sa comercială;
d)promovează schimbul electronic de date între operatori şi autorităţile vamale, precum şi cu alte agenţii conexe; şi
e)utilizează sisteme electronice de gestionare a riscurilor pentru evaluare şi direcţionare care permit autorităţilor sale vamale să îşi concentreze inspecţiile asupra mărfurilor cu risc ridicat şi care facilitează acordarea liberului de vamă şi circulaţia mărfurilor cu risc scăzut.
(3)Fiecare parte adoptă sau menţine proceduri care permit opţiunea de plată electronică a taxelor vamale, a impozitelor, a altor taxe şi impuneri percepute de autorităţile vamale la import şi export.
Art. 4.11: Gestionarea riscurilor
(1)Fiecare parte adoptă sau menţine un sistem de gestionare a riscurilor pentru controlul vamal.
(2)Fiecare parte concepe şi aplică gestionarea riscurilor astfel încât să evite discriminarea arbitrară ori nejustificată sau restricţiile disimulate ale comerţului internaţional.
(3)Fiecare parte îşi concentrează controlul vamal şi alte controale relevante la frontieră asupra transporturilor care prezintă un risc ridicat şi accelerează acordarea liberului de vamă pentru transporturile care prezintă un risc redus. De asemenea, fiecare parte poate selecta, în mod aleatoriu, transporturi care să fie supuse controalelor respective, ca parte a gestionării riscurilor.
(4)Fiecare parte îşi bazează gestionarea riscurilor pe evaluarea riscurilor realizată cu ajutorul unor criterii de selecţie adecvate.
Art. 4.12: Audit postvămuire
(1)În vederea accelerării acordării liberului de vamă pentru mărfuri, fiecare parte adoptă sau menţine un audit postvămuire pentru a asigura respectarea actelor cu putere de lege şi a normelor sale administrative în domeniul vamal şi în alte domenii legate de comerţ.
(2)Fiecare parte efectuează audituri postvămuire într-un mod bazat pe riscuri.
(3)Fiecare parte efectuează auditurile postvămuire într-o manieră transparentă. În cazul în care s-a efectuat un audit şi s-au obţinut rezultate concludente, partea respectivă îi notifică persoanei ale cărei evidenţe au fost auditate, fără întârziere, rezultatele, motivarea rezultatelor şi drepturile şi obligaţiile persoanei respective.
(4)Părţile recunosc că informaţiile obţinute în cadrul unui audit postvămuire pot fi utilizate în cadrul unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
(5)Ori de câte ori este posibil, fiecare parte utilizează rezultatul auditului postvămuire în aplicarea gestionării riscurilor.
Art. 4.13: Transparenţă
(1)Părţile recunosc importanţa unor consultări organizate în timp util cu reprezentanţii sectorului comercial cu privire la propunerile legislative şi la procedurile generale referitoare la chestiuni vamale şi comerciale. În acest scop, fiecare parte prevede consultări adecvate între administraţii şi mediul de afaceri.
(2)Fiecare parte se asigură că cerinţele şi procedurile sale vamale şi conexe răspund în continuare nevoilor mediului de afaceri, urmează cele mai bune practici şi rămân cât mai puţin restrictive cu putinţă.
(3)Fiecare parte prevede consultări periodice adecvate între agenţiile de frontieră şi comercianţi sau alte părţi interesate de pe teritoriul său.
(4)Fiecare parte publică cu promptitudine, într-un mod nediscriminatoriu şi accesibil, inclusiv online, şi înainte de aplicarea acestora, noile acte cu putere de lege şi norme administrative referitoare la aspectele vamale şi de facilitare a comerţului, precum şi modificările şi interpretările acestor acte cu putere de lege şi norme administrative. Respectivele acte cu putere de lege şi norme administrative, precum şi modificările şi interpretările acestora, le includ pe cele referitoare la:
a)regimurile de import, de export şi de tranzit, inclusiv procedurile portuare şi aeroportuare şi alte proceduri privind punctele de intrare, precum şi formularele şi documentele necesare;
b)nivelul aplicat al taxelor şi al impozitelor de orice tip impuse pentru importuri sau exporturi ori în legătură cu acestea;
c)taxele şi impunerile prevăzute de către organismele guvernamentale sau pentru acestea asupra importului, exportului sau tranzitului ori în legătură cu acestea;
d)normele pentru clasificarea produselor în scopuri vamale sau determinarea valorii lor în vamă;
e)actele cu putere de lege, normele administrative şi deciziile administrative general aplicabile cu privire la regulile de origine;
f)restricţiile sau interdicţiile la import, export sau tranzit;
g)dispoziţiile privind sancţiunile pentru încălcarea formalităţilor în materie de import, export sau tranzit;
h)acordurile sau părţi ale acestora cu orice ţară sau ţări referitoare la import, export sau tranzit;
i)procedurile referitoare la administrarea contingentelor tarifare;
j)programul de funcţionare şi procedurile pentru birourile vamale din porturi şi punctele de trecere a frontierei;
k)punctele de contact pentru solicitări de informaţii; şi
l)alte anunţuri relevante cu caracter administrativ referitoare la literele (a)-(k).
