Capitolul i - Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate - Regulamentul 987/16-sept-2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială
Acte UE
Jurnalul Oficial 284L
În vigoare Versiune de la: 1 Februarie 2020
CAPITOLUL I:Prestaţiile de boală, de maternitate şi de paternitate asimilate
Art. 22: Dispoziţii generale de punere în aplicare
(1)Autorităţile sau instituţiile competente se asigură că se pune la dispoziţia persoanelor asigurate orice informaţie necesară în legătură cu procedurile şi condiţiile privind acordarea prestaţiilor în natură, în cazul în care aceste prestaţii se primesc pe teritoriul unui alt stat membru decât acela în care se găseşte instituţia competentă.
(2)Fără a aduce atingere articolului 5 litera (a) din regulamentul de bază, un stat membru poate deveni responsabil pentru costul prestaţiilor în conformitate cu articolul 22 din regulamentul de bază, numai dacă fie persoana asigurată a făcut o cerere de pensie în temeiul legislaţiei respectivului stat membru, fie, în conformitate cu articolele 23-30 din regulamentul de bază, aceasta primeşte o pensie în temeiul legislaţiei statului membru respectiv.
Art. 23: Regimul aplicabil în cazul existenţei mai multor regimuri în statul membru de reşedinţă sau de şedere
În cazul în care legislaţia din statul membru de reşedinţă sau de şedere prevede mai multe sisteme de asigurare pentru boală, maternitate sau paternitate, pentru mai multe categorii de persoane asigurate, dispoziţiile aplicabile în temeiul articolului 17, articolului 19 alineatul (1) şi articolelor 20, 22, 24 şi 26 din regulamentul de bază sunt cele ale legislaţiei privind sistemul de asigurare general pentru lucrătorii salariaţi.
Art. 24: Reşedinţa într-un alt stat membru decât statul membru competent
(1)În scopul aplicării articolului 17 din regulamentul de bază, persoana asigurată şi/sau membrii de familie ai acesteia sunt obligaţi să se înregistreze la instituţia de la locul de reşedinţă. Dreptul acestora la prestaţii în natură în statul membru de reşedinţă este atestat printr-un document care se eliberează de instituţia competentă la cererea persoanei asigurate sau la cererea instituţiei de la locul de reşedinţă.
(2)Documentul menţionat la alineatul (1) rămâne valabil până când instituţia competentă informează instituţia de la locul de reşedinţă cu privire la anularea acestuia.
Instituţia din locul de reşedinţă informează instituţia competentă în legătură cu orice înregistrare în conformitate cu alineatul (1) şi cu orice modificare sau anulare a acelei înregistrări.
(3)Prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanelor menţionate la articolele 22, 24, 25 şi 26 din regulamentul de bază.
Art. 25: Şederea într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura şi domeniul de aplicare al exercitării dreptului
(1)În scopul aplicării articolului 19 din regulamentul de bază, persoana asigurată prezintă furnizorului de servicii medicale din statul membru de şedere un document eliberat de către instituţia competentă, care să certifice dreptul său la prestaţii în natură. În cazul în care persoana asigurată nu se află în posesia unui astfel de document, instituţia de la locul de şedere, la cerere sau dacă este necesar, contactează instituţia competentă pentru a obţine documentul.
(2)Documentul respectiv certifică faptul că persoana asigurată are dreptul la prestaţii în natură în condiţiile prevăzute la articolul 19 din regulamentul de bază în aceleaşi condiţii ca şi cele aplicabile persoanelor asigurate în temeiul legislaţiei statului membru de şedere.
(3)Prestaţiile în natură prevăzute la articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază se referă la prestaţiile în natură acordate în statul membru de şedere în conformitate cu legislaţia acestuia şi care au devenit necesare din motive medicale în scopul de a împiedica întoarcerea forţată a unei persoane asigurate în statul membru competent înainte de încheierea planificată a şederii pentru a beneficia de tratamentul care îi este necesar.
B.Procedura şi modalităţile de acoperire a costurilor şi de acordare a rambursării prestaţiilor în natură
(4)În cazul în care persoana asigurată a suportat efectiv, în totalitate sau parţial, costurile prestaţiilor în natură prevăzute în cadrul articolului 19 din regulamentul de bază şi dacă legislaţia aplicată de către instituţia de la locul de şedere prevede posibilitatea rambursării acestor costuri unei persoane asigurate, aceasta poate trimite o cerere de rambursare instituţiei de la locul de şedere. În acest caz, instituţia respectivă rambursează în mod direct acelei persoane contravaloarea costurilor corespunzătoare prestaţiilor respective în limitele şi în condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa naţională.
