Titlul iii - Pedepse - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL

M.Of. 65

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 15 Iunie 1954
TITLUL III:Pedepse
CAPITOLUL I:Dispoziţiuni generale
Art. 21
Pedeapsa se aplică de judecător în limitele fixate de lege, luând în consideraţiune motivele şi gravitatea faptei, gradul de perversitate a infractorului, vieaţa anterioară şi conduita sa după comiterea faptei.
CAPITOLUL II:Specii şi grade de pedepse
SECŢIUNEA I:Pedepse principale
Art. 22
Pedepsele pentru crime sunt:
În materie de drept comun:
1.munca silnică pe viaţă;
2.munca silnică pe timp mărginit dela 5 la 25 ani;
3.temniţa grea dela 3 la 20 ani.
În materie politică:
1.detenţiunea grea pe vieaţă;
2.detenţiunea grea dela 5 la 25 ani;
3.detenţiunea riguroasă dela 3 la 20 ani.
Art. 23
Pedepsele pentru delicte sunt:
În materie de drept comun:
1.închisoare corecţională dela o lună la 12 ani;
2.amenda dela 2.000 la 20.000 lei, afară de cazul când legea prevede un alt maximum.
În materie politică:
1.detenţiunea simplă dela o lună la 12 ani;
2.amenda dela 2.000 la 20.000 lei, afară de cazul când legea prevede un alt maximum.
Art. 24
Pedepsele pentru contravenţii sunt:
1.închisoare poliţienească dela o zi la o lună;
2.amendă dela 50 la 1.500 lei.
SECŢIUNEA II:Pedepsele complimentare
Art. 25
Pe lângă pedepsele privative de libertate, instanţa poate pronunţa şi următoarele pedepse complimentare, în afară de cazurile când legea ar impune în mod obligator aceasta:
1.degradarea civică dela 3 la 10 ani, pentru crime;
2.interdicţia corecţională dela unu la 6 ani, pentru delicte;
3.decăderea din puterea părintească, în cazurile prevăzute de lege;
4.publicarea şi afişarea hotărârilor de condamnare, în condiţiunile stabilite de lege;
5.amenda, în limitele maximului şi minimului prevăzut pentru amenda ca pedeapsă principală şi numai pentru delicte.
Executarea degradaţiunii civice şi interdicţiei corecţionale ca pedepse complimentare începe să curgă dela data terminării executării pedepsei privative de libertate, pe lângă care a fost pronunţată, iar în caz de prescripţiune a pedepsei, dela data împlinirii prescripţiunii.
Instanţa nu poate aplica aceste pedepse, în caz când pedeapsa privativă de libertate nu depăşeşte 6 luni.
SECŢIUNEA III:Pedepse accesorii
Art. 26
Pedepsele accesorii sunt:
1.degradarea civică;
2.interdicţia corecţională;
3.decăderea din puterea părintească.
Durata acestor pedepse este egală cu a pedepselor privative de libertate pe care le însoţesc.
SECŢIUNEA IV:Dispoziţiuni comune:
Art. 27
Când din împrejurările în care a fost săvârşită sau din cauza mobilului, se constată că o infracţiune, calificată crimă sau delict, are caracter politic, dar este sancţionată de lege cu pedeapsă de drept comun, instanţa substitue, pedepsei de drept comun, pedeapsa politică cei îi corespunde, în scara pedepselor stabilite de art. 22 şi 23.
Minimum şi maximum pedepsei substituite sunt acelaşi ca şi ale pedepsei de drept comun, iar dacă legea, pentru infracţiunea săvârşită nu prevede niciun maximum, pedeapsa se pronunţă, ţinând seama de limitele generale stabilite de art. 22 şi 23
Nu pot fi niciodată considerate infracţiuni politice; omorul, mutilările, rănirile intenţionate, falsul de monedă şi tentativele acestor infracţiuni, atentatele contra proprietăţii prin incendiu, explozie, inundaţie, furt şi tâlhărie, precum şi infracţiunile care au de scop, fie schimbarea bazelor oricărei organizaţiuni sociale, fie numai schimbarea bazelor organizaţiunii sociale a României.
CAPITOLUL III:Pedepse privative de libertate şi regimul lor
SECŢIUNEA I:Pedepse de drept comun
1.
