Subcapitolul 2 - 4.1. Energie - Strategie din 2013 naţională a României privind schimbările climatice 2013 - 2020
M.Of. 536 bis
Ieşit din vigoare Versiune de la: 26 August 2013
SUBCAPITOLUL 2:
SECŢIUNEA 1:4.1. Energie
Acest sector de activitate economică cuprinde emisiile de GES din sursele staţionare şi mobile, aferente proceselor de ardere a combustibililor sau din neetanşeităţi, avarii sau accidente ale echipamentelor cunoscute sub numele de emisii fugitive.
În cadrul acestei strategii s-au identificat măsurile pentru reducerea emisiilor produse din procesele de ardere din industriile generatoare de energie electrică şi termică, din transport şi din sub-sectorul spaţiu locativ şi planificare urbană.
Procesele de ardere a combustibililor fosili reprezintă sursele de emisii de GES având contribuţia cea mai importantă din totalul emisiilor globale, cca. 57% din totalul emisiilor de CO2 eq la nivelul anului 2004 - Raportul IPCC 2007.
La nivel European, emisiile de GES rezultate din producerea energiei electrice şi termice se ridică la cca. 27% din total, în anul 2009, conform EEA greenhouse gas data viewer nu există diferenţe majore în perioada 2004 - 2009.
Potrivit inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră realizat de ţara noastră în anul 2012, emisiile de GES aferente sectorului Energie reprezentau în anul 2010 cca. 87% din total, incluzând LULUCF şi 70% din total, excluzând LULUCF.
Emisiile de GES provenite din arderea combustibililor în clădiri, maşini şi utilaje sunt incluse în Inventarul Naţional al Emisiilor de GES la capitolul Energie. Emisiile provenite din astfel de activităţi pot reprezenta cca. 1% din totalul emisiilor la nivel naţional.
Pentru asigurarea, în condiţii de sustenabilitate a necesarului de energie aferent cerinţelor de dezvoltare, se impune promovarea cu prioritate a politicilor şi măsurilor de eficienţă energetică ca soluţie alternativă la sporirea surselor de energie.
De asemenea, trebuie încurajată în continuare utilizarea surselor regenerabile de energie pentru producerea energiei electrice şi termice. În prezent, România se află pe traiectoria adecvată pentru respectarea ţintei sale referitoare la utilizarea surselor regenerabile de energie. Procentul de energie electrică provenită din surse regenerabile a fost în anul 2012 de 23,4%, ţinta pentru 2020 fiind de 24%.
În ceea ce priveşte energia nucleară, organismele internaţionale de specialitate nu recomandă utilizarea acesteia pentru reducerea emisiilor de GES, în contextul politicilor internaţionale privind schimbările climatice. Cu toate acestea, în actuala conjunctură energetică şi în actualul stadiu de dezvoltare a tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile, tehnologia nucleară ca sursă de generare a energiei trebuie evaluată realist, inclusiv din perspectiva angajamentelor asumate de România pe plan internaţional, vizând reducerea emisiilor. Pentru a respecta priorităţile naţionale de dezvoltare energetică în viitor, care includ utilizarea accentuată a resurselor proprii de cărbune, ţara noastră a întreprins toate demersurile legislative pentru promovarea tehnologiei de captare şi stocare geologică a CO2, tehnologia CCS.
Prin documentul strategic "Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050" Comisia Europeană se referă la o reducere a emisiilor provenite din sectorul energetic cu 93% - 99% comparativ cu emisiile din anul 1990. În anul 2050, aproape 100% din mixul energetic va fi asigurat prin tehnologii bazate pe emisii reduse de carbon.
Cadrul naţional de reglementare în domeniul energiei include norme specifice sectorului de producere a energiei electrice şi/sau termice, precum şi norme referitoare la îmbunătăţirea eficienţei energetice la consumator.
SECŢIUNEA 11:4.1.1. Generarea energiei electrice şi termice
(1)Obiectivele strategice propuse pentru generarea energiei electrice şi termice:
1.Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; îmbunătăţirea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările mai experimentate în acest domeniu.
2.Valorificarea resurselor de energie regenerabilă
Prin pachetul legislativ "Schimbări Climatice - Energie" s-a promovat Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE, în vederea stabilirii unui cadru legislativ pentru promovarea energiei din surse regenerabile şi a unor obiective obligatorii privind ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie şi ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în transporturi.
Contribuţia ţării noastre la atingerea în anul 2020 a obiectivului european de 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie reprezintă un procent minim de 24% din consumul final de energie, care să fie generat din surse regenerabile de energie - RES. La nivel naţional, România a adoptat Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care asigură transpunerea directivei mai sus menţionată.
De asemenea, s-a elaborat Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile - PNAER.
Principalele obiective de valorificare a RES urmăresc:
a)Integrarea surselor regenerabile de energie în structura sistemului energetic naţional;
b)Eliminarea barierelor tehnico-funcţionale şi psiho-sociale din procesul de valorificare a surselor regenerabile de energie şi încadrarea în limitele elementelor de cost şi eficienţă economică;
c)Promovarea investiţiilor private şi crearea condiţiilor de facilitare a accesului capitalului străin pe piaţa surselor regenerabile;
d)Promovarea unor politici sectoriale care să asigure securitatea energetică prin creşterea ponderii energiilor regenerabile în consumul final de energie, diminuând gradul de dependenţă al economiei naţionale de importurile de energie primară;
e)Asigurarea alimentării cu energie în comunităţile izolate prin valorificarea potenţialului resurselor locale de energie;
3.Promovarea Sistemelor Inteligente pentru producerea, transportul, distribuţia şi consumul energiei electrice
Sistemele inteligente permit dezvoltarea activităţilor de producere a energiei electrice la locul de consum, cu livrare în Sistem, atunci când consumul propriu este mai mic decât cantitatea de energie produsă şi cu absorbire din Sistem, atunci când consumul depăşeşte cantitatea de energie produsă. Aceste sisteme sunt gestionate prin instrumente moderne de tehnologie a informaţiei şi conduc la importante reduceri de emisii de gaze cu efect de seră.
4.Promovarea cogenerării de înaltă eficienţă
Începând cu data de 1 aprilie 2011 a devenit operaţională schema de ajutor de stat pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă care va fi aplicată până în 2023. Schema prevede acordarea unui sprijin financiar producătorilor de energie electrică şi termică ce deţin sau exploatează comercial centrale de cogenerare de înaltă eficienţă care realizează economii de combustibil de cel puţin 10% faţă de producerea separată.
5.Îmbunătăţirea eficienţei energetice
Cel de-al doilea Plan Naţional de Acţiune pentru eficienţă energetică prevede cofinanţarea proiectelor de investiţii privind creşterea eficienţei energetice în sectoarele încălzirii urbane, al reabilitării clădirilor publice şi al iluminatului public.
Este important de înţeles că noţiunea de eficienţă energetică trebuie să acopere si transportul şi distribuţia de energie electrică şi căldură, inclusiv la sursă, având în vedere ca în aceste zone sunt pierderile cele mai mari de energie care justifică cu adevărat investiţiile de creştere a eficienţei în funcţionare.
Prin acest Program se asigură şi acoperirea costurilor legate de reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice. S-a avut în vedere faptul că prezenţa cofinanţării statului va contribui la creşterea atractivităţii proiectelor şi astfel se va crea posibilitatea atragerii unor surse de finanţare suplimentare din partea sectorului privat.
De asemenea, prin investiţii judicioase în reabilitarea sistemelor de iluminat se pune în evidenţă un potenţial important de economisire a energiei electrice. Energia electrică economisită va putea fi utilizată în zona de iluminat public din diferite oraşe sau comune.
Prin Programul Termoficare 2006-2015 căldură şi confort se asigură şi acoperirea costurilor legate de reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a energiei termice. S-a avut în vedere faptul că prezenţa cofinanţării statului va contribui la creşterea atractivităţii proiectelor de modernizare a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a localităţilor şi astfel se va crea posibilitatea atragerii unor surse de finanţare suplimentare din partea sectorului privat pentru eficientizarea activităţii de producere a energiei termice.
6.Realizarea de investiţii în instalaţii şi echipamente pentru întreprinderile din industrie care să conducă la economii de energie
La nivelul operatorilor economici, investiţiile în instalaţii sau echipamente cu consum mai mic de energie, în scopul obţinerii unei economii de energie au ca rezultat reducerea consumului final de energie, şi implicit la scăderea emisiilor de GES.
Finanţarea acestor acţiuni va fi facilitată de Ministerul Economiei, care va asigura linii de finanţare din instrumentele financiare europene după exemplul aferent perioadei 2007-2013 când a creat Axa Prioritară 4 Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice.
7.Creşterea eficienţei energetice în sectorul Agricultură
Se va asigura utilizarea biocarburanţilor la executarea lucrărilor agricole mecanizate precum şi la lucrările hidroameliorative.
Totodată se va asigura logistica de transport a acesteia, în scopul minimizării distanţelor de transport pentru eficientizarea consumului de combustibili clasici şi de biocarburanţi.
De asemenea, o altă direcţie de acţiune este reprezentată de utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile în cadrul fermelor precum asigurarea necesarului de energie electrică bazată pe surse alternative.
8.Proiectare ecologică
Aplicarea cerinţelor de proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic va avea ca efect creşterea eficienţei energetice, ceea ce va duce la un impact macroeconomic pozitiv, dat fiind faptul că, economisirea energiei constituie cel mai eficient mijloc, din punct de vedere al costurilor, de a creşte siguranţa în alimentarea cu energie şi de a reduce dependenţa de importuri. Acest demers va contribui, în mod semnificativ la atingerea obiectivului stabilit la nivel comunitar de creştere a eficienţei energetice cu 20% până în 2020.
Creşterea eficienţei energetice este considerată ca având o contribuţie substanţială la atingerea obiectivelor privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul UE. Cererea de energie electrică destinată consumului final a înregistrat cea mai rapidă creştere şi se estimează că va creşte şi în următorii 20 - 30 de ani.