(5)În cazul în care rambursarea acestor costuri nu a fost solicitată în mod direct instituţiei de la locul de şedere, costurile suportate vor fi rambursate persoanei în cauză de către instituţia competentă, conform nivelurilor de rambursare administrate de către instituţia de la locul de şedere sau în cuantumurile care ar fi fost rambursate instituţiei de la locul de şedere dacă articolul 62 din regulamentul de punere în aplicare s-ar fi aplicat cazului vizat.
Instituţia de la locul de şedere furnizează instituţiei competente, la cerere, toate informaţiile necesare în legătură cu aceste niveluri sau cuantumuri.
(6)Prin derogare de la alineatul (5), instituţia competentă poate să efectueze rambursarea costurilor suportate, în limitele şi condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa naţională, cu condiţia ca persoana asigurată să fie de acord să i se aplice această dispoziţie.
(7)În cazul în care legislaţia statului membru de şedere nu prevede rambursarea în temeiul alineatelor (4) şi (5) în cazul respectiv, instituţia competentă poate să efectueze rambursarea costurilor în limitele şi în condiţiile aplicabile nivelurilor de rambursare prevăzute de legislaţia sa, fără acordul persoanei asigurate.
(8)Rambursarea către persoana asigurată nu depăşeşte în niciun caz cuantumul costurilor suportate în mod efectiv de către aceasta.
(9)În cazul unor cheltuieli importante, instituţia competentă poate plăti persoanei asigurate o sumă adecvată în avans imediat ce respectiva persoană îi înaintează cererea de rambursare.
C.Membrii de familie
(10)Alineatele (1)-(9) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
Art. 26: Tratamentul programat
A.Procedura de autorizare
(1)În scopul aplicării articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată prezintă un document eliberat de către instituţia competentă către instituţia de la locul de şedere. În sensul prezentului articol, instituţia competentă înseamnă instituţia care suportă costurile tratamentului programat; în cazurile menţionate la articolul 20 alineatul (4) şi articolul 27 alineatul (5) din regulamentul de bază, în care cuantumul prestaţiilor în natură acordate în statul membru de reşedinţă este rambursat pe baza unor sume fixe, instituţia competentă este instituţia de la locul de reşedinţă.
(2)În cazul în care persoana asigurată nu îşi are reşedinţa pe teritoriul statului membru competent, aceasta solicită autorizaţia instituţiei din locul de reşedinţă, care o transmite imediat instituţiei competente.
În acest caz, instituţia de la locul de reşedinţă certifică printr-un atestat dacă condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază sunt îndeplinite în statul membru de reşedinţă.
Instituţia competentă poate refuza acordarea autorizaţiei solicitate numai dacă, în conformitate cu evaluarea instituţiei de la locul de reşedinţă, condiţiile prevăzute la articolul 20 alineatul (2) teza a doua din regulamentul de bază nu sunt îndeplinite în statul membru de reşedinţă al persoanei asigurate sau dacă acelaşi tratament poate fi acordat chiar în statul membru competent, într-un termen justificat din punct de vedere medical, avându-se în vedere starea actuală de sănătate şi evoluţia probabilă a bolii persoanei în cauză.
Instituţia competentă informează imediat instituţia de la locul de reşedinţă în legătură cu decizia sa.
În absenţa unui răspuns în perioada stabilită de legislaţia naţională a acesteia, se consideră că instituţia competentă a acordat autorizaţia.
(3)Dacă o persoană asigurată care nu îşi are reşedinţa în statul membru competent are nevoie de un tratament urgent şi vital şi autorizaţia nu poate fi refuzată, în conformitate cu teza a doua a articolului 20 alineatul (2) din regulamentul de bază, instituţia de la locul de reşedinţă acordă autorizaţia în numele instituţiei competente şi o anunţă imediat pe aceasta.
Instituţia competentă acceptă constatările şi opţiunile terapeutice privind nevoia unui tratament urgent şi vital ale medicilor aprobaţi de instituţia de la locul de reşedinţă care eliberează autorizaţia.
(4)În orice moment al procedurii de acordare a autorizaţiei, instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a supune persoana asigurată unei examinări de către un medic la alegerea sa în statul membru de şedere sau de reşedinţă.
(5)Instituţia de la locul de şedere, fără a aduce atingere vreunei decizii privind autorizaţia, informează instituţia competentă dacă se consideră adecvată din punct de vedere medical completarea tratamentului acoperit de autorizaţia existentă.
