Regulamentul 1672/23-oct-2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005
Acte UE
Jurnalul Oficial 284L
În vigoare Versiune de la: 23 Decembrie 2020
Regulamentul 1672/23-oct-2018 privind controlul numerarului care intră sau iese din Uniune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1889/2005
Dată act: 23-oct-2018
Emitent: Consiliul Uniunii Europene;Parlamentul European
PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolele 33 şi 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),
(1)JOC 246, 28.7.2017, p. 22.
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
(2)Poziţia Parlamentului European din 12 septembrie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 9 octombrie 2018.
întrucât:
(1)Promovarea dezvoltării armonioase, durabile şi favorabile incluziunii a pieţei interne ca un spaţiu în care mărfurile, persoanele, serviciile şi capitalul pot circula liber şi în condiţii de siguranţă este una dintre priorităţile Uniunii.
(2)Reintroducerea produselor ilicite în economie şi deturnarea de bani pentru finanţarea activităţilor ilicite creează denaturări şi dezavantaje concurenţiale neloiale pentru cetăţenii şi societăţile care respectă legea şi reprezintă, prin urmare, o ameninţare pentru funcţionarea pieţei interne. În plus, aceste practici favorizează activităţile infracţionale şi teroriste care pun în pericol securitatea cetăţenilor Uniunii. În consecinţă, Uniunea a luat măsuri pentru a se proteja.
(3)Unul dintre pilonii principali ai măsurilor luate de Uniune a fost Directiva 91/308/CEE a Consiliului (3), care a stabilit o serie de măsuri şi obligaţii pentru instituţiile financiare, persoanele juridice şi anumite profesii în ceea ce priveşte, printre altele, dispoziţiile în materie de transparenţă şi de ţinere a evidenţei, precum şi de cunoaştere a clienţilor, şi a stabilit obligaţia de a raporta tranzacţiile suspecte unităţilor naţionale de informaţii financiare (FIU). Au fost înfiinţate unităţi de informaţii financiare care serveau drept centre pentru evaluarea unor astfel de tranzacţii, pentru a interacţiona cu omologii lor din alte ţări şi, dacă era necesar, pentru a contacta autorităţile judiciare. Directiva 91/308/CEE a fost modificată ulterior şi a fost înlocuită cu măsuri succesive. În prezent, dispoziţiile referitoare la prevenirea spălării banilor sunt prevăzute în Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului (4).
(3)Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării banilor (JO L 166, 28.6.1991, p. 77).
(4)Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului şi a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
(4)Având în vedere riscul ca aplicarea Directivei 91/308/CEE să conducă la o creştere a mişcărilor de numerar în scopuri ilicite, care ar putea constitui o ameninţare pentru sistemul financiar şi piaţa internă, directiva menţionată a fost completată prin Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului (5). Regulamentul respectiv urmăreşte să prevină şi să depisteze spălarea banilor şi finanţarea terorismului prin stabilirea unui sistem de controale aplicabile persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune care transportă numerar sau instrumente negociabile la purtător cu o valoare egală sau mai mare de 10 000 EUR sau echivalentul acestei valori în alte valute. Expresia "care intră sau iese din Uniune" ar trebui definită în raport cu teritoriul Uniunii, astfel cum acesta este definit la articolul 355 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), pentru a se asigura faptul că prezentul regulament are cel mai vast domeniu de aplicare posibil şi că nicio zonă nu este scutită de la aplicarea acestuia şi nu prezintă oportunităţi de eludare a controalelor aplicabile.
(5)Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieşirea din Comunitate (JO L 309, 25.11.2005, p. 9).
(5)Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 a pus în aplicare în Comunitate standardele internaţionale privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului elaborate de Grupul de Acţiune Financiară Internaţională (GAFI).
(6)GAFI, instituit la reuniunea la nivel înalt G7 de la Paris din 1989, este un organism interguvernamental care stabileşte standarde şi promovează punerea în aplicare efectivă a măsurilor juridice, de reglementare şi operaţionale pentru combaterea spălării banilor, a finanţării terorismului şi a altor ameninţări conexe la adresa integrităţii sistemului financiar internaţional. Mai multe state membre sunt membre ale GAFI sau sunt reprezentate în GAFI prin intermediul organismelor regionale. Uniunea este reprezentată în GAFI de către Comisie şi s-a angajat la punerea în aplicare efectivă a recomandărilor GAFI. Recomandarea 32 a GAFI privind curierii de numerar specifică faptul că ar trebui să fie instituite măsuri în ceea ce priveşte controalele adecvate privind mişcările transfrontaliere de numerar.
(7)Directiva (UE) 2015/849 identifică şi descrie o serie de activităţi infracţionale ale căror produse ar putea face obiectul spălării banilor sau care ar putea fi utilizate pentru finanţarea terorismului. Produsele obţinute din respectivele activităţi infracţionale sunt adesea transportate peste frontierele externe ale Uniunii, în scopul de a fi spălate sau utilizate pentru finanţarea terorismului. Prezentul regulament ar trebui să ia în considerare acest fapt şi să stabilească un sistem de norme care, în plus faţă de contribuţia efectivă la prevenirea spălării banilor, în special a infracţiunilor principale precum infracţiunile fiscale, astfel cum sunt definite în legislaţia naţională, precum şi a finanţării terorismului, să faciliteze prevenirea, depistarea şi investigarea activităţilor infracţionale definite în Directiva (UE) 2015/849.
(8)Au fost realizate progrese în ceea ce priveşte cunoaşterea mecanismelor folosite pentru a transfera valori obţinute în mod ilegal dincolo de frontiere. Ca urmare a acestui lucru, recomandările GAFI au fost actualizate, Directiva (UE) 2015/849 a adus modificări cadrului juridic al Uniunii şi au fost elaborate noi bune practici. În lumina acestor evoluţii şi pe baza evaluării legislaţiei Uniunii în vigoare, dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1889/2005 ar trebui să fie modificate. Cu toate acestea, având în vedere amploarea modificărilor care ar fi necesare, Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 ar trebui abrogat şi înlocuit cu un nou regulament.
(9)Prezentul regulament nu afectează capacitatea statelor membre de a prevedea, în dreptul lor intern, controale naţionale suplimentare cu privire la mişcările de numerar în cadrul Uniunii, cu condiţia ca respectivele controale să se desfăşoare în conformitate cu libertăţile fundamentale ale Uniunii, în special cu articolele 63 şi 65 din TFUE.
(10)Un set de norme la nivelul Uniunii care să permită efectuarea unor acţiuni comparabile de control al numerarului în interiorul Uniunii ar facilita în mod considerabil eforturile de prevenire a spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(11)Prezentul regulament nu se referă la măsurile luate de Uniune sau de statele membre în temeiul articolului 66 din TFUE pentru a limita circulaţia capitalurilor care provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi grave în funcţionarea uniunii economice şi monetare sau în temeiul articolelor 143 şi 144 din TFUE, ca urmare a unei crize neprevăzute în balanţa de plăţi.
