Capitolul 1 - DISPOZIŢII GENERALE - Regulamentul 1346/29-mai-2000 privind procedurile de insolvenţă

Acte UE

Editia Speciala a Jurnalului Oficial

Ieşit din vigoare

Versiune de la: 12 Octombrie 2016

CAPITOLUL 1:DISPOZIŢII GENERALE

(1)Prezentul regulament se aplică procedurilor colective ce iau naştere în contextul insolvenţei debitorului care au ca urmare desistarea parţială sau totală a acestuia şi desemnarea unui lichidator.

(2)Prezentul regulament nu se aplică procedurilor de insolvenţă referitoare la societăţile de asigurare, instituţiile de credit, societăţile de investiţii care furnizează servicii ce implică deţinerea de fonduri sau valori mobiliare ale terţilor şi la organismele de plasament colectiv.

Art. 2: Definiţii

În sensul prezentului regulament:

a)"procedură de insolvenţă" înseamnă procedurile colective prevăzute la articolul 1 alineatul (1). Aceste proceduri sunt enumerate în anexa A;

b)"lichidator" înseamnă orice persoană sau organ care are funcţia de a administra sau lichida bunurile de care debitorul a fost desistat sau de a supraveghea administrarea afacerilor sale. Aceste persoane şi organe sunt enumerate în anexa C;

c)"procedură de lichidare" înseamnă procedura de insolvenţă în sensul prevăzut la litera (a) în care se realizează lichidarea bunurilor debitorului, inclusiv atunci când procedura este închisă printr-un concordat ori altă măsură care pune capăt stării de insolvenţă, sau din cauza insuficienţei activului. Aceste proceduri sunt enumerate în anexa B;

d)"instanţă" înseamnă organul judiciar sau orice altă autoritate competentă dintr-un stat membru abilitată să deschidă o procedură de insolvenţă sau să pronunţe hotărâri în cursul acestei proceduri;

e)"hotărâre" în legătură cu deschiderea unei proceduri de insolvenţă sau numirea unui lichidator, înseamnă hotărârea oricărei instanţe competente să deschidă o astfel de procedură sau să desemneze un lichidator;

f)"momentul deschiderii procedurii" înseamnă momentul de la care hotărârea de deschidere a procedurii îşi produce efectele, indiferent dacă este o hotărâre definitivă sau nu;

g)"statul membru în care sunt situate bunurile" înseamnă:

- în cazul bunurilor corporale, statul membru pe teritoriul căruia este situat bunul;

- în cazul bunurilor şi drepturilor pe care proprietarul sau titularul trebuie să le înscrie într-un registru public, statul membru sub a cărui autoritate este ţinut registrul;

- în cazul creanţelor, statul membru pe al cărui teritoriu îşi are centrul intereselor terţul debitor, aşa cum este determinat la articolul 3 alineatul (1);

h)"sediu" înseamnă un loc de derulare de operaţiuni unde debitorul exercită în mod netranzitoriu o activitate economică cu mijloace umane şi bunuri.

Art. 3: Competenţă internaţională

(1)Competenţa de a deschide procedura de insolvenţă revine instanţelor din statul membru pe teritoriul căruia se află centrul intereselor principale ale unui debitor. În cazul unei societăţi sau persoane juridice, centrul intereselor principale este prezumat a fi, până la proba contrarie, locul unde se află sediul social.

(2)Atunci când centrul intereselor principale ale unui debitor este situat pe teritoriul unui stat membru, instanţele unui alt stat membru sunt competente să deschidă o procedură de insolvenţă împotriva acestui debitor numai dacă acesta are un sediu pe teritoriul acestui din urmă stat membru. Efectele acestei proceduri se limitează la bunurile debitorului situate pe teritoriul celui de-al doilea stat membru.

(3)Atunci când a fost deschisă o procedură de insolvenţă în temeiul alineatului (1), orice procedură de insolvenţă deschisă ulterior în temeiul alineatului (2) este o procedură secundară. Aceasta din urmă trebuie să fie o procedură de lichidare.

(4)Procedura teritorială de insolvenţă menţionată la alineatul (2) poate fi deschisă înaintea deschiderii procedurii principale de insolvenţă, în temeiul alineatului (1), numai dacă:

a)o procedură de insolvenţă nu poate fi deschisă în temeiul alineatului (1) datorită condiţiilor stabilite prin legea statului membru pe al cărui teritoriu se află centrul intereselor principale ale debitorului sau

b)deschiderea procedurii teritoriale de insolvenţă este cerută de un creditor care îşi are domiciliul, reşedinţa obişnuită sau sediul social în statul membru pe al cărui teritoriu se află sediul respectiv, sau a cărui creanţă a luat naştere din exploatarea acelui sediu.

Art. 4: Lege aplicabilă

(1)În absenţa unei dispoziţii contrare în prezentul regulament, legea aplicabilă procedurii de insolvenţă şi efectelor acesteia este legea statului membru pe al cărui teritoriu este deschisă procedura, denumit în continuare "stat de deschidere".

(2)Legea statului de deschidere determină condiţiile pentru deschiderea, desfăşurarea şi închiderea procedurii de insolvenţă. Aceasta determină în special:

a)debitorii care pot face obiectul procedurii de insolvenţă în raport cu calitatea acestora;

b)bunurile care formează obiectul desistării şi regimul aplicabil bunurilor dobândite de debitor ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă;

c)atribuţiile debitorului şi ale lichidatorului;

d)condiţiile de opozabilitate a compensării;

e)efectele procedurii de insolvenţă asupra contractelor în derulare la care debitorul este parte;

f)efectele procedurii de insolvenţă asupra acţiunilor individuale intentate de creditori, cu excepţia proceselor în curs de soluţionare;

g)creanţele care urmează să fie înregistrate la pasivul debitorului şi regimul creanţelor născute după deschiderea procedurii de insolvenţă;

h)normele care reglementează înregistrarea, verificarea şi admiterea creanţelor;

i)normele care reglementează distribuirea încasărilor rezultate din vânzarea bunurilor, rangul creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o satisfacere parţială după deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul unui drept real sau ca efect al unei compensări;

j)condiţiile şi efectele închiderii procedurii de insolvenţă, în special prin concordat;

k)drepturile creditorilor după închiderea procedurii de insolvenţă;

l)cui îi revine sarcina costurilor şi cheltuielilor procedurii de insolvenţă;

m)normele referitoare la nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor prejudiciabile adunării creditorilor.

