Capitolul iii - PROCEDURI SECUNDARE DE INSOLVENŢĂ - Regulamentul 1346/29-mai-2000 privind procedurile de insolvenţă

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare
Versiune de la: 12 Octombrie 2016
CAPITOLUL III:PROCEDURI SECUNDARE DE INSOLVENŢĂ
Art. 27: Deschiderea procedurii
Deschiderea procedurii menţionate la articolul 3 alineatul (1) de către o instanţă dintr-un stat membru şi care este recunoscută în alt stat membru (procedura principală) permite deschiderea în cel de-al doilea stat, de către o instanţă competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2), a unei proceduri secundare de insolvenţă, fără ca insolvenţă debitorului să fie examinată în cel de-al doilea stat. Această procedură trebuie să fie una din procedurile menţionate la anexa B. Efectele ei se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.
Art. 28: Legea aplicabilă
Cu excepţia unei dispoziţii contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii secundare este cea a statului membru pe teritoriul căruia se deschide procedura secundară.
Art. 29: Dreptul de a solicita deschiderea procedurii
Deschiderea unei proceduri secundare poate fi solicitată de:
a)lichidatorul desemnat în cadrul procedurii principale;
b)orice altă persoană sau autoritate abilitată să solicite deschiderea unei proceduri de insolvenţă în virtutea legii statului membru pe al cărui teritoriu este solicitată deschiderea procedurii secundare.
Art. 30: Plata în avans a costurilor şi cheltuielilor
Dacă legea statului membru pe al cărui teritoriu se solicită deschiderea unei proceduri secundare impune ca activul debitorului să fie suficient pentru a acoperi total sau parţial costurile şi cheltuielile procedurii, instanţa sesizată cu o asemenea cerere poate impune ca solicitantul să plătească un avans din costuri sau să depună o garanţie corespunzătoare.
Art. 31: Obligaţia de cooperare şi informare
(1)Sub rezerva normelor care limitează comunicarea de informaţii, lichidatorul din cadrul procedurii principale şi lichidatorii din cadrul procedurilor secundare au obligaţia de informare reciprocă. Ei sunt obligaţi să comunice imediat orice informaţie care poate fi utilă în cazul celorlalte proceduri, în special asupra stadiului depunerii cererilor de admitere a creanţelor şi verificării acestora, precum şi asupra tuturor măsurilor menite să ducă la încheierea procedurilor.
(2)Sub rezerva normelor aplicabile fiecărei proceduri, lichidatorul din cadrul procedurii principale şi lichidatorii din cadrul procedurilor secundare au obligaţia de cooperare reciprocă.
(3)Lichidatorul din cadrul unei proceduri secundare este obligat să permită, în timp util, lichidatorului din cadrul procedurii principale să îşi prezinte propunerile referitoare la lichidarea sau utilizarea bunurilor din procedura secundară.
Art. 32: Exercitarea drepturilor creditorilor
(1)Orice creditor poate să-şi înregistreze cererea de admitere a creanţei sale în cadrul procedurii principale şi al oricărei proceduri secundare.
(2)Lichidatorii din cadrul procedurii principale şi din procedurile secundare vor înregistra în cadrul altor proceduri cererile de admitere a creanţelor care fuseseră deja înregistrate în cadrul procedurii pentru care au fost desemnaţi, cu condiţia ca prin aceasta să fie servite interesele creditorilor din cadrul acestor din urmă proceduri, sub rezerva dreptului creditorilor de a se opune acestui lucru sau de a retrage înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor, în cazul în care legea aplicabilă prevede această posibilitate.
(3)Lichidatorul din procedura principală sau din cea secundară este abilitat să participe, cu acelaşi titlu ca orice alt creditor, la o altă procedură, în special luând parte la adunarea creditorilor.