(12)Având în vedere prezenţa lor la frontierele externe ale Uniunii, competenţele de specialitate ale acestora în efectuarea de controale asupra călătorilor şi mărfurilor care trec frontierele externe şi experienţa lor dobândită în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1889/2005, autorităţile vamale ar trebui să continue să acţioneze în calitate de autorităţi competente în sensul prezentului regulament. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să fie în măsură în continuare să desemneze alte autorităţi naţionale prezente la frontierele externe pentru a acţiona în calitate de autorităţi competente. Statele membre ar trebui să continue să asigure personalului autorităţilor vamale şi al altor autorităţi naţionale o formare corespunzătoare pentru efectuarea controalelor respective, inclusiv privind spălarea de bani bazată pe numerar.
(13)Unul dintre conceptele-cheie utilizate în prezentul regulament este cel de "numerar", care ar trebui să fie definit ca fiind format din patru categorii: valută, instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate şi anumite tipuri de carduri preplătite. Având în vedere caracteristicile lor, anumite instrumente negociabile la purtător, mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate şi carduri preplătite care nu sunt asociate unui cont bancar şi care pot stoca un cuantum în bani dificil de depistat sunt susceptibile de a fi utilizate în locul valutei ca un mijloc anonim de a transfera valori peste frontierele externe, într-un mod care nu poate fi urmărit folosind sistemul clasic de supraveghere de către autorităţile publice. Prezentul regulament ar trebui, aşadar, să stabilească componentele esenţiale ale definiţiei "numerarului", dar să permită, în acelaşi timp, Comisiei să modifice elementele neesenţiale ale prezentului regulament ca răspuns la tentativele infractorilor şi complicilor acestora de a eluda o măsură care controlează doar un singur tip de rezervă de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prin trecerea peste frontierele externe a unui alt tip de rezervă. În cazul în care se depistează un astfel de comportament la o scară considerabilă, este esenţial să se ia rapid măsuri pentru a remedia situaţia. În pofida nivelului ridicat de risc al monedelor virtuale, după cum s-a subliniat în Raportul Comisiei din 26 iunie 2017 referitor la evaluarea riscurilor privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului care afectează piaţa internă şi sunt legate de activităţi transfrontaliere, autorităţile vamale nu dispun de competenţele necesare pentru a monitoriza aceste riscuri.
(14)Instrumentele negociabile la purtător permit deţinătorului fizic să solicite plata unei valori financiare, fără ca numele acestuia să fie înregistrat sau menţionat. Acestea pot fi folosite cu uşurinţă pentru a transfera cantităţi considerabile de valoare şi prezintă similitudini însemnate cu valuta în ceea ce priveşte lichiditatea, anonimatul şi riscurile de abuz.
(15)Mărfurile utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate prezintă un raport ridicat între valoarea şi volumul lor, pentru care există o piaţă de schimb internaţională uşor accesibilă, permiţând convertirea acestora în valută cu suportarea doar a unor costuri de tranzacţie modeste. Astfel de mărfuri sunt în cea mai mare parte prezentate într-un mod standardizat care permite verificarea rapidă a valorii lor.
(16)Cardurile preplătite sunt carduri nenominale care stochează sau oferă acces la o valoare monetară sau fonduri care pot fi utilizate pentru operaţiuni de plată, pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii sau pentru răscumpărarea de valută. Acestea nu sunt asociate unui cont bancar. Cardurile preplătite includ cardurile preplătite anonime, astfel cum sunt menţionate în Directiva (UE) 2015/849. Acestea sunt utilizate la scară largă pentru o varietate de scopuri legitime, iar unele dintre aceste instrumente prezintă în plus un interes social evident. Astfel de carduri preplătite sunt uşor de transferat şi pot fi utilizate pentru a transfera o valoare considerabilă dincolo de frontierele externe. Prin urmare, este necesar să se includă cardurile preplătite în definiţia numerarului, în special dacă acestea pot fi cumpărate fără proceduri de precauţie privind clientela. Acest lucru va permite extinderea controalelor la anumite tipuri de carduri preplătite, ţinând seama de tehnologia disponibilă, în cazul în care dovezile o justifică, cu condiţia ca extinderea acestor controale să ţină seama în mod corespunzător de proporţionalitate şi aplicabilitatea efectivă.
(17)Pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului, persoanelor fizice care intră sau ies din Uniune ar trebui să le revină obligaţia de a declara numerarul. Pentru a nu restricţiona în mod nejustificat libera circulaţie sau pentru a nu supraîncărca cetăţenii şi autorităţile cu formalităţi administrative, obiectului acestei obligaţii ar trebui să i se aplice un prag de 10 000 EUR. Obligaţia ar trebui să revină purtătorilor care transportă valorile respective asupra lor, în bagajele lor sau în mijloacele de transport cu care trec frontierele externe. Aceştia ar trebui să fie obligaţi să pună numerarul la dispoziţia autorităţilor competente pentru control şi, dacă este necesar, să îl arate acestor autorităţi. Definiţia "purtătorului" ar trebui înţeleasă ca excluzând transportatorii care desfăşoară activităţi de transport de mărfuri sau de persoane cu titlu profesional.
(18)În ceea ce priveşte mişcările de numerar neînsoţit, de exemplu, numerarul care intră sau iese din Uniune în colete poştale, expedieri de curierat, bagaje neînsoţite sau mărfuri containerizate, autorităţile competente ar trebui să aibă competenţa de a solicita expeditorului sau destinatarului sau unui reprezentant al acestora să depună o declaraţie de informare, în mod sistematic sau de la caz la caz, în conformitate cu procedurile naţionale. O astfel de informare ar trebui să cuprindă o serie de elemente, care nu sunt vizate de documentaţia obişnuită depusă la vamă, cum ar fi documentele de transport şi declaraţiile vamale. Aceste elemente sunt originea, destinaţia, provenienţa economică şi utilizarea preconizată a numerarului. Obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit ar trebui să facă obiectul unui prag identic celui pentru numerarul transportat de către purtători.
(19)Pentru a atinge obiectivele prezentului regulament, ar trebui înregistrate o serie de elemente de date standardizate privind mişcarea numerarului, cum ar fi datele cu caracter personal privind declarantul, proprietarul sau destinatarul, provenienţa economică şi utilizarea preconizată a numerarului. În special, este necesar ca declarantul, proprietarul sau destinatarul să furnizeze datele lor personale, astfel cum cuprinse în documentele lor de identitate, cu scopul de a reduce la minimum riscul de erori cu privire la identitatea acestora şi întârzierile cauzate de posibila necesitate de a realiza verificări ulterior.
(20)În ceea ce priveşte obligaţia de declarare a numerarului însoţit şi obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit, autorităţile competente ar trebui să fie împuternicite să efectueze toate controalele necesare asupra persoanelor, asupra bagajelor acestora, asupra mijloacelor de transport utilizate pentru a trece frontierele externe şi asupra oricărui transport sau recipient care trece neînsoţit frontiera respectivă şi care poate conţine numerar sau asupra mijlocului de transport care le transportă. În cazul nerespectării acestor obligaţii, autorităţile competente ar trebui să întocmească o declaraţie din oficiu pentru transmiterea ulterioară a informaţiilor relevante către alte autorităţi.
(21)Pentru a se asigura aplicarea lor uniformă de către autorităţile competente, controalele ar trebui să se bazeze în primul rând pe o analiză a riscurilor, cu scopul de a identifica şi evalua riscurile şi de a elabora contramăsurile necesare.
(22)Instituirea unui cadru comun de gestionare a riscurilor nu ar trebui să împiedice autorităţile competente să efectueze controale aleatorii sau controale spontane, ori de câte ori le consideră necesare.
(23)În cazul în care depistează numerar cu o valoare sub prag, dar există indicii că numerarul ar putea avea legătură cu o activitate infracţională, astfel cum este reglementată în prezentul regulament, autorităţile competente ar trebui să poată înregistra, în cazul numerarului însoţit, informaţii privind purtătorul, proprietarul şi, dacă aceste informaţii există, privind destinatarul vizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura şi cuantumul sau valoarea numerarului, la provenienţa economică şi la utilizarea preconizată a acestuia.
(24)În cazul numerarului neînsoţit, autorităţile competente ar trebui să poată înregistra informaţii privind declarantul, proprietarul, expeditorul, precum şi privind destinatarul sau destinatarul preconizat al numerarului, inclusiv numele complet, detaliile de contact, detalii cu privire la natura şi cuantumul sau valoarea numerarului, la provenienţa economică şi la utilizarea preconizată a acestuia.
(25)Informaţiile respective ar trebui să fie transmise către unitatea de informaţii financiare a statului membru în cauză, care ar trebui să asigure faptul că unitatea de informaţii financiare transmite orice informaţii relevante, din proprie iniţiativă sau la cerere, unităţilor de informaţii financiare ale celorlalte state membre. Aceste unităţi sunt desemnate ca nodurile centrale în combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului care primesc şi prelucrează informaţii din diverse surse, cum ar fi instituţiile financiare, şi analizează respectivele informaţii pentru a stabili dacă există motive pentru investigaţii suplimentare care ar putea să nu fie evidente pentru autorităţile competente care colectează declaraţiile şi efectuează controale în temeiul prezentului regulament. Pentru a asigura un flux de informaţii eficace, toate unităţile de informaţii financiare ar trebui să fie conectate la Sistemul de informare vamală (SIV) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (1), iar datele generate sau transmise de către autorităţile competente şi unităţile de informaţii financiare ar trebui să fie compatibile şi comparabile.
(1)Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistenţa reciprocă între autorităţile administrative ale statelor membre şi cooperarea dintre acestea şi Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislaţiei din domeniile vamal şi agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).
(26)Recunoscând faptul că, pentru a asigura continuarea cu succes a procesului de punere în aplicare a prezentului regulament, este important să existe un schimb eficient de informaţii între autorităţile competente, inclusiv între unităţile de informaţii financiare, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil acestor entităţi, precum şi necesitatea de a consolida cooperarea dintre unităţile de informaţii financiare la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să evalueze, până la 1 iunie 2019, posibilitatea de a institui un mecanism comun de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului.
(27)Depistarea numerarului cu valori sub prag în situaţiile în care există indicii cu privire la o activitate infracţională este extrem de relevantă în acest context. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, să se facă schimb de informaţii cu autorităţile competente din alte state membre cu privire la sumele cu o valoare sub prag, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracţională.
(28)Având în vedere că mişcările de numerar care fac obiectul controalelor în temeiul prezentului regulament au loc peste frontierele externe şi având în vedere dificultatea de a acţiona odată ce numerarul a părăsit punctul de intrare sau de ieşire, precum şi riscul asociat chiar dacă sunt utilizate ilicit valori mici, autorităţile competente ar trebui să poată reţine temporar numerarul, în anumite circumstanţe, cu condiţia aplicării unor măsuri de verificare şi de ponderare: în primul rând, în cazul în care nu a fost îndeplinită obligaţia de declarare sau de informare cu privire la numerar şi, în al doilea rând, în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracţională, indiferent de valoare sau dacă numerarul este însoţit sau neînsoţit. Având în vedere natura unei asemenea reţineri temporare şi impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra libertăţii de circulaţie şi asupra dreptului de proprietate, perioada de reţinere ar trebui să fie limitată la timpul minim absolut necesar pentru ca alte autorităţi competente să stabilească dacă există motive pentru o altă intervenţie, precum investigaţii sau confiscarea numerarului pe baza altor instrumente juridice. O decizie de reţinere temporară a numerarului în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie însoţită de o expunere de motive şi ar trebui să descrie în mod adecvat factorii specifici care au determinat luarea măsurii. În cazuri specifice şi evaluate în mod corespunzător, ar trebui să fie posibil să se prelungească perioada de reţinere temporară a numerarului, de exemplu atunci când autorităţile competente se confruntă cu dificultăţi în obţinerea de informaţii privind o potenţială activitate infracţională, printre altele, atunci când este necesar să se asigure comunicarea cu o ţară terţă, atunci când este necesar să se traducă documente sau în cazul numerarului neînsoţit, atunci când apar dificultăţi legate de identificarea şi contactarea expeditorului sau a destinatarului acestuia. În cazul în care, până la expirarea termenului de reţinere, nu se ia nicio decizie privind intervenţia ulterioară sau în cazul în care autoritatea competentă decide că nu există motive pentru a reţine în continuare numerarul, acesta ar trebui să fie, în funcţie de situaţie, înapoiat imediat persoanei de la care a fost reţinut temporar numerarul, purtătorului sau proprietarului.
(29)Cu scopul de a asigura o mai bună informare privind conţinutul prezentului regulament, statele membre ar trebui, în cooperare cu Comisia, să elaboreze materiale adecvate despre obligaţia de declarare sau de informare cu privire la numerar.
(30)Este esenţial ca autorităţile competente care colectează informaţii în temeiul prezentului regulament să le transmită în timp util unităţii naţionale de informaţii financiare, pentru a-i permite acesteia să analizeze şi să compare în continuare informaţiile cu alte date, astfel cum se prevede în Directiva (UE) 2015/849.
