Regulamentul 1346/29-mai-2000 privind procedurile de insolvenţă
Acte UE
Editia Speciala a Jurnalului Oficial
Ieşit din vigoare Versiune de la: 12 Octombrie 2016
Regulamentul 1346/29-mai-2000 privind procedurile de insolvenţă
Dată act: 29-mai-2000
Emitent: Consiliul Uniunii Europene
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 61 litera (c) şi articolul 67 alineatul (1),
având în vedere iniţiativa Republicii Federale Germania şi a Republicii Finlanda,
având în vedere avizul Parlamentului European (1), având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social (2), întrucât:
(1)Aviz emis la 2 martie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2)Aviz emis la 26 ianuarie 2000 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(1)Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv instituirea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie.
(2)Buna funcţionare a pieţei interne impune ca procedurile transfrontaliere de insolvenţă să funcţioneze eficient şi efectiv, iar adoptarea prezentului regulament este necesară pentru atingerea acestui obiectiv care este de domeniul cooperării judiciare în materie civilă, în sensul articolului 65 din tratat.
(3)Activităţile întreprinderilor au din ce în ce mai des efecte transfrontaliere şi sunt, prin urmare, într-o măsură tot mai mare reglementate de legislaţia comunitară. Insolvenţă acestor întreprinderi aduce deopotrivă atingere şi bunei funcţionări a pieţei interne, impunându-se astfel crearea unui un act comunitar care să impună coordonarea măsurilor ce urmează să fie adoptate în privinţa patrimoniului unui debitor insolvent.
(4)Pentru buna funcţionare a pieţei interne este necesar să se evite ca părţile să fie tentate să transfere bunurile lor sau procedurile judiciare dintr-un stat membru în altul, în încercarea de a obţine o situaţie juridică mai favorabilă ("forum shopping").
(5)Aceste obiective nu pot fi îndeplinite satisfăcător la nivel naţional şi, prin urmare, se justifică întreprinderea de acţiuni la nivel comunitar.
(6)În conformitate cu principiul proporţionalităţii, prezentul regulament ar trebui să se limiteze la dispoziţiile care reglementează competenţa de a deschide proceduri de insolvenţă şi de a pronunţa hotărâri care derivă direct din procedurile de insolvenţă şi sunt strâns legate de acestea. În plus, prezentul regulament trebuie să conţină dispoziţii privind recunoaşterea acestor hotărâri şi a dreptului aplicabil care să respecte, la rândul lor, acest principiu.
(7)Procedurile de insolvenţă cu privire la falimentul întreprinderilor insolvente sau a altor persoane juridice, concordatele şi procedurile analoage sunt excluse din domeniul de aplicare al Convenţiei de la Bruxelles din 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială (3), astfel cum a fost modificată prin convenţiile de aderare la această convenţie (4).
(3)JO L 299, 31.12.1972, p. 32.
(4)JO L 204, 2.8.1975, p. 28; JOL 304, 30.10.1978, p. 1; JOL 388, 31.12.1982, p. 1; JOL 285, 3.10.1989, p. 1; JO C 15, 15.1.1997, p. 1.
(8)Pentru a se atinge obiectivul de a ameliora eficienţa şi accelera procedurile de insolvenţă cu efecte transfrontaliere, este necesar şi recomandabil ca dispoziţiile privind competenţa, recunoaşterea şi dreptul aplicabil în acest domeniu să fie cuprinse într-un act juridic comunitar imperativ şi direct aplicabil în statele membre.
(9)Prezentul regulament ar trebui să se aplice procedurilor de insolvenţă, indiferent dacă debitorul este o persoană fizică sau o persoană juridică, un comerciant sau o persoană particulară. Procedurile de insolvenţă cărora li se aplică prezentul regulament sunt enumerate în anexe. Procedurile de insolvenţă referitoare la societăţile de asigurare, instituţiile de credit, societăţile de investiţii care furnizează servicii ce implică deţinerea de fonduri sau valori mobiliare ale terţilor şi organismele de plasament colectiv sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Aceste societăţi nu sunt reglementate de prezentul regulament deoarece sunt supuse unui regim special şi, într-o oarecare măsură, autorităţile naţionale de control au competenţe de intervenţie extrem de extinse.
(10)Procedurile de insolvenţă nu implică în mod necesar intervenţia unei autorităţi judiciare; expresia "instanţă" utilizată în prezentul regulament trebuie înţeleasă în sens larg şi include o persoană sau un organ abilitaţi de legislaţia naţională să deschidă procedura de insolvenţă. Pentru ca acest regulament să se aplice, procedurile (cuprinzând acte şi formalităţi prevăzute de lege) trebuie nu numai să se desfăşoare conform dispoziţiilor prezentului regulament, dar şi să fie recunoscute oficial şi să fie executorii în statul membru în care sunt deschise procedurile de insolvenţă şi totodată trebuie să fie proceduri colective de insolvenţă care să antreneze desistarea parţială sau totală a debitorului şi desemnarea unui lichidator.
(11)Prezentul regulament ia în considerare faptul că, datorită diferenţelor între sistemele de drept material naţionale, nu este folosită în practică deschiderea unei proceduri de insolvenţă unice, cu aplicabilitate în întreaga Comunitate. Aplicarea fără excepţie a legii statului de deschidere ar conduce, în acest context, în mod frecvent la dificultăţi. Acesta este cazul, de exemplu, cu garanţiile foarte diferite care se întâlnesc pe cuprinsul Comunităţii. În plus, drepturile preferenţiale de care se bucură anumiţi creditori sunt, în unele cazuri, complet diferite. Prezentul regulament ar trebui să ţină seama de acest lucru în două moduri diferite. Pe de o parte, trebuie să prevadă reguli speciale referitoare la legea aplicabilă anumitor drepturi şi situaţii juridice deosebit de importante (de exemplu, drepturile reale şi contractele de muncă). Pe de altă parte, trebuie acceptate, pe lângă procedura de insolvenţă principală cu întindere universală şi proceduri interne care privesc numai bunurile situate în statul de deschidere.
(12)Prezentul regulament permite deschiderea procedurii principale de insolvenţă în statul membru în care se află centrul intereselor principale ale debitorului. Aceste proceduri au o întindere universală şi includ toate bunurile debitorului.
Pentru a proteja interesele diferite, prezentul regulament permite deschiderea de proceduri secundare paralele cu procedura principală. Proceduri secundare pot fi deschise în statul membru în care debitorul are un sediu. Efectele procedurilor secundare se limitează la bunurile situate în statul respectiv. Unitatea în cadrul Comunităţii se asigură prin norme imperative de coordonare cu procedurile principale.
(13)"Centrul intereselor principale" trebuie să corespundă locului în care debitorul îşi conduce în mod obişnuit interesele şi poate, prin urmare, să fie verificat de către terţi.
(14)Prezentul regulament se aplică numai procedurii în cadrul căreia centrul intereselor principale ale debitorului este situat în cadrul Comunităţii.
(15)Normele de competenţă prevăzute în prezentul regulament stabilesc numai competenţa internaţională, adică desemnează statul membru ale cărui instanţe pot deschide proceduri de insolvenţă. Competenţa teritorială din cadrul statului membru trebuie să fie stabilită prin legislaţia internă a statului membru respectiv.
(16)Instanţa competentă să deschidă o procedură principală de insolvenţă ar trebui să fie abilitată să ordone măsuri provizorii şi de conservare din momentul depunerii cererii pentru deschiderea procedurii. Măsurile de conservare dispuse atât înainte, cât şi după deschiderea procedurii de insolvenţă sunt foarte importante pentru a garanta eficienţa acestei proceduri. În acest sens, prezentul regulament ar trebui să permită două posibilităţi: pe de o parte, instanţa competentă în procedura principală ar trebui să fie abilitată să ordone şi măsuri provizorii de protejare a bunurilor situate pe teritoriul altor state membre, pe de altă parte, un lichidator desemnat provizoriu înainte de deschiderea procedurii principale poate, în statul membru în care există un sediu aparţinând debitorului, să solicite adoptarea măsurilor de conservare prevăzute de legislaţia din statele respective.
(17)Înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, deschiderea unei proceduri de insolvenţă în statul membru în care debitorul are un sediu nu ar trebui să poată fi solicitată decât de creditorii locali şi creditorii de la sediul local sau în cazurile în care dreptul statului membru în care debitorul are centrul intereselor sale principale nu permite deschiderea unei proceduri principale. Această limitare este justificată de faptul că se intenţionează să se limiteze la minimum necesar cazurile în care proceduri teritoriale independente sunt solicitate înaintea procedurii principale de insolvenţă. Dacă se deschide procedura principală de insolvenţă, procedurile teritoriale devin secundare.
(18)După deschiderea procedurii principale de insolvenţă, prezentul regulament nu aduce atingere dreptului de a solicita deschiderea unei proceduri de insolvenţă într-un stat membru în care debitorul are un sediu. Lichidatorul din cadrul procedurii principale sau orice altă persoană abilitată în acest scop conform legislaţiei interne a statului membru respectiv poate solicita deschiderea de proceduri secundare de insolvenţă.
(19)Procedurile secundare de insolvenţă pot urmări scopuri diferite, în afară de protejarea intereselor locale. Se pot ivi cazuri în care patrimoniul debitorului este prea complex pentru a fi administrat în bloc sau diferenţele dintre sistemele juridice respective sunt atât de mari încât pot apărea dificultăţi ca urmare a extinderii efectelor derivând din legislaţia statului de deschidere la celelalte state în care se află bunurile. Din acest motiv, lichidatorul din cadrul procedurii principale poate solicita deschiderea de proceduri secundare pentru o administrare eficientă a patrimoniului.
(20)Procedurile principale şi procedurile secundare pot însă contribui la o valorificare eficientă a masei bunurilor numai dacă procedurile paralele în curs de desfăşurare sunt coordonate. Principala condiţie aici este ca diferiţii lichidatori să coopereze strâns, în special printr-un schimb de informaţii într-un volum suficient. Pentru a asigura rolul predominant al procedurii principale, lichidatorului din cadrul acestei proceduri ar trebui să i se ofere câteva posibilităţi de a interveni în procedurile secundare în curs. De exemplu, ar trebui să fie abilitat să propună un plan de reorganizare sau concordat sau să solicite suspendarea lichidării masei bunurilor în procedura secundară de insolvenţă.
(21)Orice creditor, care îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul social în Comunitate, trebuie să beneficieze de dreptul de a-şi înregistra cererea de admitere a creanţei privind bunurile debitorului în orice procedură de insolvenţă aflată în curs de desfăşurare în Comunitate. Acest lucru ar trebuie să se aplice şi autorităţilor fiscale şi instituţiilor de asigurări sociale. Cu toate acestea, pentru a asigura egalitatea de tratament a creditorilor, distribuirea încasărilor trebuie să fie coordonată. Fiecare creditor ar trebui să poată păstra ceea ce a primit în cursul procedurii de insolvenţă, însă nu ar trebui să aibă dreptul de a participa la distribuirea masei bunurilor în cadrul altei proceduri decât dacă creditorii de acelaşi rang nu au obţinut, în aceeaşi proporţie, un dividend echivalent.
(22)Prezentul regulament ar trebui să prevadă recunoaşterea imediată a hotărârilor privind deschiderea, desfăşurarea şi închiderea procedurii de insolvenţă care intră în domeniul său de aplicare şi a hotărârilor aflate în legătură directă cu această procedură de insolvenţă. Recunoaşterea automată trebuie să determine extinderea efectelor atribuite procedurii de legea statului de deschidere la toate celelalte state membre. Recunoaşterea hotărârilor pronunţate de instanţele statelor membre trebuie să se bazeze pe principiul încrederii reciproce. În acest scop, motivele de nerecunoaştere trebuie reduse la minimum necesar. Aceasta este şi temeiul de soluţionare al oricărui conflict care există între instanţele a două state membre care se consideră deopotrivă competente pentru a deschide procedura principală. Hotărârea instanţei care deschide mai întâi procedura ar trebui să fie recunoscută în celelalte state membre fără ca acestea să aibă dreptul de a supune controlului hotărârea instanţei respective.
(23)În domeniul său de aplicare, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme conflictuale unitare, care să înlocuiască, în cadrul domeniului lor de aplicare, normele interne de drept internaţional privat. În absenţa unor dispoziţii contrare, se aplică legea statului membru de deschidere (lex concursus). Această normă conflictuală ar trebui să fie aplicabilă atât pentru procedura principală, cât şi pentru procedurile locale; lex concursus determină toate efectele procedurii de insolvenţă, atât cele de natură procedurală, cât şi pe cele materiale, asupra persoanelor şi raporturilor juridice respective. Ea reglementează toate condiţiile privind deschiderea, desfăşurarea şi închiderea procedurii de insolvenţă.
(24)Recunoaşterea automată a unei proceduri de insolvenţă căreia i se aplică în mod obişnuit legea statului de deschidere poate interfera cu normele care reglementează tranzacţiile desfăşurate în alte state membre. Pentru a proteja aşteptările legitime şi siguranţa tranzacţiilor într-un alt stat membru decât cel de deschidere, ar trebui să se prevadă o serie de excepţii de la norma generală.
(25)În special în cazul drepturilor reale este necesară o derogare specială de la legea statului de deschidere, deoarece aceste drepturi au o importanţă considerabilă pentru acordarea creditelor. Justificarea, valabilitatea şi întinderea unui astfel de drept real trebuie, prin urmare, să fie determinate în mod normal de către legea locului (lex situs) şi să nu fie afectate de deschiderea procedurii de insolvenţă. Titularul dreptului real ar trebui, prin urmare, să-şi poată valorifica în continuare dreptul de a delimita garanţia reală de masa bunurilor. Dacă bunurile sunt supuse drepturilor reale în temeiul legii statului unde sunt situate, dar procedura principală se desfăşoară în alt stat membru, lichidatorul din cadrul procedurii principale ar trebui să poată cere deschiderea unei proceduri secundare în jurisdicţia în care s-au născut drepturile reale, în măsura în care debitorul are un sediu în statul respectiv. Dacă nu este deschisă o procedură secundară, excedentul obţinut din vânzarea bunurilor supuse drepturilor reale trebuie plătit lichidatorului din cadrul procedurii principale.
(26)Dacă legea statului în care s-a deschis procedura nu admite compensarea, creditorul are totuşi dreptul la o compensare dacă aceasta este posibilă în temeiul legii aplicabile creanţei debitorului insolvent. În acest fel, compensarea va dobândi caracter de garanţie reglementată de o lege de care creditorul respectiv se poate prevala în momentul naşterii creanţei.
