Decizia 51/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
M.Of. 861
În vigoare Versiune de la: 28 August 2024
Decizia 51/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale
Dată act: 30-ian-2024
Emitent: Curtea Constitutionala
Marian Enache | - preşedinte |
Mihaela Ciochină | - judecător |
Cristian Deliorga | - judecător |
Dimitrie-Bogdan Licu | - judecător |
Livia Doina Stanciu | - judecător |
Elena-Simina Tănăsescu | - judecător |
Varga Attila | - judecător |
Cristina-Cătălina Turcu | - magistrat-asistent |
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea OMV Petrom Marketing - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.162/271/2017* al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 286D/2019.
2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Radu Boanţă, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autoarei excepţiei, care solicită, în esenţă, admiterea acesteia şi pronunţarea unei decizii interpretative de admitere parţială cu efect neutralizant în sensul restrângerii ipotezei prevăzute de textul de lege criticat pe baza a ceea ce s-a întâmplat în fapt. Ca urmare a aplicării legii, s-a încălcat art. 1 alin. (4) din Constituţie deoarece interpretarea textului de lege criticat a permis crearea unei lex tertia prin combinarea nepermisă a unor dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în forma anterioară modificărilor succesive intervenite cu dispoziţiile rezultate ca urmare a modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015. Astfel, pentru neexecutarea unei sancţiuni complementare de suspendare a activităţii reglementate de "legea veche", care nu prevedea continuarea activităţii ca fiind contravenţie, a fost aplicată sancţiunea amenzii în noua configuraţie legislativă. Însă această sancţiune a amenzii ar fi trebuit să se aplice doar dacă în noua configuraţie legislativă exista o sancţiune-cauză pentru aceeaşi faptă de neemitere a bonului fiscal. Contravenţionalizarea forţată a faptei de continuare a activităţii cu păstrarea sancţiunii complementare a confiscării pentru o perioadă mult mai mare potrivit legii vechi decât aceea reglementată prin legea nouă aduce atingere atât principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, cât şi principiului universalităţii în absenţa reglementării unor norme tranzitorii. Acest mod de aplicare a legii aduce atingere şi principiului tempus regit actum, dar şi proprietăţii private şi libertăţii economice, deoarece prin procesul-verbal sancţionarea faptei de continuare a activităţii potrivit legii noi s-a combinat cu confiscarea pe o perioadă de trei luni a veniturilor, potrivit legii vechi, deşi legea nouă prevedea confiscarea doar pentru o perioadă de 30 de zile. S-a adus atingere dreptului de proprietate privată deoarece s-au confiscat sume mult mai mari, iar libertatea economică a fost încălcată prin anihilarea beneficiilor realizate de operatorul economic dincolo de limitele care se puteau aplica dacă legea ar fi retroactivat sau dacă ar fi existat norme tranzitorii. Solicită să fie declarat neconstituţional art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în măsura în care se aplică consecinţelor neexecutării unei sancţiuni complementare de suspendare a activităţii dispuse sub legislaţia anterioară.
4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate reglementează o contravenţie de sine stătătoare şi nu are relevanţă faptul că sancţiunea anterioară fusese aplicată.
5. În replică, apărătorul autoarei excepţiei arată că, în măsura în care se va aprecia că este o problemă de aplicare a legii în timp şi în măsura competenţei Curţii Constituţionale, ar trebui să existe o precizare în acest sens pentru instanţa care judecă fondul.
6. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.162/271/2017*, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea OMV Petrom Marketing - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect apelul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul de lege criticat.
7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea face referire mai întâi la situaţia de fapt din dosar. Astfel, arată că în data de 7 noiembrie 2014, ca urmare a unei inspecţii, s-a întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute la acea dată de art. 10 lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 - neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate - deoarece s-a constatat, la verificarea numerarului existent în casierie şi confruntarea acestuia cu rapoartele emise de casa de marcat, o sumă în plus care nu a putut fi justificată. S-au dispus sancţiunea principală a amenzii şi sancţiunea complementară a suspendării pentru o perioadă de trei luni a activităţii contravenientei, în temeiul art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în forma în vigoare la acea dată. La data încheierii procesului-verbal, nerespectarea măsurii de suspendare a activităţii agentului economic era sancţionată, potrivit art. 11 alin. (3) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, cu confiscarea sumelor încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor economici.
8. Contravenienta a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul. Pe perioada judecării plângerii contravenţionale, potrivit art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, a fost suspendată de drept executarea sancţiunilor principale şi complementare (în cazul de faţă amenda şi suspendarea activităţii agentului economic) dispuse prin procesul-verbal. Procesul s-a încheiat prin pronunţarea, la data de 19 decembrie 2016, a unei decizii prin care a fost respins apelul declarat de contravenientă. Contravenienta nu şi-a suspendat activitatea după ce apelul său a fost respins.