Art. 33: Suspendarea lichidării
(1)Instanţa care a deschis procedura secundară suspendă în tot sau în parte operaţiunile de lichidare, la cererea lichidatorului din cadrul procedurii principale, sub rezerva posibilităţii de a solicita lichidatorului din procedura principală să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a apăra interesele creditorilor din procedura secundară şi ale anumitor grupuri de creditori. Cererea lichidatorului din procedura principală poate fi respinsă numai dacă este în mod clar lipsită de interes pentru creditorii din procedura principală. Suspendarea lichidării poate fi dispusă pentru o perioadă maximă de trei luni. Ea poate fi prelungită sau reînnoită pentru perioade cu aceeaşi durată.
(2)Instanţa prevăzută la alineatul (1) dispune încetarea suspendării operaţiunilor de lichidare:
- la cererea lichidatorului din procedura principală;
- din oficiu, la cererea unui creditor sau la cererea lichidatorului din procedura secundară dacă se consideră că măsura nu mai este justificată, în special, de interesele creditorilor din procedura principală sau din procedura secundară.
Art. 34: Măsuri de încetare a procedurii secundare de insolvenţă
(1)Dacă legea aplicabilă procedurii secundare permite ca această procedură să fie închisă, fără lichidare, în baza unui plan de reorganizare, concordat sau a unei alte măsuri similare, lichidatorul din procedura principală este împuternicit să propună chiar el o astfel de măsură.
Închiderea procedurii secundare printr-una din măsurile menţionate la primul paragraf nu dobândeşte caracter definitiv fără acordul lichidatorului din procedura principală sau, în lipsa acordului său, în măsura în care nu sunt afectate interesele financiare ale creditorilor din procedura principală.
(2)Orice limitare a drepturilor creditorilor, precum moratoriul sau remiterea de datorie, decurgând din adoptarea uneia dintre măsurile menţionate la alineatul (1) şi propuse în procedura secundară, îşi produce efectele asupra bunurilor debitorului care nu sunt incluse în această procedură numai cu acordul tuturor creditorilor interesaţi.
(3)În timpul suspendării operaţiunilor de lichidare, dispusă în conformitate cu articolul 33, numai lichidatorul din procedura principală sau debitorul, cu acordul primului, poate propune în procedura secundară măsurile prevăzute la alineatul (1) al acestui articol; nici o altă propunere pentru adoptarea unei astfel de măsuri nu se poate supune la vot sau aproba.
Art. 35: Surplusul de bunuri din procedura secundară
Dacă lichidarea bunurilor din procedura secundară permite satisfacerea tuturor creanţelor admise în cadrul acestei proceduri, lichidatorul desemnat din această procedură transferă imediat surplusul de bunuri către lichidatorul din procedura principală.
Art. 36: Deschiderea ulterioară a procedurii principale
Dacă procedura menţionată la articolul 3 alineatul (1) se deschide după deschiderea procedurii menţionate în articolul 3 alineatul (2), într-un alt stat membru, procedurii deschise iniţial i se aplică articolele 31-35, dacă stadiul acestei proceduri permite acest lucru.
Art. 371: Transformarea procedurii anterioare
(1)A se vedea declaraţia Portugaliei privind aplicarea articolelor 26 şi 37 (JO C 183, 30.6.2000, p. 1).
Lichidatorul din procedura principală poate solicita ca procedurile enunţate în anexa A, deschise anterior în alt stat membru, să fie transformate în proceduri de lichidare, dacă această transformare se dovedeşte a fi utilă pentru satisfacerea intereselor creditorilor din procedura principală.
Instanţa competentă în temeiul articolului 3 alineatul (2) dispune transformarea într-una din procedurile enumerate în anexa B.
Art. 38: Măsuri de conservare
Dacă instanţa dintr-un stat membru competentă în temeiul articolului 3 alineatul (1) desemnează un lichidator provizoriu pentru a asigura conservarea bunurilor debitorului, acest lichidator provizoriu este împuternicit să solicite adoptarea oricăror măsuri de protejare şi conservare a bunurilor debitorului aflate pe teritoriul unui alt stat membru, prevăzute de legea statului respectiv, pe perioada cuprinsă între data introducerii cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă şi data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii.