Titlul iii - DISPOZIŢII SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE PRESTAŢII - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Acte UE
Jurnalul Oficial 284L
În vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2020
TITLUL III:DISPOZIŢII SPECIALE APLICABILE DIFERITELOR CATEGORII DE PRESTAŢII
Art. 22: Dispoziţii generale de punere în aplicare
(1)Autorităţile sau instituţiile competente se asigură că se pune la dispoziţia persoanelor asigurate orice informaţie necesară în legătură cu procedurile şi condiţiile privind acordarea prestaţiilor în natură, în cazul în care aceste prestaţii se primesc pe teritoriul unui alt stat membru decât acela în care se găseşte instituţia competentă.
(2)Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din regulamentul de bază, un stat membru poate deveni responsabil pentru costul prestaţiilor în conformitate cu articolul 22 din regulamentul de bază, numai dacă fie persoana asigurată a făcut o cerere de pensie în temeiul legislaţiei respectivului stat membru, fie, în conformitate cu articolele 23-30 din regulamentul de bază, aceasta primeşte o pensie în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
Art. 23: Regimul aplicabil în cazul existenţei mai multor regimuri în statul membru de reşedinţă sau de şedere
În cazul în care legislaţia din statul membru de reşedinţă sau de şedere prevede mai multe sisteme de asigurare pentru boală, maternitate sau paternitate, pentru mai multe categorii de persoane asigurate, dispoziţiile aplicabile în temeiul articolului 17, articolului 19 alineatul (1) şi articolelor 20, 22, 24 şi 26 din regulamentul de bază sunt cele ale legislaţiei privind sistemul de asigurare general pentru lucrătorii salariaţi.
Art. 24: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)În scopul aplicării articolului 17 din regulamentul de bază, persoana asigurată şi/sau membrii de familie ai acesteia sunt obligaţi să se înregistreze la instituţia de la locul de reşedinţă. Dreptul acestora la prestaţii în natură în statul membru de reşedinţă este atestat printr-un document care se eliberează de instituţia competentă la cererea persoanei asigurate sau la cererea instituţiei de la locul de reşedinţă.
(2)Documentul menţionat la alineatul (1) rămâne valabil până când instituţia competentă informează instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la anularea acestuia.
Instituţia din locul de reşedinţă informează instituţia competentă în legătură cu orice înregistrare în conformitate cu alineatul (1) şi cu orice modificare sau anulare a acelei înregistrări.
(3)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanelor menţionate la articolele 22, 24, 25 şi 26 din regulamentul de bază.
Art. 25: Şederea într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura şi domeniul de aplicare al exercitării dreptului
(1)În scopul aplicării articolului 19 din regulamentul de bază, persoana asigurată prezintă furnizorului de servicii medicale din statul membru de şedere un document eliberat de către instituţia competentă, care să certifice dreptul său la prestaţii în natură. În cazul în care persoana asigurată nu se află în posesia unui astfel de document, instituţia de la locul de şedere, la cerere sau dacă este necesar, contactează instituţia competentă pentru a obţine documentul.
(2)Documentul respectiv certifică faptul că persoana asigurată are dreptul la prestaţii în natură în condiţiile prevăzute la articolul 19 din regulamentul de bază în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile persoanelor asigurate în temeiul legislaţiei statului membru de şedere.
(3)Prestaţiile în natură prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază se referă la prestaţiile în natură acordate în statul membru de şedere în conformitate cu legislaţia acestuia şi care au devenit necesare din motive medicale în scopul de a împiedica întoarcerea forţată a unei persoane asigurate în statul membru competent înainte de încheierea planificată a şederii pentru a beneficia de tratamentul care îi este necesar.
B.Procedura şi modalităţile de acoperire a costurilor şi de acordare a rambursării prestaţiilor în natură
(4)În cazul în care persoana asigurată a suportat efectiv, în totalitate sau parţial, costurile prestaţiilor în natură prevăzute în cadrul articolului 19 din regulamentul de bază şi dacă legislaţia aplicată de către instituţia de la locul de şedere prevede posibilitatea rambursării acestor costuri unei persoane asigurate, aceasta poate trimite o cerere de rambursare instituţiei de la locul de şedere. În acest caz, instituţia respectivă rambursează în mod direct acelei persoane contravaloarea costurilor corespunzătoare prestaţiilor respective în limitele şi în condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa naţională.
(5)În cazul în care rambursarea acestor costuri nu a fost solicitată în mod direct instituţiei de la locul de şedere, costurile suportate vor fi rambursate persoanei în cauză de către instituţia competentă, conform nivelurilor de rambursare administrate de către instituţia de la locul de şedere sau în cuantumurile care ar fi fost rambursate instituţiei de la locul de şedere dacă articolul 62 din regulamentul de punere în aplicare s-ar fi aplicat cazului vizat.
Instituţia de la locul de şedere furnizează instituţiei competente, la cerere, toate informaţiile necesare în legătură cu aceste niveluri sau cuantumuri.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), instituţia competentă poate să efectueze rambursarea costurilor suportate, în limitele şi condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa naţională, cu condiţia ca persoana asigurată să fie de acord să i se aplice această dispoziţie.
(7)În cazul în care legislaţia statului membru de şedere nu prevede rambursarea în temeiul alineatelor (4) şi (5) în cazul respectiv, instituţia competentă poate să efectueze rambursarea costurilor în limitele şi în condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa, fără acordul persoanei asigurate.
(8)Rambursarea către persoana asigurată nu depăşeşte în niciun caz cuantumul costurilor suportate în mod efectiv de către aceasta.
(9)În cazul unor cheltuieli importante, instituţia competentă poate plăti persoanei asigurate o sumă adecvată în avans imediat ce respectiva persoană îi înaintează cererea de rambursare.
C.Membrii de familie
(10)Alineatele (1)-(9) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
Art. 26: Tratamentul programat
A.Procedura de autorizare
(1)În scopul aplicării articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată prezintă un document eliberat de către instituţia competentă către instituţia de la locul de şedere. În sensul prezentului articol, instituţia competentă înseamnă instituţia care suportă costurile tratamentului programat; în cazurile menţionate la articolul 20 alineatul (4) şi articolul 27 alineatul (5) din regulamentul de bază, în care cuantumul prestaţiilor în natură acordate în statul membru de reşedinţă este rambursat pe baza unor sume fixe, instituţia competentă este instituţia de la locul de reşedinţă.
(2)În cazul în care persoana asigurată nu îşi are reşedinţa pe teritoriul statului membru competent, aceasta solicită autorizaţia instituţiei din locul de reşedinţă, care o transmite imediat instituţiei competente.
În acest caz, instituţia de la locul de reşedinţă certifică printr-un atestat dacă condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază sunt îndeplinite în statul membru de reşedinţă.
Instituţia competentă poate refuza acordarea autorizaţiei solicitate numai dacă, în conformitate cu evaluarea instituţiei de la locul de reşedinţă, condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază nu sunt îndeplinite în statul membru de reşedinţă al persoanei asigurate sau dacă acelaşi tratament poate fi acordat chiar în statul membru competent, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii persoanei în cauză.
Instituţia competentă informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă în legătură cu decizia sa.
În absenţa unui răspuns în perioada stabilită de legislaţia naţională a acesteia, se consideră că instituţia competentă a acordat autorizaţia.