(5)Fiecare parte se asigură că există o perioadă rezonabilă între publicarea (8) şi intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, a normelor administrative şi a procedurilor, precum şi a taxelor sau impunerilor noi sau modificate.
(8)Pentru mai multă certitudine, "publicarea" se referă la punerea la dispoziţia publicului a actelor cu putere de lege şi a normelor administrative.
(6)Fiecare parte înfiinţează sau menţine unul sau mai multe puncte de informare pentru a răspunde cererilor rezonabile de informaţii din partea administraţiilor publice, a operatorilor şi a altor părţi interesate cu privire la chestiuni vamale şi la alte aspecte legate de comerţ. Punctele de informare răspund solicitărilor într-o perioadă rezonabilă stabilită de fiecare parte, care poate varia în funcţie de natura sau complexitatea cererii. Niciuna dintre părţi nu solicită plata unei taxe pentru a răspunde la solicitările de informaţii sau pentru a furniza formularele şi documentele necesare.
Art. 4.14: Decizii anticipate
(1)În sensul prezentului articol, prin "decizie anticipată" se înţelege o decizie scrisă furnizată unui solicitant înainte de importul unei mărfi care face obiectul cererii, care stabileşte tratamentul pe care partea îl acordă mărfii la momentul importului în ceea ce priveşte:
a)clasificarea tarifară a mărfii;
b)originea mărfii; şi
c)orice alt aspect convenit de părţi.
(2)Fiecare parte emite o decizie anticipată prin intermediul autorităţilor sale vamale. Decizia anticipată respectivă se emite într-un mod rezonabil şi limitat în timp solicitantului care a depus o cerere scrisă, inclusiv în format electronic, care conţine toate informaţiile necesare în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii emitente.
(3)Decizia anticipată este valabilă pentru o perioadă de cel puţin trei ani de la data la care produce efecte, cu excepţia cazului în care legea, faptele sau circumstanţele care au stat la baza deciziei anticipate iniţiale s-au schimbat.
(4)O parte poate refuza să emită o decizie anticipată în cazul în care faptele şi circumstanţele care stau la baza deciziei anticipate fac obiectul unui control administrativ sau jurisdicţional sau în cazul în care cererea nu se referă la utilizarea preconizată a deciziei anticipate. În cazul în care una dintre părţi refuză să emită o decizie anticipată, partea respectivă îi notifică acest lucru cu promptitudine solicitantului, în scris, precizând faptele relevante şi temeiul deciziei sale.
(5)Fiecare parte publică cel puţin:
a)cerinţele pentru solicitarea unei decizii anticipate, inclusiv informaţiile care trebuie furnizate şi formatul;
b)termenul până la care aceasta va emite o decizie anticipată; şi
c)perioada de valabilitate a deciziei anticipate.
(6)În cazul în care o parte revocă sau modifică sau anulează o decizie anticipată, aceasta transmite solicitantului o notificare scrisă în care prezintă faptele relevante şi temeiul deciziei sale. O parte revocă, modifică sau anulează o decizie anticipată cu efect retroactiv numai în cazul în care hotărârea s-a bazat pe informaţii incomplete, incorecte, false sau înşelătoare furnizate de solicitant.
(7)O decizie anticipată emisă de una dintre părţi este obligatorie pentru partea respectivă în ceea ce priveşte solicitantul. Decizia anticipată este, de asemenea, obligatorie pentru solicitant.
