Ghid din 2019 privind boala trofoblastică gestaţională
M.Of. 738 bis
În vigoare1 Introducere 2 Scop 3 Metodologie de elaborare 3.1 Etapele procesului de elaborare 3.2 Principii 3.3 Data reviziei 4 Structură 5 Evaluare şi diagnostic 5.1 Screening 5.2 Diagnostic, bilanţ preterapeutic şi stadializare 5.2.1 Diagnostic, bilanţ preterapeutic şi stadializare în boala trofoblastică gestaţională (sarcina molară) 5.2.2 Diagnostic, bilanţ preterapeutic şi stadializare în neoplaziile trofoblastice gestaţionale 6 Conduită 6.1 Tratamentul BTG (mola hidatiformă, completă şi parţială) 6.2 Tratamentul NTG13 6.2.1 Tratamentul NTG încadrate în grupa de risc SCĂZUT 6.2.2 Tratamentul NTG încadrate în grupa de risc ÎNALT 6.2.3 Tratamentul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare (TTSP şi TTE) 7 Urmărire şi monitorizare 7.1 Urmărire şi monitorizare BTG 7.2 Urmărire şi monitorizare NTG cu risc scăzut 7.3 Urmărire şi monitorizare NTG cu risc înalt 7.4 Urmărire şi monitorizare tumori trofoblastice intermediare 8 Aspecte administrative 9 Bibliografie Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 - 30 Martie 2019 Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Anexa 3. Criteriile FIGO pentru stabilirea prezenţei TTG în timpul urmării postevacuare sarcină molară (1, 2) Anexa 4. Stadializarea FIGO a tumorilor trofoblastice gestaţionale Anexa 5. Scorul prognostic combinat FIGO/OMS Anexa 6. Scheme de chimioterapie indicate în BTG şi TTG: Anexa 6.1 Scheme de monochimiterapie indicate în BTG şi TTG Anexa 6.2 Scheme de polichimiterapie indicate în BTG şi TTG Anexa 7. Factori de prognostic nefavorabil în cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE Anexa 8. Criteriile NCCN de apreciere a răspunsului NEFAVORABIL la tratament în cazul TTG |
AGREE | Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare) |
APTT | Timp parţial de tromboplastină |
BTG | Boala trofoblastică gestaţională |
COC | Contraceptive orale combinate |
CT | Tomografie computerizată |
EMA/CO | Chimioterapie combinată (E - etoposid; M - metotrexat; A - actinomicină; C - ciclofosfamidă; O - oncovin (vincristină)) |
EMA/EP | Chimioterapie combinată (E - etoposid; M - metotrexat; A - dactinomicină; E - etoposid; C - cisplatină) |
FIGO | Federaţia Internaţională a Obstetricienilor şi Ginecologilor |
FSH | Hormon foliculostimulant |
GTE | Grupul Tehnic de Elaborare |
GTR | Grupul Tehnic de Revizie |
HCG | Gonadotropina corionică umană |
HLG | Hemoleucograma completă |
im | Intramuscular |
Ig | Imunoglobulină |
INR | International Normalized Ratio |
IRM | Imagistică prin rezonanţă magnetică |
iv | Intravenos |
LH | Hormon luteinizant |
MAC | Chimioterapie combinată (M - metotrexat; A - actinomicină; C - cytoxan) |
ml | Mililitru |
NCCN | National Comprehensive Cancer Network |
NTG | Neoplazie trofoblastică gestaţională (Gestational trophoblastic neoplasia) |
OG | Obstetrică Ginecologie |
OMS | Organizaţia Mondială a Sănătăţii |
PET CT | Tomografie cu emisie de pozitroni |
Rh | Factor Rhesus |
sc | Subcutanat |
SOGR | Societatea de Obstetrică-Ginecologie din România |
TQ | Timp Quick |
TS | Timp de sângerare |
TTE | Tumoră trofoblastică epitelioidă (Epithelioid trophoblastic tumor) |
TTSP | Tumoră trofoblastică de situs placentar (Placental site trophoblastic tumour) |
TTI | Tumori trofoblastice intermediare (TTE şi TTSP) (forme rare ale NTG) |
mUI | Miliunităţi Internaţionale |
hCG mult mai mici şi rezistenţă mare la chimioterapie.(6) Aproximativ 30% dintre paciente prezintă boală metastazantă.(1, 2)
hCG-ului.Recomandare | Se recomandă ca produsul de concepţie obţinut în urma evacuării unei sarcini să fie trimis pentru examinare histopatologică. | B |
Argumentare | Studiul irlandez al lui Jeffers(1, 2, 3), care a trimis în toate cazurile la examen histopatologic ţesuturi rezultate în urma avorturilor de trimestru I şi II, a găsit o incidenţă a molei complete de 1:1.945, iar a molei parţiale de 1:695. | III |
Recomandare | Indiferent de vârsta de gestaţie, atunci când există suspiciunea macroscopică sau ecografică de sarcină molară, se recomandă medicului să efectueze dozarea cantitativă a | B |
Argumentare | Determinarea cantitativă a Mai mult de 50% dintre pacientele cu sarcină molară prezintă la momentul diagnosticului valori ale Testele urinare de sarcină pot da rezultate fals negative/slab pozitive când valorile | III |
Standard | La toate pacientele cu sângerare vaginală şi test de sarcină pozitiv, medicul trebuie să investigheze starea sarcinii prin: - Ecografie (transvaginală) - Dozare cantitativă a - Examen clinic genital - Examen clinic general. | B |
Argumentare | BTG prezintă ecografic un aspect vezicular caracteristic.(8) Sângerarea vaginală este simptomul cel mai frecvent în mola completă, apărând în 89% - 97% din cazuri.(9, 10) Chisturile ovariene teca-luteinice (> 5 cm diametru), cunoscute şi sub numele de hyperreactio luteinalis, sunt secundare excesului de Volumul uterin mai mare comparativ cu vârsta de gestaţie se întâlneşte la 38%-51% dintre pacientele cu molă completă(14, 15) şi la 8% dintre pacientele cu molă parţială.16 Înainte de utilizarea largă a ecografiei, preeclampsia era prezentă la 12%-27% dintre pacientele cu sarcină molară.(17, 18) Semne de insuficienţă respiratorie pot apărea la 2%-27% dintre pacientele cu sarcină molară, atunci când diagnosticul se face tardiv, după săptămâna 16 de gestaţie.(18, 19) | IIa |
