Secţiunea iii - Instituţiuni complimentare pentru executarea pedepselor privative de libertate - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
SECŢIUNEA III:Instituţiuni complimentare pentru executarea pedepselor privative de libertate
1.
Art. 40
Coloniile penitenciare sunt instituite transitorii, în scopul de a pregăti liberarea condamnaţilor. Ele sunt agricole sau industriale.
Deţinuţii sunt obligaţi la munca coloniei, bucurându-se de un tratament mai blând decât acela pe care îl impunea regimul pedepselor la care au fost condamnaţi.
Deţinuţii cu purtare bună, care prezintă garanţii de îndreptare, şi readaptare la vieaţa socială, pot fi admişi să muncească şi în afară de colonie, chiar fără supraveghere.
Deţinutul care, în colonie, nu are purtare bună, va fi retrimis la penitenciarul de unde a provenit.
2.
Art. 41
Liberarea condiţionată este punerea în libertate anticipată a condamnatului care, în afară de condiţiunile prevăzute în art. 28, 32, 33 şi 39, mai are şi posibilitatea de a-şi asigura existenţa prin muncă, când nu are alte mijloace.
Partea din pedeapsa redusă prin graţiere nu intră în calculul părţilor ce trebuiesc executate pentru obţinerea liberării.
Timpul petrecut în libertate condiţionată este socotit ca executare de pedeapsă.
Hotărârea de liberare va fixa localitatea unde cel liberat se va stabili. Această localitate poate fi alta decât aceea unde locuieşte partea vătămată.
Cel eliberat este obligat.
1.să muncească, potrivit cu puterile şi aptitudinile sale, în cazul când existenţa nu-i poate fi asigurată decât prin muncă;
2.să nu părăsească, fără încuviinţarea autorităţii respective, localitatea unde trebuie să muncească şi care i-a fost fixată prin hotărârea de liberare.
Art. 42
Dacă partea vătămată nu a fost încă despăgubit, condamnatul poate fi obligat să repare în timpul liberării, în totul sau în parte, daunele ce au fost fixate de justiţie, ţinându-se seama de putinţa sa de câştig în acest timp.
Art. 43
Libertatea condiţionată se termină în ziua când pedeapsa trebuie să înceteze, prin executarea ei completă, iar pentru condamnaţii la muncă silnică sau detenţiune pe vieaţă, după ce au trecut 10 ani dela data pronunţării hotărârii de liberare condiţionată, conform art. 28, alin. final.
Art. 44
Liberarea se revocă dacă condamnatul înainte de expirarea perioadei de încercare a călcat fără just motiv, îndatoririle impuse prin hotărârea de liberare, sau dacă în timpul liberării condiţionate a săvârşit o nouă infracţiune calificată crimă sau delict, pentru care a fost condamnat definitiv chiar după trecerea acestei perioade.
El va fi supus, în acest caz, şi la pedeapsa ce mai rămăsese de executat în momentul liberării.