În acest context, aplicarea acestor cerinţe de proiectare ecologică privind performanţa energetică a produselor cu impact energetic va avea o contribuţie importantă la îndeplinirea obiectivului asumat de UE, de reducere a emisiilor de GES cu cel puţin 20% până în 20202.
2Un angajament mai ambiţios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu -30% poate fi asumat condiţionat, până în anul 2020, condiţionalitatea fiind legată de încheierea unui acord global şi cuprinzător pentru perioada post-2012 prin care şi ceilalţi actori internaţionali îşi vor asuma angajamente comparabile.
9.Captarea şi stocarea carbonului în România
Având în vedere că sistemul energetic naţional se bazează în mare măsură pe utilizarea combustibililor fosili şi că modificarea acestei situaţii nu se poate face rapid, implementarea tehnologiilor de captare şi stocare geologică a dioxidului de carbon va facilita reducerea emisiilor de GES şi în condiţiile în care combustibilii fosili deţin un procent semnificativ în mixul energetic. Obiectivul captării şi stocării geologice a dioxidului de carbon este acela de a reduce emisiile de dioxid de carbon în atmosferă provenite de la sursele importante de emisie.
Mecanismul financiar de susţinere a dezvoltării tehnologiilor CCS de către Uniunea Europeană este Programul privind finanţarea proiectelor demonstrative CCS din rezerva de nou intraţi - NER 300, creată în baza Directivei nr. 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului.
10.Continuarea campaniilor de informare a populaţiei şi mediului de afaceri privind importanţa creşterii eficienţei energetice
10.1.Vor fi continuate campaniile de informare a populaţiei şi a mediului de afaceri privind importanţa creşterii eficienţei energetice. Campaniile de informare vor viza:
a)Informarea şi educarea consumatorilor casnici cu privire la:
- utilizarea echipamentelor electrice, electrocasnice şi a corpurilor de iluminat eficiente, conform sistemelor de etichetare energetică;
- posibilităţile de economisire a energiei prin utilizarea echipamentelor de monitorizare a consumului energetic şi alegerea unor soluţiilor constructive privind reducerea pierderilor de energie.
b)Dezvoltarea unor centre de informare pentru eficienţă energetică similare celui deschis la Cluj în luna februarie 2011;
c)Promovarea Contractului de performanţă energetică - CPE şi a companiilor ESCO în sectorul public prin:
- informarea şi formarea profesională pentru municipalităţi, în vederea utilizării CPE;
- crearea unui help-desk pentru pregătirea licitaţiilor de aplicare a CPE.
d)Promovarea managementului energetic în industrie prin:
- informarea şi formarea profesională pentru managerii energetici autorizaţi;
- dezvoltarea unui nou model de curs de pregătire pentru universităţile agreate în vederea pregătirii pentru autorizare a managerilor şi auditorilor energetici;
- campanie de informare pentru IMM-uri după modelul ExBESS.
10.2.Ca urmare a pregătirii de specialişti în domeniul eficienţei energetice şi a promovării companiilor ESCO, în sectorul public se estimează înregistrarea unor economii semnificative de energie în sectorul industrial şi la nivelul municipalităţilor.
10.3.Campaniile de informare vor fi concepute astfel încât să determine o reducere a consumului de energie prin:
a)schimbarea comportamentului consumatorilor casnici, ceea ce poate determina economii de 1-15% prin utilizarea corectă a aparatelor electrocasnice, a sistemelor de iluminat şi a regulatoarelor termostatice pentru energie termică;
b)atragerea investiţiei private în proiecte municipale prin utilizarea contractului de performanţă, cu economii estimate de 15% pentru clădiri publice şi de 25-30% pentru proiecte de iluminat public;
c)reducerea consumului de energie în industrie cu minimum 10%, prin îmbunătăţirea managementului energetic şi aplicarea unor măsuri de tip "low-cost/no-cost".
SECŢIUNEA 12:4.1.2. Transport
SUBSECŢIUNEA 1:
Activitatea de transport joacă un rol important în sprijinirea dezvoltării economice a României, aflându-se în strânsă corelaţie cu consumul de energie/combustibil şi emisiile de gaze cu efect de seră. Evoluţia acestui sector de activitate economică indică o creştere semnificativă a numărului de vehicule înmatriculate în România. Ca urmare, este necesară adoptarea măsurilor corespunzătoare care să conducă la decuplarea emisiilor de GES din sectorul transport faţă de creşterea economică, cu scopul asigurării unei dezvoltări durabile.
Creşterea semnificativă în ultimii 20 de ani a emisiilor de gaze cu efect de seră din activitatea de transport subliniază necesitatea implementării măsurilor şi politicilor care să conducă la creşterea eficienţei în transportul de marfă şi călători, la promovarea metodelor alternative de transport prietenoase mediului.
Obiectivul în domeniul legat de Transport îl reprezintă dezvoltarea unui sistem durabil care să îmbunătăţească coeziunea socială, accesul în zonele periferice, reducerea impactului asupra mediului, inclusiv reducerea de emisii de gaze cu efect de seră, care să promoveze competitivitatea economică prin îmbunătăţirea infrastructurii, asigurarea unui mix optim de combustibil precum utilizarea biocombustibililor din plante regenerabile şi utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în vederea eficientizării sectorului.
SUBSECŢIUNEA 2:Emisiile de gaze cu efect de seră provenite din activitatea de transport
(1)_
Potrivit estimărilor prezentate în Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră elaborat în anul 2012, emisiile de gaze cu efect de seră au crescut în domeniul de transporturi cu cca. 155% comparativ cu emisiile din anul 1989. Mai mult, faţă de 1989 ponderea emisiilor aferente acestui domeniu din totalul emisiilor de GES a crescut de cca. 3 ori, reprezentând 8,8% la nivelul anului 2009.
Creşterea emisiilor în domeniul de transport se datorează creşterii mobilităţii cetăţenilor în perioada 1990 - 2008, expansiunii urbane, transferul transportului de pasageri şi de mărfuri preponderent către transportul rutier, intensificării traficului aerian şi alte asemenea.
Trebuie menţionat faptul că România nu dispune de o flotă maritimă şi nici de companii de cercetare în domeniu; ca urmare, transportul maritim nu este luat în considerare în cadrul Strategiei.
Reducerea emisiilor de CO2 provenite din transport trebuie să fie realizată printr-o abordare integrată, eficientă din punct de vedere al costurilor, care combină inovaţia din domeniul tehnologiei de propulsie a autovehiculelor şi utilizarea biocarburanţilor cu eforturile depuse de factorii de decizie şi a consumatorilor privind adoptarea unei noi atitudini în ceea ce priveşte dezvoltarea acestui sector economic.
Pentru a realiza echilibrul între nevoia de mobilitate şi cerinţele de protecţie a mediului, este nevoie să se ţină seama de posibilităţile tehnice şi financiare, de competitivitate şi nu în ultimul rând, de impactul social.
(2)Deoarece emisiile de gaze cu efect de seră au fost în creştere pentru cele mai multe moduri de transport, UE a dezvoltat o serie de politici cu scopul de a reduce emisiile din acest sector. Acestea prevăd:
a)includerea aviaţiei în sistemul UE de comercializare a emisiilor - ETS realizată în anul 2010;
b)legislaţie cu obiective obligatorii de reducere a emisiilor provenite de la autoturisme şi autovehicule uşoare noi;
c)limitele de rezistenţă la rulare şi cerinţele de etichetare a pneurilor, precum şi monitorizarea presiunii pneurilor pentru autovehicule noi;
d)autorităţile administraţiei publice locale şi centrale sunt obligate să ia în considerare consumul de energie şi emisiile de CO2 pe durata ciclului de viaţă la procurarea de autovehicule;
e)îmbunătăţirea legislaţiei privind transportul rutier de persoane prin stimularea operatorilor de transport ce utilizează autovehicule prietenoase cu mediul. Facilităţile pot consta în acordarea de punctaje suplimentare sau a unor drepturi de preempţiune operatorilor, în cadrul procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de transport public local.
(3)Implementarea acestor măsuri va sprijini procesul necesar de integrare a limitării emisiilor de gaze cu efect de seră în strategiile şi planurile de dezvoltare a sectorului transportului în ţara noastră.
SUBSECŢIUNEA 3:Obiectiv general la nivelul UE
La nivelul anului 2030 se preconizează o reducere de 20% a emisiilor de GES comparativ cu nivelul din 2008 şi cu 60% în anul 2050 comparativ cu nivelul de emisii din anul 1990, conf. Carta Albă a Transporturilor 2050 - Foaie de parcurs pentru un spaţiu european unic al transporturilor - Către un sistem de transport competitiv şi eficient din punct de vedere al resurselor, elaborată de Comisia Europeană.
SUBSECŢIUNEA 4:Obiective strategice
SUBSECŢIUNEA 41:A. Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; ameliorarea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu experienţă ridicată în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 42:B. Reducerea emisiilor aferente transportului rutier
(1)Un rol important în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul transporturilor îl joacă transportul rutier. Pentru acest segment de transport se vor optimiza mijloacele de transport în comun precum trenuri, autobuze, troleibuze, tramvaie, infrastructura necesară pentru o bună eficientizare a funcţionării acestora şi vor fi încurajate formele de transport alternativ exemplificat prin ciclism, car-pooling, car-sharing şi alte asemenea) pentru a reprezenta o alternativă atractivă pentru transportul motorizat individual.
(2)Pentru reducerea emisiilor aferente transportului rutier de marfă se are în vedere îmbunătăţirea şi eficientizarea infrastructurii feroviare precum şi oferirea de stimulente pentru utilizarea acestei forme de transport. De asemenea un rol important îl va juca dezvoltarea infrastructurii de transport intermodal.
(3)În vederea realizării acestui obiectiv se va asigura promovarea unor măsuri guvernamentale pentru:
a)Încurajarea creşterii ponderii de utilizare a transportului feroviar ca alternativă a transportului rutier/orientarea transporturilor rutiere de mărfuri către transportul feroviar;
b)utilizarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea infrastructurii feroviare electrificate, modernizarea materialului rulant şi minimizarea efectelor adverse ale transportului de marfă asupra mediului, cu referire la poluările istorice şi modernizarea instalaţiilor/echipamentelor/dotărilor pentru protecţia mediului;
c)includerea companiilor feroviare de transport de marfă şi călători în lista beneficiarilor eligibili în cadrul POS - Transport, axele prioritare 2 şi 3, pentru posibilitatea accesării unor finanţări care să asigure modernizarea materialului rulant şi minimizarea efectelor adverse ale transportului de marfă şi călători asupra mediului.
SUBSECŢIUNEA 43:C. Utilizarea autovehiculelor prietenoase mediului
(1)Transportul rutier urmăreşte utilizarea de autovehicule care produc un impact de mediu redus în raport cu autovehiculele echipate cu motoare convenţionale care utilizează benzină sau motorină.
(2)Se va urmări asigurarea traficului rutier prin:
a)autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, dar cu emisii poluante foarte reduse;
b)autovehicule echipate cu motoare convenţionale, cu ardere internă, care utilizează parţial sau integral combustibili alternativi; în general fiind vorba despre biocarburanţi lichizi, biogaz, GPL, GNC şi alte asemenea;
c)autovehicule cu altă sursă de energie: hibride, electrice, cu hidrogen şi alte asemenea.
(3)Îmbunătăţirea eficienţei combustibilului pentru autovehicule este un element cheie al reducerii emisiilor din transport atât timp cât autovehiculele personale vor rămâne o opţiune importantă pentru mobilitatea de transport.
(4)Progresul tehnologic în industria automobilelor va fi de importanţă majoră în punerea pe piaţă a tehnologiilor mai eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil cât şi a tehnologiilor bazate pe combustibili alternativi precum GPL, gaz lichefiat, biogaz, hidrogen, energie electrică şi alte asemenea. Pentru asigurarea traficului rutier cu mijloacele menţionate anterior este necesară dezvoltarea adecvată a infrastructurii rutiere.
(5)Un rol foarte important în realizarea reducerilor de emisii de GES din transportul rutier îl joacă aplicarea prevederilor Directivei 2009/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante şi eficiente din punct de vedere energetic, a Regulamentului (CE) 443/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanţă privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunităţii de a reduce emisiile de CO2 generate de vehicule uşoare, vizând emisiile de CO2 provenite de la autoturismele noi, care prevede un obiectiv de atingere a unei medii a emisiilor la nivelul anului 2020 de 95 g CO2/km şi a Regulamentului (UE) 510/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanţă pentru vehiculele utilitare uşoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele uşoare, vizând emisiile de CO2 provenite de la vehiculele uşoare noi, care stabileşte un obiectiv de atingere a unei medii a emisiilor în anul 2020 de 147 g CO2/km.
SUBSECŢIUNEA 44:D. Sisteme de transport inteligent - STI
(1)În transportul rutier domeniile de aplicaţie ale STI au fost identificate ca fiind:
A: Utilizarea optimă a datelor rutiere din trafic şi de călătorie;
B: Dezvoltarea unui management al traficului şi al mărfurilor;
C: Asigurarea siguranţei şi securităţii rutiere;
D: Asigurarea legăturii vehiculului cu infrastructura de transport.
(2)Promovarea sistemelor de transport inteligent vor contribui substanţial la optimizarea traficului de călători şi mărfuri, la reducerea intensităţii energetice şi implicit la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.
SUBSECŢIUNEA 45:E. Eficientizarea transportului feroviar
(1)Măsurile necesare pentru eficientizarea transportului feroviar vor viza atât îmbunătăţirea infrastructurii cât şi utilizarea de noi tehnologii cu emisii reduse de carbon. În acest sens se au în vedere următoarele:
(11)Infrastructura transportului feroviar:
1.Măsuri strategice de reducere directă a emisiilor de gaze cu efect de seră:
a)Integrarea reglementărilor privind protecţia mediului în procesul de proiectare, execuţie a lucrărilor de reabilitare a infrastructurii feroviare prin elaborarea studiilor de impact asupra mediului, documentaţiilor necesare obţinerii avizelor şi acordurilor de mediu, inclusiv Natura 2000, caietelor de sarcini pentru execuţie/construcţie - obligaţie conform legislaţiei europene;
b)Utilizarea informaţiilor furnizate de calculul amprentei de CO2 în selectarea variantelor de proiectare pentru lucrările de reabilitare şi modernizare;
c)Implementarea eco-achiziţiilor publice care să promoveze dezvoltarea durabilă, respectiv reducerea emisiilor de carbon,
d)Implementarea sistemelor inteligente de transport, cu efect asupra siguranţei traficului, dar şi scăderii consumului de combustibil;
e)Utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile, precum: instalaţii de încălzire interioare bazate pe tehnologia pompelor de căldură sau panourilor solare, asigurarea necesarului de energie electrică în staţiile de cale ferată bazată pe tehnologia panourilor fotovoltaice sau a altor forme de energie regenerabilă;
f)Modernizarea centralelor termice existente şi/sau înlocuirea acestora cu centrale cu randamente superioare;
g)Modernizarea parcului de utilaje grele folosite pentru întreţinerea căilor ferate, prin înlocuirea acestora cu utilaje cu performanţe superioare atât din punct de vedere tehnologic cât şi al mediului, ca urmare a casării celor cu o vechime de funcţionare mai mare de 20 ani;
h)Continuarea electrificării a cca. 900 km de cale ferată. Electrificarea secţiilor de circulaţie asigură condiţiile de înlocuire a tracţiunii diesel cu tracţiunea electrică.
2.Măsuri strategice pentru creşterea eficienţei energetice în transportul feroviar cu efect indirect de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră:
a)Utilizarea noilor tehnologii în domeniul iluminării interioare şi exterioare în staţiile de cale ferată: reducerea consumului de energie electrică cu 30 - 40% prin utilizarea surselor de lumină cu LED;
b)Instalaţii de iluminat în staţiile de cale ferată cu utilizarea panourilor fotovoltaice sau alte forme de energie regenerabilă;
c)modernizarea parcului de locomotive;
d)utilizarea de combustibil diesel de înaltă calitate şi cu performanţe ecologice ridicate;
e)instruirea mecanicilor de locomotivă pentru conducere eco-eficientă;
f)studierea posibilităţii reducerii timpilor morţi din procesele tehnologice;
g)utilizarea tehnologiilor din domeniul energiilor regenerabile - instalaţii de încălzire interioare bazate pe tehnologia pompelor de căldură, instalaţii de iluminat în staţiile de cale ferată bazate pe tehnologia panourilor fotovoltaice;
h)modernizarea centralelor termice existente şi/sau înlocuirea acestora cu centrale cu randamente superioare;
i)modernizarea parcului de utilaje grele de întreţinut calea, prin înlocuirea graduală, în funcţie de posibilitatea alocării de resurse financiare, a acestora cu utilaje cu performanţe superioare, atât din punct de vedere tehnologic cât şi al mediului;
j)continuarea electrificării secţiilor de circulaţie va înlocui tracţiunea diesel, consumatoare de hidrocarburi;
k)conducere eficientă din punct de vedere energetic a trenurilor, implementată prin programe de instruire, a mecanicilor, sunt reglementate prin legislaţie.
(12)Transportul de călători
Strategia de mediu pentru transportul feroviar de călători se focalizează pe promovarea dezvoltării unui sistem durabil de transport feroviar de călători.
Direcţia principală de acţiune pentru eficientizarea consumului de resurse şi a reducerii emisiilor de GES o constituie modernizarea transportului feroviar de călători realizată prin modernizarea parcului de material rulant şi achiziţionarea de material rulant cu performanţe energetice.
Pentru perioada 2012-2014 priorităţile investiţionale constau în achiziţia locomotivelor electrice şi vagoanelor noi, automotoarelor şi ramelor electrice şi modernizarea vagoanelor pentru trenuri pentru distanţe medii şi lungi şi a locomotivelor electrice.
SUBSECŢIUNEA 46:F. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transportul aerian
(1)În vederea reducerii emisiilor din acest sector, din anul 2012, sectorul de transport aerian a fost inclus în schema de comercializare a certificatelor de emisii printr-un amendament la Directiva 2003/87/CE care a fost transpus şi în legislaţia naţională prin Hotărârea Guvernului nr. 399/2010 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.
(2)La data de 11.03.2011 a fost aprobat Planul naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020, care a intrat în vigoare la data de 01 august 2011 prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii şi al ministrului mediului şi pădurilor nr. 169/1801/2011 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020. Prin Planul naţional de acţiune privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în domeniul aviaţiei civile pentru perioada 2011-2020 au fost stabilite următoarele obiective pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră:
a)Îndeplinirea obiectivelor ce le revin operatorilor de aeronave prin participarea la schema EU EUTS;
b)Îmbunătăţirea eficienţei utilizării combustibilului de aviaţie cu cel puţin 2%/an;
c)Îndeplinirea angajamentului strategic asumat de UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puţin 20% până în anul 2020, faţă de nivelul emisiilor din anul 1990, până la încheierea unui acord la nivel internaţional pentru perioada post-2012;
d)Informarea operatorilor de aeronave cu privire la noile tehnologii promovate la nivel internaţional;
e)Plafonarea emisiilor de CO2 din activităţile din sectorul aviaţiei civile începând cu anul 2020.