9. La data de 27 martie 2017 s-a efectuat un nou control şi s-a constatat că societatea autoare a excepţiei nu şi-a suspendat activitatea, astfel că a fost încheiat un nou proces-verbal - cel contestat în prezenta cauză -, în care s-a constatat că societatea a săvârşit contravenţia prevăzută de textul de lege supus controlului, respectiv art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, introdus ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, şi s-a dispus amendarea acesteia potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ cu suma de 12.500 lei şi confiscarea sumelor încasate în perioada de suspendare a activităţii potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) pct. (i) din acelaşi act normativ.
10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţia se subsumează noţiunii de "acuzaţie în materie penală" în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Transpunând acest principiu în prezenta cauză, consideră că toate consecinţele unei fapte contravenţionale săvârşite, inclusiv sancţiunile principale şi complementare aplicate, precum şi consecinţele executării sau neexecutării acestor sancţiuni sunt şi rămân guvernate de legea în vigoare la momentul săvârşirii respectivei fapte potrivit principiului tempus regit actum, singura excepţie fiind incidenţa unei legi contravenţionale mai favorabile, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acelaşi timp, conform principiului accesorium sequitur principale, în sfera dreptului contravenţional, orice sancţiune complementară este accesorie sancţiunii principale şi formează un tot unitar cu aceasta din perspectiva legii/configuraţiei legislative care le guvernează la un anumit moment în timp (in illo tempore).
11. Observând Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014 şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoarea excepţiei susţine că legea contravenţională mai favorabilă urmează să se aplice în ansamblu, inclusiv în ceea ce priveşte sancţiunile complementare şi toate consecinţele/urmările acestora (inclusiv neexecutarea lor), neputându-se combina dispoziţii din legi succesive. Or, în speţă au fost aplicate, prin procesul-verbal întocmit la data de 27 martie 2017, atât sancţiunea amenzii pentru nesuspendarea activităţii - reglementată prin "legea nouă", adică ulterior dispunerii prin procesul-verbal din 7 noiembrie 2014 a sancţiunii complementare a suspendării activităţii -, cât şi sancţiunea complementară a confiscării sumelor încasate pe durata suspendării (trei luni), reglementată prin "legea veche".
12. În tot acest context, se apreciază că art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 încalcă principiul neretroactivităţii legii instituit de art. 15 alin. (2) din Constituţie şi este neconstituţional în măsura în care se aplică şi consecinţelor neexecutării unei sancţiuni complementare de suspendare a activităţii unităţii aferente unei fapte contravenţionale săvârşite şi sancţionate sub imperiul şi în baza prevederilor "legii vechi", respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015. De asemenea, aplicarea retroactivă a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din "legea nouă" şi realizarea unei combinaţii de legi succesive (lex tertia) nu pot fi admise, contravenind principiului separaţiei puterilor în stat, respectiv art. 1 alin. (4) din Constituţie.
13. Autoarea excepţiei arată că măsura confiscării sumei aferente încasărilor pe trei luni reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată, deoarece suma confiscată de la autoare este mult mai mare decât cea care ar fi trebuit confiscată în condiţiile aplicării "legii noi" (încasările pentru 30 de zile), nicio persoană neputând fi pusă în situaţia de a fi lipsită de proprietatea sa ca urmare a reglementării unei contravenţii prin "legea nouă" pentru situaţii născute şi care rămân guvernate de "legea veche".
14. Textul de lege criticat aduce atingere şi art. 45 din Constituţie referitor la libertatea economică, deoarece exerciţiul acesteia poate fi restrâns de către puterea publică, garant al intereselor generale, dar şi al tuturor libertăţilor, numai respectând principiile statului de drept şi procedura instituită de art. 53 din Constituţie. Or, în speţă, libertatea economică nu numai că nu a fost protejată, ci, dimpotrivă, a fost îngrădită în mod injust tocmai prin nesocotirea obligaţiei ca, în procesul de legiferare, să fie eliminat orice dubiu legat de interpretarea legilor.
15. Caracterul clar, precis şi previzibil al actelor normative este absolut necesar să fie asigurat pentru a nu exista atingeri aduse drepturilor şi libertăţilor constituţionale fundamentale. În acest context, reglementarea situaţiilor tranzitorii constituie o obligaţie de bază în procesul de elaborare a actelor normative, acest lucru fiind instituit expres prin art. 26 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Or, aşa cum s-a arătat, înainte de modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru nu era reglementată drept contravenţie.
16. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale avocatului autoarei, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005:
"Constituie contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni: [...] dd) continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru."
21. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) - principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) - principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.
22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că solicitarea autoarei este aceea de a fi declarat neconstituţional art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în măsura în care se aplică şi consecinţelor neexecutării unei sancţiuni complementare de suspendare a activităţii unităţii aferente unei fapte contravenţionale săvârşite şi sancţionate sub imperiul şi în baza prevederilor "legii vechi", respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 966 din 30 decembrie 2014, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 28 aprilie 2015.
23. Curtea va observa mai întâi contextul în care a fost întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei reglementate prin textul de lege criticat, contestat în prezenta cauză. Astfel, autoarea a fost sancţionată iniţial pentru neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate cu sancţiunea principală a amenzii şi sancţiunile complementare constând în confiscarea sumelor pentru care nu au fost emise bonuri fiscale şi suspendarea activităţii autoarei pe o perioadă de trei luni, în temeiul art. 11 alin. (3) şi al art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. În cazul în care autoarea nu executa sancţiunea complementară a suspendării activităţii, aceasta putea fi sancţionată ulterior cu confiscarea sumelor încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii pe perioada în care ar fi trebuit să îşi suspende activitatea. Autoarea a contestat în faţa instanţelor de judecată procesul-verbal, astfel că executarea sancţiunii principale a amenzii şi a sancţiunilor complementare a confiscării sumelor nejustificate şi a suspendării activităţii pe o perioadă de trei luni au fost suspendate de drept potrivit art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Pe perioada judecării plângerii contravenţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 a suferit două modificări, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2015. Ca urmare a modificărilor, fapta de a continua livrarea de bunuri sau prestarea de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru a fost calificată drept contravenţie şi sancţionată cu amendă şi cu confiscarea sumelor încasate.
24. Curtea observă că toate aceste modificări au avut loc pe parcursul soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei de neemitere a bonului fiscal, plângere care a fost respinsă. Ca urmare a respingerii plângerii, autoarea ar fi trebuit să execute sancţiunile dispuse prin procesul-verbal, una dintre acestea fiind sancţiunea complementară a suspendării activităţii pe o perioadă de trei luni. Întrucât autoarea nu şi-a suspendat activitatea, aceasta a fost sancţionată din nou în temeiul art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2014, criticat în prezenta cauză, prin care este calificată drept contravenţie continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru. Sancţiunea principală aplicată a fost amenda contravenţională, iar cea complementară, confiscarea sumelor pe o perioadă de trei luni.
25. Curtea reţine că autoarea excepţiei critică faptul că autoritatea fiscală a aplicat în procesul-verbal o lex tertia de natură să aducă atingere dreptului de proprietate şi libertăţii economice, motivând că excepţia trebuie admisă pentru motivele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014. Această lex tertia rezultă din calificarea drept contravenţie autonomă a faptei de "continuare a livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru", care la data întocmirii primului proces-verbal nu era reglementată ca atare, şi sancţionarea respectivei fapte cu amendă, precum şi confiscarea sumelor pe o perioadă de trei luni, perioadă pentru care operatorul economic ar fi trebuit să îşi suspende activitatea şi care nu mai este reglementată în prezent. Suspendarea activităţii nu se mai face, în prezent, pe o perioadă de trei luni pentru prima contravenţie săvârşită, ci pentru 30 de zile, începând cu cea de-a doua sancţiune aplicată la aceeaşi unitate într-un interval de 24 de luni.
26. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, precitată, a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal, care prevedeau că în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. În esenţă, Curtea a statuat că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor. Numai interpretarea prevederilor art. 5 din Codul penal în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate.
27. Prin comparaţie, Curtea constată că în prezenta cauză este criticat un text de lege ce reglementează punctual o contravenţie, respectiv "continuarea livrării de bunuri sau prestării de servicii după suspendarea activităţii operatorului economic în punctul de lucru", iar nu un text cu aplicabilitate generală care să statueze cu privire la aplicarea legii contravenţionale mai favorabile care să permită combinarea prevederilor mai favorabile din legi contravenţionale diferite.
28. Curtea reţine că, în realitate, excepţia ridicată de autoare urmăreşte verificarea legalităţii procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat în prezenta cauză, în contextul în care printr-o hotărâre definitivă a fost respinsă plângerea împotriva primului proces-verbal ce obliga la suspendarea activităţii pe o perioadă de trei luni, sancţiune care nu a fost executată, iar fapta de nesuspendare a activităţii a fost reglementată drept contravenţie de sine stătătoare. Or, atât verificarea legalităţii procesului-verbal, cât şi aplicarea legii contravenţionale mai favorabile în prezenta cauză constituie aspecte ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii, excedând competenţei Curţii Constituţionale, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea OMV Petrom Marketing - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.162/271/2017* al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
Documente corelate
Dacă doriți să acces la toate documente corelate, autentifică-te în Sintact. Nu ai un cont Sintact? Cere un cont demo »