Art. 28
Munca silnică se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Condamnatul la muncă silnică va fi închis la începutul executării pedepsei în celulă individuală şi ţinut astfel ziua şi noaptea 2 ani, dacă este condamnat la muncă silnică pe vieaţă; un an şi 6 luni, dacă este condamnat la muncă silnică dela 10 la 25 ani; un an, dacă este condamnat la aceeaşi pedeapsă dela 5 la 10 ani.
Termenele de mai sus vor putea fi reduse sau executarea întreruptă şi reluată după însănătoşire, pe baza avizului medicului, dacă este pericol serios pentru sănătate condamnatului.
În tot cazul separaţiunea de noapte se aplică
Dacă, pentru motivul de mai sus, pedeapsa n-a fost executată la început în celulă individuală sau dacă a fost întreruptă, ea se execută, după încetarea cauzei de suspendare, însă numai în termen de 10 ani, dela începerea executării pedepsei, pentru cei condamnaţi la muncă silnică pe toată vieaţa, iar pentru cei pe timp limitat, numai în cea dintâiu jumătate a duratei pedepsei.
Comandantul care execută pedeapsa în celulă, este obligat a executa acolo munca ce i se prescrie.
După expirarea termenelor de mai sus, condamnatul este supus la muncă executată în comun sub regimul tăcerii, în interiorul minelor, ori la lucrări de utilitate publică, sau în instalaţiuni industriale, iar noaptea va fi separat în celulă. Când munca se execută în mine, condamnatul va fi scos în timpul nopţii şi închis în celulă.
Condamnatul la muncă silnică pe vieaţă, care a executat 15 ani din pedeapsă, în cele două faze de mai sus, dând temeinice speranţe de îndreptare prin îndemnul la muncă şu bună purtare, va fi transportat, pentru executarea restului de pedeapsă, într-o colonie penitenciară. După 5 ani de executare sub acest regim el poate obţine liberarea condiţionată după normele prevăzute de lege. După 10 ani de liberare condiţionată, pedeapsa se consideră executată.
Condamnatul la muncă silnică pe timp mărginit, poate fi trecut în colonie penitenciară, numai după ce a executat 2/3 din pedeapsă în fazele anterioare, însă nu mai puţin de 12 ani, în cazul când a fost condamnat la maximum de pedeapsă.
El poate obţine liberarea condiţionată după ce a executat 3/4 din totalul pedepsei, în condiţiunile prevăzute de lege.
Art. 29
Condamnatul la muncă silnică poartă costumul închisoarei în tot timpul executării pedepsei şi se pune în fiare, numai pentru asigurarea pazei.
Costumul celor condamnaţi la muncă silnică pe timp mărginit este diferit de cel al condamnaţilor pe vieaţă.
Art. 30
Produsul muncii condamnatului aparţine de drept Statului. Când însă partea civilă nu a fost despăgubită, jumătate din produsul acestei munci se capitalizează pentru reparaţiunea daunei fixate de justiţie.
Condamnatul care dovedeşte bună purtare şi îndemn la muncă, are dreptul la 1/4 din produsul cuvenit Statului.
Jumătate din partea atribuită condamnatului va servi pentru îmbunătăţirea traiului său în închisoare, iar cealaltă jumătate se capitulează pentru a i se remite la libertate.
Art. 31
Munca silnică pe vieaţă sau pe timp mărginit nu se aplică aceluia care, la pronunţarea hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani, nici aceluia care, din cauza stării lui de debilitate, n-ar putea suporta greutatea pedepsei. În aceste cazuri, în locul acelor pedepse, se aplică infractorului pedeapsa temniţei grele, pentru durata la care ar fi trebuit condamnat, dacă s-ar fi aplicat munca silnică. Această dispoziţiune se aplică şi condamnatului care în timpul executării pedepsei a împlinit vârsta de 60 ani.
2.
Art. 32
Pedeapsa temniţei grele se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Condamnatul la temniţă grea va fi închis la începutul executării pedepsei în celula individuală, unde va fi ţinut separat, ziua şi noaptea, timp de 8 luni, dacă pedeapsa sa este dela 3 la 7 ani, şi de un an dacă pedeapsa sa este dela 7 la 20 ani.