(8)La cererea scrisă a solicitantului, fiecare parte asigură reexaminarea deciziei anticipate sau a deciziei de revocare, de modificare sau de anulare a respectivei decizii anticipate.
(9)Sub rezerva cerinţelor de confidenţialitate prevăzute în actele cu putere de lege şi normele sale administrative, fiecare parte pune la dispoziţia publicului, inclusiv online, elementele de fond ale deciziilor sale anticipate.
Art. 4.15: Tranzit şi transbordare
(1)Fiecare parte asigură facilitarea şi controlul efectiv al operaţiunilor de tranzit şi al celor de transbordare pe teritoriul său.
(2)Fiecare parte promovează şi pune în aplicare regimuri de tranzit regionale cu scopul de a facilita comerţul.
(3)Fiecare parte asigură cooperarea şi coordonarea între autorităţile sale şi agenţiile sale relevante în cauză pentru a facilita traficul în tranzit.
(4)Fiecare parte permite ca mărfurile destinate importului să fie deplasate pe teritoriul său, sub control vamal, de la un birou vamal de intrare către un alt birou vamal situat pe teritoriul său, de unde mărfurile urmează să primească liber de vamă sau să fie vămuite, dacă toate cerinţele legale sunt îndeplinite.
Art. 4.16: Comisionari în vamă
(1)O parte nu introduce utilizarea obligatorie a comisionarilor în vamă ca cerinţă pentru ca operatorii să îşi îndeplinească obligaţiile în ceea ce priveşte importul, exportul şi tranzitul mărfurilor.
(2)Fiecare parte îşi publică măsurile cu privire la utilizarea comisionarilor în vamă.
(3)Părţile aplică norme transparente, nediscriminatorii şi proporţionale atunci când acordă licenţe comisionarilor în vamă.
Art. 4.17: Inspecţii înainte de expediere
Părţile nu impun utilizarea inspecţiilor înainte de expediere, astfel cum sunt definite în Acordul privind inspecţia înainte de expediere din anexa 1A la Acordul OMC, sau a oricărei alte activităţi de inspecţie efectuate la destinaţie, înainte de vămuire, de către societăţi private.
Art. 4.18: Căi de atac
(1)Fiecare parte prevede proceduri eficace, rapide, nediscriminatorii şi uşor accesibile care să garanteze dreptul de a contesta acţiunile, hotărârile şi deciziile administrative ale autorităţilor vamale sau ale altor autorităţi competente cu implicaţii asupra importului sau exportului de mărfuri sau asupra mărfurilor aflate în tranzit.
(2)Procedurile căii de atac pot include proceduri de control administrativ desfăşurate de autoritatea de supraveghere şi proceduri de control jurisdicţional al deciziilor luate la nivel administrativ în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale unei părţi.
(3)Orice persoană care a depus o cerere la autorităţile vamale sau la alte autorităţi competente pentru a obţine o decizie şi care nu a obţinut o decizie cu privire la cererea respectivă în termenele stabilite are, de asemenea, dreptul de a exercita o cale de atac.
(4)Fiecare parte se asigură că autorităţile sale vamale sau alte autorităţi competente furnizează persoanelor cărora li se emit decizii administrative motivele care stau la baza deciziilor respective pentru a facilita, dacă este necesar, recurgerea la căi de atac.
Art. 4.19: Sancţiuni
(1)Fiecare parte se asigură că actele cu putere de lege şi normele sale administrative în domeniul vamal prevăd ca sancţiunile aplicate pentru încălcări ale actelor cu putere de lege, ale normelor administrative sau ale cerinţelor procedurale să fie proporţionale şi nediscriminatorii.
(2)Fiecare parte se asigură că orice sancţiune impusă pentru încălcarea actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerinţelor sale procedurale în domeniul vamal este impusă numai persoanei responsabile din punct de vedere juridic pentru încălcarea respectivă.
(3)Fiecare parte se asigură că sancţiunea impusă se bazează pe faptele şi circumstanţele cazului şi este proporţională cu amploarea şi gravitatea încălcării. Fiecare parte evită stimulentele şi conflictele de interese în ceea ce priveşte evaluarea şi colectarea sancţiunilor.
(4)Fiecare parte este încurajată să ia în considerare divulgarea prealabilă către o autoritate vamală a circumstanţelor unei încălcări a actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerinţelor sale procedurale în domeniul vamal, ca un posibil factor atenuant atunci când stabileşte o sancţiune.
