Capitolul 6 - CONDUITĂ - Ghid din 2019 privind boala trofoblastică gestaţională

M.Of. 738 bis

În vigoare
Versiune de la: 10 Septembrie 2019
CAPITOLUL 6:CONDUITĂ
SECŢIUNEA 1:6.1 Tratamentul BTG (mola hidatiformă, completă şi parţială)

Standard

Medicul trebuie să efectueze evacuarea uterului prin aspiraţie.

C

Argumentare

Aspiraţia sarcinii molare se asociază cu un risc mai mic de diseminare la distanţă a materialului trofoblastic şi cu un risc mai mic de evoluţie la NTG.(1, 2, 3)

IV

Opţiune

Medicul poate opta, după realizarea aspiraţiei, pentru controlul instrumental al cavităţii uterine.

E

Opţiune

În situaţia în care aspiraţia conţinutului uterin nu este disponibilă şi aceasta este impusă de urgenţă, evacuarea conţinutului uterin se poate efectua prin curetaj.

E

Recomandare

Se recomandă ca procedura să se efectueze în prezenţa, sau de către un ginecolog cu experienţă, mai ales în situaţiile în care dimensiunea uterului este mare.

E

Recomandare

Se recomandă ca perfuzia ocitocică să fie evitată pe cât posibil în timpul evacuării conţinutului uterin.

C

Argumentare

Contracţiile miometriale induse de către perfuzia ocitocică cresc riscul de embolie şi de diseminare a ţesutului trofoblastic în sistemul venos.

Pacientele la care evacuarea sarcinii molare se efectuează prin mijloace medicamentoase, au un risc crescut de a prezenta ulterior boală trofoblastică persistentă (tumoră trofoblastică gestaţională).(4, 5, 6)

În sângerările care pun în pericol viaţa pacientei este acceptată folosirea perfuziei ocitocice.(4, 5, 6)

IV

Recomandare

O a doua evacuare (aspiraţie/curetaj) a cavităţii uterine se poate face în cazuri selecţionate:

- Molă hidatiformă după chiuretajul iniţial

- Niveluri persistent crescute de hCG

- Absenţa metastazelor

- Scor FIGO 0-4.

C

Argumentare

Scade riscul de a institui chimioterapia la 40% dintre pacientele la care se practică a doua evacuare a uterului.(6, 16)

IV

Standard

Sarcinile molare cu vârsta gestaţională peste 16 săptămâni trebuie evacuate într-un centru terţiar, cu un serviciu de terapie intensivă adecvat.

C

Argumentare

La evacuarea sarcinilor molare cu vârstă gestaţională peste 16 săptămâni există un risc crescut de embolie pulmonară cu ţesut molar.(3, 4, 5, 6, 7)

IV

Recomandare

În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, se recomandă medicului să efectueze histerectomie totală cu aspirarea intraoperatorie a chisturilor teca-luteinice (dacă există).

Preoperator se recomandă investigaţii extinse pentru a exclude metastazele la distanţă.

B

Argumentare

Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(6, 8)

IIa

Recomandare

La toate pacientele Rh negative fără izoimunizare în sistem Rh, medicul trebuie să recomande imunoprofilaxie cu Ig anti-D.

B

Argumentare

Factorul Rh D este exprimat pe suprafaţa trofoblastului, putând determina apariţia izoimunizării Rh.

IIa

Opţiune

Medicul OG împreună cu medicul oncolog pot lua în considerare chimioterapia profilactică la pacientele diagnosticate cu sarcină molară care aparţin grupei de risc cu evoluţie spre NTG, conform stadializării FIGO, definită printr-unul dintre criteriile de mai jos:(8, 9, 10, 11)

- nivel hCG > 100.000 mUI/mL la momentul diagnosticului

- mărimea uterului mai mare decât cea corespunzătoare vârstei gestaţionale, la momentul diagnosticului

- chisturi teca-luteinice > 6 cm, la momentul diagnosticului

- paciente cu vârsta peste 40 ani.

