Secţiunea i - Pedepse de drept comun - Codul Penal din 1936 CODUL PENAL
M.Of. 65
Ieşit din vigoare Versiune de la: 15 Iunie 1954
SECŢIUNEA I:Pedepse de drept comun
1.
Art. 28
Munca silnică se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Condamnatul la muncă silnică va fi închis la începutul executării pedepsei în celulă individuală şi ţinut astfel ziua şi noaptea 2 ani, dacă este condamnat la muncă silnică pe vieaţă; un an şi 6 luni, dacă este condamnat la muncă silnică dela 10 la 25 ani; un an, dacă este condamnat la aceeaşi pedeapsă dela 5 la 10 ani.
Termenele de mai sus vor putea fi reduse sau executarea întreruptă şi reluată după însănătoşire, pe baza avizului medicului, dacă este pericol serios pentru sănătate condamnatului.
În tot cazul separaţiunea de noapte se aplică
Dacă, pentru motivul de mai sus, pedeapsa n-a fost executată la început în celulă individuală sau dacă a fost întreruptă, ea se execută, după încetarea cauzei de suspendare, însă numai în termen de 10 ani, dela începerea executării pedepsei, pentru cei condamnaţi la muncă silnică pe toată vieaţa, iar pentru cei pe timp limitat, numai în cea dintâiu jumătate a duratei pedepsei.
Comandantul care execută pedeapsa în celulă, este obligat a executa acolo munca ce i se prescrie.
După expirarea termenelor de mai sus, condamnatul este supus la muncă executată în comun sub regimul tăcerii, în interiorul minelor, ori la lucrări de utilitate publică, sau în instalaţiuni industriale, iar noaptea va fi separat în celulă. Când munca se execută în mine, condamnatul va fi scos în timpul nopţii şi închis în celulă.
Condamnatul la muncă silnică pe vieaţă, care a executat 15 ani din pedeapsă, în cele două faze de mai sus, dând temeinice speranţe de îndreptare prin îndemnul la muncă şu bună purtare, va fi transportat, pentru executarea restului de pedeapsă, într-o colonie penitenciară. După 5 ani de executare sub acest regim el poate obţine liberarea condiţionată după normele prevăzute de lege. După 10 ani de liberare condiţionată, pedeapsa se consideră executată.
Condamnatul la muncă silnică pe timp mărginit, poate fi trecut în colonie penitenciară, numai după ce a executat 2/3 din pedeapsă în fazele anterioare, însă nu mai puţin de 12 ani, în cazul când a fost condamnat la maximum de pedeapsă.
El poate obţine liberarea condiţionată după ce a executat 3/4 din totalul pedepsei, în condiţiunile prevăzute de lege.
Art. 29
Condamnatul la muncă silnică poartă costumul închisoarei în tot timpul executării pedepsei şi se pune în fiare, numai pentru asigurarea pazei.
Costumul celor condamnaţi la muncă silnică pe timp mărginit este diferit de cel al condamnaţilor pe vieaţă.
Art. 30
Produsul muncii condamnatului aparţine de drept Statului. Când însă partea civilă nu a fost despăgubită, jumătate din produsul acestei munci se capitalizează pentru reparaţiunea daunei fixate de justiţie.
Condamnatul care dovedeşte bună purtare şi îndemn la muncă, are dreptul la 1/4 din produsul cuvenit Statului.
Jumătate din partea atribuită condamnatului va servi pentru îmbunătăţirea traiului său în închisoare, iar cealaltă jumătate se capitulează pentru a i se remite la libertate.
Art. 31
Munca silnică pe vieaţă sau pe timp mărginit nu se aplică aceluia care, la pronunţarea hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 60 de ani, nici aceluia care, din cauza stării lui de debilitate, n-ar putea suporta greutatea pedepsei. În aceste cazuri, în locul acelor pedepse, se aplică infractorului pedeapsa temniţei grele, pentru durata la care ar fi trebuit condamnat, dacă s-ar fi aplicat munca silnică. Această dispoziţiune se aplică şi condamnatului care în timpul executării pedepsei a împlinit vârsta de 60 ani.
2.
Art. 32
Pedeapsa temniţei grele se execută în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Condamnatul la temniţă grea va fi închis la începutul executării pedepsei în celula individuală, unde va fi ţinut separat, ziua şi noaptea, timp de 8 luni, dacă pedeapsa sa este dela 3 la 7 ani, şi de un an dacă pedeapsa sa este dela 7 la 20 ani.