Standard | Atunci când există suspiciunea sarcinii molare, medicul trebuie să indice dozarea cantitativă a | B |
Argumentare | Determinarea cantitativă a | IIa |
Standard | În suspiciunea de sarcină molară, medicul trebuie să indice ca bilanţul pre-terapeutic să cuprindă ca investigaţii minime obligatorii: - ecografia transvaginală - dozarea cantitativă a - ecografia abdomenului superior şi inferior - radiografia pulmonară - analize de laborator: -- HLG completă -- teste de coagulare (TQ, INR, APTT, TS) -- glicemia, transaminaze, bilirubină, creatinină, uree. | B |
Argumentare | Aceste investigaţii sunt utile pentru determinarea statusului biologic al pacientei, dar şi a eventualelor metastaze.(4) | III |
Standard | După stabilirea diagnosticului de sarcină molară, medicul trebuie să recomande următoarele examene suplimentare: - examen clinic general, inclusiv examen neurologic, examenul fundului de ochi şi măsurarea tensiunii arteriale - radiografie pulmonară - analize de laborator: -- HLG completă -- teste de coagulare (TQ, INR, APTT, TS) -- glicemia, transaminaze, bilirubină, creatinină, uree -- dozarea cantitativă a - pulsoximetrie, determinarea gazelor sangvine, scintigrafie pulmonară sau examen tomografic atunci când se suspicionează embolie pulmonară sau metastaze pulmonare care nu se pot evidenţia pe radiografia pulmonară. | B |
Argumentare | Aceste investigaţii sunt utile pentru determinarea statusului biologic al pacientei, dar şi a eventualelor metastaze.(20) | III |
Opţiune | În funcţie de simptomatologie, medicul poate indica IRM şi CT cerebral, torace, abdomen şi pelvis. | C |
Argumentare | Aceste investigaţii sunt utile în evidenţierea unor metastaze şi pentru aprecierea corectă a extensiei bolii.(20) | IV |
Standard | Medicul trebuie să stabilească diagnosticul de neoplazie trofoblastică gestaţională (NTG), la pacientele la care, în timpul urmăririi postevacuare a sarcinii molare, se îndeplineşte cel puţin unul dintre următoarele criterii: - patru sau mai multe măsurători ale - o creştere a nivelurilor de - persistenţa unor nivele măsurabile de - prezenţa de metastaze - diagnostic histopatologic de coriocarcinom. | B |
Argumentare | La pacientele care îndeplinesc unul dintre criteriile FIGO, incidenţa tumorilor NTG este de 9-10% (vezi Anexa 3).(20, 21) | III |
Standard | Orice pacientă care prezintă sângerare vaginală persistentă după evacuarea unei sarcini non-molare, trebuie investigată pentru existenţa unei neoplazii trofoblastice gestaţionale. | C |
Argumentare | Neoplaziile trofoblastice gestaţionale se pot dezvolta după o sarcină molară, avort, sarcină extrauterină sau după o naştere la termen.(4) | IV |
Standard | Procesul diagnostic al unei paciente cu neoplazie trofoblastică gestaţională include obligatoriu radiografie pulmonară şi ecografie transvaginală. | B |
Argumentare | Dacă radiografia pulmonară este normală, se poate pune diagnosticul de NTG non-metastatică. Ecografia transvaginală poate stabili extensia bolii uterine.(22) | III |
Recomandare | Dacă pacienta are radiografie pulmonară normală şi există suspiciunea clinică a prezenţei metastazelor pulmonare, medicul poate recomanda efectuarea unui examen CT pulmonar. | B |
Argumentare | Examenul CT pulmonar relevă prezenţa metastazelor pulmonare la 41% dintre pacientele cu radiografie pulmonară normală.(23) | III |
Standard | Dacă radiografia pulmonară arată prezenţa metastazelor pulmonare, se va proceda la examenul CT cerebral, examenul CT abdominal şi ecografie hepatică. | C |
Argumentare | Este, de asemenea, necesară evaluarea tomografică cerebrală şi abdominală pentru o stadializare corectă a bolii.(23) | III |
Standard | Înaintea iniţierii tratamentului, pacientele cu neoplazie trofoblastică gestaţională trebuie stadializate şi încadrate în grupele de risc, conform clasificării mixte FIGO - OMS, prezentate în Anexele 4 şi 5. | B |
Argumentare | În vederea iniţierii unui tratament corespunzător.(20) | III |
Standard | Medicul trebuie să efectueze evacuarea uterului prin aspiraţie. | C |
Argumentare | Aspiraţia sarcinii molare se asociază cu un risc mai mic de diseminare la distanţă a materialului trofoblastic şi cu un risc mai mic de evoluţie la NTG.(1, 2, 3) | IV |
Opţiune | Medicul poate opta, după realizarea aspiraţiei, pentru controlul instrumental al cavităţii uterine. | E |
Opţiune | În situaţia în care aspiraţia conţinutului uterin nu este disponibilă şi aceasta este impusă de urgenţă, evacuarea conţinutului uterin se poate efectua prin curetaj. | E |
Recomandare | Se recomandă ca procedura să se efectueze în prezenţa, sau de către un ginecolog cu experienţă, mai ales în situaţiile în care dimensiunea uterului este mare. | E |
Recomandare | Se recomandă ca perfuzia ocitocică să fie evitată pe cât posibil în timpul evacuării conţinutului uterin. | C |