(27)Este, de asemenea, nevoie de o protecţie specială în cazul sistemelor de plată şi a pieţelor financiare. Aceasta este aplicabilă în cazul compensării şi lichidării prevăzute în cadrul unor astfel de sisteme, precum şi în cazul cesiunii de titluri de valoare şi al garanţiilor constituite pentru astfel de tranzacţii, în special conform Directivei 98/26/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al plăţii în sistemele de plată şi al plăţii în operaţiunile cu titluri de valoare (1). Singura lege aplicabilă acestor tranzacţii trebuie să fie cea aplicabilă sistemului sau pieţei respective. Această dispoziţie are menirea să împiedice posibilitatea ca mecanismele pentru plata şi lichidarea tranzacţiilor prevăzute în sistemele de plată şi compensare sau pe pieţele financiare reglementate ale statelor membre să fie modificate în cazul insolvenţei uneia dintre părţile la tranzacţie. Directiva 98/26/CE cuprinde dispoziţii speciale care ar trebui să aibă întâietate asupra normelor generale din prezentul regulament.
(1)JO L 166, 11.6.1998, p. 45.
(28)Pentru a proteja angajaţii şi locurile de muncă, efectele procedurii de insolvenţă asupra continuării sau încetării raporturilor de muncă şi asupra drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi decurgând din aceste raporturi trebuie să fie determinate de legea aplicabilă contractului în conformitate cu normele conflictuale generale. Orice alte aspecte legate de insolvenţă, cum ar fi problema dacă creanţele angajaţilor sunt privilegiate şi care este rangul eventual al acestui privilegiu, ar trebui să fie determinate de legea statului în care s-a deschis procedura.
(29)În interesul tranzacţiilor, conţinutul principal al hotărârii de deschidere a procedurii ar trebui să fie publicat în celelalte state membre, la cererea lichidatorului. Dacă există un sediu în statul membru respectiv, s-ar putea cere ca publicarea să fie obligatorie. Însă în nici unul din aceste două cazuri publicarea nu constituie o condiţie prealabilă pentru recunoaşterea procedurii deschise în alt stat membru.
(30)Este posibil ca unele din persoanele interesate să nu aibă cunoştinţă despre deschiderea procedurii şi să acţioneze cu bună credinţă de o manieră care vine în conflict cu noua situaţie. Pentru a proteja aceste persoane care, fără să fi avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii în alt stat membru, execută o obligaţie faţă de debitor, când, de fapt, ar fi trebuit să execute obligaţia faţă de lichidatorul din cadrul procedurii din alt stat membru, ar trebui să se prevadă caracterul liberator al acestei executări sau plăţi.
(31)Prezentul regulament ar trebui să includă anexe referitoare la organizarea procedurii de insolvenţă. Întrucât aceste anexe se referă exclusiv la legislaţia statelor membre, există raţiuni specifice şi justificate pentru ca Consiliul să-şi rezerve dreptul de a modifica aceste anexe pentru a ţine seama de modificările aduse dreptului intern al statelor membre.
(32)În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziţia Regatului Unit şi a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Regatul Unit şi Irlanda au făcut cunoscută dorinţa lor de a participa la adoptarea şi aplicarea prezentului regulament.
(33)În conformitate cu articolele 1 şi 2 din Protocolul privind poziţia Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament şi, prin urmare, nu îi revin obligaţii în virtutea acestuia şi nici nu îi sunt aplicabile dispoziţiile sale,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
-****-
Art. 1: Domeniul de aplicare
(1)Prezentul regulament se aplică procedurilor colective ce iau naştere în contextul insolvenţei debitorului care au ca urmare desistarea parţială sau totală a acestuia şi desemnarea unui lichidator.
(2)Prezentul regulament nu se aplică procedurilor de insolvenţă referitoare la societăţile de asigurare, instituţiile de credit, societăţile de investiţii care furnizează servicii ce implică deţinerea de fonduri sau valori mobiliare ale terţilor şi la organismele de plasament colectiv.
Art. 2: Definiţii
În sensul prezentului regulament:
a)"procedură de insolvenţă" înseamnă procedurile colective prevăzute la articolul 1 alineatul (1). Aceste proceduri sunt enumerate în anexa A;
b)"lichidator" înseamnă orice persoană sau organ care are funcţia de a administra sau lichida bunurile de care debitorul a fost desistat sau de a supraveghea administrarea afacerilor sale. Aceste persoane şi organe sunt enumerate în anexa C;
c)"procedură de lichidare" înseamnă procedura de insolvenţă în sensul prevăzut la litera (a) în care se realizează lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci când procedura este închisă printr-un concordat ori altă măsură care pune capăt stării de insolvenţă, sau din cauza insuficienţei activului. Aceste proceduri sunt enumerate în anexa B;
d)"instanţă" înseamnă organul judiciar sau orice altă autoritate competentă dintr-un stat membru abilitată să deschidă o procedură de insolvenţă sau să pronunţe hotărâri în cursul acestei proceduri;
e)"hotărâre" în legătură cu deschiderea unei proceduri de insolvenţă sau numirea unui lichidator, înseamnă hotărârea oricărei instanţe competente să deschidă o astfel de procedură sau să desemneze un lichidator;
f)"momentul deschiderii procedurii" înseamnă momentul de la care hotărârea de deschidere a procedurii îşi produce efectele, indiferent dacă este o hotărâre definitivă sau nu;
g)"statul membru în care sunt situate bunurile" înseamnă:
- în cazul bunurilor corporale, statul membru pe teritoriul căruia este situat bunul;
- în cazul bunurilor şi drepturilor pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un registru public, statul membru sub a cărui autoritate este ţinut registrul;
- în cazul creanţelor, statul membru pe al cărui teritoriu îşi are centrul intereselor terţul debitor, aşa cum este determinat la articolul 3 alineatul (1);
h)"sediu" înseamnă un loc de derulare de operaţiuni unde debitorul exercită în mod netranzitoriu o activitate economică cu mijloace umane şi bunuri.
Art. 3: Competenţă internaţională
(1)Competenţa de a deschide procedura de insolvenţă revine instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor. În cazul unei societăţi sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social.
(2)Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.
(3)Atunci când a fost deschisă o procedură de insolvenţă în temeiul alineatului (1), orice procedură de insolvenţă deschisă ulterior în temeiul alineatului (2) este o procedură secundară. Aceasta din urmă trebuie să fie o procedură de lichidare.
(4)Procedura teritorială de insolvenţă menţionată la alineatul (2) poate fi deschisă înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, în temeiul alineatului (1), numai dacă:
a)o procedură de insolvenţă nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) datorită condiţiilor stabilite prin legea statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului sau
b)deschiderea procedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de un creditor care îşi are domiciliul, reşedinţa obişnuită sau sediul social în statul membru pe al cărui teritoriu se află sediul respectiv, sau a cărui creanţă a luat naştere din exploatarea acelui sediu.
Art. 4: Lege aplicabilă
(1)În absenţa unei dispoziţii contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii de insolvenţă şi efectelor acesteia este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, denumit în continuare "stat de deschidere".
(2)Legea statului de deschidere determină condiţiile pentru deschiderea, desfăşurarea şi închiderea procedurii de insolvenţă. Aceasta determină în special:
a)debitorii care pot face obiectul procedurii de insolvenţă în raport cu calitatea acestora;
b)bunurile care formează obiectul desistării şi regimul aplicabil bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă;
c)atribuţiile debitorului şi ale lichidatorului;
d)condiţiile de opozabilitate a compensării;
e)efectele procedurii de insolvenţă asupra contractelor în derulare la care debitorul este parte;
f)efectele procedurii de insolvenţă asupra acţiunilor individuale intentate de creditori, cu excepţia proceselor în curs de soluţionare;
g)creanţele care urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului şi regimul creanţelor născute după deschiderea procedurii de insolvenţă;
h)normele care reglementează înregistrarea, verificarea şi admiterea creanţelor;
i)normele care reglementează distribuirea încasărilor rezultate din vânzarea bunurilor, rangul creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o satisfacere parţială după deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul unui drept real sau ca efect al unei compensări;
j)condiţiile şi efectele închiderii procedurii de insolvenţă, în special prin concordat;
k)drepturile creditorilor după închiderea procedurii de insolvenţă;
l)cui îi revine sarcina costurilor şi cheltuielilor procedurii de insolvenţă;
m)normele referitoare la nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile adunării creditorilor.