B

Argumentare

După evacuarea unei sarcini molare, invazia locală uterină şi metastazele la distanţă apar la 15%, respectiv 4% dintre paciente.(8, 9, 10, 11, 12)

Sarcina molară la pacientele mai vârstnice este mai frecvent aneuploidă, această corelaţie putând explica potenţialul crescut pentru invazie locală şi metastazare la distanţă.(8, 9)

Chimioterapia profilactică reduce incidenţa tumorilor trofoblastice persistente (NTG) de la 47% la 14%.(13, 14)

III

Opţiune

Medicul OG împreună cu medicul oncolog pot opta pentru chimioterapie profilactică după evacuarea unei sarcini molare la pacientele aparţinând grupului cu risc înalt, atunci când urmărirea hormonală ( HCG) postevacuare nu poate fi efectuată în condiţii optime.

C

Argumentare

La pacientele cu risc înalt, chimioterapia reduce incidenţa tumorilor trofoblastice persistente de la 39, 8% la 11%.(13, 14)

IV

SECŢIUNEA 2:6.2 Tratamentul NTG

Standard

Înaintea iniţierii tratamentului, pacientele cu neoplazie trofoblastică gestaţională (NTG) trebuie stadializate şi încadrate în grupele de risc, conform clasificării mixte FIGO - OMS, prezentate în Anexele 4 şi 5.

B

Argumentare

În vederea iniţierii unui tratament corespunzător.(7, 10, 11, 16)

III

1.6.2.1 Tratamentul NTG încadrate în grupa de risc SCĂZUT

Standard

Pacientele cu TTG încadrate în grupa de risc scăzut (stadiile FIGO I, II şi III PLUS scor OMS < 7) se vor trata primar cu monochimioterapie (vezi Anexa 6.1), în colaborare cu medicul oncolog.

B

Argumentare

La pacientele cu NTG cu risc scăzut, monochimioterapia are rezultate foarte bune.(7)

III

Recomandare

În cazul lipsei de răspuns la dozele "pulse" de monochimioterapie (Metotrexat 50 mg/m2 săptămânal, Metotrexat 250 mg, Actinomycin-D 1, 25 mg/m2) se recomandă administrarea aceluiaşi chimioterapic, în dozele indicate pentru curele de 5 zile.

C

Argumentare

Se consideră că frecvenţa eşecului primar al monochimioterapiei este mai mare în administrările "pulse", din cauza expunerii insuficiente la medicament a celulelor tumorale în faza S a ciclului celular.(7)

IV

Recomandare

În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, medicului i se recomandă să efectueze histerectomie totală.

C

Argumentare

Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(8)

IV

2.6.2.2 Tratamentul NTG încadrate în grupa de risc ÎNALT

Standard

Medicul OG trebuie să trateze pacientele cu NTG cu risc înalt (stadiile FIGO I, II, şi III, PLUS scor OMS > = 7, respectiv stadiul FIGO IV) în mod primar cu chimioterapie combinată, EMA-CO sau MAC (polichimioterapie), în cicluri repetate secvenţial, până când se obţine remisia (vezi Anexa 6.2), în colaborare cu medicul oncolog.

B

Argumentare

La pacientele cu NTG cu risc înalt, monochimioterapia are rezultate nesatisfăcătoare.(3, 7, 15, 16)

III

Standard

Pacientele cu NTG cu risc înalt sunt tratate primar cu secvenţa de chimioterapie combinată EMA-CO, în colaborare cu medicul oncolog.

B

Argumentare

Secvenţa EMA-CO este mai puţin toxică şi mai uşor de suportat de către pacientă.(6, 7)

III

Opţiune

În colaborare cu medicul oncolog, medicul poate opta pentru secvenţa de chimioterapie combinată MAC.

C

Argumentare

Mai multe centre de oncologie din lume se reîntorc la secvenţa MAC, din cauza riscurilor crescute de leucemie, asociate cu administrarea a mai mult de 6 cicluri de EMA-CO.(14, 15)

IV

Standard

După obţinerea primului nivel nedetectabil de hCG se vor administra cel puţin trei cicluri de chimioterapie, dintre care primul este cel de chimioterapie combinată sub care s-a obţinut remisia (în colaborare cu medicul oncolog).