(31)În sensul prezentului regulament, în cazul în care autorităţile competente constată nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar sau în cazul în care există indicii cu privire la o activitate infracţională, acestea ar trebui să transmită prompt respectivele informaţii autorităţilor competente ale altor state membre prin canale adecvate. Un astfel de schimb de date ar fi proporţional având în vedere că persoanele care nu şi-au îndeplinit obligaţia de declarare sau de informare cu privire la numerar care au fost reţinute într-un stat membru ar fi probabil înclinate să aleagă un alt stat membru de intrare sau de ieşire, ale cărui autorităţi competente nu ar avea cunoştinţă de încălcările lor anterioare. Schimbul unor astfel de informaţii ar trebui să fie obligatoriu, în scopul de a asigura că prezentul regulament este aplicat în mod consecvent în statele membre. În cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu o activitate infracţională care ar putea aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, informaţiile respective ar trebui să fie puse, de asemenea, la dispoziţia Comisiei, a Parchetului European, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului (1) - de către statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul respectivului regulament, şi a Europol, astfel cum acesta este instituit prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului (2). În scopul de a realiza obiectivele prezentului regulament de a preveni şi descuraja eludarea obligaţiei de declarare sau de informare cu privire la numerar, informaţiile de risc anonimizate şi rezultatele analizei riscurilor ar trebui, de asemenea, să fie partajate în mod obligatoriu între statele membre şi cu Comisia, în conformitate cu standardele ce urmează să fie prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentului regulament.
(1)Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1).
(2)Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenţia Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) şi de înlocuire şi de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI şi 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).
(32)Ar trebui să se faciliteze schimbul de informaţii între o autoritate competentă a unui stat membru sau Comisia şi autorităţile unei ţări terţe, cu condiţia să existe garanţii adecvate. Un astfel de schimb ar trebui să fie permis numai cu condiţia respectării dispoziţiilor relevante naţionale şi ale Uniunii cu privire la drepturile fundamentale şi la transferul datelor cu caracter personal, în urma autorizării de către autorităţile care au obţinut iniţial informaţiile. Comisia ar trebui să fie informată cu privire la desfăşurarea oricărui schimb de informaţii cu ţări terţe în temeiul prezentului regulament şi ar trebui să raporteze Parlamentului European şi Consiliului cu privire la aceste schimburi de informaţii.
(33)Având în vedere natura informaţiilor colectate şi încrederea legitimă a purtătorilor şi a declaranţilor că datele lor cu caracter personal şi informaţiile cu privire la valoarea numerarului pe care l-au adus sau scos din Uniune vor fi tratate în mod confidenţial, autorităţile competente ar trebui să ofere garanţii suficiente pentru a asigura că agenţii care trebuie să aibă acces la informaţii respectă secretul profesional şi le protejează în mod adecvat astfel de informaţii împotriva accesului, utilizării sau comunicării neautorizate. Cu excepţia cazului în care prezentul regulament sau legislaţia internă prevede altfel, în special în cadrul unei proceduri judiciare, astfel de informaţii nu ar trebui să fie divulgate fără permisiunea autorităţii care le-a obţinut.
Prelucrarea datelor în temeiul prezentului regulament poate viza şi date cu caracter personal şi ar trebui să se desfăşoare în conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre şi Comisia ar trebui să prelucreze datele cu caracter personal numai într-un mod compatibil cu obiectivele prezentului regulament. Orice colectare, divulgare, transmitere, comunicare şi altă formă de prelucrare a datelor cu caracter personal în cadrul domeniului de aplicare a prezentului regulament ar trebui să facă obiectul cerinţelor Regulamentelor (CE) nr. 45/2001 (3) şi (UE) 2016/679 (4) ale Parlamentului European şi ale Consiliului. Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament ar trebui să respecte şi dreptul fundamental la respectarea vieţii private şi de familie, recunoscut de articolul 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei, precum şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, recunoscute de articolele 7 şi 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare "carta").
(3)Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi privind libera circulaţie a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(4)Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).
(34)În scopul analizei efectuate de unităţile de informaţii financiare şi pentru a permite autorităţilor din alte state membre să controleze şi să asigure executarea obligaţiei de declarare a numerarului, în special în ceea ce priveşte persoanele care au încălcat anterior această obligaţie, este necesară stocarea datelor din declaraţiile făcute în temeiul prezentului regulament pentru o perioadă suficient de lungă. Pentru ca unitatea de informaţii financiare să poată să realizeze în mod eficace această analiză şi pentru ca autorităţile competente să poată controla şi asigura în mod eficace executarea obligaţiei de declarare sau de informare cu privire la numerar, perioada de păstrare a datelor din declaraţiile făcute în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să depăşească cinci ani, cu posibilitatea unei prelungiri suplimentare, după o evaluare cuprinzătoare a necesităţii şi proporţionalităţii unei astfel de prelungiri, care nu ar trebui să depăşească alţi trei ani.
(35)În scopul de a încuraja respectarea şi de a descuraja eludarea, statele membre ar trebui să prevadă sancţiuni pentru nerespectarea obligaţiilor de declarare sau de informare cu privire la numerar. Sancţiunile respective ar trebui să se aplice numai pentru nedeclararea sau neinformarea cu privire la numerar în temeiul prezentului regulament şi nu ar trebui să ia în considerare potenţiala activitate infracţională asociată cu numerarul, care poate face obiectul unor investigaţii şi măsuri ulterioare care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament. Sancţiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporţionale şi disuasive şi ar trebui să nu depăşească ceea ce este necesar pentru a încuraja respectarea. Sancţiunile prevăzute de statele membre ar trebui să aibă un efect de descurajare echivalent la nivelul întregii Uniuni în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor prezentului regulament.
(36)În condiţiile în care majoritatea statelor membre utilizează deja, în mod voluntar, un formular de declaraţie armonizat, formularul UE pentru declararea numerarului (EU-CDF), pentru a se asigura aplicarea uniformă a controalelor şi prelucrarea, transmiterea şi analiza eficientă a declaraţiilor de către autorităţile competente, Comisiei ar trebui să i se confere competenţe de executare pentru a adopta modele pentru formularul de declarare şi pentru formularul de informare, pentru a stabili criteriile pentru un cadru comun de gestionare a riscurilor, pentru a stabili normele şi modalităţile tehnice pentru schimbul de informaţii şi modelul pentru formularul care urmează să fie utilizat pentru transmiterea informaţiilor, precum şi pentru a stabili normele şi formatul care urmează să fie utilizat pentru comunicarea către Comisie a informaţiilor statistice. Respectivele competenţe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului (1).
(1)Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(37)Pentru a îmbunătăţi situaţia actuală, în care există un acces limitat la date statistice, iar informaţiile disponibile privind valoarea numerarului care este transportat ilegal de infractori peste frontierele externe ale Uniunii sunt şi ele limitate, ar trebui să se instituie o cooperare mai eficientă între autorităţile competente şi cu Comisia, prin intermediul schimbului de informaţii. Pentru a garanta faptul că acest schimb de informaţii este concret şi eficient, Comisia ar trebui să analizeze dacă sistemul instituit corespunde scopului în care a fost creat sau dacă există obstacole în calea schimbului rapid şi direct de informaţii. În plus, Comisia ar trebui să publice date statistice pe site-ul său internet.