SUBSECŢIUNEA 47:G. Dezvoltarea Transportului Intermodal
(1)Se va avea în vedere promovarea Strategiei de transport intermodal în România, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor şi infrastructurii nr. 457/2011, cu modificările şi completările ulterioare, care cuprinde următoarele măsuri:
a)se are în vedere, prin accesarea de fonduri europene, precum POS - T, construirea şi/sau modernizarea de terminale intermodale în zonele cheie identificate pe baza analizei rutelor şi a fluxurilor de tranzit, zone cuprinse în Strategia de transport intermodal în România, aprobată prin OMTI nr. 457/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste zone sunt: Timişoara, Bucureşti, Constanţa, Giurgiu/Olteniţa, Braşov, Suceava, Iaşi;
b)relansarea traficului de tip RO-LA. S-a luat în considerare relansarea traficului RO-LA pe reţeaua CFR, după ce vor fi aplicate măsuri de susţinere a acestui tip de trafic prin aplicarea unor subvenţii guvernamentale;
c)se are în vedere reabilitarea unor terminale intermodale rutier/feroviar, după ce va fi aprobată schema de ajutor de stat de către Comisia Europeană.
SUBSECŢIUNEA 48:H. Utilizarea biocarburanţilor
(1)Nivelul obiectivului naţional privind ponderea energiei din surse regenerabile utilizata în transporturi în anul 2020 este de cel puţin 10% din consumul naţional final. Acest nivel urmează a fi actualizat în funcţie de ţintele stabilite ulterior adoptării propunerii de directivă pentru modificarea Directivei 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei şi de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului şi de modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - ILUC.
(2)Pentru realizarea acestui obiectiv, furnizorii de carburanţi au obligaţia de a introduce treptat pe piaţă benzină şi motorină cu un conţinut stabilit de biocarburanţi.
(3)Biocarburanţii şi biolichidele se asigură din materii prime care îndeplinesc criteriile de durabilitate stabilite la nivel comunitar, indiferent de locul de provenienţă a materiei prime.
(4)Obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră datorate utilizării biocarburanţilor şi a biolichidelor faţă de emisiile de gaze cu efect de seră datorate utilizării combustibililor fosili, sunt următoarele:
a)de minimum 35 %, începând cu data de 1 ianuarie 2012;
b)de minimum 50%, începând cu data de 1 ianuarie 2017;
c)de minimum 60%, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în cazul biocarburanţilor produşi în instalaţii în care producţia a început la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată.
(5)În ceea ce priveşte transportul aerian, obiectivul este ca cel puţin 40% din combustibil în anul 2050 să fie combustibil cu conţinut scăzut în carbon.
(6)Pentru asigurarea contribuţiei corespunzătoare participării transporturilor la reducerea emisiilor de GES este necesară respectarea cu stricteţe a termenelor şi obiectivelor legate de utilizarea biocarburanţilor menţionate anterior.
SUBSECŢIUNEA 49:I. Taxe
Ţinând cont de prevederile Directivei 1999/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Directiva Eurovigneta, transpusă în legislaţia naţională prin Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, aplicarea ei în România încurajează utilizarea vehiculelor mai puţin poluante şi care nu deteriorează infrastructura rutieră.
Guvernul României a prevăzut, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, reduceri de taxe pentru cei care achiziţionează maşini hibrid în vederea încurajării achiziţionării de astfel de vehicule, iar dezvoltarea parcului de asemenea maşini trebuie stimulat şi în continuare.
SUBSECŢIUNEA 410:J. Încurajarea şi promovarea transportului nemotorizat
Trecerea la o politică naţională de încurajare a transportului nemotorizat şi dezvoltarea unei infrastructuri adecvate pentru ciclism: piste de biciclete, rasteluri de depozitare,vagoane/compartimente speciale pentru biciclete la metrou şi în trenuri şi alte asemenea, conduce la reducerea transportului motorizat rutier şi implicit la reducerea emisiilor de GES.
Măsurile vor fi coordonate cu acţiuni de informare şi conştientizare astfel încât mersul cu bicicleta să nu reprezinte numai acţiuni distractiv recreative ci să devină o obişnuinţă pentru activitatea cotidiană:mersul la cumpărături, mersul la şcoală, mersul la serviciu şi alte asemenea.
De asemenea, se va urmări ca politicile de planificare urbană să prevadă extinderea zonelor pietonale în special în marile aglomerări urbane.
Ţinând cont că susţinerea ciclismului sportiv constituie o posibilitate de dezvoltare a unui turism durabil, promovarea unei pistei ciclabile între ţările dunărene, reprezintă un obiectiv important.
SUBSECŢIUNEA 411:K. Stimularea cercetării şi dezvoltării în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturi
(1)Guvernul va asigura finanţarea unor activităţi de cercetare şi dezvoltare care să urmărească:
a)Încurajarea şi asigurarea corespunzătoare a activităţilor de cercetare aplicată, urmărind găsirea soluţiilor pentru utilizarea biocarburanţilor, dezvoltarea tehnologiilor noi de transport, planificare urbană şi alte asemenea.;
b)Încurajarea mediului academic de a aplica pe programe finanţate din diferite surse pentru realizarea studiilor de cercetare privind gradul de poluare în marile aglomerări urbane, pentru a informa publicul şi autorităţile administraţiei publice centrale privind măsurile ce se impun pentru reducerea poluării;
c)Un exemplu în acest sens îl constituie Platforma Naţională pentru Maşina Electrică, denumită în continuare PNME, organism în subordinea Guvernului României, sprijinit de reprezentanţi ai industriei şi ai mediului universitar cu preocupări în domeniu.
SUBSECŢIUNEA 412:L. Îmbunătăţirea performanţelor în domeniul transportului urban
Trecerea la un transport durabil, prietenos mediului în zonele urbane este una din obligaţiile ce ne revin conform Planului de acţiune privind mobilitatea urbană, adoptat de Comisia Europeană în 2009. În acest sens se are în vedere trecerea la o dezvoltare urbană integrată şi realizarea unui plan de transport integrat care să aibă în vedere reducerea nevoi de transport, diversificarea şi îmbunătăţirea modalităţilor de transport mai puţin poluante, crearea şi aplicarea sistemelor de transport inteligente şi eficientizarea consumurilor de carburanţi.
SUBSECŢIUNEA 413:M. Informare şi conştientizare
O componentă importantă a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul de transport îl constituie informarea şi conştientizarea publicului. Programele de informare şi conştientizare se vor adresa utilizatorului final cu scopul facilitării introducerii în acest sector a mijloacelor de transport mai puţin poluante şi limitării transportului rutier.
Conştientizarea şi informarea se vor realiza şi la nivelul companiilor industriale sau a platformelor industriale cu scopul asigurării unor modalităţi de transport în comun pentru angajaţi.
SECŢIUNEA 13:4.1.3. Spaţiu locativ şi dezvoltare urbană
SUBSECŢIUNEA 1:
Amenajarea teritoriului constituie un instrument important pentru evoluţia societăţii, reprezentând practic expresia spaţială a politicilor economice, sociale şi ecologice ale acesteia.
Sectorul rezidenţial are o pondere de 40% din consumul energetic al UE, oferind un potenţial deosebit pentru eficienţă energetică şi în consecinţă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Având în vedere că în România există aproximativ 8,1 milioane de proprietari de locuinţe şi 4,85 milioane de locuinţe, potenţialul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectoarele rezidenţial şi comercial este considerabil.
Intensitatea energetică a sectorului rezidenţial din România este de 8 ori mai mare decât cea din UE 15, ca urmare a ineficienţei de încălzire centralizată şi a lipsei de izolare termică a majorităţii locuinţelor/apartamentelor.
SUBSECŢIUNEA 2:Obiectiv general
Prin elaborarea planului naţional de acţiune privind eficienţa energetică s-a prevăzut o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul rezidenţial cu 41,5 %, până în 2020 faţă de media 2001 - 2005.
SUBSECŢIUNEA 3:
Obiectivele specifice care vor contribui la atingerea obiectivului general sunt următoarele:
SUBSECŢIUNEA 31:Îmbunătăţirea performanţei termice a clădirilor
(1)Întrucât reabilitarea clădirilor publice este caracterizată prin durate mari de recuperare a investiţiilor iniţiale, aplicarea Programului naţional de eficienţă energetică constituie un mijloc de stimulare a participării efective a sectorului privat.
(2)Pentru clădirile de locuit noi se vor aplica prevederile Normativului pentru proiectarea si executarea lucrărilor de izolaţii termice la clădiri - C107 amendat privind calculul coeficienţilor globali de izolare termică la clădirile de locuit, şi obligativitatea obţinerii certificatului de eficienţă energetică a clădirilor private ce se comercializează, vor genera îmbunătăţi considerabil eficienţa energetică a clădirilor şi în consecinţă a emisiilor de GES.
(3)Va fi continuată reabilitarea termică a clădirilor existente, pentru care sunt avute în vedere două mecanisme de finanţare:
a)Prin Programul de reabilitare termică a clădirilor, unde finanţarea executării lucrărilor se va asigura în proporţie de 50% din alocaţii de la bugetul de stat, 30% din fonduri de la bugetele locale şi 20% din fondurile asociaţiilor de proprietari.
Se estimează că prin aplicarea măsurilor de reabilitare termică la blocurile de locuinţe se poate realiza o economie de energie de cca. 25% faţă de situaţia iniţială.
b)Reabilitarea termică a clădirilor de locuit se va realiza printr-un mecanism nou de creditare, vizând blocurile de locuinţe şi clădirile de locuit unifamiliale, cât şi montarea echipamentelor pentru utilizarea surselor regenerabile de energie.
Sunt avute în vedere lucrări de reabilitare care pot conduce la economie de energie în clădiri, în condiţiile realizării şi menţinerii condiţiilor de confort interior şi de eficienţă economică: i) reabilitarea termică a anvelopei clădirii şi a instalaţiilor aferente; ii) repararea, după caz, înlocuirea/achiziţionarea unor centrale termice de bloc/scară, respectiv centrală termică pentru locuinţa unifamilială; iii) introducerea, după caz, a unor sisteme alternative pentru asigurarea parţială/totală a energiei pentru apă caldă de consum, iluminat şi/sau încălzire.
Implementarea Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanţa energetică a clădirilor, va asigura obligativitatea îmbunătăţirii performanţei termice a clădirilor publice precum şi obţinerea certificatelor energetice.