B.Acoperirea costului prestaţiilor în natură suportate de persoana asigurată
(6)Fără a aduce atingere alineatului (7), articolul 25 alineatele (4) şi (5) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
(7)În cazul în care persoana asigurată a suportat ea însăşi în mod efectiv, în totalitate sau parţial, costurile tratamentelor medicale autorizate, iar costurile pe care instituţia competentă este obligată să le ramburseze instituţiei de la locul de şedere sau persoanei asigurate în conformitate cu alineatul (6) (costul real) sunt inferioare costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte pentru acelaşi tratament în statul membru competent (costul nominal), instituţia competentă rambursează, la cerere, costul tratamentului suportat de persoana asigurată până la cuantumul cu care costul nominal depăşeşte costul real. Suma rambursată nu poate totuşi depăşi costurile suportate efectiv de persoana asigurată şi poate lua în considerare suma pe care persoana asigurată ar fi trebuit să o plătească dacă tratamentul ar fi fost acordat în statul membru competent.
C.Acoperirea costurilor de călătorie şi de şedere în cadrul tratamentului programat
(8)În cazul în care legislaţia naţională a instituţiei competente prevede rambursarea costurilor de călătorie şi de şedere care sunt inseparabil legate de tratamentul la care este supusă persoana asigurată, aceste costuri pentru persoana în cauză şi, dacă este necesar, pentru o persoană care trebuie să o însoţească sunt acoperite de către această instituţie, atunci când se emite o autorizaţie în cazul tratamentului într-un alt stat membru.
D.Membrii de familie
(9)Alineatele (1)-(8) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanelor asigurate.
Art. 27: Prestaţiile în bani pentru incapacitate de muncă în cazul şederii sau reşedinţei într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura de urmat de către persoana asigurată
(1)Dacă legislaţia statului membru competent prevede ca persoana asigurată să prezinte un certificat pentru a avea dreptul la prestaţiile în bani pentru incapacitate de muncă în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată solicită medicului din statul membru de reşedinţă care i-a evaluat starea de sănătate să îi certifice incapacitatea de muncă şi durata probabilă a acesteia.
(2)Persoana asigurată trimite certificatul instituţiei competente în termenul stabilit de legislaţia statului membru competent.
(3)În cazul în care medicii care efectuează tratamentul în statul membru de reşedinţă nu eliberează certificate de incapacitate de muncă, iar astfel de certificate sunt solicitate în temeiul legislaţiei statului membru competent, persoana în cauză se adresează direct instituţiei de la locul de reşedinţă. Această instituţie procedează imediat la evaluarea, din punct de vedere medical, a incapacităţii de muncă a respectivei persoane şi la întocmirea certificatului menţionat la alineatul (1). Acest certificat este transmis imediat instituţiei competente.
(4)Transmiterea documentului prevăzut la alineatele (1), (2) şi (3) nu scuteşte persoana asigurată de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de către legislaţia aplicabilă, în special în relaţia cu angajatorul său. După caz, angajatorul şi/sau instituţia competentă pot solicita angajatului să participe la activităţi menite să promoveze şi să sprijine reluarea activităţii profesionale de către persoana asigurată.
B.Procedura de urmat de către instituţia statului membru de reşedinţă
(5)La cererea instituţiei competente, instituţia de la locul de reşedinţă efectuează orice control administrativ sau medical necesar al persoanei în cauză, în conformitate cu legislaţia aplicată de cea din urmă instituţie. Raportul medicului examinator privind, în special, durata probabilă a incapacităţii de muncă se transmite imediat de instituţia de la locul de reşedinţă către instituţia competentă.
C.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(6)Instituţia competentă îşi rezervă dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un medic ales de aceasta.
(7)Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1) teza a doua din regulamentul de bază, instituţia competentă acordă prestaţiile în bani direct persoanei în cauză şi, dacă este necesar, informează instituţia de la locul de reşedinţă în acest sens.
(8)În scopul aplicării articolului 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, informaţiile cuprinse în certificatul de incapacitate de muncă al unei persoane asigurate redactat într-un alt stat membru pe baza constatărilor medicale ale instituţiei sau ale doctorului examinator au o forţă juridică echivalentă unui certificat redactat în statul membru competent.
(9)În cazul în care instituţia competentă refuză acordarea prestaţiilor în bani, aceasta notifică decizia sa persoanei asigurate şi în acelaşi timp instituţia de la locul de reşedinţă.
D.Procedura în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent
(10)Dispoziţiile alineatelor (1)-(9) se aplică mutatis mutandis în cazul în care persoana asigurată are drept de şedere într-un alt stat membru decât statul membru competent.
Art. 28: Prestaţiile în bani pentru îngrijirea pe termen lung în cazul şederii sau reşedinţei într-un alt stat membru decât statul membru competent
A.Procedura de urmat de către persoana asigurată
(1)Pentru a avea dreptul la prestaţiile în bani pentru îngrijirea pe termen lung în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) din regulamentul de bază, persoana asigurată se adresează instituţiei competente. Instituţia competentă informează, când este necesar, instituţia de la locul de reşedinţă în acest sens.
