Secţiunea iii - Obligaţia de plată a amenzii şi consecinţele neîndeplinirii ei - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL

M.Of. 65

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 15 Iunie 1954

SECŢIUNEA III:Obligaţia de plată a amenzii şi consecinţele neîndeplinirii ei

Condamnatul la amendă e dator a depune la grefa instanţei care a pronunţat hotărârea condamnatoare, recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de o lună de când hotărârea a rămas definitivă.

Amenda neachitată în termenul de mai sus, se transformă, de drept, în obligaţie pentru condamnat de a o plăti prin muncă socotită la preţul zilei. Munca pentru amenda corecţională se execută în colonii penitenciare, iar pentru amenda poliţienească se execută în oraşe prin administraţiile comunale, iar în comunele rurale prin administraţia judeţeană.

Se exceptează cazul când, înăuntrul termenului de o lună prevăzut mai sus, condamnatul, dovedind că din cauza stării sale materiale, se găseşte în imposibilitatea de a plăti, a cerut şi obţinut dela instanţa respectivă împărţirea amenzii în rate.

Neplata unei rate la termenul fixat atrage, de drept, trimiterea la muncă, pentru sumele rămase neplătite.

Din preţul muncii condamnatului se reţine 60% pentru acoperirea amenzii, iar restul i-se dă pentru întreţinerea sa, până la completa achitare a amenzii.

Dacă condamnatul nu poate sau refuză de a muncii, instanţa corecţională ori detenţiune simplă, când amenda s-a dat pentru delicte sau cu închisoare poliţienească când amenda s-a dat pentru contravenţii.

Durata închisorii corecţionale, deţinute simple sau închisorii poliţieneşti, în asemenea cazuri, se determină, socotindu-se 50 lei amendă drept o zi de închisoare.

Niciodată însă pedeapsa privativă de libertate, când infractorul a fost condamnat pentru delict, nu poate fi mai are de 6 luni, şi în cazul art. 52, alin. final, mai mare de un an, iar dacă infractorul a fost condamnat pentru contravenţie, nu poate depăşi durata de 15 zile închisoare poliţienească.

Amenda substituită închisorii corecţionale, detenţiunii simple sau închisorii poliţieneşti, prin acordarea circumstanţelor atenuante, de către, o instanţă de apel, nu se poate transforma într-o pedeapsă privativă de libertate de o durată mai mare decât aceea a pedepsei căreia amenda i-a fost substituită.

Dispoziţiunile de mai sus, cu privire la obligaţiunea de plată în termen de o lună, precum şi la transformarea amenzii în muncă sau închisoare, pentru neplata ei, vor fi prevăzute prin chiar hotărârea de condamnare.

Art. 55

Deţinutul se poate libera în orice moment de muncă ce este obligat a presta sau de pedeapsa privativă de libertate, dacă depune suma corespunzătoare amenzii ce mai are de plătit.

Art. 56

Acei supuşi la închisoare corecţională, detenţiune simplă sau închisoare poliţienească, conform art. 54, se ţin separat de ceilalţi deţinuţi.

Art. 57

Amenzile pronunţate pentru delictele pedepsite de acest cod şi acelea ce ar decurge din legi speciale, precum şi sumele ce ar proveni din confiscări şi din despăgubirile la care ar renunţa părţile vătămate, aparţin Statului şi formează în buget un fond special, "Fondul amenzilor", administrat de Ministerul Justiţiei.

Acest fond este destinat construcţiunii şi transformării institutelor penitenciare, spre a corespunde principiilor acestui cod, pentru acoperirea cheltuielilor necesare operei de asistenţă şi de supraveghere exercitată de societăţile de patronaj, în ce priveşte pe liberaţii sub supraveghere, şi pentru înlesnirea reclasării sociale a liberaţilor din închisori.

Din acest fond, ministerul poate afecta o parte pentru ajutoarea părţii vătămate nedespăgubite; pentru a da asistenţă, în timpul internării condamnatului, persoanelor cărora acesta le datora alimente, precum şi pentru plata despăgubirilor cuvenite victimelor erorilor judiciare.