Argumentare | Contracţiile miometriale induse de către perfuzia ocitocică cresc riscul de embolie şi de diseminare a ţesutului trofoblastic în sistemul venos. Pacientele la care evacuarea sarcinii molare se efectuează prin mijloace medicamentoase, au un risc crescut de a prezenta ulterior boală trofoblastică persistentă (tumoră trofoblastică gestaţională).(4, 5, 6) În sângerările care pun în pericol viaţa pacientei este acceptată folosirea perfuziei ocitocice.(4, 5, 6) | IV |
Recomandare | O a doua evacuare (aspiraţie/curetaj) a cavităţii uterine se poate face în cazuri selecţionate: - Molă hidatiformă după chiuretajul iniţial - Niveluri persistent crescute de - Absenţa metastazelor - Scor FIGO 0-4. | C |
Argumentare | Scade riscul de a institui chimioterapia la 40% dintre pacientele la care se practică a doua evacuare a uterului.(6, 16) | IV |
Standard | Sarcinile molare cu vârsta gestaţională peste 16 săptămâni trebuie evacuate într-un centru terţiar, cu un serviciu de terapie intensivă adecvat. | C |
Argumentare | La evacuarea sarcinilor molare cu vârstă gestaţională peste 16 săptămâni există un risc crescut de embolie pulmonară cu ţesut molar.(3, 4, 5, 6, 7) | IV |
Recomandare | În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, se recomandă medicului să efectueze histerectomie totală cu aspirarea intraoperatorie a chisturilor teca-luteinice (dacă există). Preoperator se recomandă investigaţii extinse pentru a exclude metastazele la distanţă. | B |
Argumentare | Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(6, 8) | IIa |
Recomandare | La toate pacientele Rh negative fără izoimunizare în sistem Rh, medicul trebuie să recomande imunoprofilaxie cu Ig anti-D. | B |
Argumentare | Factorul Rh D este exprimat pe suprafaţa trofoblastului, putând determina apariţia izoimunizării Rh. | IIa |
Opţiune | Medicul OG împreună cu medicul oncolog pot lua în considerare chimioterapia profilactică la pacientele diagnosticate cu sarcină molară care aparţin grupei de risc cu evoluţie spre NTG, conform stadializării FIGO, definită printr-unul dintre criteriile de mai jos:(8, 9, 10, 11) - nivel hCG > 100.000 mUI/mL la momentul diagnosticului - mărimea uterului mai mare decât cea corespunzătoare vârstei gestaţionale, la momentul diagnosticului - chisturi teca-luteinice > 6 cm, la momentul diagnosticului - paciente cu vârsta peste 40 ani. | B |
Argumentare | După evacuarea unei sarcini molare, invazia locală uterină şi metastazele la distanţă apar la 15%, respectiv 4% dintre paciente.(8, 9, 10, 11, 12) Sarcina molară la pacientele mai vârstnice este mai frecvent aneuploidă, această corelaţie putând explica potenţialul crescut pentru invazie locală şi metastazare la distanţă.(8, 9) Chimioterapia profilactică reduce incidenţa tumorilor trofoblastice persistente (NTG) de la 47% la 14%.(13, 14) | III |
Opţiune | Medicul OG împreună cu medicul oncolog pot opta pentru chimioterapie profilactică după evacuarea unei sarcini molare la pacientele aparţinând grupului cu risc înalt, atunci când urmărirea hormonală ( | C |
Argumentare | La pacientele cu risc înalt, chimioterapia reduce incidenţa tumorilor trofoblastice persistente de la 39, 8% la 11%.(13, 14) | IV |
Standard | Înaintea iniţierii tratamentului, pacientele cu neoplazie trofoblastică gestaţională (NTG) trebuie stadializate şi încadrate în grupele de risc, conform clasificării mixte FIGO - OMS, prezentate în Anexele 4 şi 5. | B |
Argumentare | În vederea iniţierii unui tratament corespunzător.(7, 10, 11, 16) | III |
Standard | Pacientele cu TTG încadrate în grupa de risc scăzut (stadiile FIGO I, II şi III PLUS scor OMS < 7) se vor trata primar cu monochimioterapie (vezi Anexa 6.1), în colaborare cu medicul oncolog. | B |
Argumentare | La pacientele cu NTG cu risc scăzut, monochimioterapia are rezultate foarte bune.(7) | III |
Recomandare | În cazul lipsei de răspuns la dozele "pulse" de monochimioterapie (Metotrexat 50 mg/m2 săptămânal, Metotrexat 250 mg, Actinomycin-D 1, 25 mg/m2) se recomandă administrarea aceluiaşi chimioterapic, în dozele indicate pentru curele de 5 zile. | C |
Argumentare | Se consideră că frecvenţa eşecului primar al monochimioterapiei este mai mare în administrările "pulse", din cauza expunerii insuficiente la medicament a celulelor tumorale în faza S a ciclului celular.(7) | IV |
Recomandare | În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, medicului i se recomandă să efectueze histerectomie totală. | C |
Argumentare | Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(8) | IV |
Standard | Medicul OG trebuie să trateze pacientele cu NTG cu risc înalt (stadiile FIGO I, II, şi III, PLUS scor OMS > = 7, respectiv stadiul FIGO IV) în mod primar cu chimioterapie combinată, EMA-CO sau MAC (polichimioterapie), în cicluri repetate secvenţial, până când se obţine remisia (vezi Anexa 6.2), în colaborare cu medicul oncolog. | B |
Argumentare | La pacientele cu NTG cu risc înalt, monochimioterapia are rezultate nesatisfăcătoare.(3, 7, 15, 16) | III |
Standard | Pacientele cu NTG cu risc înalt sunt tratate primar cu secvenţa de chimioterapie combinată EMA-CO, în colaborare cu medicul oncolog. | B |