După expirarea termenului de mai sus, el va fi supus în timpul zilei la muncă în comun, sub regimul tăcerii, în interiorul penitenciarului, iar în timpul nopţii la separaţiune celulară.
Dispoziţiunile prevăzute de art. 28 alin.3 şui 4, se aplică şi condamnatului la temniţă grea.
Condamnatul la temniţă grea execută, în interiorul penitenciarului, munca cu caracter industrial potrivită aptitudinilor sale, conform regulamentului penitenciarului, iar în afară de penitenciar, lucrări de utilitate publică, însă numai cu consimţământul său.
Cel obligat la separaţiune celulară execută în celulă muncă impusă de direcţiune.
Regimul de executare al temniţei grele va fi mia bând decât acela stabilit pentru munca silnică.
După executarea a 2/3 din pedeapsă, condamnatul la temniţă grea, care, prin îndemn la muncă şi bună purtare, dă speranţe de îndreptare, va fi trecut, pentru executarea restului pedepsei, în colonie penitenciară, iar după executarea a 3/4 din totalul pedepsei poate obţine liberarea condiţionată.
Produsul muncii condamnatului se împarte conform art. 30, putându-se lăsa în folosul condamnatului 1/3 din produs.
3.
Art. 33
Condamnatul la închisoare corecţională execută pedeapsa în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Pedeapsa se execută astfel:
1.cel condamnat la închisoare până la 6 luni inclusiv, va fi ţinut ziua în comun, iar noapte, pe cât posibil, separat;
2.cel condamnat dela 6 luni la 2 ani inclusiv, va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noapte în celulă individuală, fără ca acest regim să poată depăşi 4 luni, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noapte, pe cât posibil, separat, în celulă, iar 1/4 în libertate condiţionată, numai dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă;
3.cel condamnat dela 2 ani în sus va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noapte în celulă individuală fără ca aceasta să poată depăşi un an, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noapte pe cât posibil separat în celulă, iar restul de 1/4 dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă, poate fi executată, jumătate în colonie penitenciară, jumătate în libertate condiţionată.
Dispoziţiunile prevăzute de art. 28, alin.3 şi 4 se aplică şi condamnaţilor la închisoare corecţională.
Munca în comun, în interiorul penitenciarului, constă din lucrări industriale, prevăzute de regulament, după alegerea condamnatului.
El poate fi întrebuinţat, în afară de penitenciar, la lucrări agricole sau de utilitate publică, însă numai cu consimţământul său.
Cel deţinut în celulă este obligat a executa acolo munca ce i s-a încuviinţat.
Regimul acestei pedepse va fi mai blând decât cel al temniţei grele.
Art. 34
Produsul muncii fiecărui condamnat se repartizează astfel: două cincimi se cuvin Statului, iar trei cincimi condamnatului. O treime din partea cuvenită Statului se capitalizează pentru reparaţiunea daunei cuvenite părţii civile, în caz când ea nu a fost despăgubită.
Jumătate din partea cuvenită condamnatului se dă pentru îmbunătăţirea traiului său în închisoare, iar cealaltă jumătate se capitalizează pentru a i se remite la liberare.
În timpul muncii în comun condamnaţii vor fi despărţiţi, ţinându-se seama pe cât cu putinţă, de natura infracţiunii.
Condamnaţii pentru fals, delapidare de bani publici şi delicte contra proprietăţii, vor fi întotdeauna separaţi atât în timpul zilei cât şi al nopţii de cei condamnaţi pentru alte delicte.
În aplicaţiunea aceste separaţiuni se va ţine cont şi de caracterul individual al fiecărui condamnat.
Instanţa poate scuti motivat, prin hotărâre, pe condamnatul la închisoare corecţională, de orice muncă şi îi poate permite să se hrănească pe cheltuiala sa.
4.
Art. 35
Condamnatul la închisoare poliţienească execută pedeapsa în penitenciarele judeţene, cu totul separat de alte categorii de deţinuţi.
El poate fi întrebuinţat cu consimţământul său, fie în penitenciar, fie în afară, la munci de utilitate publică.
Din produsul muncii ia 1/4 Statul, iar 3/4 condamnatul.
Regimul acestei pedepse va fi foarte blând.
SECŢIUNEA II:Pedepse politice
1.