SUBSECŢIUNEA 32:Încurajarea dezvoltării de proiecte ce vizează casele ecologice, casele pasive şi/sau active
(1)Programul demarat în anul 2010 vizând instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, denumit Programul "Casa Verde" va fi îmbunătăţit şi implementarea lui va continua în anii următori.
(2)În următoarea perioadă va trebui valorificată experienţa dobândită prin următoarele proiecte:
A.PASS-NET finanţat prin programul Intelligent Energy Europe început în 2007, care are scopul de a promova şi disemina informaţii autorizate privind tehnologii de realizare a caselor pasive în Europa, şi care se implementează şi în România.
B.ECO Cartier Antiaeriană, care îşi propune să fie un proiect pilot pentru implementarea unui nou model de dezvoltare urbană integrat în România. El vizează crearea unei comunităţi durabile, a condiţiilor de locuire durabilă bazate pe principii ecologice, precum:
a)Mobilitate, accesibilitate, transport ecologic,
b)Utilizarea energiei regenerabile, conservarea energiei;
c)Utilizarea tehnologiilor verzi şi inovaţiilor;
d)Gestionarea deşeurilor, reducerea consumului;
e)Implicarea comunităţii - gestiune participativă, consum responsabil.
(3)Experienţa acumulată va fi utilizată în dezvoltarea de alte proiecte demonstrative pentru case pasive şi case active sau case cu un consum aproape de zero.
SUBSECŢIUNEA 33:Modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate
Acest obiectiv se va realiza şi prin Programul Termoficare 2006-2015 căldură şi confort.
Perioada de implementare a programului Termoficare căldură şi confort va fi extinsă până în 2020, iar acţiunile vor viza, în principal, modernizarea infrastructurii de transport şi distribuţie a energiei termice în sisteme centralizate.
Prin aplicarea programului se vor realiza următoarele: (i) reducerea semnificativă a costurilor cu energia termică pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum; (ii) reducerea consumului de resurse energetice primare cu cel puţin 1 milion Gcal/an, aproximativ 100.000 tep/an, faţă de consumul de resurse energetice primare utilizate pentru asigurarea energiei termice pentru populaţie, în anul 2004; (iii) reducerea pierderilor tehnologice în reţelele de transport ale agentului termic primar şi în reţelele de distribuţie, până la valoarea de maximum 15% din cantitatea de energie vehiculată.
SUBSECŢIUNEA 34:Program de sprijin pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în clădirile ocupate de persoanele cu venituri reduse
Proiectul "Îmbunătăţirea eficienţei energetice în gospodăriile şi comunităţile cu venituri mici din România" demarat în 2011, urmăreşte creşterea performanţei energetice la 40 de clădiri precum grădiniţe, creşe, dispensare, azile de bătrâni, case şi alte asemenea din comunităţi cu venituri reduse, folosind tehnologii locale, materiale tradiţionale, distincte pentru fiecare zonă, şi având ca ţintă reducerea costurilor pentru consumul de combustibil.
Proiectul poate fi extins pentru clădirile ocupate de persoanele cu venituri reduse.
SUBSECŢIUNEA 35:Programe de încurajare a consumatorilor pentru achiziţionarea de articole electrice şi electrocasnice cu eficienţă energetică crescută
Se va încuraja stimularea modificării comportamentului de alegere a consumatorilor prin achiziţionarea de echipamentele electrice şi electrocasnice cu eficienţă crescută.
Se vor aplica prevederile incluse în Regulamentul (CE) nr. 106/2008/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind programul comunitar de etichetare referitoare la eficienţa energetică a echipamentelor de birou, care impune autorităţilor administraţiei publice centrale din statele membre să achiziţioneze echipamente depăşind un grad de eficienţă energetică prestabilit.
Experienţa acumulată şi rezultatele obţinute din derularea programelor anterioare, vor fi utilizate pentru continuarea şi diversificarea acţiunilor de creştere a eficienţei energetice a echipamentelor electrice de uz casnic similare şi sunt necesare încurajarea şi sprijinirea unor astfel de programe precum şi extinderea lor, contribuind la implicarea utilizatorilor finali şi la importante reduceri de emisii de gaze cu efect de seră la nivel naţional.
SUBSECŢIUNEA 36:Reducerea consumului de apă
Reducerea consumului de apă potabilă va trebui să devină o prioritate naţională pentru următoarea decadă, deoarece conduce şi la o reducere substanţială a consumului de energie folosit la pomparea apei.
SUBSECŢIUNEA 37:Programe de educare şi conştientizare a populaţiei
În tot procesul de planificare şi dezvoltare urbană, precum şi de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel de comunitate, un rol foarte important revine societăţii civile.
Creşterea gradului de informare, educare şi conştientizare a cetăţenilor este necesară pentru o mai bună înţelegere a necesităţii promovării unor politici şi măsuri de reducere a emisiilor de GES la nivel local.
SUBSECŢIUNEA 38:Creşterea suprafeţelor de spaţii verzi în zonele urbane şi periurbane
Îmbunătăţirea legislaţiei privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, în prezent fiind în vigoare Ordinul ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice nr. 7/57/2011 privind aprobarea nivelului maxim al cheltuielilor de personal aferent bugetului general centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale pe anul 2011, cu modificările ulterioare, va contribui la limitarea extinderii urbane necontrolate.
Construcţia şi reabilitarea spaţiilor verzi vor continua să reprezinte o prioritate pentru administraţia publică locală şi vor trebui susţinute prin derularea unor proiecte finanţate atât din bugetele locale, naţionale cât şi din proiectele finanţate de organismele financiare internaţionale.
Pădurile periurbane sau centurile verzi ale localităţilor şi marilor oraşe reprezintă o prioritate constituind o sursă naturală de stocare a carbonului. Pentru dezvoltarea şi întreţinerea lor sunt necesare programe de extindere a spaţiilor verzi şi în vecinătatea zonelor urbane.
SECŢIUNEA 2:4.2 Procese Industriale
SUBSECŢIUNEA 1:
Potrivit Inventarului Naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră elaborat în anul 2012, emisiile de GES provenite din sectorul Procese Industriale reprezentau în România, în anul 2010 cca. 13% din totalul emisiilor, incluzând LULUCF şi cca. 10% din totalul emisiilor, excluzând LULUCF.
Din punctul de vedere al ponderii, nu sunt modificări esenţiale faţă de anul de bază - 1989, când în România, sectorul Procese Industriale reprezenta cca. 15% din totalul emisiilor incluzând LULUCF şi cca. 14% din totalul emisiilor excluzând LULUCF.
După anul 1990 România a suferit o considerabilă diminuare a activităţilor industriale fapt evidenţiat şi în diminuarea cu aproape 68% a emisiilor provenite din acest sector, între 1989 şi 2010, de la cca. 40 milioane tone la cca. 13 milioane tone CO2 e.
Potrivit strategiei de dezvoltare a României, fundamentată prin studiul lansat de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri "REINDUSTRIALIZAREA ROMÂNIEI: POLITICI ŞI STRATEGII" din anul 2010, activitatea sectorului industrial va avea în viitor un ritm accelerat, ceea ce poate conduce la creşterea emisiilor de GES.
Este esenţial ca la elaborarea documentelor strategice de dezvoltare a industriei româneşti să se aibă în vedere şi necesitatea de analiză a emisiilor de GES.
De asemenea, trebuie avută în vedere viziunea europeană asupra economiei Comunităţii în anul 2050, o economie cu emisii scăzute de carbon.
Emisiile de GES din domeniul Proceselor Industriale sunt generate în principal ca urmare a proceselor chimice şi a proceselor de ardere în care obţinerea căldurii nu reprezintă scopul principal al procesului respectiv.
Printre marii generatori de GES se numără industria metalurgică, industria chimică, rafinarea produselor petroliere, industria celulozei şi hârtiei, industria cimentului, industria ceramicii şi sticlăriei.
Reglementarea emisiilor de GES din aceste ramuri industriale la nivel european se face fie prin schema de comercializare a certificatelor de emisii de GES, promovată prin Directiva 2003/87/CE cu amendamentele sale ulterioare, fie prin Decizia 406/2009/CE privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră pentru îndeplinirea angajamentelor până în 2020.
Reducerea emisiilor din Procesele Industriale se va realiza în principal prin aplicarea măsurilor de creştere a eficienţei energetice prevăzute în Planul Naţional de Acţiune privind Eficienţa Energetică, prin optimizarea fluxurilor tehnologice şi prin promovarea tehnologiilor verzi.
SUBSECŢIUNEA 2:Obiective strategice
SUBSECŢIUNEA 21:Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; ameliorarea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu experienţă ridicată în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 22:Includerea analizei privind emisiile de GES în cerinţele standard de evaluare a politicilor publice în domeniul economic pe perioada de aplicare şi post aplicare a politicii publice
În prioritizarea dezvoltării tuturor ramurilor industriale este necesar să se analizeze şi aspectul emisiilor de GES.
Acest lucru va înlesni definirea politicilor şi măsurilor pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare şi mediu la nivelul anului 2050 formulate de UE pentru a promova o economie competitivă bazată pe cunoaştere, inovaţie şi emisii reduse de carbon.
SUBSECŢIUNEA 23:Promovarea tehnologiilor eficiente şi a industriilor curate, ţinându-se seama de punctele tari ale economiei româneşti
Se va asigura adoptarea unor măsuri de stimulare a investiţiilor aferente unor echipamente care să permită generarea de emisii scăzute de GES.
SUBSECŢIUNEA 24:Promovarea unor acorduri pe bază de voluntariat care să contribuie la accelerarea procesului de eficientizare a consumului de resurse în industrie
În scopul sprijinirii operatorilor economici prezenţi în industriile energofage, se vor propune măsuri care să vizeze participarea acestora prin intermediul unor acorduri voluntare la campanii de îmbunătăţire a eficienţei energetice proprii sau a clienţilor lor, cu posibilitatea valorificării reducerilor de emisii asociate aplicării măsurilor adoptate.