Argumentare | Secvenţa EMA-CO este mai puţin toxică şi mai uşor de suportat de către pacientă.(6, 7) | III |
Opţiune | În colaborare cu medicul oncolog, medicul poate opta pentru secvenţa de chimioterapie combinată MAC. | C |
Argumentare | Mai multe centre de oncologie din lume se reîntorc la secvenţa MAC, din cauza riscurilor crescute de leucemie, asociate cu administrarea a mai mult de 6 cicluri de EMA-CO.(14, 15) | IV |
Standard | După obţinerea primului nivel nedetectabil de | B |
Argumentare | Titrurile nedectectabile de | III |
Opţiune | În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, medicul poate efectua histerectomie totală. | C |
Argumentare | Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(8, 16) | IV |
Standard | Medicul trebuie sa abordeze în echipă multidisciplinară cazurile de NTG cu localizări metastatice, eventual procedându-se la modificarea dozelor standard de chimioterapie combinată. | C |
Argumentare | Metastazele cerebrale pot necesita: - doze crescute de metotrexat - intervenţie chirurgicală sau radioterapie externă totală a creierului (25-30 Gy), în funcţie de numărul de metastaze. Metastazele hepatice pot necesita: - iradiere externă cu dozele până la 20 Gy - injectarea intraarterială în artera hepatică de chimioterapice. Metastazele localizate în creier, plămâni, ficat şi alte organe, care nu răspund la chimioterapia combinată, pot necesita excizie chirurgicală.(15, 16) | IV |
Standard | Tumora trofoblastică de situs placentar şi tumora trofoblastică epitelioidă, forme rare ale NTG, trebuie tratate într-un centru terţiar, prin abordare duală şi individualizată: histerectomie totală şi limfadenectomie pelvină +/- chimioterapie combinată. | C |
Argumentare | În cazul TTSP, titrurile de TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22) TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23) | IV |
Standard | În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN ABSENŢA metastazelor şi a factorilor de prognostic nefavorabil (vezi Anexa 7), se practică histerectomie totală, cu limfadenectomie pelvină. | C |
Argumentare | Incidenţa metastazelor în ganglionii limfatici pelvini în cazul TTSP/TTE în stadiul I al bolii este de aproximativ 5-15%, de aceea limfadenectomia pelvină este obligatorie, mai ales în cazul tumorilor de dimensiuni mari şi cu invazie profundă a miometrului.(15, 16) | IV |
Standard | În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN ABSENŢA metastazelor şi ÎN PREZENŢA factorilor de prognostic nefavorabil (vezi Anexa 7), se practică histerectomie totală cu limfadenectomie pelvină şi se iniţiază chimioterapia, în colaborare cu medicul oncolog, similar cu tratamentul TTI în prezenţa metastazelor. | C |
Argumentare | TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(15, 16, 19, 20, 21, 22) TTE se aseamană clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23) | IV |
Standard | În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN PREZENŢA metastazelor (boala extinsă dincolo de corpul uterin), se indică histerectomie totală şi limfadenectomie pelvină, cu excizia bolii metastice, dacă este posibil şi, în colaborare cu medicul oncolog, se iniţiază chimioterapie de tipul EMA/EP (vezi Anexa 6). | C |
Argumentare | În cazul TTSP, titrurile de TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22) TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(18, 19, 20) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(17, 18, 19, 20, 23) | IV |
Standard | Schema de chimioterapie în TTI, prescrisă de medicul oncolog, în colaborare cu medicul ginecolog, va fi EMA/EP. | C |
Argumentare | În cazul TTSP, titrurile de TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22) TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23) | IV |
Standard | După evacuarea unei sarcini molare, pacientele vor fi monitorizate prin dozări săptămânale ale | B |
Argumentare | După ce valorile Dacă după evacuarea unei sarcini molare valorile | III |
Recomandare | Pentru diferenţierea reacţiilor încrucişate se recomandă medicului să efectueze test de sarcină. | B |
Argumentare | Anticorpii heterofili nu se elimină prin urină, iar testul de sarcină va fi negativ, la pacientă cu | III |
Standard | Pacientelor cu boală trofoblastică gestaţională trebuie să li se recomande o metodă contraceptivă eficientă pe durata monitorizării nivelelor de | B |
Argumentare | Nivele crescute de | III |
Recomandare | Se recomandă medicului să prescrie pacientelor cu boală trofoblastică gestaţională contracepţie orală. | C |
Argumentare | Utilizarea contraceptivelor orale (COC) care conţin doze mici de estrogeni (< 50 Contraceptivele orale combinate produc supresia LH/FSH, care poate interfera cu determinarea serică a | IV |
Recomandare | Contracepţia cu dispozitive intrauterine este contraindicată până la normalizarea pattern-ului menstrual şi a nivelurilor de | C |
Argumentare | Pentru a evita perforaţia uterină.(13) | IV |
Standard | Pacientele cu boală trofoblastică gestaţională pot obţine o nouă sarcină, după 6-12 luni de la negativarea nivelelor de | C |