(3)Dacă o persoană asigurată care nu îşi are reşedinţa în statul membru competent are nevoie de un tratament urgent şi vital şi autorizaţia nu poate fi refuzată, în conformitate cu teza a doua a articolului 20 alineatul (2) din regulamentul de bază, instituţia de la locul de reşedinţă acordă autorizaţia în numele instituţiei competente şi o anunţă imediat pe aceasta.
Instituţia competentă acceptă constatările şi opţiunile terapeutice privind nevoia unui tratament urgent şi vital ale medicilor aprobaţi de instituţia de la locul de reşedinţă care eliberează autorizaţia.
(4)În orice moment al procedurii de acordare a autorizaţiei, instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a supune persoana asigurată unei examinări de către un medic la alegerea sa în statul membru de şedere sau de reşedinţă.
(5)Instituţia de la locul de şedere, fără a aduce atingere vreunei decizii privind autorizaţia, informează instituţia competentă dacă se consideră adecvată din punct de vedere medical completarea tratamentului acoperit de autorizaţia existentă.
B.Acoperirea costului prestaţiilor în natură suportate de persoana asigurată
(6)Fără a aduce atingere alineatului (7), articolul 25 alineatele (4) şi (5) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
(7)În cazul în care persoana asigurată a suportat ea însăşi în mod efectiv, în totalitate sau parţial, costurile tratamentelor medicale autorizate, iar costurile pe care instituţia competentă este obligată să le ramburseze instituţiei de la locul de şedere sau persoanei asigurate în conformitate cu alineatul (6) (costul real) sunt inferioare costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte pentru acelaşi tratament în statul membru competent (costul nominal), instituţia competentă rambursează, la cerere, costul tratamentului suportat de persoana asigurată până la cuantumul cu care costul nominal depăşeşte costul real. Suma rambursată nu poate totuşi depăşi costurile suportate efectiv de persoana asigurată şi poate lua în considerare suma pe care persoana asigurată ar fi trebuit să o plătească dacă tratamentul ar fi fost acordat în statul membru competent.
C.Acoperirea costurilor de călătorie şi de şedere în cadrul tratamentului programat
(8)În cazul în care legislaţia naţională a instituţiei competente prevede rambursarea costurilor de călătorie şi de şedere care sunt inseparabil legate de tratamentul la care este supusă persoana asigurată, aceste costuri pentru persoana în cauză şi, dacă este necesar, pentru o persoană care trebuie să o însoţească sunt acoperite de către această instituţie, atunci când se emite o autorizaţie în cazul tratamentului într-un alt stat membru.
D.Membrii de familie
(9)Alineatele (1)-(8) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanelor asigurate.
Art. 27: Prestaţiile în bani pentru incapacitate de muncă în cazul şederii sau reşedinţei într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura de urmat de către persoana asigurată
(1)Dacă legislaţia statului membru competent prevede ca persoana asigurată să prezinte un certificat pentru a avea dreptul la prestaţiile în bani pentru incapacitate de muncă în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată solicită medicului din statul membru de reşedinţă care i-a evaluat starea de sănătate să îi certifice incapacitatea de muncă şi durata probabilă a acesteia.
(2)Persoana asigurată trimite certificatul instituţiei competente în termenul stabilit de legislaţia statului membru competent.
(3)În cazul în care medicii care efectuează tratamentul în statul membru de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, iar astfel de certificate sunt solicitate în temeiul legislaţiei statului membru competent, persoana în cauză se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă. Această instituţie procedează imediat la evaluarea, din punct de vedere medical, a incapacităţii de muncă a respectivei persoane şi la întocmirea certificatului menţionat la alineatul (1). Acest certificat este transmis imediat instituţiei competente.
(4)Transmiterea documentului prevăzut la alineatele (1), (2) şi (3) nu scuteşte persoana asigurată de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de către legislaţia aplicabilă, în special în relaţia cu angajatorul său. După caz, angajatorul şi/sau instituţia competentă pot solicita angajatului să participe la activităţi menite să promoveze şi să sprijine reluarea activităţii profesionale de către persoana asigurată.
B.Procedura de urmat de către instituţia statului membru de reşedinţă
(5)La cererea instituţiei competente, instituţia de la locul de reşedinţă efectuează orice control administrativ sau medical necesar al persoanei în cauză, în conformitate cu legislaţia aplicată de cea din urmă instituţie. Raportul medicului examinator privind, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă se transmite imediat de instituţia de la locul de reşedinţă către instituţia competentă.
C.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(6)Instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un medic ales de aceasta.
(7)Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1) teza a doua din regulamentul de bază, instituţia competentă acordă prestaţiile în bani direct persoanei în cauză şi, dacă este necesar, informează instituţia de la locul de reşedinţă în acest sens.
(8)În scopul aplicării articolului 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, informaţiile cuprinse în certificatul de incapacitate de muncă al unei persoane asigurate redactat într-un alt stat membru pe baza constatărilor medicale ale instituţiei sau ale doctorului examinator au o forţă juridică echivalentă unui certificat redactat în statul membru competent.
(9)În cazul în care instituţia competentă refuză acordarea prestaţiilor în bani, aceasta notifică decizia sa persoanei asigurate şi în acelaşi timp instituţia de la locul de reşedinţă.
D.Procedura în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent
(10)Dispoziţiile alineatelor (1)-(9) se aplică mutatis mutandis în cazul în care persoana asigurată are drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent.
Art. 28: Prestaţiile în bani pentru îngrijirea pe termen lung în cazul şederii sau reşedinţei într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura de urmat de către persoana asigurată
(1)Pentru a avea dreptul la prestaţiile în bani pentru îngrijirea pe termen lung în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată se adresează instituţiei competente. Instituţia competentă informează, când este necesar, instituţia de la locul de reşedinţă în acest sens.
B.Procedura de urmat de către instituţia de la locul de reşedinţă
(2)La cererea instituţiei competente, instituţia de la locul de reşedinţă examinează starea de sănătate a persoanei asigurate în perspectiva îngrijirii pe termen lung a acesteia. Instituţia competentă furnizează instituţiei de la locul de reşedinţă toate informaţiile necesare pentru această examinare.
C.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(3)Pentru a stabili gradul de necesitate a îngrijirii pe termen lung, instituţia competentă are dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un medic sau orice alt expert la alegerea sa.
(4)Articolul 27 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
D.Procedura în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent
(5)Alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis în cazul şederii persoanei asigurate într-un alt stat membru decât statul membru competent.
E.Membrii de familie
(6)Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
Art. 29: Aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază
În cazul în care statul membru în care fostul lucrător frontalier şi-a desfăşurat ultima activitate nu mai este statul membru competent şi fostul lucrător frontalier sau un membru al familiei sale călătoreşte acolo în scopul de a primi prestaţii în natură în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază, acesta prezintă instituţiei de la locul de şedere un document eliberat de către instituţia competentă.
Art. 30: Cotizaţiile titularilor de pensii
În cazul în care o persoană primeşte o pensie din partea mai multor state membre, cuantumul cotizaţiilor reţinute din toate pensiile plătite nu poate fi în niciun caz mai mare decât cuantumul reţinut în cazul unei persoane care primeşte o pensie cu acelaşi cuantum din partea statului membru competent.
Art. 31: Aplicarea articolului 34 din regulamentul de bază
A.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(1)Instituţia competentă informează persoana în cauză cu privire la dispoziţiile cuprinse în articolul 34 din regulamentul de bază, referitoare la prevenirea cumulului de prestaţii. Aplicarea unor astfel de reguli asigură că persoana care nu îşi are reşedinţa pe teritoriul statului competent are dreptul la prestaţii având cel puţin acelaşi cuantum total sau valoare totală ca şi cele la care ar avea dreptul în cazul în care şi-ar avea reşedinţa în statul membru respectiv.
(2)Instituţia competentă informează, de asemenea, instituţia de la locul de reşedinţă sau locul de şedere cu privire la plata prestaţiilor în bani pentru îngrijirea pe termen lung în cazul în care legislaţia aplicată de către această din urmă instituţie prevede prestaţii în natură pentru îngrijirea pe termen lung, incluse în lista la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) din regulamentul de bază.
B.Procedura de urmat de către instituţia de la locul de reşedinţă sau şedere
(3)După primirea informaţiilor prevăzute la alineatul (2), instituţia de la locul de reşedinţă sau şedere informează imediat instituţia competentă cu privire la orice prestaţii în natură pentru îngrijirea pe termen lung având acelaşi scop acordat conform legislaţiei sale persoanei în cauză, precum şi cu privire la rata de rambursare aplicabilă.
(4)Comisia administrativă stabileşte, dacă este cazul, măsurile de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentului articol.
Art. 32: Măsuri speciale de punere în aplicare
(1)Atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt scutite la cerere de asigurarea obligatorie de sănătate, iar aceste persoane nu intră astfel sub incidenţa unui sistem de asigurare pentru boală căruia i se aplică regulamentul de bază, instituţia altui stat membru nu devine, doar datorită acestei scutiri, responsabilă pentru a suporta costurile prestaţiilor în natură sau în bani acordate acestor persoane sau unui membru de familie al acestora în temeiul titlului III capitolul 1 din regulamentul de bază.
(2)Pentru statele membre menţionate în anexa 2, dispoziţiile titlului III capitolul 1 din regulamentul de bază privind prestaţiile în natură se aplică persoanelor care au dreptul la prestaţii în natură exclusiv pe baza unui regim special pentru funcţionarii publici numai în măsura specificată în acesta.
Instituţia din alt stat membru nu devine, numai în temeiul acestei scutiri, responsabilă să suporte costurile prestaţiilor în natură sau în bani acordate respectivelor persoane sau membrilor de familie ai acestora.
(3)Atunci când persoanele menţionate la alineatele (1) şi (2) sau membrii de familie ai acestora sunt rezidenţi într-un stat membru în care dreptul de a primi prestaţii în natură nu intră sub incidenţa condiţiilor asigurării sau ale activităţii salariate sau independente, aceştia au obligaţia de a acoperi costurile totale ale prestaţiilor în natură prevăzute în ţara lor de reşedinţă.
Art. 33: Dreptul la prestaţii în natură şi în bani în cazul reşedinţei sau şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)În scopul aplicării articolului 36 din regulamentul de bază, procedurile prevăzute la articolele 24-27 din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
(2)Atunci când acordă prestaţii în natură în legătură cu accidente de muncă şi boli profesionale în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru de şedere sau de reşedinţă, instituţia statului membru respectiv informează fără întârziere instituţia competentă.
Art. 34: Procedura în cazul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale care apare într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)În cazul în care survine un accident de muncă sau este diagnosticată o boală profesională pentru prima dată pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru competent, declaraţia sau notificarea cu privire la accidentul de muncă sau boala profesională, în condiţiile în care respectiva declaraţie sau notificare este prevăzută de legislaţia naţională, trebuie făcută în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru competent, fără a aduce atingere, după caz, altor dispoziţii legale aplicabile, în vigoare pe teritoriul statului membru în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională, dispoziţii care rămân, în acest caz, aplicabile. Declaraţia sau notificarea este adresată instituţiei competente.
(2)Instituţia din statul membru pe teritoriul căruia a survenit accidentul de muncă sau a fost diagnosticată pentru prima dată boala profesională notifică instituţia competentă în legătură cu certificatele medicale eliberate pe teritoriul statului membru respectiv.
(3)În cazul în care, ca urmare a unui accident survenit în timpul deplasării către sau dinspre locul de muncă pe teritoriul unui alt stat membru decât statul membru competent, este necesară o anchetă pe teritoriul primului stat membru, în scopul stabilirii drepturilor la prestaţiile relevante, instituţia competentă poate numi în acest scop o persoană care informează autorităţile statului membru respectiv. Instituţiile colaborează în scopul evaluării tuturor informaţiilor relevante şi pentru consultarea rapoartelor şi a oricăror alte documente referitoare la accident.
(4)În urma tratamentului, la cererea instituţiei competente, se trimite un raport detaliat însoţit de certificate medicale privind consecinţele permanente ale accidentului sau ale bolii, în special starea din momentul respectiv a persoanei accidentate şi vindecarea sau stabilizarea leziunilor. Onorariile relevante se plătesc, după caz, de instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere, acolo unde este cazul, în conformitate cu tariful aplicat de acea instituţie, pe cheltuiala instituţiei competente.
(5)La cererea instituţiei de la locul de reşedinţă sau de şedere, instituţia competentă o notifică, după caz, în legătură cu decizia de stabilire a datei de vindecare sau de stabilizare a leziunilor şi, după caz, în legătură cu decizia privind acordarea unei pensii.
Art. 35: Contestarea caracterului profesional al accidentului sau bolii
(1)În cazul în care instituţia competentă contestă aplicarea legislaţiei privind accidentele la locul de muncă sau bolile profesionale prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din regulamentul de bază, aceasta informează fără întârziere instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care a acordat prestaţiile în natură, care vor fi în acest caz considerate prestaţii în cadrul asigurărilor de sănătate.
(2)În cazul în care s-a luat o decizie definitivă cu privire la acest subiect, instituţia competentă informează fără întârziere instituţia de la locul de reşedinţă sau de şedere care a acordat prestaţiile în natură.
În cazul în care nu s-a constatat un accident de muncă sau o boală profesională, prestaţiile în natură sunt acordate în continuare ca prestaţii de boală, cu condiţia ca persoana în cauză să fie îndreptăţită să le primească.
În cazul în care s-a constatat un accident de muncă sau o boală profesională, prestaţiile de boală în natură acordate persoanei în cauză sunt considerate prestaţii pentru accident de muncă sau boală profesională de la data la care a survenit accidentul de muncă sau a fost pentru prima dată diagnosticată medical boala.
(3)Articolul 6 alineatul (5) paragraful al doilea din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
Art. 36: Procedura în cazul expunerii la riscul unei boli profesionale în mai multe state membre
(1)În cazul prevăzut la articolul 38 din regulamentul de bază, declaraţia sau notificarea cu privire la boala profesională se trimite instituţiei competente pentru bolile profesionale din ultimul stat membru în temeiul legislaţiei căruia persoana în cauză a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala respectivă.
În cazul în care instituţia căreia i-a fost trimisă declaraţia sau notificarea constată că activitatea de natură să cauzeze boala profesională respectivă a fost ultima dată desfăşurată în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, respectiva instituţie trimite declaraţia sau notificarea, împreună cu certificatele însoţitoare, instituţiei omoloage din acel stat membru.