Un rol important îl va avea utilizarea Mecanismelor Flexibile ale Protocolului de la Kyoto sau a celor ce vor fi stabilite ulterior acestui Protocol.
SECŢIUNEA 3:4.3 Agricultură
SUBSECŢIUNEA 1:
(1)_
Potrivit datelor preliminare ale recensământului agricol general din anul 2010, suprafaţa agricolă a României era de cca. 15.9 milioane hectare din care în 2010 erau utilizate cca. 13.3 milioane ha şi 13.9 milioane ha în 2005, 13.75 milioane ha în 2007.
Numărul exploataţiilor agricole, în 2010, era de cca. 3,9 milioane, din care 99,2% exploataţii agricole fără personalitate juridică şi 0,8% exploataţii agricole cu personalitate juridică.
Emisiile de GES provenite din sectorul agricultură, în România, au înregistrat o reducere considerabilă.
Emisiile de GES în anul 2010 în sectorul Agricultură au reprezentat aproximativ 52.80% din emisiile înregistrate în anul 1989, conform datelor furnizate în Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră - INEGES 2012), respectiv cca. 17.70 milioane tone, comparativ cu 37.5 milioane tone.
Totodată, emisiile provenind din sectorul agricultură au reprezentat în anul 2010 o pondere de cca. 14.28% din totalul emisiilor de GES ale României, excluzând LULUCF.
La nivelul Uniunii Europene, emisiile de GES provenite din agricultură au o pondere cuprinsă între 2% şi 26% în totalul emisiilor, având o medie de aprox. 14% din total.
În Europa, agricultura este cea mai importantă sursă de emisii de protoxid de azot - N2O şi metan - CH4.
Emisiile antropice provenite din agricultură sunt estimate cu un grad ridicat de incertitudine deoarece activităţile din agricultură implică o mare varietate de procese biologice care conduc la emisii naturale de GES.
În documentele strategice de dezvoltare, respectiv Strategia Europa 2020, dar şi documentul Comisiei Europene privind Foaia de Parcurs pentru o Economie Competitivă cu Emisii Reduse de Carbon în 2050, agricultura este considerată cu un potenţial semnificativ de dezvoltare economică, de generare de locuri de muncă, dar şi de reducere a emisiilor de GES.
Reducerea emisiilor de GES din acest sector va fi abordată prin aplicarea Deciziei 406/2009/CE şi va contribui la respectarea emisiilor anuale alocate doar prin realizarea unui plan anual specific de emisie a GES aferent perioadei 2013-2020.
Cadrul naţional de reglementare a sectorului cuprinde acte normative care se referă la: sectorul vegetal, zootehnic şi industrie alimentară, control fitosanitar, dezvoltare rurală, dar şi la bunele practici agricole şi de instrumentele de sprijin financiar promovate până în prezent au sprijinit implementarea unor măsuri care au vizat în mod indirect diminuarea emisiilor de GES din acest sector.
(2)Printre acestea enumerăm:
a)programe de promovare şi susţinere a sistemelor de agricultură ecologică;
b)modernizarea exploataţiilor agricole;
c)plăţi de agro-mediu;
d)sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de IMM-uri;
e)implementarea sistemului de eco-condiţionalitate;
f)elaborarea codului de bune practici agricole şi de bune practici în fermă;
g)programul de modernizare a fermelor agricole - inclusiv Programul Rabla la tractoare;
h)creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere;
i)renovarea şi dezvoltarea satelor;
j)sprijin pentru creşterea suprafeţelor împădurite;
k)prima împădurire a terenurilor agricole;
l)tehnologii de producere şi utilizare a biocarburanţilor la nivel de fermă şi de valorificare a biomasei, cum ar fi: peleţi, brichete.
(3)Utilizarea în continuare a acestor instrumente va trebui stabilită în planul anual de emisie de GES specific acestui sector, aferent perioadei 2013-2020.
(4)Întrucât utilizarea durabilă a biomasei reprezintă un mijloc de reducere a emisiilor de GES la nivel naţional, gestiunea biomasei în ţara noastră va respecta prevederile cuprinse în Planul Naţional de Acţiune în Domeniul Energiei din Surse Regenerabile şi Planul de Acţiune pentru Biomasă întocmite sub egida autorităţilor relevante ale administraţiei publice centrale.
SUBSECŢIUNEA 2:Obiective strategice
SUBSECŢIUNEA 21:Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere a emisiilor asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; creşterea nivelului de pregătire profesională în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu un nivel de expertiză ridicat în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 22:Reducerea emisiilor provenite din activităţile specifice fermelor, respectiv metan şi protoxid de azot
(1)Deşi activitatea acestui sector a înregistrat un declin semnificativ după anul 1990 ceea ce a condus la diminuarea emisiilor de GES, în continuare nivelul scăzut al emisiilor din acest sector trebuie menţinut prin optimizarea tuturor activităţilor specifice în următoarele sub-sectoare.
1.În sub-sectorul vegetal:
a)diversificarea culturilor;
b)promovarea culturilor de leguminoase în asolamente;
c)utilizarea seminţelor şi materialului săditor cu calităţi superioare de adsorbţie şi valorificare a îngrăşămintelor, în special cele natural organice;
d)practicile de management al solului care să prevină degradarea şi sărăcirea solului în elemente nutritive;
e)asigurarea şi sprijinirea de soiuri de culturi cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările şi riscurile climatice;
f)reducerea emisiilor de protoxid de azot şi de metan din agricultură prin utilizarea redusă de îngrăşăminte cu azot şi a pesticidelor;
g)promovarea sistemelor de producţie moderne, cu consum redus de energie;
h)interzicerea acţiunilor de ardere a miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil;
i)promovarea utilizării eficiente a energiei de către fermieri şi operatori economici din agricultură.
2.În sub-sectorul creşterii animalelor:
a)ameliorarea hranei animalelor în vederea în vederea îmbunătăţirii proceselor digestive;
b)practici îmbunătăţite pentru gestionarea efectivului de animale;
c)asigurarea şi sprijinirea de rase de animale locale cu potenţial mare pentru adaptarea la schimbările climatice şi riscurile climatice;
d)ameliorarea genetică, întreţinerea pajiştilor permanente, evitarea păşunatului excesiv sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an;
e)interzicerea acţiunii de incendiere a pajiştilor permanente.
3.În sectorul de management al deşeurilor organice rezultate de la animale:
a)îmbunătăţirea managementului reziduurilor zootehnice prin utilizarea mijloacelor tehnice de stocare adaptate diferitelor tipuri de reziduuri şi încorporarea acestora în sol;
b)procesarea reziduurilor pentru producerea de biogaz şi compost.
(2)Se vor continua practicile existente şi se vor promova prin fundamentare ştiinţifică noi practici de limitare şi reducere a emisiilor de GES din acest sector.
SUBSECŢIUNEA 23:Reducerea pierderilor de carbon din sol şi îmbunătăţirea capacităţii de absorbţie a acestuia
(1)Acest obiectiv se va realiza prin următoarele măsuri:
1.Managementul solului:
a)se va evita efectuarea de lucrări de arat în condiţii de umiditate excesivă a solului;
b)practicarea agriculturii de conservare şi realizarea de economii de combustibili;
c)introducerea tehnologiilor agricole moderne de utilizare a soiurilor de plante rezistente la secetă, boli şi dăunători, pentru care sunt necesare mai puţine lucrări agrotehnice;
d)protejarea materiei organice în sol, în mod special în solurile bogate în carbon, cum ar fi: mlaştini, turbării şi alte asemenea;
e)restaurarea/refacerea mlaştinilor şi a turbăriilor;
f)restaurarea/refacerea carbonului în solurile degradate, cu risc ridicat de eroziune sau deşertificare;
g)respectarea normelor legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură.
2.Managementul terenurilor:
a)respectarea sezoanelor de însămânţare primăvara, toamna şi evitarea desfăşurării acestora în timpul iernii;
b)executarea lucrărilor agricole pe terenurile în pantă mai mare de 12% urmărind traseele curbelor de nivel l;
c)menţinerea teraselor existente pe terenul agricol;
d)evitarea defrişărilor arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole;
e)evitarea tăierilor la "ras" a perdelelor forestiere de protecţie a digurilor şi lacurilor de acumulare;
f)evitarea instalării vegetaţiei invazive pe terenurile agricole, inclusiv pe cele care nu sunt folosite în scopul producţiei;
g)diversificarea culturilor şi practicarea rotaţiei acestora;
h)menţinerea şi protejarea pajiştilor permanente;
i)utilizarea culturilor adaptate condiţiilor de sol mlăştinos, ca alternativă la drenarea solurilor;
j)practicarea agriculturii ecologice;
k)înfiinţarea de culturi de specii forestiere pentru utilizarea biomasei rezultate în scopuri energetice.
SUBSECŢIUNEA 24:
Îmbunătăţirea eficienţei energetice şi contribuţii la dezvoltarea sectorului de obţinere a energiei din surse regenerabile, prin:
a)utilizarea biolichidelor şi a biomasei la obţinerea de energie termică în cadrul fermei;
b)implementarea tehnologiilor de colectare şi valorificare a reziduurilor agricole;
c)realizarea de microinstalaţii de obţinere a biogazului în fermă sau în grupuri de ferme;
d)introducerea altor tipuri de energii regenerabile precum energia eoliană, solară, geotermală;
e)dezvoltarea spaţiilor de depozitare a producţiei agricole.