(38)Pentru a se putea lua imediat în considerare modificările viitoare ale standardelor internaţionale, precum standardele stabilite de GAFI, sau pentru a se aborda eludarea prezentului regulament prin recucerea la mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate sau prin recurgerea la carduri preplătite, competenţa de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce priveşte modificarea anexei I la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experţi, şi ca respectivele consultări să se desfăşoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (2). În special, pentru a se asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European şi Consiliul primesc toate documentele în acelaşi timp cu experţii statelor membre, iar experţii acestor instituţii au în mod sistematic acces la reuniunile grupurilor de experţi ale Comisiei însărcinate cu elaborarea actelor delegate.
(2)JO L 123, 12.5.2016, p. 1.
(39)Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea transnaţională a spălării banilor şi a finanţării terorismului, precum şi particularităţile pieţei interne şi a libertăţilor sale fundamentale, care pot fi puse în aplicare pe deplin doar prin asigurarea faptului că nu se aplică un tratament disparat excesiv bazat pe legislaţia naţională numerarului care traversează frontierele externe ale Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(40)Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute la articolul 6 din TUE şi reflectate în cartă, în special în titlul II al acesteia.
(41)Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Obiect
Prezentul regulament prevede un sistem de controale în ceea ce priveşte numerarul care intră sau iese din Uniune, în scopul de a completa cadrul juridic pentru prevenirea spălării banilor şi a finanţării terorismului prevăzut în Directiva (UE) 2015/849.
Art. 2: Definiţii
(1)În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
a)"numerar" înseamnă:
(i)valută;
(ii)instrumente negociabile la purtător;
(iii)mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate;
(iv)carduri preplătite;
b)"care intră sau iese din Uniune" înseamnă care provine dintr-un teritoriu care se află în afara teritoriului reglementat de articolul 355 din TFUE şi intră pe teritoriul care este reglementat de articolul menţionat sau care pleacă de pe teritoriul reglementat de articolul menţionat;
c)"valută" înseamnă bancnote şi monede care se află în circulaţie ca mijloc de schimb sau care au fost în circulaţie ca mijloc de schimb şi pot fi încă schimbate, prin intermediul unor instituţii financiare sau bănci centrale, cu bancnote şi monede aflate în circulaţie ca mijloc de schimb;
d)"instrumente negociabile la purtător" înseamnă instrumente, altele decât valuta, care dau dreptul deţinătorilor lor de a solicita o valoare financiară la prezentarea instrumentelor fără a fi nevoie să îşi dovedească identitatea sau dreptul lor la această valoare. Respectivele instrumente sunt:
(i)cecurile de călătorie; şi
(ii)cecurile, biletele la ordin sau mandatele poştale, care sunt fie la purtător, semnate, dar cu numele beneficiarului omis, andosate fără restricţii, întocmite pe numele unui beneficiar fictiv, fie întocmite într-o astfel de formă încât proprietatea asupra acestora se transferă în momentul transmiterii;
e)"marfă utilizată ca rezervă de valoare cu un grad ridicat de lichiditate" înseamnă un bun, conform enumerării de la punctul 1 din anexa I, care prezintă un raport ridicat între valoarea şi volumul lui şi care poate fi convertit cu uşurinţă în valută pe pieţe de schimb accesibile, suportând doar costuri de tranzacţie modeste;
f)"card preplătit" înseamnă un card nenominal, conform enumerării de la punctul 2 din anexa I, care stochează sau oferă acces la valori monetare sau fonduri care poate fi utilizat pentru operaţiuni de plată, pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii sau pentru răscumpărarea de valută, în cazul în care un astfel de card nu este asociat unui cont bancar;
g)"autorităţi competente" înseamnă autorităţile vamale ale statelor membre şi orice alte autorităţi împuternicite de către statele membre să aplice prezentul regulament;
h)"purtător" înseamnă orice persoană fizică care intră sau iese din Uniune şi transportă numerar asupra sa, în bagaje sau în mijloacele lor de transport;
i)"numerar neînsoţit" înseamnă numerarul care constituie o parte a unui transport care nu este însoţit de un purtător;
j)"activitate infracţională" înseamnă oricare dintre activităţile enumerate la articolul 3 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849;
k)"unitate de informaţii financiare (FIU)" înseamnă entitatea stabilită în statul membru în scopul punerii în aplicare a articolului 32 din Directiva (UE) 2015/849.
(2)Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 din prezentul regulament, în scopul de a modifica anexa I la prezentul regulament pentru a ţine seama de noile tendinţe în spălarea banilor, astfel cum este definită la articolul 1 alineatele (3) şi (4) din Directiva (UE) 2015/849, sau finanţarea terorismului, astfel cum este definită la articolul 1 alineatul (5) din directiva menţionată, sau pentru a ţine seama de bunele practici în prevenirea spălării banilor sau a finanţării terorismului sau pentru a preveni utilizarea de către infractori a mărfurilor utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate şi a cardurilor preplătite pentru eludarea obligaţiilor prevăzute la articolele 3 şi 4 din prezentul regulament.
Art. 3: Obligaţia de declarare a numerarului însoţit
(1)Purtătorii care transportă numerar în valoare de 10 000 EUR sau mai mult declară numerarul respectiv autorităţilor competente din statul membru prin care aceştia intră sau ies din Uniune şi pun numerarul la dispoziţia acestora pentru control. Obligaţia de declarare a numerarului nu se consideră îndeplinită în cazul în care informaţiile furnizate sunt incorecte sau incomplete sau numerarul nu este pus la dispoziţie pentru control.
(2)Declaraţia menţionată la alineatul (1) cuprinde informaţii despre următoarele:
a)purtător, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate;
b)proprietarul numerarului, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate, în cazul în care proprietarul este persoană fizică, sau denumirea completă, datele de contact, inclusiv adresa, numărul de înmatriculare şi, dacă această informaţie există, numărul de identificare în scopuri de taxă pe valoare adăugată (TVA), în cazul în care proprietarul este persoană juridică;
c)dacă este cazul, destinatarul vizat al numerarului, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate, în cazul în care destinatarul vizat este persoană fizică, sau denumirea completă, date de contact, inclusiv adresa, numărul de înmatriculare şi, dacă această informaţie există, numărul de identificare în scopuri de TVA, în cazul în care destinatarul vizat este persoană juridică;
d)natura şi cuantumul sau valoarea numerarului;
e)provenienţa economică a numerarului;
f)utilizarea preconizată a numerarului;
g)ruta de transport; şi
h)mijloacele de transport.
(3)Informaţiile enumerate la alineatul (2) din prezentul articol se furnizează în scris sau electronic, folosind formularul de declaraţie menţionat la articolul 16 alineatul (1) litera (a). O copie vizată a declaraţiei se furnizează declarantului, la cerere.
Art. 4: Obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit
(1)În cazul în care numerar neînsoţit în valoare de 10 000 EUR sau mai mult intră sau iese din Uniune, autorităţile competente ale statului membru prin care numerarul intră sau iese din Uniune pot să solicite expeditorului sau destinatarului numerarului sau unui reprezentant al acestora, după caz, să facă o declaraţie de informare, în termen de 30 de zile. Autorităţile competente pot reţine numerarul până când expeditorul sau destinatarul ori un reprezentant al acestora face declaraţia de informare. Obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit nu se consideră îndeplinită în cazul în care declaraţia nu este făcută până la expirarea termenului, informaţiile furnizate sunt incorecte sau incomplete sau dacă numerarul nu este pus la dispoziţie pentru control.
(2)Declaraţia de informare cuprinde informaţii privind următoarele:
a)declarant, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, naţionalitatea şi numărul actului de identitate;
b)proprietarul numerarului, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate, în cazul în care proprietarul este persoană fizică, sau denumirea completă, datele de contact, inclusiv adresa, numărul de înmatriculare şi, dacă această informaţie există, numărul de identificare în scopuri de TVA, în cazul în care proprietarul este persoană juridică;
c)expeditorul numerarului, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate, în cazul în care expeditorul este persoană fizică, sau denumirea completă, datele de contact, inclusiv adresa, numărul de înmatriculare şi, dacă această informaţie există, numărul de identificare în scopuri de TVA, în cazul în care expeditorul este persoană juridică;
d)destinatar sau destinatarul vizat al numerarului, inclusiv numele complet, datele de contact, inclusiv adresa, data şi locul naşterii, cetăţenia şi numărul actului de identitate, în cazul în care destinatarul sau destinatarul vizat este persoană fizică, sau denumirea completă, datele de contact, inclusiv adresa, numărul de înmatriculare şi, dacă această informaţie există, numărul de identificare în scopuri de TVA, în cazul în care destinatarul sau destinatarul vizat este persoană juridică;
e)natura şi cuantumul sau valoarea numerarului;
f)provenienţa economică a numerarului; şi
g)utilizarea preconizată a numerarului.
(3)Informaţiile enumerate la alineatul (2) de la prezentul articol se furnizează în scris sau electronic folosind formularul de declaraţie de informare menţionat la articolul 16 alineatul (1) litera (a). O copie vizată a declaraţiei de informare se furnizează declarantului, la cerere.
Art. 5: Atribuţiile autorităţilor competente
(1)Pentru a verifica respectarea obligaţiei de declarare a numerarului însoţit prevăzută la articolul 3, autorităţile competente au competenţa de a efectua, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dreptul intern, controale asupra persoanelor fizice, a bagajelor acestora şi a mijloacelor de transport ale acestora.
(2)În scopul punerii în aplicare a obligaţiei de informare cu privire la numerarul neînsoţit prevăzută la articolul 4, autorităţile competente au competenţa de a efectua, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dreptul intern, controale asupra oricăror transporturi, recipiente sau mijloace de transport care pot conţine numerar neînsoţit.
(3)În cazul în care nu a fost îndeplinită obligaţia de declarare a numerarului însoţit prevăzută la articolul 3 sau obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit de la articolul 4, autorităţile competente întocmesc, în scris sau în format electronic, o declaraţie din oficiu, care conţine, în măsura posibilului, informaţiile enumerate la articolul 3 alineatul (2) sau la articolul 4 alineatul (2), după caz.
(4)Controalele se bazează, în principal, pe analiza riscurilor, cu scopul de a identifica şi a evalua riscurile, precum şi de a elabora contramăsurile necesare, şi se efectuează într-un cadru comun de gestionare a riscurilor în conformitate cu criteriile menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (b), care ţine seama şi de evaluările riscurilor realizate de către Comisie şi de către unităţile de informaţii financiare în temeiul Directivei (UE) 2015/849.
(5)În ceea ce priveşte articolul 6, autorităţile competente exercită şi atribuţiile conferite acestora în temeiul prezentului articol.
Art. 6: Sume cu valori sub prag suspectate a avea legătură cu activităţi infracţionale
(1)În cazul în care autorităţile competente depistează un purtător cu numerar sub pragul menţionat la articolul 3 şi dacă există indicii conform cărora numerarul are legătură cu o activitate infracţională, acestea înregistrează informaţiile respective şi informaţiile enumerate la articolul 3 alineatul (2).
(2)În cazul în care autorităţile competente constată că intră sau iese din Uniune numerar neînsoţit cu o valoare sub pragul menţionat la articolul 4 şi că există indicii conform cărora numerarul are legătură cu o activitate infracţională, acestea înregistrează informaţiile respective şi informaţiile enumerate la articolul 4 alineatul (2).
Art. 7: Reţinerea temporară a numerarului de către autorităţile competente
(1)Autorităţile competente pot să reţină temporar numerarul printr-o decizie administrativă, în conformitate cu condiţiile prevăzute în dreptul intern, în cazul în care:
a)obligaţia de declarare a numerarului însoţit în temeiul articolului 3 sau obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit în temeiul articolului 4 nu este respectată; sau
b)există indicii că numerarul, indiferent de valoarea vizată, are legătură cu o activitate infracţională.
(2)Decizia administrativă menţionată la alineatul (1) face obiectul unei căi de atac eficiente, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern. Autorităţile competente notifică o expunere de motive ale deciziei administrative:
a)persoanei care are obligaţia de a face declaraţia prevăzută la articolul 3 sau declaraţia de informare prevăzută la articolul 4; sau
b)persoanei care trebuie să furnizeze informaţii în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) sau (2).
(3)Perioada de reţinere temporară este strict limitată, în temeiul dreptului intern, la timpul necesar pentru ca autorităţile competente să stabilească dacă împrejurările cazului justifică reţinerea în continuare. Perioada de reţinere temporară nu poate depăşi 30 de zile. După ce au efectuat o evaluare temeinică a necesităţii şi proporţionalităţii unei prelungiri a perioadei de reţinere temporară, autorităţile competente pot decide să prelungească perioada de reţinere temporară până la o durată maximă de 90 zile.
În cazul în care nu se ia o decizie în ceea ce priveşte reţinerea în continuare a numerarului în acest termen sau în cazul în care se decide că împrejurările cazului nu justifică reţinerea în continuare, numerarul este înapoiat imediat:
a)persoanei de la care a fost reţinut temporar numerarul în situaţiile menţionate la articolul 3 sau 4; sau
b)persoanei de la care a fost reţinut temporar numerarul în situaţiile menţionate la articolul 6 alineatul (1) sau alineatul (2).