(5)În cazul în care o parte impune o sancţiune pentru o încălcare a actelor cu putere de lege, a normelor administrative sau a cerinţelor sale procedurale în domeniul vamal, aceasta furnizează o explicaţie în scris persoanei căreia îi impune sancţiunea, specificând natura încălcării şi actele cu putere de lege, normele administrative sau procedurile aplicabile în temeiul cărora a fost impus cuantumul sau intervalul sancţiunii pentru încălcarea respectivă.
Art. 4.20: Subcomitetul pentru proceduri vamale, facilitarea comerţului şi reguli de origine
(1)Subcomitetul pentru proceduri vamale, facilitarea comerţului şi reguli de origine (denumit în continuare "subcomitetul") este instituit în temeiul articolului 33.4 alineatul (1).
(2)Subcomitetul asigură punerea în aplicare corespunzătoare a prezentului capitol, respectarea la frontieră a drepturilor de proprietate intelectuală de către autorităţile competente în conformitate cu capitolul 25 secţiunea C subsecţiunea 2, cu Protocolul la prezentul acord privind asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal şi cu orice dispoziţie suplimentară din domeniul vamal convenită între părţi şi examinează toate aspectele care decurg din aplicarea acestora.
(3)Funcţiile subcomitetului includ:
a)monitorizarea punerii în aplicare şi a administrării prezentului capitol şi a capitolului 3;
b)asigurarea unui forum pentru consultări şi discutarea tuturor chestiunilor legate de domeniul vamal, inclusiv, în special, a procedurilor vamale, a determinării valorii în vamă, a regimurilor tarifare, a nomenclaturii vamale, a cooperării vamale şi a asistenţei administrative reciproce în domeniul vamal;
c)asigurarea unui forum pentru consultarea şi discutarea aspectelor legate de regulile de origine şi de cooperarea administrativă, precum şi de măsurile la frontieră pentru drepturile de proprietate intelectuală; şi
d)consolidarea cooperării privind elaborarea, aplicarea şi asigurarea respectării procedurilor vamale, asistenţa administrativă reciprocă în domeniul vamal, regulile de origine şi cooperarea administrativă.
(4)Subcomitetul poate formula recomandări cu privire la aspectele menţionate la alineatul (2). Consiliul pentru comerţ sau Comitetul pentru comerţ are competenţa de a adopta decizii privind recunoaşterea reciprocă a tehnicilor de gestionare a riscurilor, a standardelor privind riscurile, a controalelor de securitate şi a programelor de parteneriat pentru facilitarea comerţului, inclusiv a unor aspecte cum ar fi transmiterea datelor şi beneficiile convenite.
Art. 4.21: Admitere temporară
(1)În sensul prezentului articol, "admitere temporară" înseamnă regimul vamal conform căruia anumite mărfuri, inclusiv mijloace de transport, pot fi aduse pe un teritoriu vamal cu exonerare condiţionată de plata taxelor la import şi a altor impozite şi fără aplicarea unor interdicţii la import sau a unor restricţii cu caracter economic. Mărfurile respective trebuie să fie importate pentru un anumit scop şi trebuie să fie destinate reexportului într-o anumită perioadă şi fără să fi suferit modificări, cu excepţia deprecierii normale în urma utilizării lor.
(2)Fiecare parte acordă admitere temporară, cu exonerarea totală de plata taxelor la import şi a altor impozite şi fără aplicarea unor restricţii la import sau a unor interdicţii de ordin economic (9), conform dispoziţiilor din actele sale cu putere de lege şi normele sale administrative, pentru următoarele mărfuri:
(9)Pentru mai multă certitudine, admiterea temporară a mărfurilor menţionate la alineatele (1) şi (2) de la prezentul articol şi aduse în Chile din Uniunea Europeană nu este supusă plăţii taxei stabilite la articolul 107 din Ordonanţa vamală din Chile (Ordenanza de Aduanas) cuprinsă în Decretul nr. 30 al Ministerului Finanţelor, Jurnalul Oficial, 4 iunie 2005 (Decreto con Fuerza de Ley 30 del Ministerio de Hacienda, Diario Oficial, 04 de junio de 2005).