(2)În cazul în care instituţia din ultimul stat membru în temeiul legislaţiei căruia persoana în cauză a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă constată că persoana în cauză sau urmaşii acesteia nu îndeplinesc cerinţele acelei legislaţii, între altele pentru că persoana în cauză nu a desfăşurat niciodată în respectivul stat membru o activitate care a cauzat boala profesională sau pentru că statul membru respectiv nu recunoaşte natura profesională a bolii, instituţia menţionată înaintează fără întârziere instituţiei din statul membru anterior în temeiul legislaţiei căruia persoana în cauză a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă declaraţia sau notificarea şi toate certificatele însoţitoare, inclusiv constatările şi rapoartele medicale realizate de prima instituţie.
(3)Acolo unde este cazul, instituţiile aplică din nou procedura prevăzută la alineatul (2) până ajung la instituţia omoloagă din statul membru în temeiul legislaţiei căruia persoana în cauză a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala respectivă.
Art. 37: Schimbul de informaţii între instituţii şi plăţile în avans în cazul introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de neacordare a prestaţiilor
(1)În cazul introducerii unei căi de atac împotriva unei decizii de neacordare a prestaţiilor luată de instituţia unuia dintre statele membre în temeiul legislaţiei căruia persoana în cauză a desfăşurat o activitate de natură să cauzeze boala profesională respectivă, instituţia în cauză informează instituţia căreia i-a fost trimisă declaraţia sau notificarea, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 36 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare, iar ulterior o informează în momentul în care a fost luată decizia finală.
(2)În cazul în care o persoană are dreptul la prestaţii în temeiul legislaţiei aplicate de către instituţia căreia i-a fost trimisă declaraţia sau notificarea, acea instituţie face plăţile în avans, al căror cuantum se determină, dacă este cazul, după consultarea instituţiei care a luat decizia împotriva căreia s-a introdus o cale de atac, în aşa fel încât să se evite plăţile excedentare. Aceasta din urmă rambursează plăţile efectuate în avans în cazul în care, în urma căii de atac, este obligată să acorde aceste prestaţii. Suma respectivă se deduce din prestaţiile datorate persoanei în cauză, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 72 şi 73 din regulamentul de punere în aplicare.
(3)Articolul 6 alineatul (5) paragraful al doilea din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
Art. 38: Agravarea unei boli profesionale
În cazurile prevăzute la articolul 39 din regulamentul de bază, solicitantul trebuie să furnizeze instituţiei din statul membru de la care revendică dreptul la prestaţii informaţii privind prestaţiile acordate anterior pentru boala profesională în cauză. Instituţia poate contacta oricare altă instituţie competentă anterior pentru a obţine informaţiile pe care le consideră necesare.
Art. 39: Evaluarea gradului de incapacitate în cazul unor accidente sau boli profesionale care au survenit anterior sau ulterior
În cazul în care o incapacitate de muncă anterioară sau ulterioară a fost cauzată de un accident survenit atunci când persoana în cauză era supusă legislaţiei unui stat membru care nu face distincţii în funcţie de originea incapacităţii de muncă, instituţia competentă sau organismul desemnat de autoritatea competentă a statului membru respectiv:
(a)la cererea instituţiei competente a unui alt stat membru, oferă informaţii privind gradul de incapacitate de muncă anterioară sau ulterioară şi, acolo unde este posibil, oferă informaţii care permit stabilirea faptului că incapacitatea este sau nu rezultatul unui accident de muncă în sensul legislaţiei aplicate de instituţie în celălalt stat membru;
(b)în conformitate cu legislaţia aplicabilă, ia în considerare, pentru determinarea dreptului la prestaţii şi a cuantumului acestora, gradul de incapacitate cauzată de aceste cazuri anterioare sau ulterioare.
Art. 40: Depunerea şi investigarea cererilor de pensii sau de alocaţii suplimentare
Pentru a primi o pensie sau o alocaţie suplimentară în temeiul legislaţiei unui stat membru, persoana vizată sau urmaşii acesteia care îşi au reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru înaintează, dacă este cazul, o cerere fie către instituţia competentă, fie către instituţia de la locul de reşedinţă, care o trimite instituţiei competente.
Cererea cuprinde informaţiile necesare în conformitate cu legislaţia aplicată de instituţia competentă.
Art. 41: Măsuri speciale de punere în aplicare
(1)În legătură cu statele membre menţionate în anexa 2, dispoziţiile titlului III capitolul 2 din regulamentul de bază privind prestaţiile în natură se aplică persoanelor care au dreptul la prestaţii în natură exclusiv pe baza unui regim special pentru funcţionarii publici numai în măsura specificată în acesta.
(2)Articolul 32 alineatul (2) paragraful al doilea şi articolul 32 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare se aplică muta-tis mutandis.
Art. 42: Revendicarea dreptului la ajutor de deces
În scopul aplicării articolelor 42 şi 43 din regulamentul de bază, cererea pentru ajutorul de deces trebuie trimisă fie instituţiei competente, fie instituţiei de la locul de reşedinţă al solicitantului care o va trimite instituţiei competente.
Cererea cuprinde informaţiile necesare în conformitate cu legislaţia aplicată de instituţia competentă.
Art. 43: Dispoziţii suplimentare privind calcularea cuantumului prestaţiei
(1)În scopul calculării cuantumului teoretic şi al cuantumului efectiv al prestaţiei, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, se aplică normele prevăzute la articolul 12 alineatele (3), (4), (5) şi (6) din regulamentul de punere în aplicare.
(2)În cazul în care perioadele de asigurare voluntară sau facultativă continuă nu au fost luate în considerare în temeiul articolului 12 alineatul (3) din regulamentul de punere în aplicare, instituţia din statul membru sub incidenţa cărei legislaţii au fost realizate aceste perioade calculează cuantumul corespunzător respectivelor perioade în temeiul legislaţiei pe care o aplică. Cuantumul real al prestaţiei, calculat în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, este mărit cu cuantumul corespunzător perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă.
(3)Instituţia din fiecare stat membru calculează, în temeiul legislaţiei pe care o aplică, cuantumul datorat corespunzător perioadelor de asigurare voluntară sau facultativă continuă care, în temeiul articolului 53 alineatul (3) litera (c) din regulamentul de bază, nu intră sub incidenţa normelor unui alt stat membru privind retragerea, reducerea sau suspendarea.
În cazul în care legislaţia aplicată de către instituţia competentă nu îi permite acesteia să determine în mod direct acest cuantum, pe motiv că legislaţia respectivă alocă cuantumuri diferite perioadelor de asigurare, poate fi stabilit un cuantum nominal. Comisia administrativă stabileşte modalităţile de determinare a respectivului cuantum nominal.
Art. 44: Luarea în considerare a perioadelor de creştere a copilului
(1)În sensul prezentului articol, "perioada de creştere a copilului" se referă la orice perioadă care este avută în vedere în temeiul legislaţiei privind pensiile a unui stat membru sau care aduce în mod explicit un supliment unei pensii, pentru motivul că o persoană a crescut un copil, indiferent de metoda folosită pentru a calcula aceste perioade şi indiferent dacă ele sunt cumulate pe durata creşterii copilului sau sunt recunoscute retroactiv.
(2)În cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru care este competent în conformitate cu titlul II din regulamentul de bază, nicio perioadă de creştere a copilului nu este luată în considerare, instituţia din statul membru a cărui legislaţie se aplică persoanei vizate, în conformitate cu titlul II din regulamentul de bază, pe motivul că aceasta desfăşura o activitate salariată sau independentă la data la care, în conformitate cu această legislaţie, perioada de creştere a copilului a început să fie luată în considerare pentru copilul în cauză, rămâne responsabilă pentru luarea în considerare a acestei perioade drept perioadă de creştere a copilului în conformitate cu legislaţia proprie, ca şi cum aceasta a avut loc pe teritoriul său.