Art. 36
Condamnatul la detenţiune grea execută pedeapsa într-o secţiune specială a penitenciarului destinat pedepselor politice. El va fi ţinut ziua în comun, iar noaptea separat în celulă individuală.
Condamnatul la detenţiunea grea, este supus la muncii cu caracter industrial, agricol sau de utilitate publică, a căror natură se stabileşte pe cât cu putinţă după alegerea sa.
Instanţa poate dispune motivat, prin hotărâre, ca cel condamnat la această pedeapsă să fie scutit de muncă şi să se hrănească pe socoteala sa.
Condamnatul la această pedeapsă poate fi vizitat numai de persoane din familie şi numai la intervale de o lună. Întrevederea cu aceste persoane se face totdeauna conform dispoziţiunilor regulamentului penitenciarului.
2.
Art. 37
Condamnatul la detenţiune riguroasă execută pedeapsa într-o secţiune specială a penitenciarului destinat pedepselor politice.
Dispoziţiunile alin. 2 şi 3 din art. 36, se aplică şi condamnatului la detenţiune riguroasă.
3.
Art. 38
Condamnatul la detenţiune simplă executată pedeapsa într-o secţiune specială a penitenciarului destinat pedepselor politice.
Condamnatul la această pedeapsă nu poate fi ţinut în celulă decât la cererea sa sau ca măsură disciplinară.
El îşi poate procura prin mijloacele de care dispune, orice îmbunătăţire a traiului, potrivită cu regimul penitenciarului.
Condamnatul la această pedeapsă poate comunica liber cu membrii familiei, iar cu persoanele străine, numai în condiţiunile regulamentului penitenciarului.
El poate primi cu autorizaţiunea administratorului penitenciarului, cărţi, reviste şi jurnale.
4.
Art. 39
Condamnaţii la detenţiune, nu sunt obligaţi să poarte costumul penitenciarului, dacă-şi pot procura îmbrăcămintea pe cheltuiala lor.
Administraţiunea penitenciară le fixează ore când se pot plimba în aer liber.
Ei pot cere să fie trecuţi într-o colonie penitenciară, unde vor fi ţinuţi separaţi de ceilalţi deţinuţi, şi apoi pot cere liberarea condiţionată, în acelaşi termene şi condiţiuni ca şi condamnatul la pedepse de drept comun corespunzătoare.
Din produsul muncii condamnaţilor la detenţiune se cuvine Statului numai 1/4, iar restul condamnatului.
Partea cuvenită condamnatului se capitalizează, afară de o parte pe care condamnatul o poate întrebuinţa pentru îmbunătăţirea traiului în penitenciar şi anume 1/4 pentru cei condamnaţi la detenţiune grea pe vieaţă, 1/3 pentru cei condamnaţi la detenţiune grea pe timp mărginit, 1/2 pentru cei condamnaţi la detenţiune riguroasă şi 3/4 pentru condamnaţii la detenţiune simplă.
SECŢIUNEA III:Instituţiuni complimentare pentru executarea pedepselor privative de libertate
1.
Art. 40
Coloniile penitenciare sunt instituite transitorii, în scopul de a pregăti liberarea condamnaţilor. Ele sunt agricole sau industriale.
Deţinuţii sunt obligaţi la munca coloniei, bucurându-se de un tratament mai blând decât acela pe care îl impunea regimul pedepselor la care au fost condamnaţi.
Deţinuţii cu purtare bună, care prezintă garanţii de îndreptare, şi readaptare la vieaţa socială, pot fi admişi să muncească şi în afară de colonie, chiar fără supraveghere.
Deţinutul care, în colonie, nu are purtare bună, va fi retrimis la penitenciarul de unde a provenit.
2.
Art. 41
Liberarea condiţionată este punerea în libertate anticipată a condamnatului care, în afară de condiţiunile prevăzute în art. 28, 32, 33 şi 39, mai are şi posibilitatea de a-şi asigura existenţa prin muncă, când nu are alte mijloace.
Partea din pedeapsa redusă prin graţiere nu intră în calculul părţilor ce trebuiesc executate pentru obţinerea liberării.
Timpul petrecut în libertate condiţionată este socotit ca executare de pedeapsă.
Hotărârea de liberare va fixa localitatea unde cel liberat se va stabili. Această localitate poate fi alta decât aceea unde locuieşte partea vătămată.
Cel eliberat este obligat.
1.să muncească, potrivit cu puterile şi aptitudinile sale, în cazul când existenţa nu-i poate fi asigurată decât prin muncă;
2.să nu părăsească, fără încuviinţarea autorităţii respective, localitatea unde trebuie să muncească şi care i-a fost fixată prin hotărârea de liberare.
Art. 42
Dacă partea vătămată nu a fost încă despăgubit, condamnatul poate fi obligat să repare în timpul liberării, în totul sau în parte, daunele ce au fost fixate de justiţie, ţinându-se seama de putinţa sa de câştig în acest timp.
Art. 43
Libertatea condiţionată se termină în ziua când pedeapsa trebuie să înceteze, prin executarea ei completă, iar pentru condamnaţii la muncă silnică sau detenţiune pe vieaţă, după ce au trecut 10 ani dela data pronunţării hotărârii de liberare condiţionată, conform art. 28, alin. final.
Art. 44
Liberarea se revocă dacă condamnatul înainte de expirarea perioadei de încercare a călcat fără just motiv, îndatoririle impuse prin hotărârea de liberare, sau dacă în timpul liberării condiţionate a săvârşit o nouă infracţiune calificată crimă sau delict, pentru care a fost condamnat definitiv chiar după trecerea acestei perioade.
El va fi supus, în acest caz, şi la pedeapsa ce mai rămăsese de executat în momentul liberării.
SECŢIUNEA IV:Dispoziţiuni comune
Art. 45
Pedepsele criminale, atât de drept comun, cât şi politice, atrag de drept degradarea civică pe timpul executării pedepsei.
Condamnaţii la pedepsele de mai sus sunt incapabili, în timpul executării lor, de a-şi administra averea şi a dispune de ea, prin acte între vii. Ei sunt puşi sub curatelă, după formele prevăzute de codul civil, pentru numirea curatorilor până la liberare definitivă sau condiţionată.
În timpul executării pedepsei, nicio sumă, niciun fel de ajutor, nicio parte din avere nu poate fi încredinţată condamnatului la muncă silnică sau detenţiune grea.
Pedepsele corecţionale privative de liberare, atât de drept comun, cât şi politice, atrag de drept, pe timpul executării lor, pierderea exerciţiului dreptului de a fi ales sau de a alege, de a fi tutor sau curator, precum şi acela de a exercita vreo funcţiune publică.
Condamnarea mai atrage şi suspendarea puterii părinteşti şi a autorităţii maritale, afară de cazurile când judecătorul dispune astfel.
Art. 46
Femeile condamnate la oricare din pedepsele de mai sus, vor fi ţinute separat de bărbaţi şi supuse la o muncă potrivită sexului lor în raport de regimul pedepsei.
Art. 47
În caz de comutare sau reducere pedepsei prin graţiere, condamnatul va fi supus regimului de executare prevăzut de lege, pentru noua pedeapsă.
Art. 48
Condamnaţii sunt supuşi măsurilor necesare îndreptării lor.
Condamnaţii pentru prima oară vor fi complet separaţi de recidivişti iar minorii de majori. Ei vor fi închişi în secţiuni speciale, complet despărţite.
De asemenea condamnaţii trebuesc separaţi de muncitorii liberi, când aceştia sunt admişi la acelaşi lucrări.
Condamnaţii care au o meserie, afară de cei condamnaţi la muncă silnică, continuă să o exercite pe cât cu putinţă în penitenciare, iar cei ce nu au, sunt obligaţi să înveţe o meserie.
Intelectualii condamnaţi, afară de cei condamnaţi la muncă silnică şi temniţă grea, sunt întrebuinţaţi la lucrări potrivite cu aptitudinile lor.
Separaţiunea celulară nu exclude participarea condamnatului la şcoală, la serviciul religios, scoaterea în aer liber şi primirea vizitelor stabilite de regulamentul penitenciarului.
Art. 49
Pe lângă fiecare penitenciar, colonie penitenciară, institut de educaţie corectivă, funcţionează o comisiune de supraveghere, compusă din un judecător al Tribunalului ca preşedinte, directorul, preotul, învăţătorul şi medicul instituţiilor de mai sus, precum şi un delegat al societăţii de patronaj, ca membri.
Trecerea condamnatului dela pedepsele de drept comun sau politice în colonie penitenciară sau libertate condiţionată, în cazurile prevăzute de art. 28, 32, 33 şi 39, o decide instanţa penală, în circumscripţia căreia se află penitenciarul, luând avizul comisiunii de supraveghere.
Art. 50
Pe lângă fiecare tribunal va funcţiona o societate de patronaj, sub supravegherea ministerului justiţiei, ajutat de un consiliu central, în vederea reclasării sociale a condamnaţilor liberaţi şi pentru îndeplinirea atribuţiunilor legale referitoare la minori. Aceste societăţi vor fi conduse de magistraţii instanţelor din localitate.
Art. 51
Un regulament penitenciar va desvolta dispoziţiunile cu privire la pedepse şi regimul lor.
De asemenea un regulament va stabili organizarea societăţilor de patronaj, prevăzând normele de coordonare a activităţii lor cu aceea a societăţilor datorite iniţiativei private.
CAPITOLUL IV:Pedepse pecuniare
SECŢIUNEA I:Amenda corecţională
Art. 52
Amenda corecţională se pronunţă în folosul statului, singură sau pe lângă altă pedeapsă.
În limitele minimului şi maximului stabilit de lege pentru delictul săvârşit, instanţa, ţinând seamă de situaţia materială a infractorului, fixează amenda în aşa fel încât să constituie o îngreunare a traiului său obişnuit, fără însă a-l pune în imposibilitate de a-şi îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea şi educaţia persoanelor care sunt în sarcina lui.
Când instanţa ar crede că nici chiar maximum general al amenzii n-ar fi suficient, poate, motivând special, să pronunţe o amendă până la îndoitul acelui maximum. Excepţiunea prevăzută mai sus se aplică numai când amenda corecţională e pedeapsa principală sau a devenit astfel prin aplicarea circumstanţelor atenuante, substituită fiind închisorii.
SECŢIUNEA II:Amenda poliţienească
Art. 53
Amenda poliţienească se pronunţă singură sau pe lângă închisoarea poliţienească.
Această amendă se pronunţă în folosul comunei unde s-a comis contravenţia.
SECŢIUNEA III:Obligaţia de plată a amenzii şi consecinţele neîndeplinirii ei
Art. 54
Condamnatul la amendă e dator a depune la grefa instanţei care a pronunţat hotărârea condamnatoare, recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de o lună de când hotărârea a rămas definitivă.
Amenda neachitată în termenul de mai sus, se transformă, de drept, în obligaţie pentru condamnat de a o plăti prin muncă socotită la preţul zilei. Munca pentru amenda corecţională se execută în colonii penitenciare, iar pentru amenda poliţienească se execută în oraşe prin administraţiile comunale, iar în comunele rurale prin administraţia judeţeană.
Se exceptează cazul când, înăuntrul termenului de o lună prevăzut mai sus, condamnatul, dovedind că din cauza stării sale materiale, se găseşte în imposibilitatea de a plăti, a cerut şi obţinut dela instanţa respectivă împărţirea amenzii în rate.
Neplata unei rate la termenul fixat atrage, de drept, trimiterea la muncă, pentru sumele rămase neplătite.
Din preţul muncii condamnatului se reţine 60% pentru acoperirea amenzii, iar restul i-se dă pentru întreţinerea sa, până la completa achitare a amenzii.
Dacă condamnatul nu poate sau refuză de a muncii, instanţa corecţională ori detenţiune simplă, când amenda s-a dat pentru delicte sau cu închisoare poliţienească când amenda s-a dat pentru contravenţii.
Durata închisorii corecţionale, deţinute simple sau închisorii poliţieneşti, în asemenea cazuri, se determină, socotindu-se 50 lei amendă drept o zi de închisoare.
Niciodată însă pedeapsa privativă de libertate, când infractorul a fost condamnat pentru delict, nu poate fi mai are de 6 luni, şi în cazul art. 52, alin. final, mai mare de un an, iar dacă infractorul a fost condamnat pentru contravenţie, nu poate depăşi durata de 15 zile închisoare poliţienească.