a)mărfuri destinate prezentării sau utilizării la expoziţii, târguri, reuniuni sau manifestări similare, care includ mărfurile care urmează să fie prezentate sau să facă obiectul unei demonstraţii la o manifestare, mărfurile destinate utilizării pentru prezentarea unor produse străine la o manifestare şi materialele, inclusiv instalaţiile de interpretare, aparatele de înregistrare audio şi video, precum şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural destinate utilizării la reuniuni, conferinţe şi congrese internaţionale, şi mărfuri obţinute cu ocazia unor astfel de evenimente din mărfuri plasate sub regim de admitere temporară; fiecare parte poate solicita emiterea unei autorizaţii guvernamentale sau a unei garanţii sau a unui depozit înainte de eveniment;
b)materiale profesionale, care înseamnă: materiale de presă sau de radiodifuziune sau televiziune necesare reprezentanţilor presei sau ai organismelor de radiodifuziune şi televiziune care se deplasează pe teritoriul unei alte ţări pentru a realiza reportaje sau pentru a transmite sau a înregistra anumite programe; materiale cinematografice necesare unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte ţări pentru a realiza un anumit film sau anumite filme; orice alt material necesar exercitării meseriei, profesiei sau vocaţiei unei persoane care se deplasează pe teritoriul unei alte ţări pentru a realiza o anumită sarcină, cu condiţia ca materialele să nu fie utilizate pentru fabricarea industrială sau pentru ambalarea mărfurilor sau, cu excepţia uneltelor manuale, pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţia, repararea sau întreţinerea clădirilor sau pentru execuţia unor lucrări de terasament sau proiecte similare; aparatele auxiliare ale materialelor menţionate mai sus şi accesoriile acestora; şi piesele componente importate în vederea reparării materialelor profesionale admise temporar;
c)mărfuri importate în legătură cu o operaţiune comercială, atunci când importul nu constituie în sine o operaţiune comercială, cum ar fi: ambalaje care sunt importate goale sau pline pentru a fi reexportate sau care sunt importate goale pentru a fi reexportate pline; recipiente pline cu mărfuri sau goale şi accesoriile şi materialele recipientelor admise temporar care fie sunt importate cu un recipient pentru a fi reexportate separat sau cu un alt recipient, fie sunt importate separat pentru a fi reexportate cu un alt recipient şi piesele componente importate în vederea reparaţiilor containerelor în regim de admitere temporară; paleţi; eşantioane; filme publicitare;
d)mărfuri importate exclusiv în scop educativ, ştiinţific sau cultural, cum ar fi materiale ştiinţifice sau didactice, materiale pentru bunăstare destinate marinarilor, precum şi orice altă marfă importată în legătură cu activităţi educative, ştiinţifice sau culturale; piese de schimb pentru materialele ştiinţifice şi pedagogice în regim de admitere temporară; şi unelte special proiectate pentru întreţinerea, controlul, calibrarea sau repararea materialelor respective;
e)efecte personale, care înseamnă toate articolele, noi sau uzate, de care poate avea nevoie un călător în mod rezonabil pentru uz personal în cursul călătoriei sale, ţinând seama de toate aspectele acestei călătorii, cu excepţia oricăror mărfuri importate în scopuri comerciale; şi mărfuri importate în scop sportiv, precum articole sportive şi alte materiale destinate utilizării de către călători la competiţii sau demonstraţii sportive sau în scopul antrenamentelor pe teritoriul pentru care a fost acordată admiterea temporară;
f)material de publicitate turistică, care înseamnă mărfuri importate pentru încurajarea publicului să viziteze o ţară străină, în special pentru a asista la reuniuni sau manifestări cu caracter cultural, religios, turistic, sportiv sau profesional care au loc în ţara respectivă; fiecare parte poate solicita constituirea unei garanţii sau a unui depozit pentru astfel de mărfuri;
g)mărfuri importate în scop umanitar, care înseamnă materialul medico-chirurgical şi de laborator şi transporturile de urgenţă, de exemplu vehicule sau alte mijloace de transport, pături, corturi, case prefabricate sau alte mărfuri de primă necesitate, expediate în vederea ajutorării celor afectaţi de catastrofe naturale şi alte dezastre; şi
h)animale importate în scopuri specifice, precum: câini sau cai de poliţie, câini de căutare, câini pentru nevăzători, câini de salvare, animale în scopul participării la spectacole, expoziţii, concursuri, competiţii sau demonstraţii, animale în scopul participării la spectacole cum ar fi animalele de circ, călătorii (inclusiv animalele de companie ale călătorilor), executarea unei lucrări sau a unui transport, uz medical, cum ar fi producţia de venin de şarpe.