Art. 8: Campanii de informare
Statele membre se asigură că persoanele care intră sau ies din Uniune sau persoanele care trimit numerar neînsoţit de pe teritoriul Uniunii sau care primesc numerar neînsoţit pe teritoriul Uniunii sunt informate cu privire la drepturile şi obligaţiile lor în temeiul prezentului regulament şi elaborează, în cooperare cu Comisia, materiale corespunzătoare destinate persoanelor respective.
Statele membre se asigură că există o finanţare suficientă pentru astfel de campanii de informare.
Art. 9: Furnizarea de informaţii către unitatea de informaţii financiare
(1)Autorităţile competente înregistrează informaţiile obţinute în conformitate cu articolul 3 sau cu articolul 4, cu articolul 5 alineatul (3) sau cu articolul 6 şi le transmite unităţii de informaţii financiare a statului membru în care au fost obţinute, în conformitate cu normele tehnice menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (c).
(2)Statele membre se asigură că unitatea de informaţii financiare a statului membru în cauză face schimb de astfel de informaţii cu unităţile de informaţii financiare relevante ale celorlalte state membre, în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din Directiva (UE) 2015/849.
(3)Autorităţile competente transmit informaţiile prevăzute la alineatul (1) în cel mai scurt timp posibil şi, în toate cazurile, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data la care informaţiile au fost obţinute.
Art. 10: Schimbul de informaţii între autorităţile competente şi cu Comisia
(1)Autoritatea competentă a fiecărui stat membru transmite, prin mijloace electronice, autorităţilor competente din toate celelalte state membre următoarele informaţii:
a)declaraţiile din oficiu întocmite în temeiul articolului 5 alineatul (3);
b)informaţiile obţinute în temeiul articolului 6;
c)declaraţiile obţinute în temeiul articolului 3 sau al articolului 4, în cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu o activitate infracţională;
d)informaţii de risc anonimizate şi rezultatele analizei riscurilor.
(2)În cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu o activitate infracţională care ar putea aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, informaţiile menţionate la alineatul (1) se transmit, de asemenea, Comisiei, Parchetului European - de către statele membre care participă la cooperarea consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939 şi în cazul în care acesta este competent să acţioneze în temeiul articolului 22 din respectivul regulament, precum şi Europol, în cazul în care acesta este competent să acţioneze în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2016/794.
(3)Autoritatea competentă transmite informaţiile menţionate la alineatele (1) şi (2) în conformitate cu normele tehnice menţionate la articolul 16 alineatul (1) litera (c) şi utilizând formularul menţionat la articolul 16 alineatul (1) litera (d).
(4)Informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a), (b) şi (c) şi la alineatul (2) se transmit în cel mai scurt timp posibil, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data la care respectivele informaţii au fost obţinute.
(5)Informaţiile şi rezultatele menţionate la alineatul (1) litera (d) se transmit la fiecare şase luni.
Art. 11: Schimbul de informaţii cu ţări terţe
(1)În sensul prezentului regulament, statele membre sau Comisia pot transmite unei ţări terţe următoarele informaţii, în cadrul asistenţei administrative reciproce, sub rezerva acordării unei autorizaţii scrise de către autoritatea competentă care a obţinut iniţial informaţiile, cu condiţia ca o astfel de transmitere să respecte dreptul intern şi dreptul Uniunii privind transferul de date cu caracter personal către ţări terţe:
a)declaraţiile din oficiu întocmite în temeiul articolului 5 alineatul (3);
b)informaţiile obţinute în temeiul articolului 6;
c)declaraţiile obţinute în temeiul articolului 3 sau al articolului 4, în cazul în care există indicii că numerarul are legătură cu activităţi de spălare a banilor sau finanţare a terorismului.
(2)Statele membre notifică Comisiei orice transmitere de informaţii în temeiul alineatului (1).
Art. 12: Secretul profesional şi confidenţialitatea şi securitatea datelor
(1)Autorităţile competente asigură securitatea datelor pe care le-au obţinut în conformitate cu articolele 3 şi 4, cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6.
(2)Toate informaţiile obţinute de către autorităţile competente intră sub incidenţa obligaţiei de secret profesional.
Art. 13: Protecţia datelor cu caracter personal şi perioadele de păstrare
(1)Autorităţile competente acţionează în calitate de operatori ai datelor cu caracter personal pe care le obţin în conformitate cu articolele 3 şi 4, cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6.
(2)Prelucrarea datelor cu caracter personal în baza prezentului regulament are loc numai în scopul prevenirii şi combaterii activităţilor infracţionale.
(3)Datele cu caracter personal obţinute în conformitate cu articolele 3 şi 4, cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6 se accesează numai de către personalul autorizat în mod corespunzător al autorităţilor competente şi sunt protejate în mod adecvat împotriva accesului sau transmiterii neautorizate. Cu excepţia cazului în care se prevede altfel la articolele 9, 10 şi 11, informaţiile nu pot fi divulgate sau transmise fără autorizarea expresă a autorităţii competente care le-a obţinut iniţial. Cu toate acestea, această autorizare nu este necesară în cazul în care autorităţile competente sunt obligate să divulge sau să transmită datele respective în conformitate cu dispoziţiile dreptului intern al statului membru în cauză, în special în legătură cu procedurile judiciare.
(4)Autorităţile competente şi unitatea de informaţii financiare stochează datele cu caracter personal obţinute în conformitate cu articolele 3 şi 4, cu articolul 5 alineatul (3) şi cu articolul 6 pentru o perioadă de cinci ani de la data la care datele au fost obţinute. La expirarea perioadei respective, aceste date cu caracter personal se şterg.
(5)Perioada de păstrare poate fi prelungită o singură dată, cu o nouă perioadă care nu poate depăşi alţi trei ani, în cazul în care:
a)după ce a efectuat o evaluare detaliată a necesităţii şi a proporţionalităţii acestei reţineri suplimentare şi consideră că aceasta este justificată pentru îndeplinirea sarcinilor sale cu privire la combaterea spălării banilor sau a finanţării terorismului, unitatea de informaţii financiare stabileşte că este necesară acea reţinere suplimentară; sau
b)după ce au efectuat o evaluare detaliată a necesităţii şi a proporţionalităţii acestei reţineri suplimentare şi consideră că aceasta este justificată pentru îndeplinirea sarcinilor lor cu privire la asigurarea unor controale eficace în ceea ce priveşte obligaţia de declarare a numerarului însoţit sau obligaţia de informare cu privire la numerarul neînsoţit, autorităţile competente stabilesc că este necesară acea reţinere suplimentară.
Art. 14: Sancţiuni
Fiecare stat membru prevede sancţiuni care se aplică în cazul nerespectării obligaţiei de declarare a numerarului însoţit prevăzută la articolul 3 sau a obligaţiei de informare cu privire la numerarul neînsoţit prevăzută la articolul 4. Sancţiunile respective trebuie să fie eficace, proporţionale şi disuasive.