Amenda substituită închisorii corecţionale, detenţiunii simple sau închisorii poliţieneşti, prin acordarea circumstanţelor atenuante, de către, o instanţă de apel, nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât aceea a pedepsei căreia amenda i-a fost substituită.
Dispoziţiunile de mai sus, cu privire la obligaţiunea de plată în termen de o lună, precum şi la transformarea amenzii în muncă sau închisoare, pentru neplata ei, vor fi prevăzute prin chiar hotărârea de condamnare.
Art. 55
Deţinutul se poate libera în orice moment de muncă ce este obligat a presta sau de pedeapsa privativă de libertate, dacă depune suma corespunzătoare amenzii ce mai are de plătit.
Art. 56
Acei supuşi la închisoare corecţională, detenţiune simplă sau închisoare poliţienească, conform art. 54, se ţin separat de ceilalţi deţinuţi.
Art. 57
Amenzile pronunţate pentru delictele pedepsite de acest cod şi acelea ce ar decurge din legi speciale, precum şi sumele ce ar proveni din confiscări şi din despăgubirile la care ar renunţa părţile vătămate, aparţin Statului şi formează în buget un fond special, "Fondul amenzilor", administrat de Ministerul Justiţiei.
Acest fond este destinat construcţiunii şi transformării institutelor penitenciare, spre a corespunde principiilor acestui cod, pentru acoperirea cheltuielilor necesare operei de asistenţă şi de supraveghere exercitată de societăţile de patronaj, în ce priveşte pe liberaţii sub supraveghere, şi pentru înlesnirea reclasării sociale a liberaţilor din închisori.
Din acest fond, ministerul poate afecta o parte pentru ajutoarea părţii vătămate nedespăgubite; pentru a da asistenţă, în timpul internării condamnatului, persoanelor cărora acesta le datora alimente, precum şi pentru plata despăgubirilor cuvenite victimelor erorilor judiciare.
CAPITOLUL V:Pedepse privative de drepturi
SECŢIUNEA I:Degradarea civică
Art. 58
Degradarea civică consistă în:
1.desfiinţarea condamnatului din orice funcţiune publică şi pierderea dreptului de a mai ocupa vreuna;
2.pierderea dreptului de a fi alegător şi eligibil, şi în general a tuturor drepturilor politice şi a dreptului de a purta decoraţiuni, medalii sau titluri onorifice distinctive, de a primi pensiunea dela stat, judeţ sau comună;
3.incapacitatea de a fi numit jurat sau expert, precum şi incapacitatea de a fi întrebuinţat ca martor în acte autentice;
4, incapacitatea de a face parte din vreun consiliu de familie, de a fi tutor, curator sau consilier judiciar. Se exceptează cazul condamnatului politic care poate fi tutor, curator sau consilier judiciar al propriilor săi copii;
5.pierderea dreptului de a ţine o şcoală sau de a fi folosit în vreun institut public sau privat, ca: profesor, institutor, învăţător sau priveghetor, cu excepţia condamnaţilor politici.
SECŢIUNEA II:Interdicţia corecţională
Art. 59
Interdicţia corecţională consistă în suspendarea exerciţiului unuia multora din drepturile arătate la art. 58, pe care instanţa trebuie să le specifice în hotărârea de condamnare, afară de cazul când legea prevede că instanţa poate pronunţa chiar pierderea dreptului.
SECŢIUNEA III:Decăderea din puterea părintească
Art. 60
Decăderea din puterea părintească consistă în pierderea tuturor drepturilor ce rezultă după lege din puterea părintească.
CAPITOLUL VI:Publicarea şi afişarea hotărârilor
Art. 61
Hotărârile definitive ce pronunţă vreuna din pedepsele criminale prevăzute la art. 22, se publică prin îngrijirea parchetului, în extras, în Monitorul Oficial şi se afişează cel puţin o lună la uşa domiciliului condamnatului, la primăria comunei unde s-a comis crima şi la aceea unde domiciliază victima.
În materie corecţională, instanţa poate ordona publicarea hotărârii de condamnare, numai după cererea părţii vătămate şi numai când publicarea ar constitui un mijloc de reparaţiune morală.
Această dispoziţiune se aplică detenţiunii simple.