SUBSECŢIUNEA 25:
Îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere a sectorului şi a interdependenţei cu schimbările climatice, prin:
a)întărirea capacităţii instituţionale, prin crearea unui departament specializat în cadrul ministerului de resort, cu reprezentare la nivelul structurilor teritoriale;
b)introducerea unor programe de informare şi educaţie continuă a fermierilor şi a specialiştilor din agricultură privind: adaptarea agriculturii la schimbările climatice; atenuarea efectelor schimbărilor climatice asupra agriculturii şi mediului rural; utilizarea surselor de energie regenerabilă: biomasă, biocarburanţi, biolichide, biogaz şi alte asemenea;
c)realizarea şi/sau achiziţionarea de publicaţii de specialitate, ca de exemplu: reviste, cărţi, broşuri, pliante, postere, privind: producerea şi utilizarea biomasei din agricultură şi industriile conexe; sisteme de colectare şi valorificare a deşeurilor agricole; tehnologii de cultivare a plantelor energetice precum salcie energetică, plop energetic, Miscanthus, Camelina şi alte asemenea; promovarea unor tehnici şi tehnologii de valorificare a biomasei din agricultură;
d)realizarea de seminarii, întâlniri, dezbateri privind schimbările climatice, agricultura şi energiile regenerabile, cu participarea reprezentanţilor fermierilor, IMM-urilor din mediul rural, autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, camerelor agricole, institutelor de învăţământ şi cercetare, ONG-urilor şi altele asemenea;
e)promovarea unor acorduri pe bază de voluntariat care să contribuie la accelerarea procesului de modernizare a agriculturii simultan cu reducerea emisiei specifice.
SECŢIUNEA 4:4.4. Utilizarea Terenurilor, Schimbarea Utilizării Terenurilor, Silvicultură
SUBSECŢIUNEA 1:
Pădurile sunt o verigă esenţială în ciclul global al carbonului, prin capacitatea de a absorbi prin fotosinteză CO2 din atmosferă şi de a-l stoca în biomasa proprie, în sol şi în litieră, reprezentând astfel cel mai mare rezervor de carbon din biosfera terestră.
Din cantitatea de CO2 stocată, cca. 76% este masă lemnoasă şi biomasă precum trunchi, crengi, frunze şi cca. 24% se află în rădăcini şi sol.
În procesul de despădurire 38% din CO2 absorbit se eliberează imediat.
Pădurea are de asemenea un rol deosebit de important în reducerea efectelor negative ale precipitaţiilor abundente şi ale fenomenului de secetă şi în prevenirea unor efecte favorizate de schimbările climatice precum eroziunea solului.
Potrivit inventarelor naţionale de estimare a emisiilor de GES întocmite sub UNFCCC, cantitatea medie anuală de carbon sechestrat de către pădurile României este de cca. 42,9 Mt CO2 eq, reprezentând cca. 25% din emisiile totale la nivelul ultimilor ani, conform datelor cuprinse în Inventarul Naţional al Emisiilor de Gaze cu Efect de Seră, INEGES-2012).
Emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul păduri şi alte terenuri împădurite
În procesul de degradare a pădurilor şi despădurire, suplimentar emisiilor de CO2, se produc şi emisii de CH4.
După defrişare, terenul căruia i se acordă o altă utilizare poate deveni o sursă suplimentară de emisii.
În acest mod, bilanţul de carbon al terenului defrişat şi atribuit altor utilizări poate fi defavorabil capacităţii de sechestrare a carbonului din atmosferă.
SUBSECŢIUNEA 2:Obiective strategice
SUBSECŢIUNEA 21:Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind creşterea capacităţii de absorbţie a gazelor cu efect de seră prin rezervoare naturale
Promovarea măsurilor de sporire a capacităţii de absorbţie a gazelor cu efect de seră prin rezervoare naturale în vederea asigurării unei contribuţii importante la efortul naţional de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; ameliorarea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu un nivel de expertiză ridicat în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 22:Creşterea suprafeţei forestiere
(1)a. Stoparea tăierilor ilegale
Se cunoaşte că după anul 1990 în ţara noastră au avut loc tăieri ilegale de masă lemnoasă, care au favorizat producerea de inundaţii şi alunecări de terenuri, generând efecte de multe ori devastatoare asupra comunităţilor locale şi infrastructurii.
În zonele sudice ale ţării au fost semnalate tendinţe de aridizare şi deşertificare ca urmare a distrugerii perdelelor forestiere de protecţie şi tăierilor ilegale a unor întregi trupuri de pădure. Pentru stoparea acestui fenomen s-a elaborat Planul Naţional de Combatere a Tăierilor Ilegale. Pe viitor, măsurile prevăzute în cadrul acestui document vor trebui continuate şi actualizate în scopul conservării funcţiilor fondului forestier.
(2)b. Reconstrucţia ecologică forestieră
1.Sunt necesare asigurarea lucrărilor de reconstrucţie ecologică forestieră, prin împădurirea terenurilor degradate, improprii pentru folosinţe agricole, precum şi a terenurilor neproductive, indiferent de forma de proprietate, în scopul protejării solului, refacerii echilibrului hidrologic şi îmbunătăţirii condiţiilor de mediu.
2.Prin aplicarea Programului Naţional de Împădurire:
a)se va diminua impactul schimbărilor climatice şi riscul deşertificării, mai ales în zonele deficitare în păduri,
b)se va ameliora regimul scurgerilor de suprafaţă şi se va diminua riscul producerii inundaţiilor, alunecărilor de teren, eroziunilor, colmatării lacurilor de acumulare,
c)se vor introduce în circuitul economic suprafeţe importante de teren, se vor ameliora condiţiile pedoclimatice pentru culturile agricole - în zonele acoperite de perdele forestiere de protecţie,
d)se vor crea coridoare ecologice,
e)se vor crea resurse alternative pentru populaţie şi locuri de muncă - baze solide ale dezvoltării durabile în mediul rural.
3.Potrivit Programului Naţional de Împădurire, care urmează a fi aprobat, în perioada 2014 - 2020 se vor asigura împăduriri ale:
a)terenurilor degradate preluate de Regia Naţională a Pădurilor -- 12 200 ha;
b)terenurilor degradate deţinute de persoane fizice şi consilii locale - 12200 ha;
c)terenurilor agricole - 38 900 ha;
d)terenurilor agricole degradate deţinute de asociaţii de proprietari, unităţi administrativ teritoriale, unităţi de învăţământ, unităţi de cult - 90 000 ha;
e)înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie - 6 700 ha.
4.Pentru finanţarea acestor lucrări, fondurile vor fi asigurate atât de la bugetul de stat cât şi din Fondul de ameliorare a fondului funciar cu destinaţie silvică, din Programul Naţional de Dezvoltare Forestieră.
SUBSECŢIUNEA 23:Protecţia pădurilor virgine şi cvasi-virgine
Peisajul forestier intact va trebui să fie protejat de activităţile umane cu impact negativ prin lege, întrucât cercetările efectuate au indicat faptul că absenţa unor intervenţii de gestionare a pădurii a contribuit la creşterea cantităţii de carbon stocat. În România mai mult de 40% din fondul forestier naţional are atribuite funcţii de protecţie a solului, a apelor, contra factorilor climatici şi alte asemenea. În situaţia menţionată se află şi peisajul situat în partea de vest a Carpaţilor Meridionali, care include cea mai mare parte a Parcului Naţional Retezat, suprafeţe din Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei şi din Geoparcul Dinozaurilor Haţeg, împreună cu suprafeţe adiacente neincluse în arii naturale protejate.
SUBSECŢIUNEA 24:Protecţia şi refacerea ecosistemelor acvatice din păduri
Se ştie că ecosistemele acvatice din păduri, cum ar fi sectoarele de râu cu lunci inundabile, lacurile, mlaştinile, turbăriile, tinoavele, furnizează bunuri şi servicii de mediu importante în ecologia pădurilor. În circuitul natural al apei, stocarea apei în perioadele de secetă, protecţia împotriva inundaţiilor prin luncile naturale şi aportul la diversitatea ecologică, în special mlaştinile, turbăriile şi tinoavele au o contribuţie importantă la stocarea carbonului.
Protecţia/conservarea continuă a ecosistemelor acvatice naturale sau semi-naturale şi refacerea celor deteriorate pot contribui semnificativ la creşterea capacităţii de absorbţie a carbonului din atmosferă.
SUBSECŢIUNEA 25:Ameliorarea stării de sănătate a pădurilor
Un rol foarte important în absorbţia CO2 din atmosferă de către fondul forestier îl are starea de sănătate a pădurilor.
Sănătatea pădurilor se asigură printr-o activitate de protecţie corespunzătoare a pădurilor, care urmăreşte prevenirea atacurilor produse de boli şi dăunători precum şi combaterea acestora.
În activitatea de protecţie a pădurilor se va continua folosirea unor practici silvotehnice adecvate vizând reducerea la minimum a folosirii substanţelor chimice, poluante şi utilizarea în principal a insecticidelor şi fungicidelor selective, biodegradabile, biologice, sau se va avea în vedere folosirea unor metode mecanice care să nu aibă efecte dăunătoare asupra omului şi asupra ecosistemului.
SUBSECŢIUNEA 26:Utilizarea eficientă a produselor lemnoase
Reprezintă o măsură indirectă de a limita emisiile de CO2 prin diminuarea distrugerilor produselor lemnoase rezultate ca urmare a utilizării eficiente a acestora.
În acest sens se vor avea în vedere îmbunătăţirea calităţii produselor din lemn, îmbunătăţirea procesului de prelucrare a lemnului şi creşterea gradului de reciclare şi reutilizare a produselor din lemn precum şi certificarea produselor forestiere.
SUBSECŢIUNEA 27:Utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor pentru realizarea managementului forestier
Se va urmări creşterea gradului de utilizare a tehnologiei informaţiilor şi comunicaţiilor în vederea îmbunătăţirii managementului forestier cu implicaţii în eficientizarea activităţilor de monitorizare şi promovare a bunelor practici pentru sporirea capacităţii de absorbţie a CO2 din atmosferă de către fondul forestier.
SUBSECŢIUNEA 28:Dezvoltarea unor scheme naţionale de bonificaţii pentru împăduriri, reîmpăduriri, conservarea pădurilor virgine
Ideea centrală a programului va fi aceea de utilizare a unor fonduri naţionale/internaţionale pentru a finanţa proiectele care implică reducerea defrişărilor şi a degradării pădurilor. Mecanismele trebuie studiate şi adaptate posibilităţilor de implementare ale României.