Art. 15: Exercitarea delegării de competenţe
(1)Competenţa de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condiţiile prevăzute la prezentul articol.
(2)Competenţa de a adopta acte delegate menţionată la articolul 2 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la 2 decembrie 2018.
(3)Delegarea de competenţe menţionată la articolul 2 alineatul (2) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competenţe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menţionată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4)Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experţii desemnaţi de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituţional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5)De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European şi Consiliului.
(6)Un act delegat adoptat în temeiul articolului 2 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecţiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European şi Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European şi Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecţiuni. Respectivul termen se prelungeşte cu două luni la iniţiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Art. 16: Acte de punere în aplicare
(1)Comisia adoptă următoarele măsuri, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, pentru a asigura aplicarea uniformă a controalelor de către autorităţile competente:
a)modele pentru formularul de declarare menţionat la articolul 3 alineatul (3) şi pentru formularul de informare menţionat la articolul 4 alineatul (3);
b)criterii pentru cadrul comun de gestionare a riscurilor menţionat la articolul 5 alineatul (4) şi, mai precis, criteriile în materie de risc, standardele, precum şi zonele prioritare de control, pe baza informaţiilor transmise în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) litera (d), precum şi a politicilor şi a bunelor practici internaţionale şi ale Uniunii;
c)normele tehnice pentru schimbul eficace de informaţii în temeiul articolului 9 alineatele (1) şi (3) şi al articolului 10 din prezentul regulament, prin intermediul SIV instituit prin articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 515/97;
d)modelul de formular pentru transmiterea informaţiilor menţionate la articolul 10 alineatul (3); şi
e)normele şi formatul care urmează să fie utilizate de către statele membre pentru a furniza Comisiei informaţii statistice anonimizate privind declaraţiile şi cazurile de încălcare, în conformitate cu articolul 18.
(2)Actele de punere în aplicare menţionate la alineatul (1) de la prezentul articol se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menţionată la articolul 17 alineatul (2).
Art. 17: Procedura comitetului
(1)Comisia este asistată de un Comitet pentru controlul numerarului. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înţelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.
(2)În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Art. 18: Transmiterea informaţiilor referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament
(1)Până la 4 decembrie 2021, statele membre transmit Comisiei următoarele:
a)lista autorităţilor competente;
b)detaliile privind sancţiunile prevăzute în temeiul articolului 14;
c)informaţii statistice anonimizate privind declaraţiile, controalele şi cazurile de încălcare, utilizând formatul menţionat la articolul 16 alineatul (1) litera (e).
(2)Statele membre notifică Comisiei orice modificări ulterioare ale informaţiilor menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (b) în termen de cel mult o lună de la intrarea în vigoare a modificărilor respective.
Informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (c) se furnizează Comisiei cel puţin la fiecare şase luni.
(3)Comisia pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre informaţiile menţionate la alineatul (1) litera (a), precum şi orice modificări ulterioare ale informaţiilor, în conformitate cu alineatul (2).
(4)Comisia publică anual, pe site-ul său internet, informaţiile menţionate la alineatul (1) literele (a) şi (c), precum şi orice modificări ulterioare ale acestor informaţii, în conformitate cu alineatul (2), şi informează utilizatorii, într-o manieră clară, cu privire la controalele privind numerarul care intră sau iese din Uniune.
Art. 19: Evaluare
(1)Până la 3 iunie 2024 şi, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului, pe baza informaţiilor primite periodic de la statele membre, un raport privind aplicarea prezentului regulament.
În special, raportul menţionat la primul paragraf evaluează:
a)dacă ar trebui să fie incluse şi alte active în domeniul de aplicare al prezentului regulament;
b)eficacitatea procedurii de informare cu privire la numerarul neînsoţit;
c)necesitatea revizuirii pragului pentru numerarul neînsoţit;
d)eficacitatea fluxurilor de informaţii menţionate la articolele 9 şi 10 şi, în special, cea a utilizării SIV sau existenţa unor obstacole în calea schimbului rapid şi direct de informaţii compatibile şi comparabile între autorităţile competente şi cu unităţile de informaţii financiare; şi
e)dacă sancţiunile prevăzute de statele membre sunt eficace, proporţionale şi disuasive şi dacă sunt în concordanţă cu jurisprudenţa consacrată a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi în ce măsură acestea au, la nivelul întregii Uniuni, un efect de descurajare echivalent în ceea ce priveşte încălcarea prezentului regulament.
(2)Raportul menţionat la alineatul (1) include următoarele informaţii, dacă acestea sunt disponibile:
a)o centralizare a informaţiilor primite de la statele membre cu privire la numerarul asociat cu activităţi infracţionale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii; şi
b)informaţii privind schimbul de informaţii cu ţările terţe.
Art. 20: Abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1889/2005
Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament şi se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa II.
Art. 21: Intrarea în vigoare şi aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 3 iunie 2021. Cu toate acestea, articolul 16 se aplică de la 2 decembrie 2018.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.
-****-
Adoptat la Strasbourg, 23 octombrie 2018.
Pentru Parlamentul European Preşedintele A. TAJANI Pentru Consiliu Preşedintele K. EDTSTADLER |
ANEXA I:Mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate şi carduri preplătite care sunt considerate numerar în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctele (iii) şi (iv)
1.Mărfuri utilizate ca rezerve de valoare cu un grad ridicat de lichiditate:
a)monede cu un conţinut de aur de cel puţin 90 %; şi
b)lingouri, cum ar fi bare, pepite sau bulgări, cu un conţinut de aur de cel puţin 99,5 %.
2.Carduri preplătite: pro memoria
ANEXA II:TABEL DE CORESPONDENŢĂ
Regulamentul (CE) nr. 1889/2005 | Prezentul regulament |
Articolul 1 | Articolul 1 |
Articolul 2 | Articolul 2 |
Articolul 3 | Articolul 3 |
- | Articolul 4 |
Articolul 4 alineatul (1) | Articolul 5 |
Articolul 5 alineatul (2) | Articolul 6 |
Articolul 4 alineatul (2) | Articolul 7 |
- | Articolul 8 |
Articolul 5 alineatul (1) | Articolul 9 |
Articolul 6 | Articolul 10 |
Articolul 7 | Articolul 11 |
Articolul 8 | Articolul 12 |
- | Articolul 13 |
Articolul 9 | Articolul 14 |
- | Articolul 15 |
- | Articolul 16 |
- | Articolul 17 |
- | Articolul 18 |
Articolul 10 | Articolul 19 |
- | Articolul 20 |
Articolul 11 | Articolul 21 |
- | Anexa I |
- | Anexa II |
Publicat în Jurnalul Oficial cu numărul 284L din data de 12 noiembrie 2018