Argumentare | Nivele crescute de La pacientele cu BTG la care scăderea titrurilor de La pacientele cu BTG la care scăderea titrurilor de | IV |
Standard | Pacientele care prezintă persistenţa sau creşterea titrurilor de Aceste paciente trebuie tratate conform cu tratamentul TTG. | B |
Argumentare | La pacientele care îndeplinesc unul dintre criteriile de mai sus, incidenţa tumorilor trofoblastice persistente variază între 9-10%.(12, 13, 14) | III |
Standard | Urmărirea ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI se face prin dozarea | B |
Argumentare | Pentru a constata evoluţia bolii, respectiv eficienţa tratamentului administrat. (1, 14) | III |
Standard | După tratamentul NTG cu risc scăzut (scor prognostic < 7), în cazul normalizării titrurilor de | C |
Argumentare | Pentru a constata evoluţia bolii, respectiv eficienţa tratamentului administrat.(1, 14) | IV |
Standard | Pacientele cu tumoră trofoblastică gestaţională trebuie să amâne o nouă sarcină 12 luni de la negativarea nivelelor de HCG. Contracepţia este de preferat a se face cu contraceptive orale combinate. | C |
Argumentare | Niveluri crescute de Contraceptivele orale combinate produc supresia LH/FSH, care poate interfera cu determinarea serică a HCG, la titruri serice mici.(1, 12, 14) | IV |
Standard | În cazul prezenţei criteriilor de răspuns nesatisfăcător la tratament (vezi Anexa 8) la pacientele cu NTG cu risc scăzut (scor prognostic < 7), medicul trebuie să le încadreze în grupa NTG cu risc înalt (scor prognostic > = 7). | C |
Argumentare | Acestea vor necesita tratament şi monitorizarea corespunzătoare grupei de risc înalt.(12) | IV |
Standard | Încadrarea unor paciente, anterior neîncadrate, în grupa NTG cu risc înalt (scor prognostic > = 7), trebuie însoţită de o reevaluare pentru prezenţa metastazelor. | C |
Argumentare | Pentru reevaluarea oportunităţii histerectomiei cu salpingectomie şi îndrumarea ulterioară către polichimioterapie efectuată în colaborare cu medicul oncolog.(1, 12) | IV |
Standard | Urmărirea ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI se face prin dozarea | B |
Argumentare | Pentru a constata evoluţia bolii, respectiv eficienţa tratamentului administrat.(1, 14) | III |
Standard | După terminarea tratamentul NTG cu risc înalt (scor prognostic > = 7), în cazul normalizării titrurilor de | B |
Argumentare | Pentru a constata evoluţia bolii, respectiv eficienţa tratamentului administrat.(1, 12, 14) | III |
Recomandare | La pacientele cu NTG cu risc înalt (scor prognostic > = 7), în cazul răspunsului nesatisfăcător la tratament, se recomandă medicului să ia în considerare: - schimbarea regimului de polichimioterapie, în colaborare cu medicul oncolog - rezecţia metastazelor, dacă este posibil. | B |
Argumentare | Reevaluarea cazului rezistent la tratamentul medicamentos iniţiat permite stabilirea unei conduite terapeutice mai eficiente cu posibilitatea asocierii unui tratament chirurgical în cazurile selecţionate.(1, 7, 8) | III |
Standard | Urmărirea pacientelor cu TTI (TTSP şi TTE) ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI şi DUPĂ TERMINAREA TRATAMENTULUI se face similar cu a celorlalte paciente cu TTG. | B |
Opţiune | În cazul în care | B |
Argumentare | TTI se caracterizează printr-o secreţie redusă a Recomandarea NCCN (12) este de a se efectua PET CT la terminarea chimioterapiei şi ulterior la fiecare 6-12 luni, timp de 2-3 ani. | III |
Recomandare | Se recomandă ca fiecare unitate medicală în care se efectuează tratamentul pacientelor cu boală trofoblastică gestaţională, să îşi redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde. | E |
Standard | Pentru tratamentul bolii trofoblastice gestaţionale este necesară colaborarea dintre medicul ginecolog şi medicul oncolog (chimioterapeut, radioterapeut), respectiv medicul anatomopatolog. | E |
Standard | Medicul trebuie să îndrume pacientele diagnosticate cu boală trofoblastică gestaţională către consiliere psihologică. | E |
Recomandare | Se recomandă ca medicul ginecolog/chirurg generalist să deţină supraspecializare în oncologie pentru a trata chirurgical complet pacientele diagnosticate cu tumoră trofoblastică gestaţională. | E |
Standard | Spitalele în care se realizează evacuarea unei sarcini molare şi tratamentul pacientelor diagnosticate cu boală trofoblastică gestaţională trebuie să aibă un laborator anatomo-patologic funcţional. Laboratorul de anatomie patologică trebuie să asigure: - examenul extemporaneu - examinarea la parafină a piesei tumorale şi a ganglionilor - Imunohistochimie. | E |
Standard | În cazul în care în spitalul în care s-a practicat evacuarea unei sarcini molare nu există laborator de anatomie patologică, medicul trebuie să trimită piesele chirurgicale către un laborator anatomopatologic, să obţină rezultatul şi să informeze pacienta asupra acestuia. | E |
Standard | În cazul în care în spitalul în care s-a practicat evacuarea unei sarcini molare nu există posibilitatea chimioterapiei postoperatorii, medicul trebuie să îndrume pacienta către o unitate specializată. | E |
hCG and molar pregnancy: the hook effect. Acta Med Port. 2017 Sep 29; 30(9):656-658. doi: 10.20344/amp.8603.