Art. 5: Drepturile reale ale terţilor
(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă nu aduce atingere drepturilor reale al unui creditor sau terţ asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile - atât bunuri individual determinate, cât şi constituite în universalităţi a căror alcătuire se poate modifica - aparţinând debitorului şi care se află pe teritoriul unui alt stat membru la data deschiderii procedurii.
(2)Drepturile menţionate la alineatul (1) includ în special:
a)dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor şi de a obţine câştiguri materiale dintr-o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, în special în temeiul unui gaj sau ipoteci;
b)dreptul exclusiv de realizare a unei creanţe, în special ca urmare a gaj ării sau cesionării creanţei cu titlu de garanţie;
c)dreptul de a revendica bunurile şi/sau de a cere restituirea acestora din mâna oricui le-ar deţine sau le-ar folosi împotriva voinţei părţii îndreptăţite;
d)dreptul real de a culege fructele unui bun.
(3)Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, în virtutea căruia poate fi dobândit un drept real în sensul alineatului (1).
(4)Alineatul (1) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau în inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).
Art. 6: Compensarea
(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă nu aduce atingere dreptului unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, dacă o astfel de operaţiune este permisă de legea aplicabilă creanţei debitorului insolvent.
(2)Alineatul (1) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).
Art. 7: Rezerva dreptului de proprietate
(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva cumpărătorului unui bun nu aduce atingere drepturilor vânzătorului bunului respectiv întemeiate pe o rezervă a dreptului de proprietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul se află pe teritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura.
(2)Deschiderea unei proceduri de insolvenţă împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării bunului, nu constituie o cauză de rezoluţiune a vânzării şi nu împiedică cumpărătorul să dobândească dreptul de proprietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul vândut se află pe teritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura.
(3)Alineatele (1) şi (2) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau în inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).
Art. 8: Contracte având ca obiect bunuri imobile
Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui contract care conferă dreptul de a dobândi sau de a folosi un bun imobil sunt reglementate exclusiv de legea statului membru pe teritoriul căruia se află bunul imobil.
Art. 9: Sisteme de plată şi pieţe financiare
(1)Fără a aduce atingere articolului 5, efectele procedurii de insolvenţă asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la un sistem de plată sau decontare ori la o piaţă financiară sunt reglementate exclusiv de legea statului membru aplicabilă acelui sistem sau acelei pieţe.
(2)Alineatul (1) nu împiedică intentarea unei acţiuni de constatare a nulităţii, acţiuni în anulare sau în inopozabilitate a plăţilor sau tranzacţiilor în temeiul legii aplicabile sistemului de plată sau pieţei financiare respective.
Art. 10: Contracte de muncă
Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui contract de muncă şi asupra unui raport de muncă sunt reglementate exclusiv de legea statului membru aplicabilă contractului de muncă.
Art. 11: Efectele asupra drepturilor supuse înscrierii
Efectele procedurii de insolvenţă asupra drepturilor debitorului cu privire la un bun imobil, o navă sau o aeronavă, supuse înscrierii într-un registru public, sunt reglementate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul.
Art. 12: Brevete şi mărci comunitare
În sensul prezentului regulament, un brevet comunitar, o marcă comunitară sau orice alt drept similar prevăzut de legislaţia comunitară poate fi inclus numai în procedurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).
Art. 13: Acte prejudiciabile
- Art. 4 alineatul (2) litera (m) nu se aplică dacă persoana care a dobândit foloase în urma unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor face dovada că:
- respectivul act este supus legii altui stat membru decât cea a statului de deschidere a procedurii şi
- această lege nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă, atacarea actului respectiv.
Art. 14: Protecţia terţilor dobânditori
Dacă, după deschiderea procedurii de insolvenţă, debitorul dispune cu titlu oneros:
- de un bun imobil sau
- de o navă sau o aeronavă supuse înscrierii într-un registru public sau
- de valori mobiliare a căror existenţă presupune înscrierea într-un registru prevăzut de lege;
valabilitatea acestui act este reglementată de legea statului pe teritoriul căruia se află bunul imobil sau sub a cărui autoritate este ţinut registrul.
Art. 15: Efectele procedurii de insolvenţă asupra proceselor în curs de soluţionare
Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui proces în curs de soluţionare al cărui obiect îl reprezintă un bun sau un drept de care debitorul este desistat sunt reglementate exclusiv de legea statului membru în care acel proces este în curs de soluţionare.
Art. 16: Principiu
(1)Orice hotărâre de deschidere a unei proceduri de insolvenţă pronunţată de o instanţă a unui stat membru competentă în temeiul articolului 3 este recunoscută în toate celelalte state membre de îndată ce îşi produce efectele în statul de deschidere.
Această normă se aplică şi în cazul în care debitorul, având în vedere calitatea sa, nu poate fi supus unei proceduri de insolvenţă în alte state membre.
(2)Recunoaşterea procedurii menţionate la articolul 3 alineatul (1) nu împiedică deschiderea procedurii menţionate la articolul 3 alineatul (2) de către o instanţă dintr-un alt stat membru. Aceasta din urmă constituie o procedură secundară de insolvenţă în sensul capitolului III.
Art. 17: Efectele recunoaşterii
(1)Hotărârea de deschidere a procedurii menţionate la articolul 3 alineatul (1) produce, fără îndeplinirea vreunei formalităţi suplimentare, în orice alt stat membru efectele pe care i le atribuie legea statului de deschidere, cu excepţia cazului unei dispoziţii contrare în prezentul regulament şi atât timp cât nu este deschisă în celălalt stat membru nici o procedură de tipul celei menţionate la articolul 3 alineatul (2).
(2)Efectele procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (2) nu pot fi contestate în alte state membre. Orice limitare a drepturilor creditorilor, în special o suspendare a plăţii sau remiterea de datorie, poate fi opusă în ceea ce priveşte bunurile aflate pe teritoriul unui alt stat membru numai dacă respectivii creditori şi-au exprimat acordul.
Art. 18: Atribuţiile lichidatorului
(1)Lichidatorul desemnat de o instanţă competentă în temeiul articolului 3 alineatul (1) poate exercita pe teritoriul unui alt stat membru toate atribuţiile conferite de legea statului de deschidere, atât timp cât nici o altă procedură de insolvenţă nu a fost deschisă ori nici o măsură de conservare contrară nu a fost adoptată, ca urmare a unei cereri de deschidere a unei proceduri de insolvenţă în statul respectiv. În special, acesta poate să deplaseze bunurile debitorului în afara teritoriului statului membru pe care acestea se află, sub rezerva articolelor 5 şi 7.
(2)Lichidatorul desemnat de o instanţă competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2) poate solicita în orice alt stat membru, pe cale judiciară sau extrajudiciară, ca un bun mobil să fie transferat de pe teritoriul statului în care s-a deschis procedura pe teritoriul celuilalt stat membru ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă. Acesta poate, de asemenea, să exercite orice acţiune revocatorie care este în interesul creditorilor.