După expirarea termenului de mai sus, el va fi supus în timpul zilei la muncă în comun, sub regimul tăcerii, în interiorul penitenciarului, iar în timpul nopţii la separaţiune celulară.
Dispoziţiunile prevăzute de art. 28 alin.3 şui 4, se aplică şi condamnatului la temniţă grea.
Condamnatul la temniţă grea execută, în interiorul penitenciarului, munca cu caracter industrial potrivită aptitudinilor sale, conform regulamentului penitenciarului, iar în afară de penitenciar, lucrări de utilitate publică, însă numai cu consimţământul său.
Cel obligat la separaţiune celulară execută în celulă muncă impusă de direcţiune.
Regimul de executare al temniţei grele va fi mia bând decât acela stabilit pentru munca silnică.
După executarea a 2/3 din pedeapsă, condamnatul la temniţă grea, care, prin îndemn la muncă şi bună purtare, dă speranţe de îndreptare, va fi trecut, pentru executarea restului pedepsei, în colonie penitenciară, iar după executarea a 3/4 din totalul pedepsei poate obţine liberarea condiţionată.
Produsul muncii condamnatului se împarte conform art. 30, putându-se lăsa în folosul condamnatului 1/3 din produs.
3.
Art. 33
Condamnatul la închisoare corecţională execută pedeapsa în penitenciare anume destinate pentru aceasta.
Pedeapsa se execută astfel:
1.cel condamnat la închisoare până la 6 luni inclusiv, va fi ţinut ziua în comun, iar noapte, pe cât posibil, separat;
2.cel condamnat dela 6 luni la 2 ani inclusiv, va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noapte în celulă individuală, fără ca acest regim să poată depăşi 4 luni, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noapte, pe cât posibil, separat, în celulă, iar 1/4 în libertate condiţionată, numai dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă;
3.cel condamnat dela 2 ani în sus va fi ţinut 1/4 din pedeapsă, separat zi şi noapte în celulă individuală fără ca aceasta să poată depăşi un an, 2/4 din pedeapsă ziua la muncă în comun şi noapte pe cât posibil separat în celulă, iar restul de 1/4 dacă dovedeşte purtare bună şi îndemn la muncă, poate fi executată, jumătate în colonie penitenciară, jumătate în libertate condiţionată.
Dispoziţiunile prevăzute de art. 28, alin.3 şi 4 se aplică şi condamnaţilor la închisoare corecţională.
Munca în comun, în interiorul penitenciarului, constă din lucrări industriale, prevăzute de regulament, după alegerea condamnatului.
El poate fi întrebuinţat, în afară de penitenciar, la lucrări agricole sau de utilitate publică, însă numai cu consimţământul său.
Cel deţinut în celulă este obligat a executa acolo munca ce i s-a încuviinţat.
Regimul acestei pedepse va fi mai blând decât cel al temniţei grele.
Art. 34
Produsul muncii fiecărui condamnat se repartizează astfel: două cincimi se cuvin Statului, iar trei cincimi condamnatului. O treime din partea cuvenită Statului se capitalizează pentru reparaţiunea daunei cuvenite părţii civile, în caz când ea nu a fost despăgubită.
Jumătate din partea cuvenită condamnatului se dă pentru îmbunătăţirea traiului său în închisoare, iar cealaltă jumătate se capitalizează pentru a i se remite la liberare.
În timpul muncii în comun condamnaţii vor fi despărţiţi, ţinându-se seama pe cât cu putinţă, de natura infracţiunii.
Condamnaţii pentru fals, delapidare de bani publici şi delicte contra proprietăţii, vor fi întotdeauna separaţi atât în timpul zilei cât şi al nopţii de cei condamnaţi pentru alte delicte.
În aplicaţiunea aceste separaţiuni se va ţine cont şi de caracterul individual al fiecărui condamnat.
Instanţa poate scuti motivat, prin hotărâre, pe condamnatul la închisoare corecţională, de orice muncă şi îi poate permite să se hrănească pe cheltuiala sa.
4.
Art. 35
Condamnatul la închisoare poliţienească execută pedeapsa în penitenciarele judeţene, cu totul separat de alte categorii de deţinuţi.
El poate fi întrebuinţat cu consimţământul său, fie în penitenciar, fie în afară, la munci de utilitate publică.
Din produsul muncii ia 1/4 Statul, iar 3/4 condamnatul.
Regimul acestei pedepse va fi foarte blând.