-core fragment hCG. J Immunoassay Immunochem. 2017; 38(4):449-455. doi: 10.1080/15321819.2017.1329152
-hCG test. Clin Biochem. 2004 May; 37(5):344-9.Standard | Standardele sunt norme care trebuie aplicate rigid şi trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepţiile fiind rare şi greu de justificat. |
Recomandare | Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forţa Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat raţional, logic şi documentat. |
Opţiune | Opţiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenţii sunt posibile şi că diferiţi medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire şi nu necesită justificare. |
Grad A | Necesită cel puţin un studiu randomizat şi controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib). |
Grad B | Necesită existenţa unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III). |
Grad C | Necesită dovezi obţinute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experţi sau din experienţa clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări. |
Grad E | Recomandări de bună practică bazate pe experienţa clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid. |
Nivel Ia | Dovezi obţinute din meta-analiza unor studii randomizate şi controlate |
Nivel Ib | Dovezi obţinute din cel puţin un studiu randomizat şi controlat, bine conceput |
Nivel IIa | Dovezi obţinute din cel puţin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute |
Nivel IIb | Dovezi obţinute din cel puţin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare |
Nivel III | Dovezi obţinute de la studii descriptive, bine concepute |
Nivel IV | Dovezi obţinute de la comitete de experţi sau experienţă clinică a unor experţi recunoscuţi ca autoritate în domeniu |
Patru sau mai multe măsurători ale |
Creşterea nivelurilor de |
Persistenţa unor nivele măsurabile de |
Prezenţa de metastaze |
Diagnosticul histopatologic de coriocarcinom |
Stadiul I | Tumora trofoblastică gestaţională strict limitată la corpul uterin |
Stadiul II | Tumora trofoblastică gestaţională invadând anexa şi/sau vaginul, dar invazia limitată la structurile genitale |
Stadiul III | Tumora trofoblastică gestaţională metastazată în plămâni, cu sau fără afectarea organelor genitale |
Stadiul IV | Orice altă localizare metastatică |
Scorul de risc FIGO/OMS | 0 | 1 | 2 | 4 |
Vârsta | < 40 ani | > = 40 ani | - | - |
Sarcina precedentă | Sarcină molară | Avort | Sarcină la termen | - |
Intervalul în luni de la sarcina iniţială (index) | < 4 | 4 - 6 | 7 - 13 | > 13 |
Nivelul | < 1.000 | 1.000 - 10.000 | 10.000 - 100.000 | > 100.000 |
Dimensiunea celei mai mari tumori (inclusiv uterul) | - | 3 - 4 cm | > = 5 cm | - |
Localizarea metastazelor (inclusiv uterul) | Plămân | Splină Rinichi | Tractul gastrointestinal | Creier Ficat |
Numărul metastazelor identificate | - | 1 - 4 | 5 - 8 | > 8 |
Eşecul chimioterapiei anterioare | - | - | Monochimioterapie | Polichimioterapie |
HCG.Substanţa | Doza | Calea de administrare | Momentul administrării |
Tratamentul sistemic de intenţie primară în TTG | |||
EMA/CO: E - etoposid; M - metotrexat; A - actinomicină; C - ciclofosfamidă; O - oncovin (vincristină) (Se repeta la fiecare 2 săptămâni până HCG se normalizează, apoi se continuă încă 3 cicluri) | |||
Etoposide | 100 mg/m2 | IV | Zilele 1, 2 |
Metotrexat | 300 mg/m2 | IV în 12 ore | Ziua 1 |
Dactinomycin | 0, 5 mg | IV bolus | Zilele 1, 2 |
Acid folinic | 15 mg la fiecare 12 ore, în total 4 doze | PO/IM | La 24 ore după administrarea metotrexatului |
Ciclofosfamida | 600 mg/m2 | IV în 30 min | Ziua 8 |
Vincristina (Oncovin) | 0, 8 mg/m2 (max 2mg) | IV bolus | Ziua 8 |
EMA/EP: E - etoposid; M - metotrexat; A - dactinomicină; E - etoposid; C - cisplatină | |||
Etoposide | 100 mg/m2 | IV | Zilele 1, 2 |
Metotrexat | 300 mg/m2 | IV 100 mg/m2 în bolus, urmat de 200 mg/m2 IV în 12 ore | Ziua 1 |
Dactinomycin | 0, 5 mg | IV bolus | Zilele 1, 2 |