(3)În exercitarea atribuţiilor sale, lichidatorul este obligat să respecte legea statului membru pe al cărui teritoriu intenţionează să acţioneze, în special cu privire la procedurile de valorificare a bunurilor. Aceste atribuţii nu pot include folosirea de mijloace de constrângere sau dreptul de a soluţiona o acţiune judecătorească sau un diferend.
Art. 19: Proba desemnării lichidatorului
Desemnarea lichidatorului este dovedită printr-o copie certificată a originalului hotărârii de desemnare sau printr-un alt act doveditor eliberat de instanţa competentă.
Poate fi necesară traducerea în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului membru pe al cărui teritoriu lichidatorul intenţionează să acţioneze. Nu se impune nici o legalizare sau altă formalitate similară.
Art. 20: Restituirea şi imputaţia
(1)Un creditor care, după deschiderea procedurii prevăzute la articolul 3 alineatul (1), obţine prin orice mijloace, în special pe cale executorie, satisfacerea totală sau parţială a creanţei sale asupra bunurilor debitorului situate pe teritoriul unui alt stat membru trebuie să restituie lichidatorului ceea ce a obţinut, sub rezerva articolelor 5 şi 7.
(2)În scopul de a asigura un tratament egal al creditorilor, creditorul care a obţinut în cursul unei proceduri de insolvenţă un dividend asupra creanţei sale va participa la distribuirile efectuate în cadrul altei proceduri numai dacă creditorii de acelaşi rang sau din aceeaşi categorie au obţinut un dividend echivalent în aceste din urmă proceduri.
Art. 21: Publicitatea
(1)Lichidatorul poate cere ca esenţialul cuprinsului hotărârii de deschidere a procedurii de insolvenţă şi, dacă este cazul, pe cea de desemnare a sa să fie publicate în orice alt stat membru în conformitate cu procedurile de publicitate prevăzute în statul respectiv. Prin această măsură de publicitate se va indica printre altele lichidatorul desemnat şi se va preciza dacă norma de competenţă aplicată este cea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) sau (2).
(2)În orice caz, orice stat membru pe al cărui teritoriu debitorul are un sediu poate pretinde obligativitatea publicităţii. În astfel de cazuri, lichidatorul sau orice autoritate abilitată în acest sens în statul membru în care s-a deschis procedura menţionată la articolul 3 alineatul (1) trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura publicitatea.
Art. 22: Înscrierea într-un registru public
(1)Lichidatorul poate solicita ca hotărârea de deschidere a procedurii prevăzută la articolul 3 alineatul (1) să fie înscrisă în cartea funciară, registrul comerţului şi în orice alt registru public ţinut în celelalte state membre.
(2)În orice caz, orice stat membru poate pretinde obligativitatea înscrierii. În astfel de cazuri, lichidatorul sau orice autoritate abilitată în acest sens în statul membru în care s-a deschis procedura prevăzută la articolul 3 alineatul (1) trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura înscrierea.
Art. 23: Costurile
Costurile publicităţii şi înscrierii prevăzute la articolele 21 şi 22 se consideră costuri şi cheltuieli de procedură.
Art. 24: Executarea unei obligaţii în favoarea debitorului
(1)Persoana care execută, într-un stat membru, o obligaţie în beneficiul debitorului supus unei proceduri de insolvenţă deschise într-un alt stat membru, în loc să o fi executat în beneficiul lichidatorului acelei proceduri, este considerată liberată dacă nu a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii.
(2)Persoana care a executat această obligaţie înainte de realizarea publicităţii prevăzute la articolul 21 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii de insolvenţă; persoana care a executat obligaţia după realizarea publicităţii este prezumată, până la proba contrarie, că a avut cunoştinţă despre deschiderea procedurii.
Art. 25: Recunoaşterea şi caracterul executoriu al altor hotărâri
(1)Hotărârile cu privire la desfăşurarea şi închiderea unei proceduri de insolvenţă pronunţate de o instanţă a cărei hotărâre de deschidere este recunoscută în temeiul articolului 16, precum şi un concordat aprobat de o atare instanţă sunt, de asemenea, recunoscute fără îndeplinirea nici unei alte formalităţi. Aceste hotărâri sunt executate în conformitate cu articolele 31-51 [cu excepţia articolului 34 alineatul (2)] din Convenţia de la Bruxelles privind competenţa şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, astfel cum a fost modificată prin convenţiile de aderare la această convenţie.
Primul paragraf se aplică şi hotărârilor care decurg în mod direct din procedura de insolvenţă şi care au o strânsă legătură cu aceasta, chiar dacă au fost pronunţate de o altă instanţă.
Primul paragraf se aplică şi hotărârilor referitoare la măsurile de conservare adoptate ulterior cererii de deschidere a procedurii de insolvenţă.
(2)Recunoaşterea şi executarea altor hotărâri decât cele menţionate la alineatul (1) sunt reglementate de convenţia menţionată la alineatul (1), cu condiţia ca această convenţie să fie aplicabilă.
(3)Statele membre nu au obligaţia de a recunoaşte sau executa o hotărâre din cele menţionate la alineatul (1), care ar putea conduce la o limitare a libertăţii individuale sau a secretului corespondenţei.
Art. 261: Ordinea publică
Orice stat membru poate refuza recunoaşterea unei proceduri de insolvenţă deschisă în alt stat membru sau executarea unei hotărâri pronunţate în cadrul unei astfel de proceduri, dacă recunoaşterea sau executarea ar contraveni în mod evident ordinii publice din statul respectiv, în special principiilor sale fundamentale sau drepturilor şi libertăţilor individuale garantate prin Constituţie.
(1)A se vedea declaraţia Portugaliei privind aplicarea articolelor 26 şi 37 (JO C 183, 30.6.2000, p. 1).
Art. 27: Deschiderea procedurii
Deschiderea procedurii menţionate la articolul 3 alineatul (1) de către o instanţă dintr-un stat membru şi care este recunoscută în alt stat membru (procedura principală) permite deschiderea în cel de-al doilea stat, de către o instanţă competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2), a unei proceduri secundare de insolvenţă, fără ca insolvenţă debitorului să fie examinată în cel de-al doilea stat. Această procedură trebuie să fie una din procedurile menţionate la anexa B. Efectele ei se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.
Art. 28: Legea aplicabilă
Cu excepţia unei dispoziţii contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii secundare este cea a statului membru pe teritoriul căruia se deschide procedura secundară.
Art. 29: Dreptul de a solicita deschiderea procedurii
Deschiderea unei proceduri secundare poate fi solicitată de:
a)lichidatorul desemnat în cadrul procedurii principale;
b)orice altă persoană sau autoritate abilitată să solicite deschiderea unei proceduri de insolvenţă în virtutea legii statului membru pe al cărui teritoriu este solicitată deschiderea procedurii secundare.
Art. 30: Plata în avans a costurilor şi cheltuielilor
Dacă legea statului membru pe al cărui teritoriu se solicită deschiderea unei proceduri secundare impune ca activul debitorului să fie suficient pentru a acoperi total sau parţial costurile şi cheltuielile procedurii, instanţa sesizată cu o asemenea cerere poate impune ca solicitantul să plătească un avans din costuri sau să depună o garanţie corespunzătoare.