(3)Fiecare parte acceptă, în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele sale administrative (10), admiterea temporară a mărfurilor menţionate la alineatul (2), precum şi, indiferent de originea acestora, carnetele ATA eliberate pe teritoriul celeilalte părţi în conformitate cu Convenţia privind admiterea temporară, întocmită la Istanbul la 26 iunie 1990, aprobate pe teritoriul celeilalte părţi şi garantate de o asociaţie care face parte din lanţul internaţional de garanţii, certificate de autorităţile competente şi valabile pe teritoriul vamal al părţii importatoare.
(10)Pentru mai multă certitudine, în cazul Republicii Chile, carnetele ATA. sunt acceptate în conformitate cu Decretul nr. 103 din 2004 al Ministerului Afacerilor Externe (Decreto No103 de 2004 del Ministerio de Relaciones Exterioress), care pune în aplicare "Convenţia privind admiterea temporară" şi anexele A, B1, B2 şi B3 la aceasta, cu rezervele indicate în mod corespunzător, şi modificările la aceasta.
Art. 4.22: Mărfuri reparate
(1)În sensul prezentului articol, "reparare" înseamnă orice operaţiune de prelucrare efectuată asupra unei mărfi pentru a remedia un defect de funcţionare sau un defect material şi care implică restabilirea funcţiei iniţiale a mărfii respective sau asigurarea conformităţii acesteia cu cerinţele tehnice pentru utilizare, în absenţa căreia marfa nu mai poate fi utilizată în mod normal în scopul pentru care a fost destinată. Repararea include restaurarea şi întreţinerea, dar nu include o operaţiune sau un proces care:
a)distruge caracteristicile esenţiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;
b)transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau
c)sunt utilizate pentru îmbunătăţirea sau sporirea performanţei tehnice a unei mărfi.
(2)Niciuna dintre părţi nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care reintră pe teritoriul său vamal după ce a fost exportată temporar de pe teritoriul său vamal către teritoriul vamal al celeilalte părţi pentru reparaţii.
(3)Alineatul (2) nu se aplică unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparaţii şi nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.
(4)Niciuna dintre părţi nu aplică taxe vamale pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este importată temporar de pe teritoriul vamal al celeilalte părţi pentru reparaţii.
Art. 4.23: Taxe şi formalităţi
(1)Taxele şi alte impuneri pe care una dintre părţi le aplică pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părţi sau în legătură cu acesta sunt limitate, ca valoare, la costul aproximativ al serviciilor furnizate şi nu constituie un mijloc indirect de protecţie în ceea ce priveşte mărfurile interne sau o impozitare cu caracter fiscal percepută pentru importuri sau exporturi.
(2)Niciuna dintre părţi nu percepe taxe sau alte impuneri pentru importul sau exportul unei mărfi a celeilalte părţi sau în legătură cu acesta pe o bază ad valorem.
(3)Fiecare parte poate să aplice impuneri sau să recupereze costuri numai în cazul în care sunt prestate servicii specifice, inclusiv următoarele:
a)prezenţa, când este solicitată, a personalului vamal în afara programului oficial de lucru sau în alte locuri decât birourile vamale;
b)analiza sau expertiza mărfurilor şi cheltuielilor poştale pentru returnarea la solicitant a mărfurilor, în special în ceea ce priveşte deciziile referitoare la informaţiile obligatorii sau la furnizarea de informaţii referitoare la aplicarea legislaţiei din domeniul vamal;
c)examinarea sau prelevarea de eşantioane de mărfuri în scopul verificării sau distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de utilizarea personalului vamal; sau
d)măsuri excepţionale de control, în cazul în care astfel de măsuri sunt necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potenţial.
(4)Fiecare parte publică prompt toate taxele şi impunerile pe care le-ar putea aplica în legătură cu importul sau exportul, astfel încât să permită administraţiilor publice, comercianţilor şi altor părţi interesate să ia cunoştinţă de acestea.
(5)Niciuna dintre părţi nu prevede tranzacţii consulare, deci nici taxe şi impuneri conexe, în legătură cu importul oricărei mărfi a celeilalte părţi.