B.Procedura de urmat de către instituţia de la locul de reşedinţă
(2)La cererea instituţiei competente, instituţia de la locul de reşedinţă examinează starea de sănătate a persoanei asigurate în perspectiva îngrijirii pe termen lung a acesteia. Instituţia competentă furnizează instituţiei de la locul de reşedinţă toate informaţiile necesare pentru această examinare.
C.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(3)Pentru a stabili gradul de necesitate a îngrijirii pe termen lung, instituţia competentă are dreptul de a proceda la examinarea persoanei asigurate de către un medic sau orice alt expert la alegerea sa.
(4)Articolul 27 alineatul (7) din regulamentul de punere în aplicare se aplică mutatis mutandis.
D.Procedura în cazul şederii într-un alt stat membru decât statul membru competent
(5)Alineatele (1)-(4) se aplică mutatis mutandis în cazul şederii persoanei asigurate într-un alt stat membru decât statul membru competent.
E.Membrii de familie
(6)Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis membrilor de familie ai persoanei asigurate.
Art. 29: Aplicarea articolului 28 din regulamentul de bază
În cazul în care statul membru în care fostul lucrător frontalier şi-a desfăşurat ultima activitate nu mai este statul membru competent şi fostul lucrător frontalier sau un membru al familiei sale călătoreşte acolo în scopul de a primi prestaţii în natură în temeiul articolului 28 din regulamentul de bază, acesta prezintă instituţiei de la locul de şedere un document eliberat de către instituţia competentă.
Art. 30: Cotizaţiile titularilor de pensii
În cazul în care o persoană primeşte o pensie din partea mai multor state membre, cuantumul cotizaţiilor reţinute din toate pensiile plătite nu poate fi în niciun caz mai mare decât cuantumul reţinut în cazul unei persoane care primeşte o pensie cu acelaşi cuantum din partea statului membru competent.
Art. 31: Aplicarea articolului 34 din regulamentul de bază
A.Procedura de urmat de către instituţia competentă
(1)Instituţia competentă informează persoana în cauză cu privire la dispoziţiile cuprinse în articolul 34 din regulamentul de bază, referitoare la prevenirea cumulului de prestaţii. Aplicarea unor astfel de reguli asigură că persoana care nu îşi are reşedinţa pe teritoriul statului competent are dreptul la prestaţii având cel puţin acelaşi cuantum total sau valoare totală ca şi cele la care ar avea dreptul în cazul în care şi-ar avea reşedinţa în statul membru respectiv.
(2)Instituţia competentă informează, de asemenea, instituţia de la locul de reşedinţă sau locul de şedere cu privire la plata prestaţiilor în bani pentru îngrijirea pe termen lung în cazul în care legislaţia aplicată de către această din urmă instituţie prevede prestaţii în natură pentru îngrijirea pe termen lung, incluse în lista la care se face referire la articolul 34 alineatul (2) din regulamentul de bază.
B.Procedura de urmat de către instituţia de la locul de reşedinţă sau şedere
(3)După primirea informaţiilor prevăzute la alineatul (2), instituţia de la locul de reşedinţă sau şedere informează imediat instituţia competentă cu privire la orice prestaţii în natură pentru îngrijirea pe termen lung având acelaşi scop acordat conform legislaţiei sale persoanei în cauză, precum şi cu privire la rata de rambursare aplicabilă.
(4)Comisia administrativă stabileşte, dacă este cazul, măsurile de punere în aplicare a dispoziţiilor prezentului articol.
Art. 32: Măsuri speciale de punere în aplicare
(1)Atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt scutite la cerere de asigurarea obligatorie de sănătate, iar aceste persoane nu intră astfel sub incidenţa unui sistem de asigurare pentru boală căruia i se aplică regulamentul de bază, instituţia altui stat membru nu devine, doar datorită acestei scutiri, responsabilă pentru a suporta costurile prestaţiilor în natură sau în bani acordate acestor persoane sau unui membru de familie al acestora în temeiul titlului III capitolul 1 din regulamentul de bază.
(2)Pentru statele membre menţionate în anexa 2, dispoziţiile titlului III capitolul 1 din regulamentul de bază privind prestaţiile în natură se aplică persoanelor care au dreptul la prestaţii în natură exclusiv pe baza unui regim special pentru funcţionarii publici numai în măsura specificată în acesta.
Instituţia din alt stat membru nu devine, numai în temeiul acestei scutiri, responsabilă să suporte costurile prestaţiilor în natură sau în bani acordate respectivelor persoane sau membrilor de familie ai acestora.
(3)Atunci când persoanele menţionate la alineatele (1) şi (2) sau membrii de familie ai acestora sunt rezidenţi într-un stat membru în care dreptul de a primi prestaţii în natură nu intră sub incidenţa condiţiilor asigurării sau ale activităţii salariate sau independente, aceştia au obligaţia de a acoperi costurile totale ale prestaţiilor în natură prevăzute în ţara lor de reşedinţă.