Art. 31: Obligaţia de cooperare şi informare
(1)Sub rezerva normelor care limitează comunicarea de informaţii, lichidatorul din cadrul procedurii principale şi lichidatorii din cadrul procedurilor secundare au obligaţia de informare reciprocă. Ei sunt obligaţi să comunice imediat orice informaţie care poate fi utilă în cazul celorlalte proceduri, în special asupra stadiului depunerii cererilor de admitere a creanţelor şi verificării acestora, precum şi asupra tuturor măsurilor menite să ducă la încheierea procedurilor.
(2)Sub rezerva normelor aplicabile fiecărei proceduri, lichidatorul din cadrul procedurii principale şi lichidatorii din cadrul procedurilor secundare au obligaţia de cooperare reciprocă.
(3)Lichidatorul din cadrul unei proceduri secundare este obligat să permită, în timp util, lichidatorului din cadrul procedurii principale să îşi prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau utilizarea bunurilor din procedura secundară.
Art. 32: Exercitarea drepturilor creditorilor
(1)Orice creditor poate să-şi înregistreze cererea de admitere a creanţei sale în cadrul procedurii principale şi al oricărei proceduri secundare.
(2)Lichidatorii din cadrul procedurii principale şi din procedurile secundare vor înregistra în cadrul altor proceduri cererile de admitere a creanţelor care fuseseră deja înregistrate în cadrul procedurii pentru care au fost desemnaţi, cu condiţia ca prin aceasta să fie servite interesele creditorilor din cadrul acestor din urmă proceduri, sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune acestui lucru sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, în cazul în care legea aplicabilă prevede această posibilitate.
(3)Lichidatorul din procedura principală sau din cea secundară este abilitat să participe, cu acelaşi titlu ca orice alt creditor, la o altă procedură, în special luând parte la adunarea creditorilor.
Art. 33: Suspendarea lichidării
(1)Instanţa care a deschis procedura secundară suspendă în tot sau în parte operaţiunile de lichidare, la cererea lichidatorului din cadrul procedurii principale, sub rezerva posibilităţii de a solicita lichidatorului din procedura principală să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a apăra interesele creditorilor din procedura secundară şi ale anumitor grupuri de creditori. Cererea lichidatorului din procedura principală poate fi respinsă numai dacă este în mod clar lipsită de interes pentru creditorii din procedura principală. Suspendarea lichidării poate fi dispusă pentru o perioadă maximă de trei luni. Ea poate fi prelungită sau reînnoită pentru perioade cu aceeaşi durată.
(2)Instanţa prevăzută la alineatul (1) dispune încetarea suspendării operaţiunilor de lichidare:
- la cererea lichidatorului din procedura principală;
- din oficiu, la cererea unui creditor sau la cererea lichidatorului din procedura secundară dacă se consideră că măsura nu mai este justificată, în special, de interesele creditorilor din procedura principală sau din procedura secundară.
Art. 34: Măsuri de încetare a procedurii secundare de insolvenţă
(1)Dacă legea aplicabilă procedurii secundare permite ca această procedură să fie închisă, fără lichidare, în baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, lichidatorul din procedura principală este împuternicit să propună chiar el o astfel de măsură.
Închiderea procedurii secundare printr-una din măsurile menţionate la primul paragraf nu dobândeşte caracter definitiv fără acordul lichidatorului din procedura principală sau, în lipsa acordului său, în măsura în care nu sunt afectate interesele financiare ale creditorilor din procedura principală.
(2)Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriul sau remiterea de datorie, decurgând din adoptarea uneia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) şi propuse în procedura secundară, îşi produce efectele asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură numai cu acordul tuturor creditorilor interesaţi.
(3)În timpul suspendării operaţiunilor de lichidare, dispusă în conformitate cu articolul 33, numai lichidatorul din procedura principală sau debitorul, cu acordul primului, poate propune în procedura secundară măsurile prevăzute la alineatul (1) al acestui articol; nici o altă propunere pentru adoptarea unei astfel de măsuri nu se poate supune la vot sau aproba.
Art. 35: Surplusul de bunuri din procedura secundară
Dacă lichidarea bunurilor din procedura secundară permite satisfacerea tuturor creanţelor admise în cadrul acestei proceduri, lichidatorul desemnat din această procedură transferă imediat surplusul de bunuri către lichidatorul din procedura principală.
Art. 36: Deschiderea ulterioară a procedurii principale
Dacă procedura menţionată la articolul 3 alineatul (1) se deschide după deschiderea procedurii menţionate în articolul 3 alineatul (2), într-un alt stat membru, procedurii deschise iniţial i se aplică articolele 31-35, dacă stadiul acestei proceduri permite acest lucru.
Art. 371: Transformarea procedurii anterioare
(1)A se vedea declaraţia Portugaliei privind aplicarea articolelor 26 şi 37 (JO C 183, 30.6.2000, p. 1).
Lichidatorul din procedura principală poate solicita ca procedurile enunţate în anexa A, deschise anterior în alt stat membru, să fie transformate în proceduri de lichidare, dacă această transformare se dovedeşte a fi utilă pentru satisfacerea intereselor creditorilor din procedura principală.
Instanţa competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2) dispune transformarea într-una din procedurile enumerate în anexa B.
Art. 38: Măsuri de conservare
Dacă instanţa dintr-un stat membru competentă în temeiul articolului 3 alineatul (1) desemnează un lichidator provizoriu pentru a asigura conservarea bunurilor debitorului, acest lichidator provizoriu este împuternicit să solicite adoptarea oricăror măsuri de protejare şi conservare a bunurilor debitorului aflate pe teritoriul unui alt stat membru, prevăzute de legea statului respectiv, pe perioada cuprinsă între data introducerii cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă şi data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii.
Art. 39: Dreptul de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor
Orice creditor care îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul social într-un stat membru altul decât statul de deschidere, inclusiv autorităţile fiscale şi organismele de asigurări sociale ale statelor membre, au dreptul să-şi înregistreze, în scris, cererile de admitere a creanţelor în cadrul procedurii de insolvenţă.
Art. 40: Obligaţia de informare a creditorilor
(1)De îndată ce s-a deschis o procedură de insolvenţă într-un stat membru, instanţa competentă din acel stat sau lichidatorul desemnat de aceasta îi va informa imediat pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul social în celelalte state membre.
(2)Informarea, realizată prin transmiterea unei notificări individuale, include în special termenele limită, sancţiunile prevăzute în legătură cu aceste termene limită, organul sau autoritatea abilitată să înregistreze cererile de admitere a creanţelor şi celelalte măsuri prevăzute. Notificarea indică şi eventuala obligaţie a creditorilor cu creanţe garantate sau privilegiaţi de a înregistra cererea de admitere a propriilor creanţe.
Art. 41: Conţinutul cererii de admitere a creanţei
Creditorul trimite copii ale documentelor justificative, dacă acestea există, şi indică natura creanţei, data naşterii şi valoarea acesteia, precum şi existenţa unui privilegiu, unei garanţii reale sau unei rezerve a dreptului de proprietate care poartă asupra acelei creanţe, inclusiv o enumerare a bunurilor care constituie garanţia invocată.
Art. 42: Limbi
(1)Informarea prevăzută la articolul 40 se realizează în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului de deschidere. În acest sens, se va utiliza un formular având titlul "Invitaţie de înregistrare a cererii de admitere a creanţei. Termenul limită", în toate limbile oficiale ale instituţiilor Uniunii Europene.
(2)Orice creditor care îşi are reşedinţa obişnuită, domiciliul sau sediul social într-un stat membru diferit de statul de deschidere îşi poate înregistra cererea de admitere a creanţei în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului respectiv. În acest caz însă, cererea de admitere a creanţei sale trebuie să poarte titlul "Cerere de admitere a creanţei", în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului de deschidere. În plus, creditorului i se poate solicita să asigure traducerea în limba oficială sau într-una din limbile oficiale ale statului de deschidere.