SUBSECŢIUNEA 29:Educaţie, cercetare şi conştientizare
Activităţile de educaţie, cercetare şi conştientizare a problematicii privind contribuţia fondului forestier la reducerea concentraţiei de GES din atmosferă şi de realizare a obiectivelor de reducere a emisiilor asumate la nivel naţional vor juca un rol foarte important la schimbarea practicilor de management şi utilizare a pădurilor.
Campaniile de conştientizare vor trebui, ca şi până în prezent, să se adreseze publicului larg, cu accent în mod special pe: (i) comunităţile care trăiesc în zone deficitare în păduri; (ii) proprietarii privaţi de pădure; (iii) personalul inspectoratelor silvice; (iv) Regia Naţionala a Pădurilor "Romsilva"; (v) factorii de decizie la nivel Guvernamental, precum şi (vi) ONG-uri şi mass-media.
SECŢIUNEA 5:4.5 Gestiunea deşeurilor
SUBSECŢIUNEA 1:
Gestiunea judicioasă a deşeurilor este un mijloc pentru identificarea, cuantificarea şi evaluarea serviciilor ecosistemice în vederea adoptării celor mai bune decizii privind prezervarea, conservarea şi gestionarea mediului, şi implicit un mijloc de reducere a emisiilor de GES.
Emisiile din sectorul deşeurilor reprezintă 5.73% din totalul emisiilor de GES, excluzând LULUCF, şi sunt reprezentate în principal de gazul metan rezultat din descompunerea anaerobă a deşeurilor solide eliminate prin depozitele de deşeuri şi tratarea apelor uzate.
Totodată, cantităţi importante de dioxid de carbon sunt generate prin depozitarea deşeurilor solide şi incinerarea deşeurilor.
Cantităţi reduse de protoxid de azot sunt emise din tratarea apelor uzate.
De asemenea, prin recuperarea unor materiale care ar putea fi reutilizate/reciclate, se vor economisi resurse naturale şi energie evitându-se emisiile de GES asociate obţinerii materialelor respective din materia primă naturală.
Totodată, prin transportul deşeurilor de la locul generării către locul prelucrării/depozitării/eliminării se generează, în mod indirect, emisii de GES.
În consecinţă, pentru diminuarea emisiilor de GES, este necesară optimizarea distanţelor de transport de la locul de generare la staţia de eliminare a deşeurilor respective.
În România, cantitatea de deşeuri municipale generate a înregistrat o creştere cu cca. 34.12% în anul 2010, comparativ cu cantitatea de deşeuri generate în anul 1989, anul de referinţă pentru România3.
3Sursa: Inventarul Naţional al Emisiilor de GES 2012
SUBSECŢIUNEA 2:Cadrul european
Cadrul naţional de reglementare a acestui sector este adaptat legislaţiei europene.
Pentru evaluarea potenţialului de reducere a emisiilor de GES din acest sector este necesară analiza măsurilor de gestiune a deşeurilor incluse în planurile şi strategiile de gestiune a deşeurilor în vigoare şi promovate la nivel naţional.
SUBSECŢIUNEA 3:Obiective strategice
SUBSECŢIUNEA 31:Dezvoltarea unei strategii sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere a emisiilor asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; ameliorarea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu un nivel de expertiză ridicat în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 32:Prevenirea producerii deşeurilor
Este necesară includerea în lista indicatorilor de monitorizare a elementelor specifice estimării emisiilor de GES.
SUBSECŢIUNEA 33:Reducerea cantităţilor de deşeuri organice depozitate
Întrucât descompunerea deşeurilor organice generează emisii de metan măsurile de management vor urmări extinderea practicilor de valorificare energetică a acestor emisii.
SUBSECŢIUNEA 34:Obiective strategice orizontale
1.Obiectivele identificate în pachetul legislativ "Schimbări Climatice - Energie" vor fi realizate prin implementarea Strategiei Europa 2020 la nivel european:
a)reducerea gazelor cu efect de seră cu 20%;
b)reducerea consumului final de energie cu 20% prin creşterea eficienţei energetice;
c)producerea a 20% din necesarul de energie din surse regenerabile.
2._
Reducerea emisiilor de GES pe termen lung cu respectarea limitării încălzirii globale cu maximum 2°C comparativ cu temperatura medie din perioada preindustrială se va asigura prin dezvoltarea şi implementarea unei strategii economice de dezvoltare bazată pe emisii reduse de carbon. Pentru acoperirea costurilor de aplicare a măsurilor prevăzute pentru reducerea emisiilor de GES în perioada 2013-2020, în baza recomandărilor UE, este necesară o bună cooperare între Autorităţile Publice şi sectorul privat.
Importanţa schimbărilor climatice şi în mod special realizarea măsurilor de reducere a emisiilor sunt reflectate în propunerea instrumentelor financiare stabilite la nivel european aferente perioadei 2014-2020.
Acoperirea costurilor legate de implementarea măsurilor incluse în această strategie se va realiza şi prin elaborarea şi implementarea unor proiecte finanţate prin aceste instrumente financiare.
În sensul celor menţionate mai sus, se impune atingerea unui număr de obiective strategice orizontale.
SECŢIUNEA 6:4.6 Dezvoltarea strategiilor sectoriale privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
SUBSECŢIUNEA 1:
Ţinând cont de obligaţiile de respectare a obiectivelor naţionale anuale de reducere a emisiilor de GES în concordanţă cu prevederile Deciziei nr. 406/2009/CE, este necesar ca la nivelul fiecărui sector economic să se elaboreze strategii şi planuri de acţiune care să identifice măsurile şi resursele necesare pentru a asigura la nivel naţional traiectoria liniară de emisie în perioada 2013-2020.
Aşa cum s-a menţionat şi anterior, aceste strategii sectoriale vor ţine cont de nivelul de emisie şi potenţialul de reducere la nivelul fiecărui sector precum şi de priorităţile de dezvoltare ale acestor sectoare.
O contribuţie semnificativă privind acoperirea costurilor aferente implementării planurilor de acţiune sectoriale o vor avea instrumentele financiare europene care trebuie accesate prin proiecte corespunzătoare.
Promovarea măsurilor de reducere a emisiilor de GES şi planificarea sectorială a emisiilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere asumate pe plan internaţional şi european necesită un grad ridicat de profesionalism din partea autorităţilor administraţiei publice; ameliorarea pregătirii profesionale în domeniu se va realiza prin promovarea şi finanţarea unor programe/proiecte corespunzătoare de pregătire profesională şi schimb de experienţă cu ţările cu un nivel de expertiză ridicat în acest domeniu.
SUBSECŢIUNEA 2:Identificarea variantelor pentru optimizarea utilizării prevederilor articolului 24.a al Directivei EU ETS
La nivel european există preocupări intense dedicate utilizării posibilităţilor de introducere a unor mecanisme de domestic offseting prevăzute de către articolul 24a al Directivei EU ETS. România trebuie să analizeze posibilităţile şi oportunitatea introducerii unor astfel de mecanisme la nivel naţional, în scopul optimizării eforturilor de reducere a emisiilor în sectoarele non-ETS şi asigurării unor oportunităţi locale operatorilor din sectoarele ETS.
SUBSECŢIUNEA 3:Identificarea opţiunilor în vederea asigurării unui tratament echitabil între operatorii care se află şi cei care nu se află sub incidenţa prevederilor ETS dar care funcţionează în sectoare ETS
Pentru instalaţiile care funcţionează în sectoarele reglementate prin schema EU ETS, dar care au o putere termică normală mai mică de 35 MW şi emisii de dioxid de carbon echivalent sub 25000 tone, şi care nu mai intră sub incidenţa acestei scheme, în scopul eliminării caracterului discriminatoriu, se vor crea instrumente care vor determina ca aceste instalaţii să adopte măsuri de reducere a emisiilor echivalente cu acelora care sunt sub schema EU ETS.
SUBSECŢIUNEA 4:Identificarea opţiunilor optime pentru utilizarea flexibilităţilor prevăzute de către Decizia nr. 406/2009/CE
Pentru optimizarea costurilor efortului de reducere a emisiilor de GES pot fi utilizate mecanisme precum banking-ul şi împrumutarea drepturilor de emisii între ani, transferul reducerilor de emisii suplimentare între State şi realizarea de investiţii în proiecte de reducere a emisiilor în alte State Membre, alături de mecanismele Protocolului de la Kyoto.
România trebuie să elaboreze studii pentru identificarea variantei optime la nivel naţional.
SUBSECŢIUNEA 5:Creşterea gradului de informare şi conştientizare a cetăţenilor
Eforturile autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale de atingere a ţintelor şi obiectivelor de reducere a emisiilor de GES vor fi însoţite de dezvoltarea unor programe de informare şi conştientizare adecvată a societăţii civile la nivel naţional, în scopul asigurării unui sprijin corespunzător din partea acesteia în procesul de promovare a măsurilor necesare de reducere a emisiilor de GES.
SUBSECŢIUNEA 6:Dezvoltarea activităţilor de cercetare în domeniul schimbărilor climatice pentru toate sectoarele de activitate
Pentru elaborarea şi adoptarea măsurilor de reducere sectorială a emisiilor este necesară dezvoltarea unor studii de cercetare specifică şi se impune creşterea experienţei mediului de cercetare în abordarea problematicii schimbărilor climatice.
Este necesară şi dezvoltarea unor centre şi/sau programe de cercetare specifice pentru fiecare sector prin care să se identifice soluţiile de reducere a emisiilor necesare în funcţie de cerinţele de dezvoltare economică a sectoarelor respective.
SUBSECŢIUNEA 7:Promovarea achiziţiilor publice ecologice cu analiza ciclului de viaţă al produsului
Se va asigura promovarea unui sistem de achiziţii publice ecologice ţinând cont de analiza ciclului de viaţă al produselor şi de amprenta de carbon a produselor respective.