Art. 62
În caz de desfiinţare, dosire, alterare ori rupere totală sau parţială a extraselor, ele se afişează din nou, iar făptuitorii se pedepsesc conform art. 584, punctul 6.
CAPITOLUL VII:Calculul pedepselor şi impunerea detenţiunii preventive
Art. 63
Durata oricărei pedepse privative de libertate, se socoteşte din ziua în care condamnatul este închis, pe baza hotărârii definitive.
Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează, se ţin în seamă condamnatului ca zile depline.
Timpul pe care condamnatul, în cursul executării, l-a petrecut în spital, din cauza boalei, îi este calculat în pedeapsă afară de cazul când şi-a cauzat în mod voluntar boala.
Art. 64
În caz de detenţiune preventivă, durata detenţiunii este dedusă din pedeapsa ce se pronunţă prin hotărârea de condamnare.
Deducerea deţinerii preventive se face şi în caz de condamnare la amendă, socotindu-se o zi de prevenţie 50 lei.
CAPITOLUL VIII:Suspendarea executării pedepselor
Art. 65
În cazul unei condamnări la cel mult 2 ani închisoare corecţională, detenţiune simplă sau amendă, instanţa de fond, prin însăşi hotărârea condamnatoare, poate suspenda executarea pedepsei pronunţate, pe timp de 3 ani, plus durata pedepsei:
1.dacă condamnatul n-a suferit mai înainte nicio condamnare privativă de libertate, pentru crimă sau delict, chiar dacă a fost reabilitat, şi
2.dacă faţă de circumstanţele faptului şi de antecedentele condamnatului, instanţa apreciază că, pe viitor, conduita lui va fi bună, chiar fără executarea pedepsei.
Măsura suspendării trebuieşte motivată.
În caz când încuviinţează suspendarea, instanţa atrage atenţia condamnatului asupra consecinţelor ce ar rezulta din nerespectarea condiţiilor suspendării.
Suspendarea executării pedepsei privative de libertate, atrage de drept şi suspendarea executării amenzii, pronunţată ca pedeapsă complimentară.
Suspendarea executării pedepselor privative de libertate sau amenzilor, atrage de drept, pe timpul suspendării, şi suspendarea incapacităţilor, decăderilor şi interdicţiior care decurg din condamnare.
Suspendarea executării nu are efect asupra măsurilor de siguranţă pronunţate şi nici asupra condamnării la despăgubiri civile restituiri sau cheltuieli de judecată. Instanţa poate obliga pe condamnat, ca, înaintea expirării termenului de încercare, să repare daunele fixate de justiţie, să execute restituirile şi să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 66
Suspendarea executării nu se aplică în următoarele cazuri:
1.în caz de concurs real de infracţiuni, sau de contopire de pedepse, când instanţa a pronunţat o pedeapsă mai mare de un an;
2.când pedeapsa corecţională este rezultată din aplicarea circumstanţelor atenuante, pentru crimă.
Art. 67
Condamnatul care, înainte de expirarea termenului de încercare, socotit dela data pronunţării hotărârii condamnatoare, a săvârşit o nouă infracţiune, calificată de lege crimă sau delict, pentru care a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă, chiar după trecerea termenului de mai sus, este supus la executarea pedepsei ce fusese suspendată. Se exceptează cazul infracţiunilor neintenţionate sau pedepsite numai cu amendă.
Pedeapsa suspendată, ce urmează să se execute, nu se contopesc în niciun caz cu penalitatea aplicată pentru ultima infracţiune.
Pedeapsa suspendată se execută de asemeni, în cazul când s-a impus condamnatului îndatorirea prevăzută de art. 65, alin. ultim şi dacă el n-a îndeplinit această îndatorire înainte de expirarea termenului de încercare.
Art. 68
Condamnarea se consideră inexistentă, dacă a expirat timpul de încercare, fără să fi survenit vreuna din cauzele de revocare a suspendării pedepsei prevăzute de art. 67.
Art. 69
Pot beneficia de suspendarea executării închisorii sau amenzii poliţieneşti şi condamnaţii pentru contravenţii, dacă întrunesc condiţiile generale prevăzute de art. 65.
Timpul de încercare este de 8 luni.
Dispoziţiunile referitoare la definitivarea sau revocarea suspendării se aplică şi celor condamnaţi pentru contravenţii.