Art. 43: Aplicabilitatea în timp
Dispoziţiile prezentului regulament se aplică numai în cazul procedurilor de insolvenţă care sunt deschise după intrarea sa în vigoare. Actele îndeplinite de un debitor înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament continuă să fie reglementate de legea aplicabilă acestora la data la care au fost îndeplinite.
Art. 44: Raportul cu convenţiile
(1)După intrarea în vigoare, prezentul regulament înlocuieşte în relaţiile dintre statele membre, în materia reglementată, convenţiile încheiate între două sau mai multe state membre, în special:
a)Convenţia între Belgia şi Franţa privind competenţa, valabilitatea şi executarea hotărârilor, sentinţelor arbitrale şi actelor autentice, semnată la Paris la 8 iulie 1899;
b)Convenţia între Belgia şi Austria privind falimentul, concordatul şi moratoriul (cu protocolul adiţional din 13 iunie 1973), semnată la Bruxelles la 16 iulie 1969;
c)Convenţia între Belgia şi Ţările de Jos privind competenţa teritorială, falimentul şi valabilitatea şi executarea hotărârilor, sentinţelor arbitrale şi actelor autentice, semnată la Bruxelles la 28 martie 1925;
d)Tratatul între Germania şi Austria privind falimentul şi concordatul, semnat la Viena la 25 mai 1979;
e)Convenţia între Franţa şi Austria privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie de faliment, semnată la Viena la 27 februarie 1979;
f)Convenţia între Franţa şi Italia privind executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, semnată la Roma la 3 iunie 1930;
g)Convenţia între Italia şi Austria în materie de faliment şi concordat, semnată la Roma la 12 iulie 1977;
h)Convenţia între Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Federală Germania privind recunoaşterea şi executarea reciprocă a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii în materie civilă şi comercială, semnată la Haga la 30 august 1962;
i)Convenţia între Regatul Unit al Marii Britanii şi Regatul Belgiei pentru executarea reciprocă a hotărârilor în materie civilă şi comercială, împreună cu Protocolul, semnată la Bruxelles la 2 mai 1934;
j)Convenţia între Danemarca, Finlanda, Norvegia, Suedia şi Islanda în materie de faliment, semnată la Copenhaga la 7 noiembrie 1933;
k)Convenţia europeană privind anumite aspecte internaţionale în materie de faliment, semnată la Istanbul la 5 iunie 1990.
(2)Convenţiile prevăzute la alineatul (1) continuă să producă efecte cu privire la procedurile deschise înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(3)Prezentul regulament nu se aplică:
a)în nici un stat membru, în măsura în care este incompatibil cu obligaţiile în materie de faliment care decurg dintr-o convenţie încheiată de statul respectiv cu una sau mai multe ţări terţe înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament;
b)în Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în măsura în care este incompatibil cu obligaţiile în materie de faliment şi lichidare a societăţilor insolvente care decurg din acordurile cu Commonwealth-ul existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Art. 45: Modificarea anexelor
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la iniţiativa unuia din membrii săi sau pe baza unei propuneri a Comisiei, poate modifica anexele.
Art. 46: Rapoarte
Până la 1 iunie 2012 şi ulterior la fiecare cinci ani, Comisia va prezenta Parlamentului European, Consiliului şi Comitetului Economic şi Social un raport cu privire la aplicarea prezentului regulament. Raportul va fi însoţit, dacă este necesar, de propuneri pentru adaptarea prezentului regulament.
Art. 47: Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare la 31 mai 2002.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
-****-
Adoptat la Bruxelles, 29 mai 2000.
Pentru Consiliu Preşedintele A. COSTA |
ANEXA A:Procedurile de insolvenţă menţionate la articolul 2 litera (a)
1.BELGIQUE/BELGIE
- Het faillissement/La faillite
- De gerechtelijke reorganisatie door een collectief akkoord/La reorganisation judiciaire par accord collectif
- De gerechtelijke reorganisatie door overdracht onder gerechtelijk gezag/La reorganisation judiciaire par transfert sous autorite de justice
- De collectieve schuldenregeling/Le reglement collectif de dettes
- De vrijwillige vereffening/La liquidation volontaire
- De gerechtelijke vereffening/La liquidation judiciaire
- De voorlopige ontneming van beheer, bepaald in artikel 8 van de faillissementswet/Le dessaisissement provisoire, vise a l'article 8 de la loi sur les faillites
2.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
3.CESKA REPUBLIKA
- Konkurs
- Reorganizace
- Oddluzenf
4.DEUTSCHLAND
- Das Konkursverfahren
- Das gerichtliche Vergleichsverfahren
- Das Gesamtvollstreckungsverfahren
- Das Insolvenzverfahren
5.EESTI
- Pankrotimenetlus
6.EIRE/IRELAND
- Compulsory winding-up by the court
- Bankruptcy
- The administration in bankruptcy of the estate of persons dying insolvent
- Winding-up in bankruptcy of partnerships
- Creditors' voluntary winding-up (with confirmation of a court)
- Arrangements under the control of the court which involve the vesting of all or part of the property of the debtor in the Official Assignee for realisation and distribution
- Company examinership
- Debt Relief Notice
- Debt Settlement Arrangement
- Personal Insolvency Arrangement
7.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
8.ESPANA
- Concurso
9.FRANCE
- Sauvegarde
- Redressement judiciaire
- Liquidation judiciaire
10.HRVATSKA
- Stecajni postupak
11.ITALIA
- Fallimento
- Concordato preventivo
- Liquidazione coatta amministrativa
- Amministrazione straordinaria
12.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
13.LATVIJA
- Tiesiskas aizsardzibas process
- Juridiskas personas maksatnespejas process
- Fiziskas personas maksatnespejas process
14.LIETUVA
- Jmones restrukturizavimo byla
- Jmones bankroto byla
- Jmones bankroto procesas ne teismo tvarka
- Fizinio asmens bankroto byla
15.LUXEMBOURG
- Faillite
- Gestion controlee
- Concordat preventif de faillite (par abandon d'actif)
- Regime special de liquidation du notariat
- Procedure de reglement collectif des dettes dans le cadre du surendettement
16.MAGYARORSZAG
- Csodeljaras
- Felszamolasi eljaras
17.MALTA
- Xoljiment
- Amministrazzjoni
- Stralc volontarju mill-membri jew mill-kredituri
- Stralc mill-Qorti
- Falliment fkaz ta' negozjant
18.NEDERLAND
- Het faillissement
- De surseance van betaling
- De schuldsaneringsregeling natuurlijke personen
19.STERREICH
- Das Konkursverfahren (Insolvenzverfahren)
- Das Sanierungsverfahren ohne Eigenverwaltung (Insolvenzverfahren)
- Das Sanierungsverfahren mit Eigenverwaltung (Insolvenzverfahren)
- Das Schuldenregulierungsverfahren
- Das Abschopfungsverfahren
- Das Ausgleichsverfahren
20.POLSKA
- Postspowanie naprawcze
- Upadlosc obejmujca likwidacjş
- Upadlosc z mozliwosci zawarcia ukkdu
- Upadlosc
- Przyspieszone postşpowanie ukkdowe
- Postspowanie ukkdowe
- Postspowanie sanacyjne
21.PORTUGAL
- Processo de insolvencia
- Processo especial de revitalizatao
22.ROMÂNIA
- Procedura insolvenţei
- Reorganizarea judiciară
- Procedura falimentului
23.SLOVENIJA
- Stecajni postopek
- Skrajsani stecajni postopek
- Postopek prisilne poravnave
- Prisilna poravnava v stecaju
24.SLOVENSKO
- Konkurzne konanie
- Restrukturalizacne konanie
- Oddlzenie
25.SUOMI/FINLAND
- Konkurssi/konkurs
- Yrityssaneeraus/foretagssanering
26.SVERIGE
- Konkurs
- Foretagsrekonstruktion
27.UNITED KINGDOM
- Winding-up by or subject to the supervision of the court
- Creditors' voluntary winding-up (with confirmation by the court)
- Administration including appointments made by filing prescribed documents with the court
- Voluntary arrangements under insolvency legislation
- Bankruptcy or sequestration.
ANEXA B:Procedurile de lichidare prevăzute la articolul 2 litera (c)
1.BELGIQUE/BELGIE
- Het faillissement/La faillite
- De vrijwillige vereffening/La liquidation volontaire
- De gerechtelijke vereffening/La liquidation judiciaire
- De gerechtelijke reorganisatie door overdracht onder gerechtelijk gezag/La reorganisation judiciaire par transfert sous autorite de justice
2.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
3.CESKA REPUBLIKA
- Konkurs
4.DEUTSCHLAND
- Das Konkursverfahren
- Das Gesamtvollstreckungsverfahren
- Das Insolvenzverfahren
5.EESTI
- Pankrotimenetlus
6.EIRE/IRELAND
- Compulsory winding-up
- Bankruptcy
- The administration in bankruptcy of the estate of persons dying insolvent
- Winding-up in bankruptcy of partnerships
- Creditors' voluntary winding-up (with confirmation of a court)
- Arrangements under the control of the court which involve the vesting of all or part of the property of the debtor in the Official Assignee for realisation and distribution
7.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
8.ESPANA
- Concurso
9.FRANCE
- Liquidation judiciaire
10.HRVATSKA
- Stecajni postupak
11.ITALIA
- Fallimento
- Concordato preventivo
- Liquidazione coatta amministrativa
- Amministrazione straordinaria
12.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
13.LATVIJA
- Juridiskas personas maksatnespejas process
- Fiziskas personas maksatnespejas process
14.LIETUVA
- Jmones bankroto byla
- Jmones bankroto procesas ne teismo tvarka
15.LUXEMBOURG
- Faillite
- Regime special de liquidation du notariat
- Liquidation judiciaire dans le cadre du surendettement
16.MAGYARORSZAG
- Felszamolasi eljaras
17.MALTA
- Stralc volontarju
- Stralc mill-Qorti
- Falliment inkluz il-hrug ta' mandat ta' qbid mill-Kuratur fkaz ta' negozjant fallut
18.NEDERLAND
- Het faillissement
- De schuldsaneringsregeling natuurlijke personen
19.OSTERREICH
- Das Konkursverfahren (Insolvenzverfahren)
20.POLSKA
- Upadlosc obejmujca likwidacjş
- Upadlosc
21.PORTUGAL
- Processo de insolvencia
22.ROMÂNIA
- Procedura falimentului
23.SLOVENIJA
- Stecajni postopek
- Skrajsani stecajni postopek
24.SLOVENSKO
- Konkurzne konanie
25.SUOMI/FINLAND
- Konkurssi/konkurs
26.SVERIGE
- Konkurs
27.UNITED KINGDOM
- Winding-up by or subject to the supervision of the court
- Winding-up through administration, including appointments made by filing prescribed documents with the court
- Creditors' voluntary winding-up (with confirmation by the court)
- Bankruptcy or sequestration.
ANEXA C:Lichidatorii prevăzuţi la articolul 2 litera (b)
1.BELGIQUE/BELGIE
- De curator/Le curateur
- De gedelegeerd rechter/Le juge-delegue
- De gerechtsmandataris/Le mandataire de justice
- De schuldbemiddelaar/Le mediateur de dettes
- De vereffenaar/Le liquidateur
- De voorlopige bewindvoerder/L'administrateur provisoire
2.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
3.CESKA REPUBLIKA
- InsolvenCnf spravce
- Predbezny insolvencnf spravce
- Oddeleny insolvencnf spravce
- Zvlâstnf insolvencnf spravce
- Zastupce insolvencnfho spravce
4.DEUTSCHLAND
- Konkursverwalter
- Vergleichsverwalter
- Sachwalter (nach der Vergleichsordnung)
- Verwalter
- Insolvenzverwalter
- Sachwalter (nach der Insolvenzordnung)
- Treuhander
- Vorlaufiger Insolvenzverwalter
5.EESTI
- Pankrotihaldur
- Ajutine pankrotihaldur
- Usaldusisik
6.EIRE/IRELAND
- Liquidator
- Official Assignee
- Trustee in bankruptcy
- Provisional Liquidator
- Examiner
- Personal Insolvency Practitioner
- Insolvency Service
7.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
8.ESPANA
- Administradores concursales
9.FRANCE
- Mandataire judiciaire
- Liquidateur
- Administrateur judiciaire
- Commissaire a l'execution du plan
10.HRVATSKA
- Stecajni upravitelj
- Privremeni stecajni upravitelj
- Stecajni povjerenik
- Povjerenik
11.ITALIA
- Curatore
- Commissario giudiziale
- Commissario straordinario
- Commissario liquidatore
- Liquidatore giudiziale
12.[POZĂ - a se vedea actul modificator-]
13.LATVIJA
- Maksatnespejas procesa administrators
14.LIETUVA
- Bankroto administratorius
- Restrukturizavimo administratorius
15.LUXEMBOURG
- Le curateur
- Le commissaire
- Le liquidateur
- Le conseil de gerance de la section d'assainissement du notariat
- Le liquidateur dans le cadre du surendettement
16.MAGYARORSZAG
- Vagyonfelugyelo
- Felszamolo
17.MALTA
- Amministratur Provizorju
- Ricevitur Ufficjali
- Stralcjarju
- Manager Specjali
- Kuraturi fkaz ta' proceduri ta' falliment
18.NEDERLAND
- De curator in het faillissement
- De bewindvoerder in de surseance van betaling
- De bewindvoerder in de schuldsaneringsregeling natuurlijke personen
19.OSTERREICH
- Masseverwalter
- Sanierungsverwalter
- Ausgleichsverwalter
- Besonderer Verwalter
- Einstweiliger Verwalter
- Sachwalter
- Treuhander
- Insolvenzgericht
- Konkursgericht
20.POLSKA
- Syndyk
- Nadzorca sdowy
- Zarzdca
- Nadzorca ukkdu
- Tymczasowy nadzorca sdowy
- Tymczasowy zarzdca
- Zarzdca przymusowy
21.PORTUGAL
- Administrador de insolvencia
- Administrador judicial provisorio
22.ROMÂNIA
- Practician în insolvenţă
- Administrator judiciar
- Lichidator
23.SLOVENIJA
- Upravitelj prisilne poravnave
- Stecajni upravitelj
- Sodisce, pristojno za postopek prisilne poravnave
- Sodisce, pristojno za stecajni postopek
24.SLOVENSKO
- Predbezny spravca
- Spravca
25.SUOMI/FINLAND
- Pesanhoitaja/boforvaltare
- Selvittaja/utredare
26.SVERIGE
- Forvaltare
- Rekonstruktor
27.UNITED KINGDOM
- Liquidator
- Supervisor of a voluntary arrangement
- Administrator
- Official Receiver
- Trustee
- Provisional Liquidator
- Judicial factor".