Acid folinic | 15 mg la fiecare 12 ore, în total 4 doze | PO/IM | La 24 ore după administrarea metotrexatului |
Etoposide | 100 mg/m2 | IV | Ziua 8 |
Cisplatin | 75 mg/m2 | IV | Ziua 8 |
Filgrastim | 300 mcg | SC | Zilele 9 - 14 ale fiecarui ciclu de tratament |
EP/EMA: E - etoposid; C - cisplatină; E - etoposid; M - metotrexat; A - dactinomicină | |||
Etoposide | 150 mg/m2 | IV | Ziua 1 |
Cisplatin | 75 mg/m2 | IV | Ziua 1 |
Etoposide | 100 mg/m2 | IV | Ziua 8 |
Metotrexat | 300 mg/m2 | IV în 12 ore | Ziua 8 |
Acid folinic | 15 mg la fiecare 12 ore, în total 4 doze | PO/IM | La 24 ore după administrarea metotrexatului |
Dactinomycin | 0, 5 mg | IV | Ziua 8 |
Filgrastim | 300 mcg | SC | Zilele 3 - 6 şi 10 - 13 ale fiecărui ciclu de tratament |
Terapia sistemică în TTG pentru cazurile cu rezistenţă la Metotrexat | |||
TP/TE: T - Paclitaxel; P - cisplatina; T - paclitaxel; E - etoposide | |||
Paclitaxel | 135 mg/m2 | IV | Ziua 1 |
Cisplatin | 75 mg/m2 | IV | Ziua 1 |
alternativ la fiecare 2 săptămâni cu: | |||
Paclitaxel | 135 mg/m2 | IV | Ziua 15 |
Etoposide | 150 mg/m2 | IV | Ziua 15 |
Pegfilgrastim | 6 mg | SC | Zilele 2 şi 16 ale fiecărui ciclu de tratament |
BEP: B - bleomicina; E - etoposide; P - cisplatin (se repetă la fiecare 3 săptămâni) | |||
Bleomicina N.B. Doza pe viaţă = 270 UI | 30 UI | IV | Zilele 1, 8 şi 15 ale fiecărui ciclu de tratament |
Etoposide | 100 mg/m2 | IV | Zilele 1 - 4 |
Cisplatin | 20 mg/m2 | IV | Zilele 1 - 4 |
Filgrastim sau Pegfilgrastim | 300 mcg 6 mg | SC | Zilele 6 - 14 Ziua 8 |
VIP: V - etoposide; I - ifosfamida; P - cisplatin (se repetă la fiecare 3 săptămâni) | |||
Etoposide | 75 mg/m2 | IV | Zilele 1 - 4 |
Ifosfamida | 1, 2 g/m2 | IV | Zilele 1 - 4 |
Mesna | 120 mg/m2 | IV bolus | Ziua 1, înainte de ifosfamida |
Mesna | 1, 2 mg/m2 | IV perfuzie în 12 ore | Zilele 1 - 4, după doza de ifosfamida |
Cisplatin | 20 mg/m2 | IV | Zilele 1 - 4 |
Filgrastim sau Pegfilgrastim | 300 mcg 6 mg | SC | Zilele 6 - 14 Ziua 5 |
TIP: T - paclitaxel; I - ifosfamida; P - cisplatin (se repetă la fiecare 3 săptămâni) | |||
Paclitaxel | 250 mg/m2 | IV | Ziua 1 |
Ifosfamida | 1, 5 g/m2 | IV | Zilele 2 - 5 |
Mesna | 300 mg/m2 | IV bolus | Înainte de ifosfamida, apoi la 4 şi la 8 ore de la debutul perfuziei fiecărei doze de Ifosfamida, zilele 2 - 5 |
Cisplatin | 25 mg/m2 | IV | Zilele 2 - 5 |
ICE: I - ifosfamida; C - carboplatin; E - etoposide (se repetă la fiecare 3 săptămâni) | |||
Ifosfamida | 1, 2 g/m2 | IV | Zilele 1 - 3 |
Mesna | 120 mg/m2 | IV bolus | Ziua 1, înainte de ifosfamida |
Mesna | 1, 2 mg/m2 | IV perfuzie în 12 ore | Zilele 1 - 3, după doza de ifosfamida |
Carboplatin | AUC 4 | IV | Ziua 1 |
Etoposide | 75 mg/m2 | IV | Zilele 1 - 3 |
Filgrastim sau Pegfilgrastim | 300 mcg 6 mg | SC | Zilele 6 - 14 Ziua 4 |
Alte tipuri de tratament sistemic, utile în tratamentul TTG cu rezistenţă la Metotrexat | |||
Inhibitori PD-1/PD-L1 (pembrolizumab, nivolumab) 5-fluorouracil/capecitabina Gemcitabina +/- carboplatin Polichimioterapie în doze mari cu transplant de celule stem periferice | |||
- Rată mitotică înaltă (mai mult de 5 mitoze/10 câmpuri microscopice de rezoluţie înaltă) |
- Invazie miometrială profundă |
- Necroză extensivă |
- Invazia spaţiului limfovascular (LVSI) |
- Intervalul de la gestaţia precedentă > 2 ani |
Răspuns bun la terapia iniţială, urmat de: | Persistenţa unui nivel seric al HCG în platou (definit ca scăderea HCG seric cu < 10% în timpul a două cicluri de tratament, în timp de 4 săptămâni) |
Creşterea rapidă a HCG seric (> 10%) | |
Răspuns nefavorabil la terapia iniţială: | Persistenţa unui nivel seric al HCG persistent în platou (definit ca scăderea HCG seric cu < 10% în primele trei cicluri de tratament, în timp de 6 săptămâni) |
Creşterea HCG seric (> 10%) în primele două cicluri de tratament, în timp de 4 săptămâni |
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »
hCG-ului seric după evacuarea sarcinii intrauterine.
hCG-ului seric la momentul ecografiei ajută în diferenţierea unei sarcini molare de un avort incomplet de prim trimestru.(4)
hCG-ului seric > 100.000 mUI/ml.(5)
hCG-ului seric depăşesc 500.000 mUI/ml ("hook effect").(5, 6, 7)
hCG (când există suspiciunea sarcinii molare)
hCG. Se întâlnesc la 50% dintre pacientele cu sarcină molară, la 10% dintre pacientele cu coriocarcinom, precum şi la pacientele cu sarcini complicate de izoimunizare sau în sarcina gemelară.(11, 12, 13)
hCG-ului la toate pacientele cu sângerare vaginală şi test de sarcină pozitiv.
hCG-ului seric, la momentul ecografiei, ajută în diferenţierea unei mole complete de un avort incomplet de prim trimestru.(4)
hCG
hCG, înainte şi după evacuarea sarcinii molare
HCG, care staţionează în platou după evacuarea unei sarcini molare, determinate într-o perioadă de cel puţin 3 săptămâni
HCG de 10% sau mai mult, determinată prin 3 sau mai multe măsurători, într-o perioadă de cel puţin 2 săptămâni
HCG la 6 luni după evacuarea unei sarcini molare
hCG
HCG) postevacuare nu poate fi efectuată în condiţii optime.
hCG se vor administra cel puţin trei cicluri de chimioterapie, dintre care primul este cel de chimioterapie combinată sub care s-a obţinut remisia (în colaborare cu medicul oncolog).
HCG înseamnă că numărul celulelor tumorale din organism este mai mic de 10. Primul titru netectectabil de
hCG nu înseamnă că boala a fost complet eradicată.(6, 7)
hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de
hCG.(15, 16, 17, 18, 19, 20, 21)
hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de
hCG.(15, 16, 18, 19, 20, 21)
hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de
hCG.(16, 17, 18, 19, 20, 21)
hCG-ului seric, până când valorile
hCG vor fi normale 3 săptămâni consecutiv, ulterior dozări lunare până când valorile
hCG vor fi normale 6 luni consecutiv, după care o dată la 2 luni, pentru încă 6 luni.
hCG ajung la nivele nedetectabile, riscul recidivei bolii trofoblastice este foarte mic.(1, 2)
hCG-ului seric se menţin pozitive dar în titru mic, în ciuda terapiei corecte chirurgicale/chimioterapice se va lua în considerare existenţa unei reacţii fals pozitive (datorită reacţiei încrucişate cu anticorpii heterofili sau LH).(1, 3, 4, 5, 6)
HCG pozitiv.(3, 4, 5, 6)
hCG.
hCG asociate unei sarcini ulterioare nu pot fi diferenţiate de creşteri ale
hCG datorate persistenţei sau recidivei bolii trofoblastice gestaţionale.(1, 2, 7)
g) sau exclusiv progestativ nu se asociază cu creşterea riscului de tumori postmolare.(1, 2, 8, 9, 10, 11)
hCG, la titruri serice mici.(12)
hCG.
hCG.
hCG asociate unei sarcini ulterioare nu pot fi diferenţiate de creşteri ale
hCG datorate persistenţei sau recidivei bolii trofoblastice gestaţionale.(1, 2, 7)
hCG s-a făcut logaritmic (foarte rapid), sarcina poate fi obţinută după 6 luni de titruri negative.
hCG s-a făcut lent, sarcina trebuie amânată o perioadă mai lungă.
hCG în timpul urmăririi post-evacuare sarcină molară se consideră a prezenta tumoră trofoblastică gestaţională, conform criteriilor FIGO (vezi Anexa 3).
hCG la fiecare 2 săptămâni, înaintea fiecărei cure de chimioterapie.
hCG, pacientele vor fi monitorizate prin dozări săptămânale ale
hCG, până când valorile
hCG vor fi normale 3 săptămâni consecutiv, ulterior dozări lunare până când valorile
hCG vor fi normale 6 luni consecutiv, după care o dată la 2 luni, pentru încă 6 luni.
hCG asociate unei sarcini ulterioare nu pot fi diferenţiate de creşteri ale HCG datorate persistenţei sau recidivei bolii trofoblastice gestaţionale.
hCG la fiecare 2 săptămâni, înaintea fiecărei cure de chimioterapie.
hCG, pacientele vor fi monitorizate prin dozări săptămânale ale HCG, până când valorile
hCG vor fi normale 3 săptămâni consecutiv, ulterior dozări lunare până când valorile
hCG vor fi normale 6 luni consecutiv, după care o dată la 2 luni, pentru încă 6 luni
hCG nu constituie un marker adecvat pentru urmărirea pacientei cu TTI, se poate lua în considerare monitorizarea imagistică.
HCG.(15, 16, 17, 18, 19)
hCG, care staţionează în platou după evacuarea unei sarcini molare, determinate într-o perioadă de cel puţin 3 săptămâni
hCG de 10% sau mai mult, determinată prin 3 sau mai multe măsurători, într-o perioadă de cel puţin 2 săptămâni
hCG la 6 luni după evacuarea unei sarcini molare
HCG înainte de tratament (UI/)