(3)Alineatul (2) nu se aplică în cazul în care persoana vizată se află sau se va afla sub incidenţa legislaţiei altui stat membru datorită desfăşurării unei activităţi salariate sau independente în statul respectiv.
Art. 45: Cerere de prestaţii
A.Depunerea cererii de prestaţii, în temeiul legislaţiei de tip A în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din regulamentul de bază
(1)Pentru a beneficia de prestaţii în temeiul legislaţiei de tip A în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din regulamentul de bază, solicitantul înaintează o cerere către instituţia statului membru a cărei legislaţie era aplicabilă în momentul în care a survenit incapacitatea de muncă urmată de invaliditate sau de agravarea acestei invalidităţi ori către instituţia de la locul de reşedinţă, care transmite cererea primei instituţii.
(2)În cazul în care au fost acordate prestaţii de boală în bani, data de expirare a perioadei de acordare a acestora este considerată, acolo unde este cazul, ca dată de înaintare a cererii de pensie.
(3)În cazul prevăzut la articolul 47 alineatul (1) din regulamentul de bază, instituţia unde a fost asigurată ultima dată persoana în cauză informează instituţia care a acordat iniţial prestaţiile, cu privire la suma şi data începerii acordării prestaţiilor în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicabile. De la această dată, prestaţiile cuvenite înainte de agravarea invalidităţii sunt retrase sau reduse până la nivelul suplimentului prevăzut la articolul 47 alineatul (2) din regulamentul de bază.
B.Depunerea altor cereri de prestaţii
(4)În alte situaţii decât cele prevăzute la alineatul (1), solicitantul înaintează o cerere fie către instituţia de la locul său de reşedinţă, fie către instituţia ultimului stat membru a cărei legislaţie a fost aplicabilă. În cazul în care persoana vizată nu a fost niciodată supusă legislaţiei aplicate de către instituţia de la locul de reşedinţă, această instituţie transmite cererea către instituţia ultimului stat membru a cărei legislaţie a fost aplicabilă.
(5)Data înaintării cererii se aplică pentru toate instituţiile în cauză.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care solicitantul, în ciuda faptului că acest lucru i-a fost solicitat, nu informează asupra faptului că a fost angajat sau că a avut reşedinţa în alte state membre, data la care solicitantul îşi finalizează cererea iniţială sau înaintează o nouă cerere pentru perioadele lipsă de activitate salariată sau/şi de reşedinţă într-un stat membru este considerată ca fiind data înaintării cererii către instituţia care aplică legislaţia în cauză, sub rezerva aplicării unor dispoziţii mai favorabile ale acesteia.
Art. 46: Certificate şi informaţii care trebuie înaintate de către solicitant odată cu cererea
(1)Cererea este înaintată de solicitant în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei aplicate de instituţia menţionată la articolul 45 alineatul (1) sau (4) din regulamentul de punere în aplicare şi este însoţită de documentele justificative solicitate de acea legislaţie. În special, solicitantul furnizează toate informaţiile relevante disponibile şi documentele justificative referitoare la perioadele de asigurare (instituţii, numere de asigurare), activitatea salariată (angajatori) sau activitatea independentă (natura şi locul desfăşurării activităţii) şi reşedinţa (adrese) care ar fi putut fi desfăşurate sub incidenţa unei alte legislaţii, precum şi durata acestor perioade.
(2)În cazul în care, în conformitate cu articolul 50 alineatul (1) al regulamentului de bază, solicitantul cere amânarea prestaţiilor de limită de vârstă în conformitate cu legislaţia unuia sau mai multor state membre, acesta specifică în cererea sa legislaţia în conformitate cu care solicită amânarea prestaţiilor. Pentru a permite solicitantului să îşi exercite acest drept, instituţiile vizate, la cererea solicitantului, transmit acestuia toate informaţiile aflate la dispoziţia lor, pentru ca acesta să poată evalua consecinţele acordării concomitente sau succesive a prestaţiilor pe care le-ar putea solicita.
(3)În cazul în care solicitantul retrage o cerere de prestaţii prevăzute în legislaţia unui anumit stat membru, această retragere nu se consideră o retragere concomitentă a cererilor de prestaţii prevăzute în legislaţia altor state membre.
Art. 47: Investigarea cererilor de către instituţiile vizate
A.Instituţia de contact
(1)Instituţia căreia îi este înaintată sau transmisă cererea de prestaţii în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) sau (4) din regulamentul de punere în aplicare este denumită în continuare "instituţie de contact". Instituţia locului de reşedinţă nu este denumită instituţie de contact în cazul în care persoana vizată nu s-a aflat niciun moment sub incidenţa legislaţiei aplicate de către acea instituţie.
Pe lângă investigarea cererii de prestaţii în conformitate cu legislaţia aplicabilă, această instituţie, în calitatea sa de instituţie de contact, promovează schimbul de date, comunicarea deciziilor şi a operaţiunilor necesare pentru investigarea cererii de către instituţiile vizate, furnizează solicitantului, la cerere, orice informaţii relevante pentru aspectele comunitare ale investigaţiei şi îl ţine la curent în legătură cu evoluţia acesteia.
B.Investigarea cererilor de prestaţii, în temeiul legislaţiei de tip A în conformitate cu articolul 44 din regulamentul de bază
(2)În cazul prevăzut la articolul 44 alineatul (3) din regulamentul de bază, instituţia de contact trimite toate documentele referitoare la persoana în cauză instituţiei unde aceasta a fost asigurată anterior, care, la rândul ei, examinează cazul.
(3)Articolele 48-52 din regulamentul de punere în aplicare nu se aplică investigării cererilor prevăzute la articolul 44 din regulamentul de bază.
C.Investigarea altor cereri de prestaţii
(4)În alte cazuri decât cele menţionate la alineatul (2), instituţia de contact trimite fără întârziere cererea de prestaţii şi toate documentele pe care le are la dispoziţie şi, acolo unde este cazul, documentele relevante furnizate de solicitant, către toate instituţiile în cauză, astfel încât acestea să poată începe concomitent investigarea cererii. Instituţia de contact notifică celorlalte instituţii perioadele de asigurare sau reşedinţă care fac obiectul legislaţiei sale. Aceasta indică, de asemenea, ce documente vor fi înaintate la o dată ulterioară şi completează cererea cât mai curând posibil.
(5)Fiecare dintre instituţiile în cauză notifică instituţiei de contact şi celorlalte instituţii în cauză, cât mai curând posibil, perioadele de asigurare sau reşedinţă care fac obiectul legislaţiei sale.
(6)Fiecare instituţie în cauză calculează cuantumul prestaţiilor în conformitate cu articolul 52 din regulamentul de bază şi notifică instituţiei de contact şi celorlalte instituţii în cauză decizia sa, cuantumul prestaţiilor datorate, precum şi orice informaţii cerute în sensul articolelor 53-55 ale regulamentului de bază.
(7)În cazul în care o instituţie stabileşte, pe baza informaţiilor menţionate la alineatele (4) şi (5) din prezentul articol, că articolul 46 alineatul (2) sau articolul 57 alineatul (2) sau (3) din regulamentul de bază sunt aplicabile, aceasta informează instituţia de contact şi celelalte instituţii în cauză.
Art. 48: Notificarea solicitantului cu privire la decizii
(1)Fiecare instituţie notifică solicitantului decizia luată în conformitate cu legislaţia aplicabilă. Fiecare decizie precizează căile de atac şi termenele în care se pot fi introduse acestea. După ce instituţia de contact a fost notificată referitor la toate deciziile luate de fiecare instituţie, aceasta transmite solicitantului şi celorlalte instituţii o sinteză a acestor decizii. Un model de sinteză este elaborat de Comisia administrativă. Nota de sinteză este trimisă solicitantului în limba instituţiei sau, la cererea solicitantului, în limba aleasă de acesta, recunoscută ca limbă oficială a instituţiilor comunitare în conformitate cu articolul 290 din tratat.
(2)În cazul în care solicitantul consideră, în urma primirii sintezei, că drepturile sale au fost afectate în mod negativ de interacţiunea dintre deciziile luate de către instituţiile în cauză, solicitantul are dreptul la o reexaminare a deciziilor de către instituţiile în cauză în termenele prevăzute de respectivele legislaţiile naţionale. Termenele stabilite curg de la data primirii notei de sinteză. Rezultatul reexaminării este notificat solicitantului în scris.
Art. 49: Stabilirea gradului de invaliditate
(1)În cazul în care sunt aplicabile dispoziţiile articolului 46 alineatul (3) din regulamentul de bază, singura instituţie autorizată să ia decizia privind gradul de invaliditate al solicitantului este instituţia de contact, dacă legislaţia aplicată de această instituţie este inclusă în anexa VII la regulamentul de bază, sau, dacă nu este cazul, instituţia a cărei legislaţie este inclusă în respectiva anexă şi s-a aplicat ultima dată solicitantului. Aceasta ia decizia imediat ce stabileşte dacă sunt întrunite condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă, luând în considerare, acolo unde este cazul, dispoziţiile articolelor 6 şi 51 din regulamentul de bază. Aceasta informează imediat celelalte instituţii în cauză cu privire la decizia respectivă.
În cazul în care nu sunt îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă, altele decât cele referitoare la gradul de invaliditate, luând în considerare dispoziţiile articolelor 6 şi 51 din regulamentul de bază, instituţia de contact informează imediat instituţia competentă a ultimului stat membru a cărui legislaţie a fost aplicabilă solicitantului. Aceasta din urmă este autorizată să ia decizia privind gradul de invaliditate al solicitantului, în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia aplicabilă. Aceasta informează imediat celelalte instituţii în cauză cu privire la decizia respectivă.
Atunci când se determină eligibilitatea, situaţia poate fi prezentată, dacă este necesar, în aceleaşi condiţii, instituţiei competente în materie de invaliditate din statul membru a cărui legislaţie a fost prima aplicabilă solicitantului.
(2)Acolo unde nu sunt aplicabile dispoziţiile articolului 46 alineatul (3) din regulamentul de bază, fiecare instituţie, în conformitate cu legislaţia sa, are posibilitatea de a supune solicitantul unei examinări medicale, efectuate de către un medic sau de către un alt expert, la alegerea instituţiei, pentru a determina gradul de invaliditate. Cu toate acestea, instituţia unui stat membru ia în considerare documentele, rapoartele medicale şi informaţiile administrative culese de instituţia oricărui alt stat membru ca şi cum acestea ar fi fost elaborate în propriul stat membru.
Art. 50: Plăţile parţiale provizorii şi plata în avans a prestaţiilor
(1)Fără a aduce atingere articolului 7 din regulamentul de punere în aplicare, orice instituţie care stabileşte, în procesul de investigare a unei cereri de prestaţii, că solicitantul are dreptul la o prestaţie autonomă prevăzută de legislaţia aplicabilă, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, plăteşte această prestaţie fără întârziere. Această plată este considerată provizorie în cazul în care cuantumul poate fi influenţat de rezultatul procedurii de investigare a cererii.
(2)În cazul în care este evident din informaţiile disponibile că solicitantul este eligibil pentru o plată din partea unei instituţii, în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, acea instituţie efectuează o plată în avans, al cărei cuantum este cât mai apropiat de cuantumul care va fi probabil plătit în temeiul articolului 52 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază.
(3)Fiecare instituţie obligată să plătească prestaţiile provizorii sau să efectueze plata în avans, în temeiul alineatului (1) sau (2), informează fără întârziere solicitantul, atrăgând în mod explicit atenţia acestuia asupra naturii provizorii a acestei măsuri şi asupra oricăror drepturi de a recurge la căi de atac în conformitate cu legislaţia sa.
Art. 51: Recalcularea prestaţiilor
(1)În cazul în care are loc o nouă calculare a prestaţiilor, în conformitate cu articolul 48 alineatele (3) şi (4), articolul 50 alineatul (4) şi articolul 59 alineatul (1) din regulamentul de bază, articolul 50 din regulamentul de punere în aplicare este aplicabil mutatis mutandis.
(2)În cazul în care are loc o nouă calculare, retragere sau suspendare a prestaţiei, instituţia care a luat decizia informează imediat persoana în cauză şi informează fiecare dintre instituţiile relativ la care persoana în cauză deţine vreun drept.
Art. 52: Măsuri de accelerare a procesului de calculare a pensiilor
(1)Pentru a facilita şi accelera investigarea cererilor de prestaţii, precum şi plata prestaţiilor, instituţiile a căror legislaţie s-a aplicat unei persoane:
a)fac schimb de sau pun la dispoziţia instituţiilor din alte state membre elementele privitoare la identificarea persoanelor care schimbă o legislaţie naţională aplicabilă cu o alta şi împreună se asigură că aceste elemente de identificare sunt păstrate şi corespund sau, dacă nu este cazul, pun la dispoziţia acestor persoane mijloace de acces direct la elementele lor de identificare;
b)suficient de devreme înainte de vârsta minimă de începere a drepturilor de pensie sau înainte de o vârstă care urmează a fi stabilită în legislaţia naţională, schimbă sau pun la dispoziţia persoanei în cauză şi a instituţiilor altor state membre informaţii (perioade efectuate sau alte elemente importante) privind drepturile de pensie ale persoanelor care au schimbat o legislaţie naţională aplicabilă cu o alta sau, dacă nu este cazul, informează aceste persoane sau le pune la dispoziţie mijloacele prin care se pot familiariza cu posibilele lor drepturi la prestaţii.
(2)În sensul aplicării alineatului (1), Comisia administrativă determină informaţiile care urmează să fie schimbate sau puse la dispoziţie şi stabileşte procedurile şi mecanismele adecvate, luând în considerare caracteristicile, organizarea tehnică şi administrativă, precum şi mijloacele tehnologice aflate la dispoziţia sistemelor naţionale de pensii. Comisia administrativă asigură punerea în aplicare a acestor sisteme de pensii prin organizarea unei monitorizări a măsurilor luate şi a aplicării acestora.
(3)În sensul aplicării alineatului (1), ar trebui să fie furnizate informaţiile menţionate în prezentul articol instituţiei din primul stat membru care alocă unei persoane un număr personal de identificare (PIN) pentru relaţia cu administraţia protecţiei sociale.