Art. 5: Drepturile reale ale terţilor

(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă nu aduce atingere drepturilor reale al unui creditor sau terţ asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile - atât bunuri individual determinate, cât şi constituite în universalităţi a căror alcătuire se poate modifica - aparţinând debitorului şi care se află pe teritoriul unui alt stat membru la data deschiderii procedurii.

(2)Drepturile menţionate la alineatul (1) includ în special:

a)dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor şi de a obţine câştiguri materiale dintr-o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, în special în temeiul unui gaj sau ipoteci;

b)dreptul exclusiv de realizare a unei creanţe, în special ca urmare a gaj ării sau cesionării creanţei cu titlu de garanţie;

c)dreptul de a revendica bunurile şi/sau de a cere restituirea acestora din mâna oricui le-ar deţine sau le-ar folosi împotriva voinţei părţii îndreptăţite;

d)dreptul real de a culege fructele unui bun.

(3)Este asimilat dreptului real dreptul înscris într-un registru public şi opozabil terţilor, în virtutea căruia poate fi dobândit un drept real în sensul alineatului (1).

(4)Alineatul (1) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau în inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).

Art. 6: Compensarea

(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă nu aduce atingere dreptului unui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa, dacă o astfel de operaţiune este permisă de legea aplicabilă creanţei debitorului insolvent.

(2)Alineatul (1) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).

Art. 7: Rezerva dreptului de proprietate

(1)Deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva cumpărătorului unui bun nu aduce atingere drepturilor vânzătorului bunului respectiv întemeiate pe o rezervă a dreptului de proprietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul se află pe teritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura.

(2)Deschiderea unei proceduri de insolvenţă împotriva vânzătorului unui bun, ulterior predării bunului, nu constituie o cauză de rezoluţiune a vânzării şi nu împiedică cumpărătorul să dobândească dreptul de proprietate, dacă la data deschiderii procedurii bunul vândut se află pe teritoriul altui stat membru decât cel în care s-a deschis procedura.

(3)Alineatele (1) şi (2) nu împiedică intentarea acţiunii de constatare a nulităţii, acţiunii în anulare sau în inopozabilitate menţionate la articolul 4 alineatul (2) litera (m).

Art. 8: Contracte având ca obiect bunuri imobile

Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui contract care conferă dreptul de a dobândi sau de a folosi un bun imobil sunt reglementate exclusiv de legea statului membru pe teritoriul căruia se află bunul imobil.

Art. 9: Sisteme de plată şi pieţe financiare

(1)Fără a aduce atingere articolului 5, efectele procedurii de insolvenţă asupra drepturilor şi obligaţiilor participanţilor la un sistem de plată sau decontare ori la o piaţă financiară sunt reglementate exclusiv de legea statului membru aplicabilă acelui sistem sau acelei pieţe.

(2)Alineatul (1) nu împiedică intentarea unei acţiuni de constatare a nulităţii, acţiuni în anulare sau în inopozabilitate a plăţilor sau tranzacţiilor în temeiul legii aplicabile sistemului de plată sau pieţei financiare respective.

Art. 10: Contracte de muncă

Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui contract de muncă şi asupra unui raport de muncă sunt reglementate exclusiv de legea statului membru aplicabilă contractului de muncă.

Art. 11: Efectele asupra drepturilor supuse înscrierii

Efectele procedurii de insolvenţă asupra drepturilor debitorului cu privire la un bun imobil, o navă sau o aeronavă, supuse înscrierii într-un registru public, sunt reglementate de legea statului membru sub autoritatea căruia este ţinut registrul.

Art. 12: Brevete şi mărci comunitare

În sensul prezentului regulament, un brevet comunitar, o marcă comunitară sau orice alt drept similar prevăzut de legislaţia comunitară poate fi inclus numai în procedurile prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

Art. 13: Acte prejudiciabile

- Art. 4 alineatul (2) litera (m) nu se aplică dacă persoana care a dobândit foloase în urma unui act prejudiciabil pentru adunarea creditorilor face dovada că:

- respectivul act este supus legii altui stat membru decât cea a statului de deschidere a procedurii şi

- această lege nu permite în cazul respectiv, sub nici o formă, atacarea actului respectiv.

Art. 14: Protecţia terţilor dobânditori

Dacă, după deschiderea procedurii de insolvenţă, debitorul dispune cu titlu oneros:

- de un bun imobil sau

- de o navă sau o aeronavă supuse înscrierii într-un registru public sau

- de valori mobiliare a căror existenţă presupune înscrierea într-un registru prevăzut de lege;

valabilitatea acestui act este reglementată de legea statului pe teritoriul căruia se află bunul imobil sau sub a cărui autoritate este ţinut registrul.

Art. 15: Efectele procedurii de insolvenţă asupra proceselor în curs de soluţionare

Efectele procedurii de insolvenţă asupra unui proces în curs de soluţionare al cărui obiect îl reprezintă un bun sau un drept de care debitorul este desistat sunt reglementate exclusiv de legea statului membru în care acel proces este în curs de soluţionare.