B

Argumentare

Titrurile nedectectabile de HCG înseamnă că numărul celulelor tumorale din organism este mai mic de 10. Primul titru netectectabil de hCG nu înseamnă că boala a fost complet eradicată.(6, 7)

III

Opţiune

În cazul în care pacienta nu doreşte prezervarea fertilităţii, medicul poate efectua histerectomie totală.

C

Argumentare

Histerectomia totală previne riscul de invazie locală (dar nu previne metastazele).(8, 16)

IV

Standard

Medicul trebuie sa abordeze în echipă multidisciplinară cazurile de NTG cu localizări metastatice, eventual procedându-se la modificarea dozelor standard de chimioterapie combinată.

C

Argumentare

Metastazele cerebrale pot necesita:

- doze crescute de metotrexat

- intervenţie chirurgicală sau radioterapie externă totală a creierului (25-30 Gy), în funcţie de numărul de metastaze.

Metastazele hepatice pot necesita:

- iradiere externă cu dozele până la 20 Gy

- injectarea intraarterială în artera hepatică de chimioterapice.

Metastazele localizate în creier, plămâni, ficat şi alte organe, care nu răspund la chimioterapia combinată, pot necesita excizie chirurgicală.(15, 16)

IV

3.6.2.3 Tratamentul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare (TTSP şi TTE)

Standard

Tumora trofoblastică de situs placentar şi tumora trofoblastică epitelioidă, forme rare ale NTG, trebuie tratate într-un centru terţiar, prin abordare duală şi individualizată: histerectomie totală şi limfadenectomie pelvină +/- chimioterapie combinată.

C

Argumentare

În cazul TTSP, titrurile de hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de hCG.(15, 16, 17, 18, 19, 20, 21)

TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22)

TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23)

IV

Standard

În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN ABSENŢA metastazelor şi a factorilor de prognostic nefavorabil (vezi Anexa 7), se practică histerectomie totală, cu limfadenectomie pelvină.

C

Argumentare

Incidenţa metastazelor în ganglionii limfatici pelvini în cazul TTSP/TTE în stadiul I al bolii este de aproximativ 5-15%, de aceea limfadenectomia pelvină este obligatorie, mai ales în cazul tumorilor de dimensiuni mari şi cu invazie profundă a miometrului.(15, 16)

IV

Standard

În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN ABSENŢA metastazelor şi ÎN PREZENŢA factorilor de prognostic nefavorabil (vezi Anexa 7), se practică histerectomie totală cu limfadenectomie pelvină şi se iniţiază chimioterapia, în colaborare cu medicul oncolog, similar cu tratamentul TTI în prezenţa metastazelor.

C

Argumentare

TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(15, 16, 19, 20, 21, 22)

TTE se aseamană clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23)

IV

Standard

În cazul tumorilor trofoblastice gestaţionale intermediare, TTSP şi TTE, ÎN PREZENŢA metastazelor (boala extinsă dincolo de corpul uterin), se indică histerectomie totală şi limfadenectomie pelvină, cu excizia bolii metastice, dacă este posibil şi, în colaborare cu medicul oncolog, se iniţiază chimioterapie de tipul EMA/EP (vezi Anexa 6).

C

Argumentare

În cazul TTSP, titrurile de hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de hCG.(15, 16, 18, 19, 20, 21)

TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22)

TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(18, 19, 20) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(17, 18, 19, 20, 23)

IV

Standard

Schema de chimioterapie în TTI, prescrisă de medicul oncolog, în colaborare cu medicul ginecolog, va fi EMA/EP.

C

Argumentare

În cazul TTSP, titrurile de hCG nu reflectă încărcarea tumorală, deoarece, spre deosebire de mola invazivă şi de coriocarcinom, TTSP secretă nivele foarte scăzute de hCG.(16, 17, 18, 19, 20, 21)

TTSP răspunde nesatisfăcător la chimioterapie combinată, de aceea histerectomia totală este indicată (în special când boala este limitată la uter) pentru a reduce masa tumorală.(19, 20, 21, 22)

TTE se aseamănă clinic cu TTSP, diagnosticul fiind tardiv.(12) Din această cauză, la momentul diagnosticului, pacientele prezintă metastaze în aproximativ 50% din cazuri.(22, 23)

IV