Art. 53: Măsuri de coordonare în statele membre
(1)Fără a aduce atingere articolului 51 din regulamentul de bază, în cazul în care legislaţia naţională prevede norme pentru stabilirea instituţiei responsabile sau a regimului aplicabil sau pentru desemnarea perioadelor de asigurare aferente unui anumit regim, se aplică aceste norme, luându-se în considerare numai perioadele de asigurare realizate în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
(2)În cazul în care legislaţia naţională prevede norme pentru coordonarea regimurilor speciale aplicabile funcţionarilor publici şi a regimului general pentru persoane salariate, dispoziţiile regulamentului de bază şi ale regulamentului de punere în aplicare nu aduc atingere acestor norme.
Art. 54: Cumularea perioadelor şi calcularea prestaţiilor
(1)Articolul 12 alineatul (1) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis articolului 61 din regulamentul de bază. Fără a aduce atingere obligaţiilor care revin instituţiilor implicate, persoana în cauză poate înainta instituţiei competente un document emis de instituţia din statul membru a cărui legislaţie i-a fost aplicată în ultima sa activitate salariată sau independentă, specificând perioadele realizate sub incidenţa legislaţiei respective.
(2)În scopul aplicării articolului 62 alineatul (3) din regulamentul de bază, instituţia competentă a statului membru a cărui legislaţie a fost aplicată persoanei în cauză în ultima sa activitate salariată sau independentă furnizează, fără întârziere, la cererea instituţiei de la locul de reşedinţă, toate informaţiile necesare pentru calculul prestaţiilor de şomaj care pot fi obţinute în statul membru în care se situează, în special salariul sau venitul profesional primit.
(3)În scopul aplicării articolului 62 din regulamentul de bază şi fără a aduce atingere articolului 63 din respectivul regulament, instituţia competentă a unui stat membru a cărui legislaţie prevede variaţia calculului prestaţiilor în funcţie de numărul membrilor de familie ia, de asemenea, în considerare membrii de familie ai persoanei vizate care îşi au reşedinţa în alt stat membru ca şi cum aceştia şi-ar avea reşedinţa pe teritoriul statului membru competent. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care, în statul membru de reşedinţă a membrilor de familie, o altă persoană are dreptul la prestaţii de şomaj calculate pe baza numărului membrilor de familie.
Art. 55: Condiţii şi restricţii privind păstrarea dreptului la prestaţii pentru şomerii care se deplasează în alt stat membru
(1)Pentru a face obiectul dispoziţiilor articolului 64 sau ale articolului 65a din regulamentul de bază, persoana aflată în şomaj care se deplasează în alt stat membru informează instituţia competentă înaintea plecării şi solicită un document care certifică faptul că îşi păstrează dreptul la prestaţii în condiţiile prevăzute la articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază.
Instituţia informează persoana în cauză cu privire la obligaţiile acesteia şi furnizează documentul sus-menţionat care conţine următoarele informaţii:
a)data la care şomerul a încetat să se afle la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul competent;
b)perioada acordată în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază pentru ca şomerul să se înregistreze ca persoană în căutarea unui loc de muncă în statul membru în care s-a deplasat;
c)perioada maximă pe parcursul căreia poate fi păstrat dreptul la prestaţii, în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (c) din regulamentul de bază;
d)circumstanţele care ar putea afecta dreptul la prestaţii.
(2)Şomerul se înregistrează ca persoană în căutarea unui loc de muncă la serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care se deplasează, în conformitate cu articolul 64 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, şi furnizează instituţiei din acel stat membru documentul menţionat la alineatul (1). În cazul în care acesta a informat instituţia competentă, în conformitate cu alineatul (1), dar nu furnizează documentul respectiv, instituţia de la locul în care s-a deplasat şomerul contactează instituţia competentă pentru a obţine informaţiile necesare.
(3)Serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru în care s-a deplasat persoana aflată în şomaj trebuie să o informeze pe aceasta de obligaţiile ce îi revin.
(4)Instituţia de la locul în care s-a deplasat şomerul trimite imediat instituţiei competente un document care menţionează data la care şomerul s-a înregistrat la serviciile de ocupare a forţei de muncă şi noua adresă a acestuia.
În cazul în care, pe parcursul perioadei în care şomerul îşi păstrează dreptul la prestaţii, intervin circumstanţe care ar putea afecta dreptul la prestaţii, instituţia de la locul în care s-a deplasat şomerul trimite imediat instituţiei competente şi persoanei în cauză un document cuprinzând informaţiile relevante.
La cererea instituţiei competente, instituţia de la locul în care s-a deplasat şomerul furnizează lunar informaţii relevante cu privire la monitorizarea situaţiei şomerului, în special dacă acesta este încă înregistrat la serviciile de ocupare a forţei de muncă şi respectă procedurile organizate de verificare.
(5)Instituţia de la locul în care s-a deplasat persoana aflată în şomaj organizează sau face demersurile necesare pentru organizarea de controale, ca şi cum persoana în cauză ar beneficia de prestaţii în temeiul legislaţiei proprii. În cazul în care este necesar, informează imediat instituţia competentă de apariţia oricăror circumstanţe menţionate la alineatul (1) litera (d).
(6)Autorităţile sau instituţiile competente a două sau mai multe state membre pot conveni asupra unor anumite proceduri şi termene specifice privind monitorizarea situaţiei şomerului, precum şi asupra altor măsuri care facilitează activităţile de căutare a unui loc de muncă ale şomerilor care se deplasează în unul dintre aceste state membre, în temeiul articolului 64 din regulamentul de bază.
(7)Alineatele (2)-(6) se aplică mutatis mutandis situaţiei prevăzute la articolul 65a alineatul (3) din regulamentul de bază.
Art. 56: Şomerii rezidenţi într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)Dacă persoana aflată în şomaj hotărăşte, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) sau cu articolul 65a alineatul (1) din regulamentul de bază, să se pună şi la dispoziţia serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru care nu furnizează prestaţiile, înregistrându-se ca persoană care caută un loc de muncă, aceasta informează instituţia şi serviciile de ocupare a forţei de muncă ale statului membru care furnizează prestaţiile.
La solicitarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă din statul membru care nu furnizează prestaţiile, serviciile de ocupare a forţei de muncă din statul membru care furnizează prestaţiile trimit informaţiile relevante privind înregistrarea persoanei aflate în şomaj şi căutarea unui loc de muncă.
(2)Atunci când legislaţia aplicabilă în statele membre în cauză impune persoanei aflate în şomaj îndeplinirea anumitor obligaţii şi/sau efectuarea unor activităţi de căutare a unui loc de muncă, obligaţiile şi/sau activităţile de căutare a unui loc de muncă de către persoana aflată în şomaj în statul membru care furnizează prestaţiile sunt prioritare.
Neîndeplinirea de către persoana aflată în şomaj a tuturor obligaţiilor şi/sau neefectuarea activităţilor de căutare a unui loc de muncă în statul membru care nu furnizează prestaţiile nu afectează prestaţiile acordate în celălalt stat membru.
(3)În sensul punerii în aplicare a articolului 65 alineatul (5) litera (b) din regulamentul de bază, instituţia statului membru a cărui legislaţie a fost ultima dată aplicabilă lucrătorului informează instituţia de la locul de reşedinţă, în cazul în care aceasta o solicită, dacă lucrătorul are dreptul la prestaţii în temeiul articolului 64 din regulamentul de bază.
Art. 57: Dispoziţii privind aplicarea articolelor 61, 62, 64 şi 65 din regulamentul de bază privind persoanele aflate sub incidenţa unui sistem special pentru funcţionari
(1)Dispoziţiile articolelor 54 şi 55 din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis persoanelor aflate sub incidenţa unui sistem special de asigurare de şomaj pentru funcţionari.
(2)Articolul 56 din regulamentul de punere în aplicare nu se aplică persoanelor aflate sub incidenţa unui regim special de şomaj pentru funcţionari. Un şomer aflat sub incidenţa unui regim special de şomaj pentru funcţionari, care este şomer total sau parţial şi care, în cursul ultimei perioade de angajare, era rezident pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul competent, beneficiază de prestaţii în temeiul regimului special de şomaj aplicabil funcţionarilor, în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei statului membru competent, ca şi cum acesta ar fi rezident pe teritoriul acelui stat membru; aceste prestaţii sunt acordate de instituţia competentă, pe cheltuiala acesteia.
Art. 58: Reguli de prioritate în caz de cumul
În sensul punerii în aplicare a articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctele (i) şi (ii) din regulamentul de bază, în cazul în care ordinea priorităţilor nu poate fi stabilită pe baza locului de reşedinţă al copiilor, fiecare stat membru în cauză calculează cuantumul prestaţiilor incluzând copiii care nu îşi au reşedinţa pe teritoriul său. În cazul aplicării articolului 68 alineatul (1) litera (b) punctul (i), instituţia competentă din statul membru a cărui legislaţie prevede cel mai ridicat nivel al prestaţiilor plăteşte integral cuantumul acestora, iar instituţia competentă a celuilalt stat membru îi rambursează jumătate din această sumă, până la limita prevăzută de legislaţia acestuia.
Art. 59: Norme aplicabile în cazul schimbării legislaţiei aplicabile şi/sau a competenţei de acordare a prestaţiilor familiale
(1)Atunci când legislaţia aplicabilă şi/sau competenţa de acordare a prestaţiilor familiale se schimbă între statele membre în cursul unei luni calendaristice, indiferent de datele de plată a prestaţiilor familiale în temeiul legislaţiei acelor state membre, instituţia care a plătit prestaţiile familiale în conformitate cu legislaţia în temeiul căreia au fost acordate prestaţiile la începutul lunii continuă plata acestora până la sfârşitul lunii în curs.
(2)Aceasta informează instituţia celuilalt stat membru sau a statelor membre în cauză cu privire la data de la care încetează plata prestaţiilor familiale respective. Plata prestaţiilor de către celălalt sau celelalte state membre implicate intră în vigoare începând cu acea dată.
Art. 60: Procedura de punere în aplicare a articolelor 67 şi 68 din regulamentul de bază
(1)Cererea pentru prestaţii familiale este adresată instituţiei competente. În scopul aplicării articolelor 67 şi 68 din regulamentul de bază, se ia în considerare situaţia întregii familii, ca şi când toate persoanele implicate ar fi supuse legislaţiei statului membru în cauză şi ar avea reşedinţa pe teritoriul acestuia, în special în ceea ce priveşte dreptul unei persoane de a solicita aceste prestaţii. Atunci când o persoană care are dreptul de a solicita prestaţii nu îşi exercită acest drept, autoritatea competentă din statul membru a cărui legislaţie se aplică ia în considerare cererea pentru prestaţii familiale depusă de celălalt părinte, o persoană asimilată acestuia sau o persoană sau instituţie care acţionează în calitate de tutore al copilului sau al copiilor.
(2)Instituţia căreia i se adresează cererea, în conformitate cu alineatul (1), o examinează pe baza informaţiilor detaliate furnizate de solicitant, ţinând seama de situaţia generală de facto şi de situaţia de jure a familiei solicitantului.
În cazul în care instituţia respectivă consideră că legislaţia sa se aplică în temeiul dreptului de prioritate, în conformitate cu articolul 68 alineatele (1) şi (2) din regulamentul de bază, aceasta acordă prestaţiile familiale, în conformitate cu legislaţia pe care o aplică.
În cazul în care instituţia respectivă consideră că există posibilitatea acordării unui supliment diferenţial, în temeiul legislaţiei unui alt stat membru, în conformitate cu articolul 68 alineatul (2) din regulamentul de bază, respectiva instituţie transmite fără întârziere cererea instituţiei competente din celălalt stat membru şi informează persoana în cauză; de asemenea, aceasta informează instituţia din celălalt stat membru cu privire la decizia sa referitoare la cerere şi la cuantumul prestaţiilor familiale plătite.
(3)În cazul în care instituţia căreia i-a fost adresată cererea consideră că legislaţia sa este aplicabilă, dar nu în virtutea unui drept de prioritate, în conformitate cu articolul 68 alineatele (1) şi (2) din regulamentul de bază, aceasta adoptă fără întârziere o decizie provizorie privind regulile de prioritate care trebuie aplicate şi transmite cererea instituţiei din celălalt stat membru, în conformitate cu articolul 68 alineatul (3) din regulamentul de bază, informându-l, de asemenea, pe solicitant. Această instituţie are la dispoziţie două luni pentru a adopta o poziţie cu privire la decizia provizorie respectivă.
În cazul în care instituţia căreia i-a fost transmisă cererea nu adoptă o poziţie în termen de două luni de la primirea cererii, se aplică decizia provizorie menţionată anterior, iar această instituţie plăteşte prestaţiile prevăzute în legislaţia sa şi informează instituţia căreia i-a fost adresată cererea cu privire la cuantumul prestaţiilor plătite.
(4)În cazul în care există o divergenţă de opinii între instituţiile respective cu privire la legislaţia aplicabilă în virtutea unui drept de prioritate, se aplică articolul 6 alineatele (2)-(5) din regulamentul de punere în aplicare. În acest scop, instituţia de la locul de reşedinţă menţionată la articolul 6 alineatul (2) din regulamentul de punere în aplicare este instituţia de la locul de reşedinţă al copilului sau al copiilor.
(5)În cazul în care instituţia care a furnizat provizoriu prestaţiile a plătit mai mult decât cuantumul pentru care era responsabilă în ultimă instanţă, aceasta poate solicita să îi fie rambursată diferenţa de către instituţia care poartă responsabilitatea primară, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 73 din regulamentul de punere în aplicare.
Art. 61: Procedura de punere în aplicare a articolului 69 din regulamentul de bază
În scopul aplicării articolului 69 din regulamentul de bază, Comisia administrativă întocmeşte o listă a prestaţiilor familiale suplimentare sau speciale pentru orfani reglementate de articolul menţionat. În cazul în care nu există nicio dispoziţie pentru acordarea, de către instituţia competentă, în virtutea unui drept de prioritate, de astfel de prestaţii familiale suplimentare sau speciale pentru orfani în temeiul legislaţiei pe care o aplică, aceasta înaintează, fără întârziere, toate cererile pentru prestaţii familiale, împreună cu documentele şi informaţiile relevante, instituţiei din statul membru a cărui legislaţie i s-a aplicat pentru cea mai lungă perioadă persoanei în cauză şi care prevede astfel de prestaţii familiale suplimentare sau speciale pentru orfani. În anumite cazuri acest lucru poate însemna retrimiterea cererii, în aceleaşi condiţii, către instituţia statului membru în conformitate cu legislaţia căruia persoana în cauză a realizat cea mai scurtă dintre perioadele sale de asigurare sau de rezidenţă.